Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Știinţe Economice

Departamentul Finanțe și Bănci

RAPORT
privind efectuarea practicii de inițiere în specialitate

Chișinău, 2020
 CUPRINS

INTRODUCERE....................................................................................................................pag. 3

CAPITOLUL I. Organizarea întreprinderii: forma de organizare și de proprietate ..........pag. 4

CAPITOLUL II. Modalități de formare a capitalului la diferite tipuri de întreprinderi .....pag. 7

CAPITOLUL III. Formarea resurselor financiare în componentele sistemului bugetar.....pag. 9

CAPITOLUL IV. Descrierea structurii entităților la diferite forme organizatorico-juridice,

instituții și autorități publice..................................................................................................pag. 11

CAPITOLUL V. Competențe și responsabilități în domeniul finanțelor întreprinderii......pag. 15

CAPITOLUL VI. Competențe și responsabilități în domeniul finanțelor publice.........pag. 17

CAPITOLUL VII. Evaluarea activității și locul departamentului financiar în structura

entității...................................................................................................................................pag. 22

CAPITOLUL VIII. Acumularea și selectarea informației necesare pentru desfășurarea

activității financiare, exemple de rapoarte financiare, modalități de raportare......................pag. 24

CAPITOLUL IX. Cheltuieli pentru educație în Republica Moldova ...............................pag. 27

BIBLIOGRAFIE ............... .................................................................................................pag. 32

ANEXE .................................................................................................................................pag. 33

2
 Introducere

Scopul cercetării constă în dezvoltarea fundamentelor teoretice și metodologice ce țin de

analiza întreprinderilor , de la organizarea și înregistrarea lor până la formarea capitalului ,

desfășurarea activității și modul de raportare financiară . Totodată în elaborarea raportului dat

am avut ca scop culegerea de date, informații financiare, cunoașterea șă elaborarea rapoartelor

financiare .

Pentru realizarea scopului dat au fost stabilite următoarele obiective de cercetare:

 dezvoltarea abordărilor teoretico-conceptuale și multidimensionale a sintagmelor:

întreprindere, activitate financiară, rapoarte financiare, fișa postului , capital, finanțe publice,

finanțele întreprinderii,capital uman educațional, investiția în capitalul uman educațional.

 identificarea și analiza formelor de organizare și de proprietate a întreprinderilor și formarea

capitalului acestora.

 Culegerea și prezentarea informațiilor necesare elaborării și întocmirii rapoartelor financiare.

 analiza situației actuale privind cheltuielile în educație în Republica Moldova și eficiența lor

Obiectul cercetării îl constituie domeniul finanțelor publice și finanțelor întreprinderii

Metodologia cercetării științifice. Metodele și instrumentarul de investigație științifică în

cadrul cercetării sunt: , metode grafice și tabelare, analiza cantitativă și calitativă a datelor,
sinteza, inducția și deducția, analiza rezultatelor cercetării etc.

3
 CAPITOLUL I. Organizarea întreprinderii: forma de organizare și de
proprietate.

Ca ansamblu economic, întreprinderea este un sistem în care prin utilizarea factorilor de

producție se realizează bunuri, lucrări sau servicii destinate vânzării-cumpărării, menite să
satisfacă nevoile consumatorilor și obținerea unui profit.
Societatea cu răspundere limitată este o formă legală de companie, persoană juridică, care
are o răspundere limitată în fața legii și față de proprietarii acesteia.
Această reprezintă întreprinderea aflată în posesiunea a două şi mai multe persoane juridice şi
(sau) persoane fizice, care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi
de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire şi a statutului. Organele
SRL sunt: adunarea generală a asociaților- organul suprem al societății, administratorul- organul
executiv, cenzorii- organul de control al societății.
Conform art.145 din Codul Civil al Republicii Moldova, societatea cu răspundere
limitată(abreviată S.R.L.) este societatea comercială al cărei capital social este divizat în părți
sociale, conform actului de constituire și ale cărei obligații sunt garantate cu patrimoniul
societății.
Organizarea societății cu răspundere limitată.SRL se constituie printr-un singur document,
numit act de constituire sau statut și are ca obiect al societății poate fi orice activitate economică.
Conform Legii nr. 135/ 2007 cu privire la societatea cu răspunderea limitată, actul de constituire
se semnează de toți fondatorii și se autentifică notarial (art.12) . Actulde constituire a societății
cu răspundere limitată se întocmește în limba de stat și trebuie să conțină următoarele:
 numele,adresele și alte date personale ale asociaților,
 firma și adresa societății,
 obiectul de activitate
 sediul,
 structura, atribuțiile, modul de constituire și de funcționare a organelor societății.
 modul de reprezentare
 filialele și reprezentanțele societății
 mărimea capitalului social.
 mărimea părții sociale a fiecărui asociat.

4
Societatea poate fi constituită atât de persoane fizice cât și de cele juridice. Numărul asociaților
este limitat de la minimum 2 la maximum 50 persoane și poate fi constituită de o singură
persoană.
Procedura de înregistrare a S.R.L.Înregistrarea de stat a societății este importantă în procesul
constituirii societății comerciale, deoarece odatăcu înregistrarea societății se dobândește
personalitatea juridică și devine subiect de drept. Conform Legii nr.135/2007, societatea se
înregistrează la Camera Înregistrării de Stat, în modul și termenul stabilit de lege. Procedura
înregistrării poate fi inițiată de oricare dintre fondatori sau de un terț împuternicit de către
fondatori. Organul de înregistrare verifică legalitatea actelor recepționate pentru înregistrare și,
în termen de 15 zile, emite decizia de înregistrare sau decizia privind refuzul de a înregistra
întreprinderea.
Societatea pe acțiuni reprezintă societatea comercială al cărei capital social este divizat în
acțiuni și ale cărei obligații sunt garantate cu patrimoniul societății. Societatea pe acțiuni este o
persoană juridică cu scop comercial, la alcătuirea ei participând mai multe persoane și fiecare
depunând o cotă de participare exprimată în bani.
Organizarea societății pe acțiuni. Societatea pe acțiuni este întotdeauna comercială și poate fi
constituită și de o singură persoană, deoarece legea permite să existe societate pe acțiuni cu un
singur fondator. Documentele principale de constituire a societății pe acțiuni sunt două:
contractul de societate, care include: contribuția fiecărui fondator la înființarea societății și datele
lor de identificare, denumirea societății pe acțiuni, obiectul de activitate al societății, mărimea
capitalului social,termenul de înființare și statutul societății ce servește ca regulament de lucru
pentru întreprindere.
Procedura de înregistrare a societății. Orice persoană juridică ia naștere numai din
momentul înregistrării sale. În Republica Moldova toate persoanele juridice, inclusiv societățile
pe acțiuni, se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat, într-un catalog special, numit
Registrul de Stat al persoanelor juridice. La momentul înregistrării, societății pe acțiuni i se
atribuie și un număr de identificare. De altfel, trebuie de respectat și unele cerințe de înregistrare
precum
    1. Antreprenorul este obligat să înregistreze întreprinderea, filialele şi reprezentanţele,
înfiinţate de către acesta pe teritoriul Republicii Moldova, pînă la începerea activităţilor
economice. Beneficiul (venitul) provenit din activitatea întreprinderii neînregistrate se percepe
prin intermediul arbitrajului şi se varsă la bugetul de stat.
    2. Întreprinderile se înregistrează de Camera înregistrării de stat de pe lîngă Ministerul Justiţiei
la locul unde se află sediul acestora. Sediul întreprinderii se consideră locul unde se află organele
sale de conducere.

