LP 4 - 16.03 -19.03.

2020
TEHNICA PROCESULUI DE AMELIORARE (II)

6. Câmpul de control se mai numeşte şi câmp de secunde descendenţe (D2).

Aici se însămânţează liniile şi familiile valoroase care au fost reţinute în câmpul
de selecţie.
Începând din acest câmp, materialul se studiază foarte amănunţit, mai ales din
punct de vedere al capacităţii de producţie şi al însuşirilor de calitate şi tehnologice.
Câmpul de control este prima verigă a procesului de ameliorare în care
producţia se raportează la unitatea de suprafaţă.
Se seamănă cu semănătoarea în parcele de 5-10 m2. Soiul martor se semănă
după fiecare 9 descendenţe.
În cursul vegetaţiei, se fac observaţii şi notări privind datele fenologice şi
însuşirile fiziologice ale plantelor, iar înainte de recoltare se elimină descendenţele
nevaloroase.
Se recoltează şi se treieră separat fiecare parcelă, fiecare repetitie, iar dupa
cantarire, samanta din diferitele repetitii ale aceleiasi descendente se amesteca; se
culculeaza productia medie.
Pe baza analizelor de laborator materialul mai este triat încă o dată,
eliminându-se descendenţele nevaloroase.
Se reţin numai liniile şi familiile care întrec cu sporuri distinct semnificative
soiul martor şi care posedă însuşiri agronomice şi economice superioare.
Studiul materialului în câmpul de control durează, de regulă, un an.
7. Culturi comparative de orientare (C.C.O.)
Liniile şi familiile valoroase, care au fost reţinute din câmpul de control, sunt
studiate în continuare în câmpul de culturi comparative de orientare.
În culturile comparative de orientare se studiază în mod sistematic capacitatea
de producţie, calitatea, precum şi caracterele morfologice şi însuşirile fiziologice ale
liniilor. Studiul materialului biologic în culturile comparative de orientare durează 1-2
ani. O cultura CCO este alcatuita din 25 de variante (parcele).
Semănatul se face cu semănătoarea pe parcele a căror mărime variază, în
funcţie de cantitatea de sămânţă disponibilă, între 10-30 m2 recoltabili. Numărul
repetiţiilor poate fi de 3-5, în funcţie de cantitatea de sămânţă şi modul de aşezare al
experienţei. Metodele de asezare a parcelelor în câmpurile comparative pot fi: metoda
blocurilor randomizate, dreptunghi latin, grilaj patrat, grilaj balansat (fig.1.5).
Recoltarea se face, de asemenea, separat pe repetiţii şi se calculează producţia
medie pe parcelă şi la hectar. Rezultatele se prelucrează după metodele statisticii
matematice (analiza variantei, regresii etc.).
8. Culturi comparative de concurs (C.C.C.)
 În această verigă se testează numai materialul vegetal care în culturile
comparative de orientare a întrecut producţia soiului cultivat în zonă (luat ca martor)
cu sporuri distinct semnificative şi care posedă şi alte caracteristici valoroase.
Semănatul se face în parcele a căror suprafaţă este de 50-100 m2 recoltabili. La
plantele cu un coeficient de înmulţire mai mic (de ex. la in), suprafaţa recoltabilă a
unei parcele poate fi de 25-50 m2.
O cultura CCC este alcatuita din 25 de variante (parcele), iar numărul
repetiţiilor este de 3- 5, fiind determinat de sistemul de aşezare al experienţei. În
culturile comparative de concurs aşezarea parcelelor se face dupa aceleasi metode
mentionate la campul de culturi comparative de orientare. Durata de încercare a
materialului în culturile comparative de concurs este de 3 ani normali.

Banda de protectie
R1 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25
R2 5 10 15 20 25 4 9 14 19 24 1 6 11 16 21 3 8 13 18 23 2 7 12 17 22
R3 4 10 11 17 23 3 9 15 16 22 2 8 14 20 21 5 6 12 18 24 1 7 13 19 25
Banda de protectie
Fig. 1.5 - Aşezarea culturilor comparative (cu 3 repetiţii) după metoda grilaj balansat

