Tema Nr.

1 ,,Geto-dacii ”

Geto-dacii în izvoare

Izvoarele grecești și romane – numiți geți iar în cele romane daci. Geto-dacii
reprezintă aripa nordică a tracilor (același popor).

Organizați în triburi – carpizi, appuli, buri, costoboci. Mențiuni despre geto-daci –

Herodot în luc. ,,Istorii” îi menționează pe geți în conflictul cu regele persan
Darius (514 î. Hr.). Dromichaites regele get a intrat în conflict cu Lisimah (general
macedon, satrap al Traciei după moartea lui Alexandru).

Organizare socială – organizați în triburi, locuiau pe teritoriul cuprins între Tisa,

Dunăre, Marea Neagră. Purtători ai culturilor Hallstatt și La Tene. Se ocupau cu
prelucrarea metalelor, foloseau plugul cu brăzdar de fier, roata olarului, metale
prețioase. Au construit cetăți de piatră pe înălțimi – Bâtca Doamnei, Căpâlna,
Costești. Primele orașe au fost – Drobeta, Napoca, Porolissum. Dacii cunoșteau
scrisul, foloseau alfabetul grec și cel latin. Societatea organizată în nobilime
(tarabostes) și oamenii liberi (comati).

Religia daco-getilor

- zeul suprem al cerului si al pamantului a fost Zalmoxis (sau Gebeleizis)

- un zeu al razboiului, Derzelas sau Derzid,

- o zeitate feminina pe nume Bendis, ce corespunde zeitelor Artemis sau Diana din
mitologia greaca, respectiv romana.

o Daco-getii credeau in nemurire, in viata de dincolo de moarte alaturi de

Zalmoxis, zeul suprem. De aceea ei primeau moartea cu seninatate.

o Mortii erau incinerati iar cenusa era depusa in urne ce se ingropau in pamant.

o Cultul consta in slujbe, ceremonii si incantatii facute de preoti, de obicei pe

munte.

o Slujbele religioase aveau loc in sanctuare cum sunt cele descoperite la Costsesti,
Piatra Rosie, etc.
o La fiecare 4 ani ei comunicau cu Zalmoxis prin intermediul unui razboinic dac
sacrificat, ce urma sa-I vorbeasca zeului supreme despre nevoile lor.

Statul dac sub conducerea lui Burebista (82-44 î.Hr.)

Burebista (82-44 i. Hr.) – primul rege dac

A unit triburile geto-dace si a creat un stat puternic cu centrul la Sarmizegetusa
Regia in zona Muntilor Orastie.

A construit o armata puternica cu care a cucerit teritorii intinse:

- incepand cu anul 60 i. Hr. – cucereste teritoriile ocupate de celti, in sud-vestul si
nord-vestul Daciei;
- in jurul anului 50 i. Hr. – supune cetatile grecesti pontice, de la gurile Bugului
pana la Dionysopolis;
- in anul 48 i. Hr. – campanile la sud de Dunare, in Peninsula Balcanica.
Limitele statului dac in timpul lui Burebista, conform geografului Strabo erau:
- in nord – Carpatii Padurosi;
- in vest – Dunarea mijlocie si Slovacia;
- in sud – Muntii Haemus (Balcani);
- in est – gurile Bugului si Marea Neagra.
Imperiul roman constituia un pericol pentru statul dac, motiv pentru care Burebista
s-a amestecat in razboiul civil de la Roma dintre Caesar si Pompei, ajutandu-l pe
Pompei. Victoria lui Caesar a fost urmata de organizarea unei expeditii de
pedepsire a lui Burebista intrerupta de moartea conducatorului roman(44 i. Hr.).
La moartea lui Burebista, statul dac s-a destramat. S-au format patru, apoi cinci
unitati statale: in Transilvania, in Moldova, in Maramures, in regiunea subcarpatica
a Munteniei.
Dacia de la Deceneu la Decebal – Conducerea statului a fost preluată de Deceneu.
Acesta era rege, judecător suprem, mare preot. În timpul său oamenii aveau
cunoștințe de botanică și medicină, cunoșteau legile naturii. După Deceneu regi ai
dacilor au mai fost: Comosicus, Scorillo, Duras. Împărțirea daco-geților în regate
mai mici a slăbit autoritatea acestuia, armatele romane au cucerit teritoriile care
aparțineau statului lui Burebista. La început stăpânirea romană s-a instalat în vestul
Daciei. Romanii au înființat provincia Moesia între Serbia și Bulgaria. Pentru
exploatarea pietrei de construcție, zăcămintelor de fier și de aramă, romanii au
adus în Dacia coloniști. Dacia s-a integrat cultural în ,,orbis romana”.
DECEBAL (85-106 d. Hr.)

A refacut unitatea statului dac care era mai putin intins decat statul lui Burebista,
dar mai puternic. Statul dac condus de Decebal, cu capitala la Sarmizegetusa
Regia, cuprindea Transilvania, Banat, Oltenia, centrul si sudul Moldovei.