5
     3. Pentru înregistrare se percepe taxa în mărimea stabilită de către Guvern.
    4. Camera înregistrării de stat înscrie în Registrul de stat al comerţului întreprinderea
înmatriculată şi comunică antreprenorului numărul de înmatriculare al întreprinderii.
Întreprinderea individuală este întreprinderea organizată de un întreprinzător persoană fizică.
Întreprinderea individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate
privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Întreprinderea individuală
este o formă de desfăşurare a activităţii de întreprinzător în mod individual, în numele şi pe riscul
propriu. Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei)
şi altor surse care nu sînt interzise de legislaţia în vigoare. Aceasta este una drintre cele mai
accesibile şi frecvent utilizate forme organizatorico-juridice de practicare a activităţii de
întreprinzător în Republica Moldova.
Organizarea întreprinderii individuale. Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii
individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului.Pentru
organizarea şi exploatarea întreprinderii sale, întreprinzătorul persoană fizică, în calitate de angajator
persoană fizică, poate angaja terţe persoane cu contract individual de muncă, şi poate colabora, cu alţi
întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor
întreprinderi familiale ori cu alte persoane juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice.
Procedura de înregistrare a întreprinderii individuale. Înregistrarea de stat a întreprinzătorului se
face conform Legii cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor
individuali nr 220-XVI 2007. Procedura de înregistrare e foarte simplă, doar se depune cererea de
înregistrare la Camera Înregistrării de Stat , și documentul ce confirmă achitarea taxei de stat de
înregistrare . Cererea se analizează în decurs de 3 zile lucrătoare. Înregistrarea de stat nu se admite în
cazul când persoana fizică are deja o întreprindere individuală și este lipsită de dreptul de a practica
activitatea de întreprinzător , prin hotărârea instanței de judecată.
Tabelul 1. Deosebiri în dependenţă de forma organizaţional-juridică ( SRL, SA, ÎI )
SRL, SA ÎI
 Societatea pe acţiuni şi societatea cu  Antreprenorul-posesor al întreprinderii
răspundere limitată sînt persoane juridice şi individuale poartă răspundere nelimitată
poartă răspundere pentru obligaţiile pentru obligaţiile acesteia cu întreg
asumate cu întreg patrimoniul lor. patrimoniul său, exceptîndu-se acele
 Acţionarii, precum şi asociaţii societăţii cu bunuri care, conform legislaţiei în vigoare,
răspundere limitată poartă răspundere nu fac obiectul urmăririi
pentru obligaţiile întreprinderii numai în      Membrii familiei-posesor ai
limitele valorii acţiunii (cotelor) care le întreprinderii individuale poartă
aparţin. răspundere nelimitată solidară pentru
 Înregistrarea este mai costisitoare și de obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul
lungă durată și care necesită mai multe lor, exceptîndu-se acele bunuri care, în
documente la înregistrare. conformitate cu legislaţia în vigoare, nu

6
  Societatea pe acţiuni şi societatea cu
răspundere limitată reprezintă întreprinderi
fondată de două şi mai multe persoane
juridice şi (sau) persoane fizice.
 Contabilitatea e complexă și e nevoie de
contabil.
 Sunt obligate să formeze şi un capital de
rezervă.
Capitolul II. Modalităţi de formare a capitalului la diferite tipuri de întreprinderi ( SRL,
SA, ÎI ).
fac obiectul urmăririi
 Înregistrarea este foarte simplă, necesitând
doar cererea de înregistrare.
 Fondatorul este o singură persoană
 Contabilitatea e simplă
 Nu există cerinţe privind formarea
capitalului de rezervă.

Prin rolul său deosebit de important în ansamblul factorilor de producție, capitalul deține o
poziție privilegiată în toate abordările teoretice care vizează modul de desfășurare a activității
firmelor. Capitalul social poate fi definit caexpresia valorică a totalităților aporturilor în
numerar și în natură cu care fondatorii societății comerciale contribuie la constituirea
patrimoniului ei, spre a asigura mijloace materiale necesare activității, atingerii scopurilor
propuse.

Capitalurile se formează la înființarea firmei, în dependență de tipul acesteia, se modifică

prin creșterea sau diminuarea lor pe parcursul desfășurării activității și se lichidează la încetarea
existenței firmei. Așadar, putem aprecia capitalurile ca fiind totalitatea surselor de finanțare de
care dispune firma și pe care le poate utiliza pentru procurarea tuturor elementelor patrimoniale
de activ.

În funcție de modul cum se constituie (sursa de proveniență și de apartenență), putem vorbi de:

-capitaluri proprii;

-capitaluri împrumutate;

-provizioane.

Formarea capitalului social în cadrul societății cu răspundere limitată .

Conform art.21 al Legii nr.135/2007, capitalul social al S.R.L. se constituie din aporturile
asociaților și reprezintă valoarea minimă a activelor, exprimată în lei, pe care trebuie să le
dețină societatea. Mărimea capitalului social al societății se stabilește de către fondatori în
statut. În calitate de aport la capitalul social pot fi bunuri (corporale, incorporale ), inclusiv
drepturi patrimoniale, și bani pe care fiecare asociat va trebui să verse integral aportul subscris în
cel mult 6 luni de la data înregistrării societății. Nu pot constitui aport la formarea capitalului
social bunurile consumptibile.
Pe lîngă toate acestea, conform prevederilor legale, societatea este obligată să-și formeze
un capital de rezervă de cel puțin 10 % din cuantumul capitalului social. Capitalul de rezervă al

7
 S.R.L. poate fi utilizat doar în scopul acoperirii pierderilor sau la majorarea capitalului ei social,
fiind ca o garanție suplimentară pentru creditori . Pentru formarea capitalului de rezervă se
formează prin vărsăminte anuale din profitul net, în proporție de cel puțin 5 %, până la atingerea
mărimii stabilite de actul de constituire.

Formarea capitalului social în cadrul societății pe acțiuni.

Pornind de la Legea nr. 1134 privind societăţile pe acţiuni din Republica Moldova care defineşte
societatea pe acţiuni ca fiind acea societate comercială al cărei capital social este în întregime
împărţit în acţiuni şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii, putem observa că
capitalul societății pe acțiuni este împărțit în niște fracțiuni ( cote-părți), numite acțiuni . Fiecare
acțiune costă o sumă de bani , de aceea ele mai sunt numite titluri de valoare și pot fi ușor
cumpărate, vândute, puse în gaj etc. Capitalul social al societății determină valoarea minimă a
activelor nete ale societății, care asigură interesele patrimoniale ale creditorilor și acțiunilor.
Totodată, capitalul social al societății nu poate fi mai mic de 20.000 lei. Mărimea capitalului social
se indică în statut, bilanț, registrul acționarilor și pe foaia cu antet ale societății.
Formarea capitalului social este o etapă importantă în procesul de constituire şi funcţionare a
societăţii pe acţiuni. Conform art. 41 al Legii privind S.A., la constituirea societăţii pe acţiuni
fondatorii vin cu un aport la capitalul social. Aporturile la capital pot fi de mai multe feluri, şi anume:
mijloace băneşti; valori mobiliare plătite în întregime; drepturi patrimoniale sau alte drepturi care pot
fi evaluate în bani; obligaţiile societăţii faţă de creditori. Nu pot constitui aporturi la capitalul social
activitatea fondatorilor pentru înfiinţarea societăţii, precum şi activitatea de muncă a acţionarilor care
lucrează în societate. De asemenea, se consideră că serviciile, cunoştinţele şi metodele de organizare
şi conducere, constituind practic un aport în muncă, nu pot forma obiect al aportului într-o societate
pe acţiuni .
Formarea capitalului social în cadrul întreprinderii individuale.
Întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate
privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii
individuale se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sînt interzise
de legislaţie.
Deasemenea, trebuie de menționat că întreprinzătorul individual răspunde pentru obligațiile
asumate față de creditori cu tot patrimoniul său, inclusiv cu averea personală care nu ține de
activitatea de întreprinzător , deoarece patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de
bunurile persoanele ale antreprenorului.

8
 Capitolul III. Formarea resurselor financiare în componentele sistemului bugetar (APL,
autorităţi publice, inspectoratul fiscal, instituţie bugetară, autorităţi publice la
autogestiune).

Sistemul bugetar reprezintă o parte integrantă a sistemului de finanţe publice ale statului,
constituie bugetul public naţional şi include:
a) bugetul de stat, care cuprinde totalitatea veniturilor şi cheltuielilor necesare pentru
implementarea strategiilor şi obiectivelor Guvernului;
b) bugetele locale care reprezintă bugetele satelor (comunelor), oraşelor, municipiilor, judeţelor,
unităţii teritoriale autonome şi municipiului Chişinău;
c) bugetul asigurărilor sociale de stat;
d) fondurile extrabugetare.
Resursele financiare ale bugetului de stat sunt destinate finantarii serviciilor publice generale,
asigurarii ordinii publice, apararii si sigurantei nationale, cheltuielilor social-culturale, serviciilor
de dezvoltare publica, actiunilor economice, transferurilor din bugetul de stat pentru echilibrarea
bugetelor locale si a bugetului asigurarilor sociale de stat, acordari de imprumuturi.

 APL
Conform Legii nr. 397 din 2003 privind finanțele publice locale executarea bugetelor locale
se efectuează prin sistemul trezorerial al Ministerului Finanțelor conform metodei de casă.
Resursele bugetelor locale cuprind totalitatea veniturilor și a surselor de finanțare ale bugetelor
respective.
Veniturile bugetelor locale se constituie din impozite, taxe, alte venituri prevăzute de legislație și
se formează din:
1) venituri generale:
2) venituri colectate;
3) granturi pentru proiecte finanțate din surse externe.
Sursele de finanțare ale bugetelor locale se formează din:

9
 a) operațiuni cu împrumuturi;
b) operațiuni aferente vînzării și privatizării patrimoniului public;
c) operațiuni cu soldurile în conturile bugetului;
d) alte operațiuni cu activele financiare și cu datoriile bugetului.

