Dragotă Mihaela

Clasa a X-a C
Nume scurt: TURCIA
Nume oficial: Republica Turcia
Localizare: Sud-Estul Europei şi Sud-Vestul Asiei
Suprafaţa: 780.580 km pătraţi
Capitala: Ankara
Zi Naţională: Ziua Independenţei, 29 Octombrie (1923)
Populaţia: 67.803.927 (2000)
Naţionalităţi: Turci 80%, Kurzi 20%
Limbi: Turca (limba oficială), Kurda, Araba, Armeana, Greaca
Religii: Musulmani 99,8% (% 75 - 80 suniţi, % 15 - 20 alevi, %5 alte secte
musulmane sau grupuri), altele 0,2% (Creştini şi evrei)

Coordonate geografice: 39° 00’ N, 35° 00’ E

Suprafaţa:
-total: 780.580 km²
-terestră: 770.760 km²
-apă: 9.820 km²

Clima: temperată: veri calde şi uscate şi ierni umede şi blânde; mai

aspră în interior.

Relieful: în cea mai mare parte munţi; câmpii înguste adiacente

coastelor; un podiş central înalt (al Anatoliei).

Resurse naturale: antimoniu, cărbune, crom, mercur, cupru, bor, sulf,

minereu de fier, pământ arabil, potenţial hidroenergetic.

2
 Republica Turcia este o ţară întinsă pe
două continente. 97% din suprafaţa ţării se află în Asia (Anatolia) şi 3%
Europa (Peninsula Balcanică). Turcia are graniţe cu opt ţări: Grecia şi
Bulgaria la nord-vest; Georgia, Armenia şi Azerbaidjan la nord-est; Iran
(Persia) la est; şi Irak şi Siria la sud. Turcia este o republică democratică,
laică, constituţională al cărei sistem politic a fost stabilit în 1923. Turcia este
un stat membru al ONU, NATO, OSCE, OEDC, OIC şi Consiliul Europei.
În octombrie 2005 Uniunea Europeană a deschis negocierile de aderare cu
Ankara.

Strâmtoarea Bosfor care separă Asia de sud-vest de Europa de sud-est se

află în Turcia. Anatolia e situată între Marea Neagră la nord şi Marea
Mediterană la sud, cu Marea Egee şi Marea Marmara la vest. Unii geografi
consideră Turcia ca o parte a Europei datorită anumitor caracteristici
culturale, politice şi istorice. Datorită poziţiei sale geografice între Europa şi

3
Asia şi între trei mări, Turcia a fost o răscruce istorică, patria şi câmpul de
luptă a mai multor mari civilizaţii şi un centru de comerţ.

Turcia ,cunoscută oficial ca Republica turcă, este o ţară Euroasiatică

situată în vestul Asiei şi estul Traciei, amplasată în SE Europei. Turcii au
început migrând în locul numit acum Turcia în sec. XI. Procesul a fost
accelerat de victoria cu Seljuk peste Imperiul Bizantin la Bătălia de la
Manzikert. Mai multe stereotipuri mici şi Seljuk Sultanate a Rum a exclus
Anatolia până la invazia Imperiului Mongol. Începând cu sec. XIII,
steriotipul otoman a unit Anatolia şi a creat un imperiu care cuprinde mai
mult Europa de SE, Asia de V şi Africa de N. După ce Imperiul Otoman s-a
prăbuşit în urma acestei înfrângeri în Primul Război Mondial, părţi din el au
fost ocupate de aliaţii victorioşi. Un cadru a tinerilor ofiţeri militari, conduşi
de Mustafa Kemal Atatürk, a organizat o rezistenţă de succes pentru aliaţi; în
1923 ei vor stabili Republica modernă Turcia cu Atatürk ca prim preşedinte.