Cultura comparativa de concurs se testeaza in aceasta perioada de 3 ani la mai

multe statiuni experimentale din tara, care au condiţii pedoclimatice diferite.
Liniile care au depăşit producţia soiului martor timp de 3 ani consecutiv, cu
sporuri semnificative si care prezinta insisusiri tehnologice superioare, sunt predate
spre valorificare Institutului de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor
(I.S.T.I.S.).
9. Încercarea în reţeaua experimentală a Institutului de Stat pentru
Testarea şi Înregistrarea Soiurilor ( I.S.T.I.S.)
Institutului de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor funcţionează, in
baza Legii nr. 266/2002, ca organ de specialitate in subordinea Ministerului
Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului, având ca domeniu de activitate,
examinarea tehnica a soiurilor pentru care se solicita inregistrarea in Registrul
soiurilor si in Catalogul oficial al soiurilor. Institutul are la randul sau in subordine 25
de centre teritoriale in care se face examinarea tehnica a soiurilor pentru care se
solicită inregistrarea.
Atribuţiile Institutului de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor
(I.S.T.I.S.) sunt:
 Elaborează metodologia de examinare tehnică şi de prezentare a noilor soiuri,
in vederea înregistrării în Registrul soiurilor şi a publicării în Catalogul oficial,
tinând seama de reglementările interne şi internaţionale în vigoare;
 Examinează soiurile pentru care se cere înregistrarea;
  Previne înstrăinarea materialului biologic aflat în examinare şi asigură
confidenţialitatea informaţiilor obţinute, la cererea amelioratorului;
 Asigură depozitarea probelor de seminţe din soiurile înregistrate;
 Efectuează verificarea anuală a purităţii varietale a soiurilor multiplicate,
dispusă de autoritatea de control şi certificare;
 Este depozitarul Registrului soiurilor, editează şi publică anual Catalogul
oficial;
 Asigură legatura cu organismele şi organizaţiile internaţionale în domeniul
testării şi înregistrării soiurilor.
Pentru indeplinirea atribuţiilor ce ii revin, Institutul de Stat pentru Testarea şi
Înregistrarea Soiurilor colaborează cu:
▪ direcţiile şi compartimentele de specialitate din Ministerul Apelor Pădurilor
Apelor şi Mediului;
▪ institutele şi staţiunile de cercetări;
▪ companiile străine interesate de testarea soiurilor in Romania.
De asemenea, colaborează cu: ▪ Inspecţia Natională pentru Calitatea
Seminţelor din Ministerul Agriculturii Pădurilor Apelor şi Mediului; ▪ Laboratorul
Central pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor; ▪Inspectoratele
teritoriale pentru calitatea seminţelor şi a materialului săditor; ▪ Laboratorul Central
pentru Carantină Fitosanitară; ▪ Universităţile de stiinţe agricole şi persoane fizice sau
juridice din ţară sau din străinatate.
Studiul soiurilor noi in cadrul centrelor teritoriale, se face în culturi
comparative de concurs, durata de verificare fiind de 2-3 ani normali din punct de
vedere climatic.
La plantele autogame, în primul an de încercare se foloseşte pentru semănat
sămânţă primită de la ameliorator, iar în anii următori se reţine sămânţa din înmulţirile
ce se fac la centrele teritoriale.
La plantele alogame, se procură în fiecare an sămânţa de la staţiunile la care a
fost creat soiul sau hibridul respectiv. Sămânţa hibrizilor se produce anual de către
toate staţiunile de cercetări la care aceştia au fost creaţi.
Soiurile şi hibrizii care în decurs de 3 ani de încercare în reţeaua experimentală
de stat şi în producţie au întrecut soiul sau hibridul cultivat în zona respectivă cu
sporuri semnificative şi posedă caracteristici fiziologice, biologice şi tehnologice
valoroase, este omologat, stabilindu-se totodată şi zona în care urmează a fi introdus
în cultură.
Imediat ce un hibrid sau un soi a fost omologat, staţiunea de cercetări la care
acesta a fost creat primeşte comanda de producere a seminţei, în cantităţi suficiente
pentru a putea fi introdus în cultură pe suprafeţe mari.
10. Încercarea în condiţii de producţie
Paralel cu încercarea liniilor, familiilor sau hibrizilor în culturi comparative de
concurs şi în reţeaua ISTIS, cele mai valoroase dintre ele se încearcă şi în condiţii de
producţie, în staţiunile de cercetări sau în unităţile de producţie din zona de activitate
a staţiunilor respective.
Experienţele se execută, de obicei, sub îndrumarea şi supravegherea nemijlocită
a amelioratorului.
Suprafaţa parcelelor este de 0,25-1,0 ha, fără repetiţii în primul an, iar în anii
următori se poate ajunge la o suprafață de 1,5-2,0 ha în 2-3 repetiţii. Durata încercării
în producţie a formelor de perspectivă (linii, familii, hibrizi) este de 2-3 ani.
Studiul celor mai valoroase forme în condiţii de producţie se face comparativ
cu soiul sau hibridul cultivat în unitatea respectivă precum şi cu alte linii, soiuri sau
hibrizi de perspectivă.
Înmulţirea prealabilă a liniilor valoroase (în același timp cu testarea lor în
CCC). Această înmulţire a noilor forme deosebit de valoroase se face cu scopul de a
asigura o cantitate suficientă de sămânţă, pentru a realiza însămânţarea lor pe
suprafeţe cât mai mari în cazul în care vor fi înregistrate.