 Autoritățile publice
Autoritățile publice reprezintă organele de stat sau ale unităţilor administrativ-teritoriale care
acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public. Din acestea fac
parte Guvernul, Președenția, Parlamentul, Ministerul Finanțelor etc.
Resursele financiare ale autorităților publice sunt formate și reglementate conform Legii nr. 847
din 24.05.1996privind sistemul bugetar şi procesul bugetar.
Astfel resursele financiare ale aparatului Preşedintelui Republicii Moldova se aprobă, la
propunerea acestuia, de către Parlament şi se includ în bugetul de stat. La fel și în cadrul
celorlalte autorități , resursele sunt aprobate de Parlament şi se includ în bugetul de stat.
 Inspectoratul Fiscal
Inspectoratul Fiscal este organul fiscal al ce are ca sarcină de bază exercitarea controlului
asupra respectării legislaţiei fiscale, calculării corecte, vărsării depline şi la timp la buget a
obligaţiilor fiscale. Acesta are statut de persoană juridică şi este finanţat de la bugetul de stat.
 Instituțiile bugetare
Instituțiile bugetare sunt instituțiile ale cărei cheltuieli sunt acoperite în întregime sau parțial de la
bugetul statului și care își varsă integral veniturile în bugetul statului.Resursele colectate de
instituţiile bugetare se constituie din:
a) venituri de la efectuarea lucrărilor şi prestarea serviciilor contra plată;
b) chiria sau darea în arendă a patrimoniului public;
c) donaţii, sponsorizări şi alte mijloace băneşti intrate legal în posesia instituţiilor bugetare.
 Autorități publice la autogestiune
Autoritățile publice la autogestiune reprezintă acele entități (cu excepția celor responsabile
exclusiv fată de Parlament) întreprinderi de stat/municipale și societăți comerciale cu capital integral
sau majoritar public.Capitalul lor social aparține statului în întregime, adică patrimoniul ei se
formează din bunuri proprietatede stat, inclusiv proprietate publică.
Resursele autorităților publice de autogestiune este format din :
 Depunerile materiale ale fondatorului

10
  Bunurile transmise în mod gratuit
 Investițiile de capital din contul subvențiilor și al beneficiului
 Credite și alte surse legale

Capitolul IV. Descrierea structurii entităţilor la diferite forme organizatorico-juridice,

instituţii şi autorităţi publice ( Ministerul Finanţelor, APL, Parlament, Guvern, APC,
instituţii bugetare, CNAS, CNAM).

 Ministerul Finanțelor
Ministerul Finanțelor este organul central de specialitate al administrației publice, care
elaborează și promovează politica unică a formării și gestionarii finanțelor publice, al aplicării
pârghiilor financiare în concordanță cu exigențele economiei de piață. Ministerul Finanţelor are
în subordinea sa Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, Inspecţia Financiară, Serviciul Vamal,
Agenţia Achiziţii Publice, Consiliul de supraveghere a activităţii de audit şi Directoratul Liniei
de Credit.
Conducerea Ministerului Finanţelor este exercitată de ministrul Finanţelor care în procesul
de dirijare a activitaţii este sprijinit de un secretar general al ministerului, funcţie publică de
conducere de nivel superior și 4 secretari de stat. Aceştia sunt numiţi sau eliberaţi din funcţie de
către Guvernul Republicii Moldova. Totodată, Guvernul aprobă structura și efectivul-limită al
ministerului.
Personal, ministrul Finanțelor poartă raspundere pentru îndeplinirea atribuțiilor ministerului,
reprezintă ministerul în relațiile cu terții, precum și cu persoanele juridice și fizice din țară sau
strainătate. Totodata, ministrul e responsabil personal pentru modul în care sunt utilizate
mijloacele bugetare destinate asigurării activitații ministerului și pentru asigurarea integritații
mijloacelor financiare și a bunurilor materiale, aflate la dispoziția ministerului în cauză.Secretarii
de stat exercită atribuțiile delegate de ministrul Finanțelor și fac parte din diferite domenii
precum :
 în domeniul politici bugetare.
 în domeniile investiții publice, asistență financiară externă, datorii publice și sistem trezorerial.
 în domeniile politici fiscale, vamale și reglementarea contabilității și auditului în sectorul
corporativ.

11
 în domeniul bunei guvernări, control financiar public intern, contencios, active ale statului,
achiziții publice și reglementare a sectorului financiar.

 APL
Conform Legii nr. 436 din 28.12.2006 privind Administraţia publică locală, administraţia
publică locală reprezintă totalitatea autorităţilor publice locale constituite, în condiţiile legii,
pentru promovarea intereselor generale ale locuitorilor unei unităţi administrativ-teritoriale.
Subiecţii administrației publice locale sunt:
 Autorităţile administraţiei publice locale prin care se realizează autonomia locală în sate
(comune), oraşe (municipii) sînt consiliile locale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca
autorităţi executive.
 Autorităţile administraţiei publice locale prin care se realizează autonomia locală în
raioane sînt consiliile raionale, ca autorităţi deliberative, şi preşedinţii de raioane, ca
autorităţi executive.
Consiliile locale de nivelurile întîi şi al doilea, precum şi primarii sînt aleşi în condiţiile
Codului electoral.

 Parlamentul
Conform Legii pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului nr. 797-XIII din
02.04.1996, Parlamentul Republicii Moldova este organul reprezentativ suprem al Republicii
Moldova, unica autoritate legislativă a statului, fiind o structură unicamerală compusă din 101
deputați aleși pe liste, pentru o perioadă de 4 ani. Parlamentul este ales prin vot universal, egal
direct, secret și liber exprimat. Președintele Parlamentului Republicii Moldova este ales de
parlament, cu minim 52 de voturi. Parlamentul se întrunește la convocarea Președintelui
Parlamentului în cel mult 30 de zile de la alegeri. Mandatul Parlamentului se prelungește pînă la
întrunirea legală a noii componențe. În această perioadă nu poate fi modificată Constituția și nu
pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.
Pentru a forma organele de lucru și a organiza activitatea parlamentului, deputații constituie
fracțiuni parlamentare alcătuite din cel puțin 5 deputați aleși în bază de liste ale concurenților
electorali, precum și fracțiuni parlamentare cu aceeași componență numerică din deputați
independenți. Fracțiunile parlamentare se constituie în termen de 10 zile după constituirea legală
a parlamentului.

 Guvernul

12
 Guvernul Republicii Moldova asigură, conform Constituției, realizarea politicii interne și
externe a statului și exercită conducerea generală a administrației publice. Guvernul se
organizează și funcționează în conformitate cu prevederile constituționale, având la bază un
program de guvernare acceptat anterior de către parlament.
Guvernul se formează în următoarea componență: prim-ministrul, prim-viceprim-ministrul,
viceprim-miniștrii, miniștrii și alți membri stabiliți prin lege. Membri ai guvernului pot fi numai
persoanele care dețin cetățenia Republicii Moldova și au domiciliul în țară.

Guvernul are în componență 9 ministere, și anume:

Ministerul Economiei și
Infrastructurii

Ministerul Finanțelor

Ministerul Justiției

Ministerul Afacerilor Interne

Ministerul Apărării

Ministerul Afacerilor Externe

și Integrării Europene

Ministerul Agriculturii, Dezvoltării

Regionale și Mediului

Ministerul Sănătății, Muncii și

Ministerul Educației, Culturii și
Protecției Sociale
Cercetării

 Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor (APC)

Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor este instituția de stat care are ca misiune
eficentizarea activității statului în materie de protecție a consumatorilor prin supravegherea
pieței, informarea și educarea consumatorilor, întărirea capacității decizionale și stimularea
capacității de autoprotecție individuală și asociativă a consumatorilor. Agenţia este autoritate
administrativă subordonată Ministerului Economiei și Infrastructurii, responsabilă de
implementarea politicii statului în domeniile de activitate ce îi sunt încredințate.
Agenţia este condusă de director, numit în funcţie publică de către Ministrul Economiei și

13
Infrastructurii, acesta la rândul său este asistat de un director adjunct. Directorul, directorul
adjunct, şefii subdiviziunilor structurale, în limitele împuternicirilor acordate, poartă răspundere
pentru deciziile luate şi pentru activitatea subdiviziunii.