Aşezarea Turciei la intersecţia Europei cu Asia o face o ţară de o

importanţă geostrategică importantă. Etnic turcii formează majoritatea
populaţiei cu o minoritate importantă de Kurzi. Religia predominantă in
Turcia este Islamul, şi limba oficială a Turcii este turca.

Provinciile Turciei

Turcia este împărţită în 81 de provincii (iller în limba turcă; singular il).

Fiecare provincie este împărţită în subprovincii (ilçeler; singular ilçe),

4
existînd 623 de districte. Provincia poartă de obicei acelaşi nume cu capitala
acesteia, considerată subprovincia centrală. Excepţiile sunt Hatay (capitală:
Antakya), Kocaeli (capitală: İzmit) şi Sakarya (capitală: Adapazarı). Cele
mai mari provincii sunt: İstanbul 11 milioane de locuitori, Ankara 4
milioane, İzmir 3,5 milioane, Bursa 2,1 milioane, Provincia Konya 2,2
milioane şi Provincia Adana 1,8 milioane.

Cel mai mare oraş şi capitala pre-republicană Istanbul este inima

financiară, economică şi culturală a ţării. O estimare de 75,5% din populaţia
Turciei trăieşte în centrele urbane. Dintre toate, 19 provincii cu populaţii
care depăşesc 1 mil locuitori şi 20 provincii au populaţie între 1 mil şi 500
mii locuitori, doar 2 provincii au populaţii mai mici de 100 mii.

Oraşele

Capitala Turciei este oraşul Ankara, dar capitala istorică İstanbul rămâne
centrul financiar, economic şi cultural al ţării. Alte oraşe importante
sunt İzmir, Bursa, Adana, Trabzon, Malatya, Gaziantep, Erzurum,
Kayseri, İzmit (Kocaeli), Konya, Mersin, Eskişehir, Diyarbakır,
Antalya şi Samsun. Aproximativ 68% din populaţia Turciei locuieşte
în centre urbane. Turcia are 82 oraşe.

Geografie

Turcia este o ţară trancontinentală Euroasiatică. Turcia Asiatică(conţine

în mare parte Anatolia) care include 97% din ţară, este separată de turcii
europeni din Bosfor, Marea Marmara şi Dardanele(care împreună formează
o verigă de ape între Marea Neagră şi Marea Mediteraneană). Turcia
Europeană cuprinde 3% din ţară. Teritoriul Turciei este mai mult de 1,600
km lungime şi 800 km lăţime, cu o formă aproximativ rectangulară. Arealul

5
Turciei, inclusiv lacuri, ocupă 783,562 km pătraţi, din care 755,688 km
pătraţi sunt în Asia SV şi 263,764 km pătraţi în Europa. Turcia este a 37 ţară
dintre cele mai mari din lume. Ţara este încercuită de ape pe 3 părţi: Marea
Egee la V, Marea Neagră N şi Marea Mediteraneană la S. De asemenea
Turcia conţine Marea Marmara în NV.

Partea europeană a Turciei, Tracia de E, formează frontiera Turciei cu

Grecia şi Bulgaria. Partea asiatică a ţării, Anatolia, se compune dintr-un
platou central înalt cu câmpii de coastă înguste; între Koroglu şi muntele
Pontic se întinde la N şi Muntele Taurus la S. Turcia E are mai multe peisaje
montane şi râuri ca Eufrat, Tigru şi Aras, şi conţine lacul Van şi muntele
Ararat, punctul cel mai înalt al Turciei este de 5.165m.

Turcia este împărţită în 7 regiuni: Marmara, Egeea, Marea Neagră,

Anatolia Centrală, Anatolia E, Anatolia SE şi Mediteraneana. Terenul
accidental al Anatoliei N de-a lungul Mării Negre seamănă cu o centură
lungă şi îngustă. Această regiune cuprinde aproximativ o şesime di teritoriul
total al Turciei. Ca o tendinţă generală, interiorul platoului anatolian devine
tot mai mult accidental care avansează spre E.