A avut mai multe confruntari cu romanii:

- 87 d. Hr., armata romana condusa de gen. Cornelius Fuscus (trimisa de

Domitian) a atacat Dacia si a fost infranta la Tapae;

- 88 d. Hr., o armata romana condusa de gen. Tettius Iulianus a atacat Dacia prin
Banat, confruntarea se încheie cu victorie romana la Tapae. Decebal a incheiat
pace cu Domitian si a devenit client al Romei (89 d. Hr.)

- La începutul anului 101, armata romană, condusă chiar de împărat, după ambele
pregătiri de aproape 3 ani, a atacat Dacia cu 13-14 legiuni și alte unități auxiliare
(în total circa 150.000 de soldați). 101 – 102, armata romana condusa de imparatul
Traian (98 – 117) a atacat Dacia si a provocat grele infrangeri dacilor; Decebal a
cedat si incheiat pacea cu romanii in conditii foarte grele pentru Dacia. În iarna și
primăvara anului 102, Decebal este înfrânt la Nicopolis ad Istrum și în Dobrogea la
Adamclissi. În toamna anului 102, Decebal este silit să încheie o pace zdrobitoare
pentru Dacia: regele dac trebuia să dărâme zidurile cetăților, să cedeze o serie de
teritorii și să renunțe la orice independență în politica externă.

- 105 – 106, Traian, dupa construirea podului peste Dunare de la Drobeta, ataca din
nou Dacia pe care o cucereste in intregime și pe care o transforma in provincie
romana.

Trasaturile civilizatiei in Dacia

In anul 106, in urma victoriei obtinute de armata romana asupra dacilor teritoriul
locuit de daci a fost divizat astfel:

- provincia Dacia, care cuprindea Transilvania, Banat, Oltenia, a carei populatie

autohtona a fost supusa unui intens proces de romanizare;

- o parte a teritoriului (sudul Moldovei, Muntenia, si partea de rasarit a Olteniei)

a fost anexat provinciei Moesia inca din anul 46;
- teritoriul locuit de dacii liberi (costobocii, carpii, dacii mari): Maramures,
Crisana, nordul Moldovei. Prezenta dacilor liberi la granitele provinciei a impus
aducerea unui numar mare de legiuni si construirea de fortificatii (castre).

Provincia Dacia

- in anul 106, a fost organizata ca o provincie de rang imperial, subordonata direct

imparatului, administrate de un guvernator numit ‘Legatus Augusti pro Praetore’,
cu capitala la Ulpia Traiana Sarmizegetusa;

- a fost reorganizata administrativ in 117-118 de imparatul Hadrian care a impartit

Dacia in :

• Dacia Superioara: cuprindea Transilvania si Banatul, cu capitala la Ulpia

Traiana Sarmizegetusa; era administrata de un ‘Legatus Augusti pro Praetore’;

• Dacia Inferioara: cuprindea Oltenia, era administrata de un ‘procurator Augusti’

- O reorganizare administrative a Daciei a fost realizata tot de imparatul Hadrian,

care in 121-122 a impartit provincial Dacia in:

 Dacia Superior;
 Dacia Inferior;
 Dacia Porolissensis, situate in N. Daciei Superioare, cu capitala la Napoca,
administrata de un ‘procurator Augusti’.

- ultima organizare administrativa a fost realizata de imparatul Marcus Aurelius, in

168, in trei unitati administrative, pastrandu-se insa unitatea provinciei:

 Dacia Porolissensis, in nordul provinciei Dacia cu capitala la Napoca;

 Dacia Malvensis, in Oltenia si Banat, cu capitala la Malva, pe Olt;
 Dacia Apulensis, in Transilvania, cu capitala Apulum.

Aceste unitati administrative au fost puse sub conducerea unui guvernator (Legatus
Augustus pro Praetoretrium Daciarum).

- 271 – a avut loc retragerea aureliana, cand imparatul Aurelian a retras armata si
administratia romana din Dacia, stabilind granite Imperiului Roman pe linia
Dunarii. Pe teritoriul Daciei a ramas o populatie dacoromana care in conditiile
marilor migratii, in urma procesului de etnogeneza, a dat nastere poporului roman
si limbii romane. Elemente ale civilizatiei romane in Dacia

- limba Latina – a fost introdusa in Dacia prin intermediul soldatilor romani si

colonistilor adusi din peninsula Balcanica. Limba Latina folosita in administratie,
armata, in relatiile de schimb, in justitie a fost preluata de autohtoni;

- cultura matetriala – (ceramica, uneltele, obiectele de podoaba), de calitate

superioara, s-a raspandit in Dacia. Activitatea economica, edilitara, administrativa
s-a intensificat. Orasele s-au dezvoltat prin constructii de strazi, edificii, terme,
apeducte, monumente, a fost construita o retea de drumuri;

- cultura spirituala – credintele si obiceiurile romane au fost adoptate de daco-geti

sau autohtonii au practicat in continuare cultul divinitatilor proprii, dar sub nume
romane.