 Casa Naţională de Asigurări Sociale (CNAS)

Casa Naţională de Asigurări Sociale este o autoritate administrativă centrală în subordinea
Guvernului, cu personalitate juridică ce administrează şi gestionează sistemul public de asigurări
sociale. CNAS a fost înfiinţată în anul 2001 în baza Legii privind sistemul public de asigurări
sociale de stat nr. 489-XIV din 08.07.1999.
Casa Naţională este condusă de un director general desemnat de Guvernul Republicii
Moldova. Activitatea CNAS este supravegheată de către Consiliul de Administraţie, compus din
12 persoane: reprezentanţi ai Guvernului, Sindicatelor, Patronatului şi Consiliului Republican al
Veteranilor.

 Compania Naţională de Asigurări în Medicină CNAM)

Compania Naţională de Asigurări în Medicină este o organizaţie de stat autonomă de nivel

naţional, care dispune de personalitate juridică şi desfăşoară activităţi nonprofit în domeniul
asigurării obligatorii de asistenţă medicală, fondată prin Hotărîrea Guvernului Republicii
Moldova nr.950 din 7 septembrie 2001 în scopul implementării Legii cu privire la asigurarea
obligatorie de asistenţă medicală nr.1585-XIII din 27 februarie 1998.
Prin Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la unele masuri pentru
implementarea asigurarilor obligatorii de asistenta medicala, nr.1432 din 7 noiembrie
2002 a fost aprobata structura aparatului central si lista agentiilor teritoriale ale
Companiei Nationale de Asigurari in Medicina, care include:
- Conducerea,
- Directia juridica,
- Directia evidenta contabila,
- Directia economie si planificare,
- Directia contractare si relatii cu prestatorii,
- Directia evaluare si control,
- Directia sisteme informationale,
- Directia administrativa,
- Serviciul resurse umane,
- Serviciul relatii cu publicul,
- Serviciul audit intern.

14
 Capitolul V. Competenţe şi responsabilităţi în domeniul finanţelor întreprinderii.

Domeniul finanțelor întreprinderii este unul deosebit de complex, iar înțelegerea

corespunzătoare a mecanismelor, instrumentelor și modalităților de operare a acestora necesită
lămurirea mai multor aspecte și abordări utilizate în acest domeniu.

Întreprinderea îsi desfășoară activitatea într-un spațiu financiar care îi oferă instrumente și
posibilități de acțiuni specifice, dar care o supune unor constrângeri deosebite. Se poate defini
obiectul gestiunii financiare sau al finanțelor firmei prin raportarea la oportunitățile și
constrângerile determinate de mediul financiar. Această abordare a finanțelor firmei permite
sublinierea unei orientări care va reieși din această lucrare, aceea de a pune în evidență
influența pe care o exercită asupra propriei activități financiare, contextul intern și extern
propriu fiecărei firme

Întrucât obiectivul de bază al funcției financiare este maximizarea valorii entității,

managerul trebuie să urmărească respectarea responsabilităților pe care îi sunt atribuite

 Asigurarea unui nivel rezonabil de îndatorare, în funcție de specificul fiecărei

întreprinderi.
 Să afecteze capacitatea de autofinanțare și îndatorare sectoarelor de activitate în plină
dezvoltare
 Strategia financiară să fie o politică corespunzătoare de distribuire de dividende, o
politică chibzuită de îndatorare, care vor asigura creșterea prestigiului firmei pe piață .
 În perioada de inflație, firma să-și limiteze sever suma lichidităților , care constă în
sporirea maximă a coeficientului de îndatorare, deoarece rambursarea se face în monedă
depreciată . etc.
 stabilirea obiectivelor strategice prin colectarea informațiilor relevante,
 monitorizarea reglementărilor juridice și responsabilitatea pentru implementarea lor,

15
  formarea de noi standarde și proceduri operaționale,
 elaborarea bugetului proiectului și justificarea afacerii,
 implementarea planului de activitate și atingerea unor obiective predeterminate,
 managementul resurselor umane pentru realizarea efectivă și eficientă a obiectivelor,
 gestionarea activităților de zi cu zi, motivarea și dezvoltarea echipei,
 coordonarea implementării sarcinilor,
 crearea și îmbunătățirea brandului companiei,
 asigurarea respectării regulilor și a procedurilor companiei,

I ndependent de nivelul de management, managerii trebuie să posede şi să încerce să și

dezvolte în continuare multe competenţe decisive pentru succesul pe postul de manager.

Între competenţele cerute managerului se numără:

 Competenţa tehnică - este priceperea de a utiliza cunoştinţe, tehnici şi resurse specifice în

efectuarea muncii.
 Competenţa analitică- implică utilizarea abordării ştiinţifice sau tehnice în rezolvarea
problemelor de management. Competenţa analitică este în esenţă priceperea de a
diagnostica şi de a evalua.
 Competenţa de a lua decizii - se reflectă în calitatea deciziilor luate de manageri. Toţi
managerii trebuie în permanenţă să aleagă între abordări alternative şi calitatea alegerii
făcute reflectă cât de eficace este un manager.
 Competenţa informatică- a managerului presupune o înţelegere conceptuală a
echipamentelor de calcul şi prelucrare a datelor, în particular, o cunoaştere a modului de
utilizarea computerului şi a softwarului la realizarea multor aspecte ce se referă la postul
lui.
 Competenţa de relaţii umane- este extrem de importantă, având în vedere că
manageriitrebuie să realizeze cea mai mare parte din munca lor prin alţi oameni.
Abilitatea managerilor dea lucra şi de a comunica cu alţii şi de a-i înţelege pe alţii vor
decide succesul în cea mai mare măsură.
 Competenţa de comunicare – abilitatea de a transmite înţelegerea reciprocă în formă
scrisă sau orală – este vitală pentru performanţa managerială efectivă. Această
competenţă este importantă în orice domeniu, dar mai ales pentru managerii care trebuie
să obţină rezultate prin eforturile altora.

16
  Competenţa conceptuală - presupune ca managerii să fie capabili să vadă tabloul
general(viziunea de ansamblu), să înţeleagă complexitatea întregii organizaţii şi să vadă
modul în care diversele părţi componente se armonizează în funcţionare şi se potrivesc
reciproc.

Dacă se poate afirma că toate competenţele menţionate sunt în general importante, totuşi
importanţa relativă va fi diferită în funcţie de nivelul managerului în organizaţie. De
exemplu,competenţele tehnice şi cele privind relaţiile umane sunt mai importante la nivelele
inferioare alesistemului de management, în timp ce competenţele în luarea deciziilor şi cele
conceptuale sunt deosebit de importante pentru managementul de vârf.

Capitolul VI. Competenţe şi responsabilităţi în domeniul finanţelor publice. Instituţii

subordonate Ministerului Finanţelor.
În procesul conducerii economiei naționale un loc aparte îl ocupă problemele financiare ale
întreprinderilor publice .La soluționarea problemelor financiare ale entităților publice participă
o mulțime de organe .
Astfel pentru a determina cadrul juridic general privind gestionarea finanţelor publice,
Parlamentul adoptă Legea Nr. 181din 25.07.2014 a finanţelor publice şi responsabilităţii
bugetar-fiscale prin care stabileşte principiile, regulile bugetar-fiscale şi procedurile generale
privind elaborarea, aprobarea, delimitează competenţele şi responsabilităţile autorităţilor/
instituţiilor implicate în procesul bugetar, precum şi privind monitoringul financiar al activităţii
autorităţilor/instituţiilor publice autofinanţate, a întreprinderilor de stat/municipale şi a
societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar public.
Articolul 18. Rolul Parlamentului
    În domeniul finanţelor publice, Parlamentul are următoarele competenţe şi responsabilităţi de
bază:
    a) adoptă acte legislative în domeniul finanţelor publice;
    b) adoptă legea privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi, după caz, modificările şi
completările la legislaţie ce rezultă din politica bugetar-fiscală;
    c) adoptă legile bugetare anuale şi legile privind modificarea bugetelor;  
    d) examinează raportul semianual privind executarea bugetului public naţional şi a
componentelor acestuia;
    e) aprobă rapoartele anuale privind executarea bugetului de stat, a bugetului asigurărilor
sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală.
    Articolul 19. Rolul Guvernului 
    În domeniul finanţelor publice, Guvernul are următoarele competenţe şi responsabilităţi de
bază:
    a) exercită conducerea generală a activităţii executive în domeniul gestionării finanţelor
publice, în conformitate cu principiile şi regulile stabilite de prezenta lege;
    b) asigură durabilitatea programului de guvernare şi a altor documente de politici din punct de
vedere bugetar-fiscal;
    c) asigură administrarea datoriei de stat şi monitorizarea datoriei sectorului public;   
    d) aprobă cadrul bugetar pe termen mediu şi prezintă Parlamentului proiectul legii privind
limitele macrobugetare pe termen mediu;
    e) aprobă şi prezintă Parlamentului proiectele legilor bugetare anuale, precum şi proiectele de