Peisajele variate ale Turciei sunt produsul unor mişcări complexe ale
lumii care au modelat regiunea şi încă se manifestă în cutremurele destul de
frecvente şi ocazional erupţii vulcanice. În 1999 un cutremur mare.

6
Clima

Zonele de coastă a Turciei care mărginesc Marea Egee şi Marea

Mediteraneană au o climă temperat mediteraneeană, cu călduri, veri uscate şi
care se răcesc uşor, ierni umede. Zonele de coastă a Turciei care mărginesc
Marea Neagră au climă temperat oceanică cu călduri, veri umede,ierni
umede. Coasta Mării Negre a Turciei primeşte cea mai mare cantitate de
precipitaţii şi este singura regiune a Turciei care multe precipitaţii tot anul.
În partea de E a coastei mediile sunt de 2,500 mm/an.

Zonele de coastă a Turciei mărginind Marea Marmara inclusiv Istanbulul

care conectează Marea Egee şi Marea Neagră au climă de tranziţie între
clima temperat mediteraneeană şi cea temperat ocenică caldă, veri moderat
de uscate şi reci, ierni uscate. Zăoada este la zonele de coastă a Mării
Marmara şi Marea Neagră aproape în fiecare iarnă, dar de obicei nu mai
mult de câteva zile. Zăpada pe de altă parte este rară în zonele de coastă a
Mării Egee şi foarte rară în zonele de coastă a Mării Mediteraneene.

Condiţiile pot fi mult mai dure, mai aride în interior. Munţii închişi de
coastă împiedică influenţele mediteraneene de la căile de extindere, dând
platoului central anatolian a interiorului Turciei climă continentală cu
sezoane contrastante.

Iernile pe platou sunt severe. Temperaturi de la -30grade C la -40 grade

C(-22 grade F la -40 grade F) pot fi în Anatolia E, şi zăpada poate sta pe sol
cel puţin 120 zile pe an. În V, temperaturi medii de iarnă sub 1grad C(34
grade F). Verile sunt fierbinţi şi uscate, cu temp. generale mai mari de
30grade C ziua.Precipitaţiile medii anuale de cca 400 mm, cu sume anuale
determinate de elevaţii. Cele mai uscate regiuni sunt câmpia Konya şi
câmpia Malatya , unde precipitaţiile frecvente anuale sunt mai mici de 300
mm. Poate fi în general cea mai umedă deoarece iulie şi august sunt cele mai
uscate.

Clima Turciei este temperat-maritimă pe litoralul Mării Negre şi

subtropicală pe litoralul Mării Mediterane. În ianuarie, temperaturile medii
sunt de 5 °C în nord, la Samsun, -4 °C în podişul Anatoliei la Kayseri şi
11 °C în sud, la Antalya. Precipitaţiile sunt reduse în sud şi centru (în jur de
400 mm/an) şi bogate în nord-vest, pe litoralul Mării Negre (1.600 mm/an).

7
Demografia

Populaţia Turciei a fost de 72,5 mil cu o rată de creştere de 1,45%/an,

bazată pe recesământul din 2009. Densitatea medie a populaţiei este de 92
pers/km pătrat. Proporţia reşendinţei în zonele urbane este de 75,5%.
Oamenii în grupa de vârstă 15-64 ani constituie 67% din totalul populaţiei,
grupei de vârstă între 0-14 ani îi corespunde 26% din populaţie, în timp ce
grupei de vârstă de 65 şi peste 65 ani îi corespunde 7% din totalul populaţiei.

Speranţa de viaţă la bărbaţi este de 71,1 ani şi la femei 75,3 ani, cu o

medie globală de 73,2 ani pentru întreaga populaţie.