17
legi privind modificarea bugetelor;
    f) adoptă hotărîri privind redistribuirea alocaţiilor în condiţiile art.60 alin. (1) lit. a);
    g) asigură gestionarea eficientă şi transparentă a fondului de rezervă şi a fondului de
intervenţie ale Guvernului;
    h) prezintă Parlamentului rapoarte privind executarea bugetului public naţional şi a
componentelor acestuia;
    i) aprobă regulamentul-cadru de activitate a serviciilor financiare din cadrul autorităţilor
publice; 
    j) adoptă acte normative în scopul implementării prezentei legi.
    Articolul 20. Rolul Ministerului Finanţelor
    (1) Ministerul Finanţelor este autoritatea publică centrală în domeniul finanţelor publice şi are
următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază:
    a) stabileşte activităţile intermediare ale calendarului bugetar şi monitorizează implementarea 
acestuia, precum şi asigură coordonarea generală a procesului bugetar; 
    b) elaborează şi asigură implementarea politicii bugetar-fiscale în conformitate cu principiile
şi regulile bugetar-fiscale stabilite de prezenta lege;
    c) elaborează şi prezintă Guvernului spre aprobare cadrul bugetar pe termen mediu şi
proiectul legii privind limitele macrobugetare pe termen mediu;
    d) examinează propunerile de buget ale autorităţilor publice centrale, elaborează şi prezintă
Guvernului proiectul legii bugetului de stat pe anul respectiv şi, în caz de necesitate, proiectele
de legi privind modificarea acestuia;
    e) examinează proiectele legilor anuale ale bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor
asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi sintezele consolidate ale proiectelor bugetelor
locale de nivelul întîi și al doilea, precum şi determină transferurile interbugetare în conformitate
cu legislaţia;
    f) asigură gestionarea mijloacelor financiare ale bugetelor componente ale bugetului public
naţional prin contul unic trezorerial şi prin alte conturi deschise în Banca Naţională a Moldovei
şi în instituţiile financiare, administrează bugetul de stat şi monitorizează executarea celorlalte
bugete componente ale bugetului public naţional;
    g) organizează şi asigură funcţionarea sistemului trezorerial;
    h) participă în Sistemul automatizat de plăţi interbancare;
    i) întocmeşte şi publică  rapoarte periodice şi anuale privind executarea bugetului de stat,
precum şi privind executarea bugetului public naţional;
    j) administrează datoria de stat şi garanţiile de stat, precum şi monitorizează datoria sectorului
public;
    k) efectuează monitoringul financiar al autorităţilor publice la autogestiune, al întreprinderilor
de stat şi al societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat; 
    l) elaborează şi aprobă cadrul metodologic necesar pentru implementarea prezentei legi şi a
altor acte normative în domeniul finanţelor publice, precum şi acordă asistenţă metodologică
autorităţilor publice centrale şi locale în procesul bugetar;
    m) asigură procesul de dezvoltare continuă a capacităţilor profesionale ale personalului care
activează în domeniul finanţelor publice;
    n) avizează proiectele de acte normative cu implicaţii financiare asupra bugetelor, precum şi
proiectele de acorduri, memorandumuri, protocoale sau alte documente cu caracter financiar,
încheiate cu alte state sau cu organizaţii internaţionale;
    o) exercită alte competenţe şi responsabilităţi prevăzute de legislaţie. 
    (2) Pentru analiza bugetară şi analiza perspectivelor în domeniul finanţelor publice, Ministerul
Finanţelor poate solicita şi dispune de orice informaţie necesară de la oricare autoritate/instituţie
publică.
    Articolul 21. Rolul autorităţilor publice centrale
    (1) În domeniul finanţelor publice, autorităţile publice centrale au următoarele competenţe şi
responsabilităţi de bază: 

18
    a) organizează sistemele de planificare, executare, evidenţă contabilă şi raportare a bugetului
în cadrul autorităţii publice respective şi, după caz, în cadrul instituţiilor bugetare din subordine; 
    b) elaborează, aprobă, asigură implementarea şi raportează strategiile sectoriale de cheltuieli;
    c) stabileşte priorităţile de politică sectorială şi asigură conformitatea strategiilor sectoriale de
cheltuieli cu documentele de planificare strategică şi cu limitele de cheltuieli
prognozate/aprobate în buget;
    d) asigură repartizarea limitei sectoriale de cheltuieli pe bugetele componente ale bugetului
public naţional şi pe autorităţi publice centrale, în cadrul sectorului de care este responsabil,
inclusiv determină transferurile cu destinaţie specială de la bugetul de stat la bugetele locale;
    e) prezintă Ministerului Finanţelor propuneri pentru elaborarea cadrului bugetar pe termen
mediu şi a proiectului legii bugetului de stat, rapoarte financiare, rapoarte de performanţă, alte
rapoarte şi informaţii necesare pentru elaborarea rapoartelor prevăzute de prezenta lege, fiind
responsabile de prezentarea în termen şi corectitudinea informaţiilor prezentate;
    f) participă la argumentarea şi promovarea proiectului cadrului bugetar pe termen mediu şi a
legii anuale a bugetului de stat, precum şi a rapoartelor privind executarea bugetului de stat,
inclusiv privind  performanţa în cadrul programelor pe domeniile de competenţă;
    g) asigură repartizarea şi aprobă limitele de alocaţii bugetare anuale şi indicatorii de
performanţă pentru instituţiile din subordine şi monitorizează performanţele financiare şi
nefinanciare ale acestora;
    h) asigură publicarea strategiilor sectoriale de cheltuieli şi a bugetelor anuale pe domeniile de
competenţă, precum şi a rapoartelor privind implementarea acestora; 
    i) asigură gestionarea alocaţiilor bugetare şi administrarea patrimoniului public, în
conformitate cu principiile bunei guvernări; 
    j)  monitorizează activitatea instituţiilor publice la autogestiune pentru care au calitatea de
fondator, precum şi a întreprinderilor de stat şi a societăţilor comerciale cu capital integral sau
majoritar de stat care activează în domeniul de competenţă;
    k) exercită alte competenţe şi responsabilităţi prevăzute de legislaţie.
    (2)  Pentru realizarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organele centrale de specialitate ale
administraţiei publice conlucrează cu alte autorităţi publice centrale şi locale, care, la rîndul lor,
sînt obligate să colaboreze şi să prezinte orice informaţie necesară autorităţii publice de
specialitate.
    Articolul 22. Rolul autorităţii publice centrale şi a instituţiei publice responsabile pentru
bugetul asigurărilor sociale de stat
    (1)  În domeniul finanţelor publice, autoritatea publică centrală în domeniul protecţiei sociale
are următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază:
    a) elaborează politicile în domeniul asigurărilor sociale de stat şi asistenţei sociale şi prezintă
Ministerului Finanţelor, în baza propunerilor Casei Naţionale de Asigurări Sociale, prognoze ale
bugetului asigurărilor sociale de stat şi alte informaţii necesare pentru elaborarea cadrului
bugetar pe termen mediu; 
    b) prezintă şi promovează, în procesul consultărilor cu Ministerul Finanţelor, Guvernul şi cu
Parlamentul, proiectul legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul respectiv şi, în caz de
necesitate, proiecte de legi privind modificarea bugetului în cauză;
    c) monitorizează şi analizează executarea bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi
performanţa în cadrul programelor;
    d) înaintează Guvernului propuneri în vederea asigurării stabilităţii financiare a sistemului
public de asigurări sociale;
    e) exercită alte competenţe şi responsabilităţi prevăzute de legislaţie. 
    (2) În domeniul finanţelor publice, Casa Naţională de Asigurări Sociale are următoarele
competenţe şi responsabilităţi de bază:
    a) elaborează şi prezintă autorităţii publice centrale în domeniul protecţiei sociale prognoze
ale bugetului asigurărilor sociale de stat şi alte informaţii necesare pentru elaborarea cadrului
bugetar pe termen mediu;

19
    b) întocmeşte şi prezintă autorităţii publice centrale în domeniul protecţiei sociale proiectul
legii anuale a bugetului asigurărilor sociale de stat şi, în caz de necesitate, propuneri de
modificare a bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi furnizează informaţiile necesare
pentru fundamentarea acestora;
    c) participă în procesul de consultare şi promovare a proiectului legii anuale a bugetului
asigurărilor sociale de stat la Ministerul Finanţelor, Guvern şi Parlament;
    d) administrează bugetul asigurărilor sociale de stat şi implementează programele în
conformitate cu obiectivele şi indicatorii de performanţă asumaţi;
    e) asigură gestionarea mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat şi administrarea
patrimoniului public aflat în gestiune, în conformitate cu principiile bunei guvernări; 
    f) prezintă Guvernului, autorităţii publice centrale în domeniul protecţiei sociale şi
Ministerului Finanţelor rapoarte privind executarea bugetului asigurărilor sociale de stat,
inclusiv privind performanţa în cadrul programelor, şi asigură publicarea acestora; 
    g) exercită alte competenţe şi responsabilităţi prevăzute de legislaţie. 
    Articolul 23. Rolul autorităţii publice centrale  şi a instituţiei publice responsabile
pentru fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală
    (1) În domeniul finanţelor publice, autoritatea publică centrală în domeniul ocrotirii sănătăţii
are următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază:
    a) elaborează politica în domeniul asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi prezintă
Ministerului Finanţelor, în baza propunerilor Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină,
prognoze ale fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi alte informaţii necesare
pentru elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu; 
    b) prezintă şi promovează, în procesul consultărilor cu Ministerul Finanţelor, Guvernul şi cu
Parlamentul, proiectul legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul
respectiv şi, în caz de necesitate, proiecte de legi privind modificarea fondurilor asigurării
obligatorii de asistenţă medicală;
    c) monitorizează şi analizează executarea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă
medicală, precum şi performanţa în cadrul programelor;
    d) exercită alte competenţe şi responsabilităţi prevăzute de legislaţie.
    (2) În domeniul finanţelor publice, Compania Naţională de Asigurări în Medicină are
următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază:
    a) elaborează şi prezintă autorităţii publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii prognoze
ale fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi alte informaţii necesare pentru
elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu;
    b) întocmeşte şi prezintă autorităţii publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii proiectul
legii anuale a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi, în caz de necesitate, 
propuneri de modificare a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, precum şi
furnizează informaţiile necesare pentru fundamentarea acestora;
    c) participă în procesul de consultare şi promovare a proiectului legii anuale a fondurilor
asigurării obligatorii de asistenţă medicală la Ministerul Finanţelor, Guvern şi Parlament;
    d) administrează fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi implementează
programele în conformitate cu obiectivele şi indicatorii de performanţă asumaţi;
    e) asigură gestionarea mijloacelor fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi
administrarea patrimoniului public aflat în gestiune, în conformitate cu principiile bunei
guvernări; 
    f) prezintă Guvernului, autorităţii publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii şi
Ministerului Finanţelor rapoarte privind executarea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă
medicală, inclusiv privind performanţa în cadrul programelor, şi asigură publicarea acestora;
    g) exercită alte competenţe şi responsabilităţi prevăzute de legislaţie.
    Articolul  24. Rolul autorităţilor administraţiei publice locale
    (1) În domeniul finanţelor publice, autorităţile administraţiei publice locale au următoarele
competenţe şi responsabilităţi de bază:

20
    a) elaborează, aprobă şi administrează bugetele locale cu respectarea principiilor şi regulilor
stabilite de prezenta lege şi în conformitate cu legislaţia privind finanţele publice locale;
    b) elaborează prognoze bugetare şi întreprind, în limitele competenţelor, măsuri pentru
creşterea bazei fiscale şi asigurarea sustenabilităţii bugetelor locale pe termen mediu şi lung;
    c) înaintează, prin intermediul asociaţiilor reprezentative ale autorităţilor administraţiei
publice locale, propuneri la elaborarea politicii bugetar-fiscale şi a politicilor sectoriale, precum
şi participă la consultările privind relaţiile interbugetare;
    d) conlucrează cu autorităţile publice centrale şi implementează la nivel local programele şi
politicile cuprinse în documentele de planificare strategică de nivel  naţional; 
    e) publică bugetele locale şi rapoartele privind executarea acestora, inclusiv privind
performanţa în cadrul programelor la nivel local;
    f) asigură gestionarea resurselor bugetare şi administrarea patrimoniului public, în
conformitate cu principiile bunei guvernări; 
    g) efectuează monitoringul financiar al instituţiilor publice la autogestiune, al întreprinderilor
municipale şi al societăţilor comerciale în care  autorităţile administraţiei publice locale au 
calitatea de fondator sau deţin cota majoritară în capital social.
    Articolul 25. Rolul instituţiilor bugetare
    În domeniul finanţelor publice, instituţiile bugetare au următoarele competenţe şi
responsabilităţi de bază:
    a) elaborează şi prezintă propuneri de buget;
    b) repartizează limitele de alocaţii bugetare conform clasificaţiei bugetare;
    c) colectează venituri în condiţiile art.43;
    d) îşi asumă angajamente bugetare şi efectuează cheltuieli în scopurile şi în limitele alocaţiilor
bugetare;
    e) implementează şi raportează programele în conformitate cu obiectivele şi indicatorii de
performanţă asumaţi;
    f) asigură gestionarea alocaţiilor bugetare şi administrarea patrimoniului public, în
conformitate cu principiile bunei guvernări; 
    g) publică bugetele şi rapoartele privind executarea acestora, inclusiv privind performanţa în
cadrul programelor; 
    h) exercită alte competenţe şi responsabilităţi prevăzute de legislaţie. 
Unitățile aflate în subordinea, administrarea sau sub autoritatea Ministerului Finanțelor Publice
şi societățile la care Ministerul Finanțelor Publice exercită calitatea de reprezentant al statului ca
acționar.
 Ministerul Finanțelor Publice se organizează şi funcționează ca organ de specialitate al
administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care
aplică strategia şi Programul de guvernare în domeniul finanțelor publice.

Fig.1: Instituții aflate în subordinea Ministerului Finanțelor.

21
Sursa: Pagina web a Ministerului Finanțelor - https://mf.gov.md

Capitolul VII. Evaluarea activităţii şi locul departamentului financiar în structura

entităţii. Analiza fişei postului lucrătorului financiar în sfera privată şi publică.

Activitatea financiară  constă într-un ansamblu de acte fizice, intelectuale și morale,

înfăptuite în mod conștient în scopul asigurării echilibrului financiar în întreprindere. Pe lânga
deciziile și operațiunile propriu-zise aferente acestora, activitatea financiară mai presupune acte
(fapte) privind:

-  organizarea și conducerea acestui tip de activitate.

-          asigurarea consumurilor energetice și materiale pe care ea le implică.

-          dotarea cu echipamentele adecvate.

-          recrutarea și perfecționarea profesională a personalului din acest domeniu.

-          implementarea de sisteme informaționale și informative etc.

Prin integrarea activității financiare în sistemul de activități al întreprinderii, activitatea

financiară realizează în mod necesar conexiuni cu absolut toate celelalte activități. Suportul
întregii vieți economice îl reprezintă echilibrul dintre venituri și costuri, ceea ce în plan financiar
înseamnă echilibrul dintre necesarul și existentul de resurse de finanțare.

22
 În vederea realizării acțiunilor specifice, de fundamentare, adoptare și înfăptuire a deciziilor
financiare, activitatea financiară face uz de modele, metode, procedee și instrumente adecvate
scopului sau.

Desfășurarea normală și cu eficiența scontată a activității financiare poate avea loc numai
în măsura în care formele sale organizatorice răspund pe deplin unor cerințe de optim. Astfel
fiecare formă organizatorică luată în parte trebuie să asigure:

-         desfășurarea normală, operativă a tuturor operațiunilor financiare;

-         organizarea și funcționarea corespunzătoare a fluxului informațional financiar;

sesizarea tuturor perturbațiilor din circuitul financiar pentru a putea fi adoptate deciziile
financiare de corectare în timp real;

  - prelucrarea și furnizarea de informații în timp util, corespunzătoare cantitativ și

calitativ factorilor interesați pentru a se cunoaște evoluția fenomenelor economico-
financiare și a putea fundamenta și adopta decizii cu privire la celelalte activități ale
întreprinderii și la rezultatele pe ansamblul sistemului.

Prin analogie putem considera și activitatea financiară un sistem, adică un ansamblu de

compartimente, fenomene, procese, indivizi sau grupuri, interconectate cu fluxuri materiale,
informațional-decizionale și psihosociologice, ce acționează in vederea atingerii unei funcții-
obiectiv. Această funcție obiectiv constă în asigurarea fondurilor necesare întreprinderii pentru
echipare și funcționare normală, în utilizarea eficientă a acestor fonduri, în obținerea de rezultate
financiare favorabile (profit) și repartizarea acestora pe destinații conform strategiei financiare
adoptate.

Sistemul - activitate financiara are în componența sa elemente interdependente – subsisteme –

între care se formează conexiuni directe și inverse a căror funcționalitate determină dinamica
întregului sistem.