Educaţia este obligatorie şi gratuită pentru 6-15 ani. Rata de alfabetizare

este de 96% pentru bărbaţi, 80,4% pentru femei, cu o medie globală de
88,1%. Cifrele mici la femei de datorează în principal obiciurilor tradiţionale
a arabilor şi kurzilor care locuiesc în provinciile de SE ale ţării. Articolul 66
din Constituţia turcă defineşte „un turc” ca „oricine care este obligat de
statul turc prin legături cetăţeneşti”, prin urmare folosirea legală a cuvântului
„turc”ca cetăţean al Turciei este diferit de definiţia etnică. Totuşi,
majoritatea populaţiei turcă este de etnie turcă.

Alte grupuri etnice majoritare(porţiuni mari care au fost extensiv

turcizate încă din perioadele Seljuk şi Otomană) include Abkhazians,
Adjarians, Albani, Arabi, Asirieni, Bosnieci, Circassians, Hamshenis, Kurzi,
Laz, Pomaks, Roma, Zazas şi 3 minorităţi recunoscute oficial( prin tratatul
de la Lausanne), Armeni, Greci şi Evrei. Semnat în 30 ianuarie 1923 acordul
bilateral a schimbării de populaţiei dintre Grecia şi Turcia a avut efect în
1920, cu mutarea a aproape 1,5 mil greci din Turcia. Şi cca 500 mii de turci
au venit din Grecia. Minorităţile din V Europei includ Levantines care au

8
fost prezenţi în ţară (în particular Istanbul şi Izmir) încă din perioada
medievală.

Kurzii, un grup etnic distinct, concentrat mai ales în SE ţării, sunt cea mai
mare etnie non-turcă, estimată la aproape 18% din populaţie potrivit CIA-
ului. Alte minorităţi decât cele 3 minorităţioficial recunoscute nu au
privilegii speciale, în timp ce termenul” minoritate” rămâne un subiect
sensibil în Turcia. Date exacte ale repartiţiei etnice a populaţiei nu este
disponibilă pentru că cifrele recesământului turc nu includ statistici de etnie.

Religie

Turcia este un stat secular, fără o religie oficială de stat; Constituţia

Turciei militează pentru libertatea religiei şi a conştiinţei. Aproximativ 99%
din populaţie e înregistrată, însă, ca fiind musulmană, majoritatea fiind
sunniţi; cu toate acestea, un sondaj realizat în 2007 a constatat că
aproximativ 3% dintre adulţi îşi definesc relaţiile cu religia ca fiind „fără
convingere religioasă” sau că „nu cred în obligaţiile religioase”. Majoritatea
musulmanilor sunt sunniţi (85-90%) iar o largă minoritate sunt alevi (10-
15%), o comunitate în cadrul Twelver Shi'a Islamului, comunitate ce numără
7–11 milioane de persoane. În ţară sunt şi câţiva practicanţi ai sufi. Cea mai
înaltă autoritate religioasă islamică este Preşedinţia Cultelor (în turcă
Diyanet İşleri Başkanlığı) care interpretează şcoala de drept Hanafi şi este
responsabilă pentru reglementarea funcţionării celor 75.000 de moschei ale
ţării, a angajaţilor locali şi a imamilor provinciali. Un sondaj realizat la nivel
naţional în 2007 a arătat că 96,8% din cetăţenii turci au o religie, în timp ce
3,2% sunt nereligioşi şi atei.

Limbă

9
 Turca este unica limbă oficială în toată Turcia. Radiodifuzorul public
TRT difuzează programe în limba locală şi dialecte araba, bosniacă,
cercheză şi kurdă câteva ore pe săptămână.Canalele TV în limba kurdă,
TRT6, au fost deschise la începutul anului 2009.

Cultură

Turcia are o cultură diversificată, bazată pe contopirea elementelor

variate ale turcilor oguzi, otomanilor anatolieni (care a fost în sine o
continuare a culturilor greco-romane şi islamice) şi culturii vestice şi
tradiţiilor, care a pornit odată cu occidentalizarea Imperiului Otoman ce
continuă şi astăzi. Acest amestec a luat fiinţă ca rezultat al întâlnirii turcilor
şi a culturii lor cu ale popoarelor regăsite pe parcursul migraţiei acestora din
Asia Centrală către vest.