Din punct de vedere funcțional se poate vorbi de subsistemele: programare financiară,

trezorerie (plăti și încasări); analiza financiară; control financiar.

Din punct de vedere decizional identificăm cele două componente de bază absolut necesare
oricărui sistem: sistemul conducător și sistemul condus.

Analiza fișelor postului.

Fişa postului este actul juridic în care se stipulează scopul general, sarcinile de bază,
atribuţiile de serviciu, împuternicirile şi responsabilităţile specifice funcţiei publice, precum şi
cerinţele faţă de titularul acestei funcţii. Aceasta este un document esențial în economia relațiilor
de muncă, fiind anexă la contractul individual de muncă. Fișa trebuie elaborată în mod
obligatoriu de angajator pentru fiecare salariat și se dovedește de o extremă utilitate, întrucât prin
acest document sunt stabilite condițiile de desfășurare a raporturilor de muncă, responsabilitățile
salariatului, sarcinile specifice postului pe care va fi încadrat, standardele de performanță și
modalitățile de recompensare.
Fişa postului se elaborează de către funcţionarul public de conducere pentru funcţiile
publice din subordinea directă a acestuia. În fişa postului se includ sarcinile şi atribuţiile care
conduc la realizarea obiectivelor subdiviziunii din care face parte funcţia publică respectivă,
precum şi a obiectivelor autorităţii publice.
Fișa postului trebuie să conțină anumite elemente obligatorii. Printre acestea se numără:

23
  denumirea oficială a postului
 locul pe care îl va ocupa viitorul angajat în organigramă
 cerințele necesare ocupării postului
 definirea responsabilităților
 indicatorii de performanță
 data la care a fost întocmită și semnată atât de angajat, cât și de angajator.

Astfel, pentru funcţiile publice fişele postului se elaborează de către persoana care are
atribuţii în domeniul gestionării resurselor umane .La elaborarea fişei postului se porneşte de la
regulamentul de organizare şi funcţionare a subdiviziunii interioare din care face parte
funcţiapublică, care constituie suportul delimitării şi dimensionării sarcinilor şi atribuţiilor
specifice fiecărei funcţii publice din cadrul autorităţii.

La elaborarea fişei postului se utilizează şi alte documente, inclusiv regulamentul de

organizare şi funcţionare a autorităţii publice, planul de dezvoltare strategică, actele
administrative ale conducătorului cu privire la repartizarea atribuţiilor.

În cadrul întreprinderii, fișa postului este un document intern, oficial în cadrul companiei
care definește modul de raportare, responsabilitățile principale, cerințele postului, resursele
alocate etc. Ea reglementează locul și rolul postului în organizație, interfețele cu clienții interni și
externi, indicatorii relevanți, responsabilitățile, cerințele și criteriile de succes.

Capitolul VIII. Acumularea şi selectarea informaţiei necesare pentru desfăşurarea

activităţii financiare, exemple de rapoarte financiare, modalităţi de raportare.

Una dintre componentele sistemului de organizare şi gestionare a agentului economic o

constituie circuitele sale informaţionale.

Sursele de informaţii ale analizei financiare sunt:

- Informaţii financiare: situaţiile financiare anuale (bilanţ, cont de profit şi pierderi, fluxuri de

numerar, notele explicative), raportările semestriale şi trimestriale, evoluţia cotaţiilor la bursă,

informaţii privind concurenţa, previziunile analizelor financiare etc;

- Informaţii economice: evoluţia activităţii economice, evoluţia preţurilor, evoluţia sectorului

de activitate, situaţia economică generală, perspectivele economice, evoluţia cursurilor de

schimb

ale monedei naţionale etc.;

- Alte informaţii: evaluarea riscurilor de creditare, fuziuni şi achiziţii, raporturi de gestiune

24
etc.

Un exemplu elocvent de sursă informațională îl constituie rapoartele financiare care

reprezintă o totalitate sistematizată de indicatori ce caracterizează situaţia patrimonială şi
financiară, existenta şi fluxul capitalului propriu şi al mijloacelor băneşti ale entităţii pe o
perioadă de gestiune.

Scopul rapoartelor financiare îl constituie prezentarea unei informaţii accesibile

investitorilor şi creditorilor reali şi potenţiali: privind situaţia financiară a întreprinderii
indicatorii activităţii acesteia şi fluxul mijloacelor băneşti, privind resursele economice şi
datoriile întreprinderii, componenţa activelor şi a surselor de formare a acestora, precum şi
modificările lor, fiind necesare unui cerc larg de utilizatori în luarea deciziilor economice.

Rapoartele financiare sînt prezentate de entităţi potrivit formelor aprobate de Ministerul

Finanţelor al Republicii Moldova. Pentru asigurarea unei clarităţi şi comparabilităţi a datelor din
rapoartele financiare, este necesară furnizarea unor informaţii suplimentare publicate în anexe şi
nota explicativă la rapoartele financiare.

Data pentru care se întocmesc rapoartele financiare este ultima zi calendaristică a perioadei
de gestiune, şi de obicei, nu se schimbă de la o perioadă de gestiune la alta, cu excepţia cazurilor
de reorganizare şi lichidare a entităţii.

Entităţile, cu excepţia instituţiilor publice, întocmesc şi prezintă rapoarte financiare anuale

care cuprind:
a) bilanţul contabil;
b) raportul de profit şi pierderi;
c) raportul privind fluxul capitalului propriu;
d) raportul privind fluxul mijloacelor băneşti;
e) notele explicative, inclusiv anexele la rapoartele financiare.

1. Bilanţul contabil este un raport privind situaţia patrimonială şi financiară a entităţii la data
de raportare. Bilanţul contabil se întocmeşte potrivit unei forme aprobate de Ministerul
Finanţelor al Republicii Moldova . Acesta cuprinde următoarele elemente principale:

a) active nemateriale (imobilizări necorporale);

b) active materiale (imobilizări corporale)

c) active financiare.

25
 d) stocuri de mărfuri şi materiale;

e) conturile debitorilor privind operaţiile de comerţ şi alte operaţii;

f) investiţii financiare;

g) mijloace băneşti

h) capital propriu;

i) datorii financiare.

j) conturile creditorilor privind operaţiile comerciale şi alte operaţii.

2. Raportul de profit şi pierderi cuprinde indicatorii financiari ai entităţii pe perioada de

gestiune şi perioada corespunzătoare a anului precedent. La întocmirea lui se foloseşte
contabilitatea de angajamente. Raportul de profit şi pierderi se întocmeşte potrivit unei forme
aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova . În el se reflectă: veniturile, cheltuielile
şi rezultatele activităţii operaţionale, de investiţii şi financiare, precum şi articolele excepţionale,
profitul net (pierderea) în perioada de gestiune.

3. Raportul privind privind fluxul capitalului propriu cuprinde date privind modificările
capitalului propriu al entităţii grupat după cum prevede capitolul III "Capital propriu" al
bilanţului contabil:

a) capital;

b) rezerve;

c) profit nerepartizat;

d) capital auxiliar.

4. Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti permite diverselor categorii de utilizatori să

aprecieze modificările în patrimoniul net al întreprinderii, situaţia financiară a acestea. Raportul
mai cuprinde informaţie cu privire la dobânzile şi dividendele încasate şi plătite; impozitul pe
venit achitat; finanţări şi încasări cu destinaţie specială; investiţii în întreprinderile fiice; fluxuri
ale mijloacelor rezultate din cumpărări ale întreprinderilor fiice şi alte întreprinderi.Raportul
poate fi utilizat şi la estimarea capacităţii întreprinderii de a câştiga mijloace băneşti.

Obiectivul prezentului raport este asigurarea utilizatorilor cu informaţie privind fluxul

mijloacelor băneşti ale întreprinderii. Raportul se întocmeşte prin două metode:

 metoda directă - în baza datelor conturilor contabile

26
  metoda indirectă - în baza analizei posturilor bilanţului contabil şi raportului privind
rezultatele financiare.

5. Nota explicativă la raportul financiar anual trebuie să conţină politica de contabilitate a

întreprinderii, în care se dezvăluie metodele şi principiile adoptate şi utilizate de întreprindere în
evidenţa contabilă, date privind corespunderea metodelor de calculare a rapoartelor financiare.

Nota explicativă la rapoartele financiare ale entităţii cuprinde:

a) informaţii privind corespunderea cu standardele naţionale de contabilitate;

b) informaţii privind dezvăluirea politicii de contabilitate;

c) analiza datelor conţinute în rapoartele financiare, fapt necesar pentru prezentarea obiectivă a
acestora.

Anexele la rapoartele financiare detaliază indicatorii rapoartelor financiare, îi grupează în

funcţie de diferite criterii, ceea ce permite înţelegerea mai bună a acestor indicatori.