Muzica şi literatura turcească au format mari exemple al amestecului de

influenţe culturale, care au fost un rezultat al interacţiunii dintre Imperiul
Otoman şi lumea islamică pe de o parte, cu Europa pe de altă parte,
contribuind astfel la un amestec de tradiţii turcice, islamice şi europene în
muzica şi litaratura din Turcia modernă. Literatura turcă a fost puternic
influenţată de literatura persană şi de cea arabă în majoritatea perioadei
otomane, în special după perioada Tanzimatului şi spre sfărşitul Imperiului
Otoman, efectul ambelor, atât a tradiţiei turceşti cât şi a literaturii europene,
devenind din ce în ce mai sensibil. Amestecul influenţelor culturale este
dramatizat, de exemplu, în formarea noilor simboluri, în ciocnirea şi
amestecul culturilor, întâlnite in lucrarile lui Orhan Pamuk, laureat al
Premiului Nobel pentru literatură din 2006.

Elementele arhitecturale găsite în Turcia sunt de asemenea mărturii ale

amestecului unic de tradiţii care au influenţat regiunea de-a lungul secolelor.
În plus faţă de elementele bizantine tradiţionale prezente în numeroasele
parţi ale Turciei, multe artefacte ale arhitecturii otomane târzii, cu amestecul
lor rafinat de tradiţii locale şi islamice, se găsesc în întreaga ţară precum şi în
vechile teritorii ale Imperiului Otoman. Mimar Sinan este recunoscut drept
cel mai mare arhitect al perioadei clasice în arhitectura otomană. Încă din
secolul al XVIII-lea, arhitectura turcească a fost din ce în ce mai influenţată
de stilurile occidentale, iar aceasta se poate vedea cu precădere în Istanbul
unde clădiri precum Dolmabahçe şi Çırağan Palaces sunt juxtapuse lângă
zgârie-nori, toate acestea reprezentând diferite tradiţii.

10
Turismul

Turcia reprezintă o îmbinare armonioasă de mare, soare şi oraşe antice

scăldate în unica lumină mediteraneeană. Riviera Antalyei ce a încântat
milioane de călători de-a lungul timpului, cu cele mai frumoase şi mai
cunoscute dintre plajele Turciei, oferă nopţi minunate şi o bogăţie a
peisajelor care taie răsuflarea.

Partea vestică impresionează cu sălbaticii Munţi Taurus, şi cu noile

staţiuni Phaselis, Camyuva, Goynuk, Tekirova, Kas, Kemer şi Beldibi unde
puteţi petrece superbe vacanţe pe un tăram al peisajelor de neuitat şi al
ţărmurilor uşor modelate de mare. Tot în această regiune binecuvântata de
natură se află comorile antice lăsate moştenire de licieni, greci şi romani.

O altă comoară a Turciei este insula Kusadasi sau Insula Păsării , un oraş-
port la Marea Egee cunoscut din antichitate drept Neapolis, a înflorit sub
câteva civilizaţii: greaca, romana, veneţiana, genoveza şi otomana. Aşezarea
s-a bucurat întotdeauna de prosperitate economică, însă s-a aflat permanent
în umbra mareţului Efes.

Marcată la nord de Izmir iar la sud de Bodrum, staţiunea Kusadasi este

gazda ospitalieră a celor care vin să se bucure atât de plajele generoase ce se
întind pe o lungime de 30 de km, cât şi de spectacolul mării, dar nu în
ultimul rând să contemple vestigiile oraşului Efes. Windsurfingul, skiul
nautic, plimbări cu barca şi volei sunt doar câteva dintre activităţile pe care
le puteţi practica aici.

11
 După părerea mea, Turcia este o ţară frumoasă,care are multe de
arătat şi care merită să fie vizitată.

Siteografie:

12