Capitolul IX . Cheltuieli pentru educație în Republica Moldova.

Cheltuielile pentru educaţie constituie o importantă pârghie financiară pentru ducerea luptei
împotriva concepţiilor vechi, pentru dezvoltarea intelectuală, morală, estetică şi fizică a poporului, o
pârghie eficientă de inoculare tineretului a respectului şi pasiunii pentru muncă. Dintre toate tipurile
de investiții în capitalul uman, cea mai importantă, pentru îmbunătățirea calității vieții, este investiția
în capitalul educațional, mai ales în contextul în care economiile actuale sunt economii bazate pe
cunoaștere. Trebuie de afirmat cu certitudine că investiția în educație este crucială pentru dezvoltarea
oricărui stat, influențând calitatea sistemului de învățământ și a infrastructurii școlare, gradul de
cuprindere a elevilor în sistem și accesul la educaţie.
Este incontestabil faptul că investiția, inclusiv în educație, contribuie la îmbunătățirea calității
vieții, ultima devenind tot mai importantă pentru orice cetățean, odată cu dezvoltarea socio-economică
a țărilor lumii. Calitatea capitalului uman educațional, la rândul său, generează un potențial
colosal de forță de muncă calificată etc. Toate acestea împreună sporesc demnitatea personală a
omului și a statului, adică determină calitatea vieții.
Unul dintre indicatorii-cheie ai dezvoltării social-economice este considerat indicatorul
”Cheltuieli pentru educație”, deoarece acesta reflectă gradul de atenție acordat de către un

27
anumit stat formării cetățenilor săi. Investiția în educație nu este doar o modalitate importantă de
a crește capitalul uman al țării, dar și de a îmbunătăți perspectivele de dezvoltare economică, de a
reduce sărăcia și de a crește veniturile. Astfel, se poate conchide că educația este una dintre
caracteristicile definitorii ale calității vieții.
Educația exercită o influență considerabilă: în primul rând, asupra formării capitalului uman,
ulterior, asupra calității vieții și capacității de utilizare a cunoștințelor pentru dezvoltarea economiei.
Iar managementul calității vieții presupune, prioritar, managementul costurilor în formarea de calitate a
populației, și anume a investițiilor în sănătatea și educația forței de muncă. Investițiile în formarea
calității capitalului uman presupun resurse financiare și timp,necesare obținerii educației.
O calitate a vieții mai bună la nivelul societății poate fi obținută ca urmare a cumulării
rezultatelor unei multitudini de obiective, relevante fiind: sporirea calității educației; asigurarea
sănătății fizice și morale a populației; extinderea producerii și sporirea eficienței acesteia,
dezvoltarea nivelului de cultură etc. Fiecare dintre aceste obiective poate fi realizat doar în cazul
când acestea sunt susținute prin investiții, iar cele din urmă sunt corect utilizate.

Sectorul educațional are o importanță vitală pentru dezvoltarea țării noastre. Capitalul uman
caracterizat printr-un nivel de educație și calificare , reprezintă un factor ce poate stimula
semnificativ atât avansarea economiei, cât și calitatea creșterii.
Educația în Republica Moldova este reglementată de către Ministerul Educației, acesta
stabilește obiectivele sistemului de învățamânt în ansamblul său, precum și obiectivele educației
pe niveluri și profiluri de învățământ. Astfel sistemul educațional din Moldova are următoarea
structură:
 Educație preșcolară (3,5 ani)
 Școală primară (4 ani)
 Gimnaziu (5 ani)
 Liceu (3 ani)
 Școală medie de cultură generală (2 ani)
 Școală de meserie (1 an)
 Școală profesională (3 ani)
 Colegiu (2 - 5 ani)
 Învățământ superior (4 - 5 ani)
 Doctorat/Postdoctorat (3 - 4 ani)

28
 În Republica Moldova, unul dintre principalele documente de politici în domeniul educației
îl reprezintă Strategia Sectorială de Dezvoltare a Educaţiei pentru anii 2014- 2020. De rând cu
alte obiective importante, Strategia își propune eficientizarea finanţării educaţiei. Codul
Educaţiei, care a intrat în vigoare în anul 2014, acordă o mare importanță finanțării sistemului de
învățământ, inclusiv a celui superior.
Instituţiile educaționale aparţin instituţiilor bugetare. Ele, de regulă, nu au venituri proprii
şi toate mijloacele băneşti necesare pentru acoperirea cheltuielilor sunt finanţate din buget, care
este principala sursă de finanţare a învăţământului public general: învăţământ preşcolar, primar,
școli de cultură generală, licee, gimnazii.
De menţionat că cheltuielile instituţiilor educaţionale publice se clasifică în două categorii
de bază – cheltuieli curente şi cheltuieli capitale.
Cheltuielile curente includ salariile, costurile cu personalul, cheltuielile ce țin de întreţinerea
clădirilor, procurarea de materiale şi resurse operaţionale. Astfel, cheltuielile curente reprezintă
mai mult de 75% din totalul cheltuielilor efectuate de instituţiile de învățământ superior, în toate
ţările europene.
 Cheltuielile capitale se referă la cheltuielile cu active cu o durată mai mare de un an
(construcţii, reparaţii majore, renovări). Astfel, cheltuielile curente reprezintă mai mult de 75%
din totalul cheltuielilor efectuate de instituţiile de învățământ superior, în toate ţările europene.
În Republica Moldova, cheltuielile pentru educație reprezintă una dintre ramurile prioritare
finanțate de guvern, fapt observat în evoluţia cheltuielilor pentru educaţie pe parcursul anilor
2010-2018 ce este prezentată în figura 2 , unde se reflectă o creștere anuală a cheltuielilor .
Fig. 2: Evoluția cheltuielilor pentru educație pe parcursul anilor 2010- 2018

Sursa: Elaborată de autor în baza datelor Biroului Național de Statistică.

Și totuși, deși RM are un nivel avansat al ponderii cheltuielilor publice pentru educație în
PIB, comparativ cu majoritatea statelor europene, eficiența bugetului educațional rămâne, în
continuare, scăzută.
Eficiența redusă indică asupra faptului că nivelul actual al calității sistemului educațional
putea fi obținut prin alocări financiare mult mai mici. Drept dovadă servește, figura 3 care

29
reflectă o diferență mare între ponderea alocărilor pentru educație în R.Moldova și a celorlalte
state care se află pe o poziție mai înaltă la calitatea educației.
Fig.3 Ponderea în PIB a cheltuielilor publice în anul 2018 , aspecte comparative.

Totodată, sectorul educațional în Republica Moldova are o calitate redusă. Conform

„Raportului Global de Competitivitate 2014-2015” scorul Republicii Moldova pentru indicatorul
calitatea sistemului educațional este unul dintre cele mai reduse comparativ cu alte state din
regiune, aspect reflectat de fig. de mai jos
Fig.4 : Calitatea sistemului educațional., scor.

Sursa: The Global Competitiveness Report 2017-2018, p.458

Corelarea nivelului cheltuielilor publice și a calității sistemului educațional denotă
existența unei zone de ineficiență. De aici putem face concluzia că Republica Moldova este
fruntașă la cheltuieli, dar codașă la rezultate. O explicație a acesteia ține de faptul că pe fondul
scăderii numărului de elevi/studenți volumul cheltuielilor bugetare a continuat să crească.
De menționat că această tendință descendentă, în ce privește numărul de studenți,

30
este, în mare parte, rezultatul proceselor demografice negative , exodul de ”creiere”, oferte
generoase de burse de studii acordate preponderent de România, mai puțin de Federația Rusă,
Mexic, Ungaria, dar și în, cea mai mare parte, din cauza posibilităților limitate de a finanța
studiile atât din partea potențialilor candidați la studii, cât și din partea statului, potențialilor
parteneri și angajatori. În condițiile reducerii continue a numărului de studenți, pot spune că
sistemul educațional autohton este supradimensionat ca număr de instituţii, ceea ce exercită un
impact negativ asupra finanțării acestuia, dat fiind faptul că cheltuielile publice sunt utilizate
pentru întreținerea infrastructurii educaționale, în detrimentul asigurării calității procesului de
studii.
Conform datelor BNS al Republicii Moldova în anul 2018, în totalul migranţilor, 52% au
fost cei cu nivel de instruire mediu (liceal, gimnazial), aceştia fiind urmaţi de cei cu un nivel
mediu de specialitate şi secundar profesional – 34,7%, iar numărul persoanelor cu studii
superioare, a constituit 13,3% în totalul migranţilor. Respectiv, se poate conchide că migrația în
masă a forței de muncă tinere și calificate se numără printre fenomenele de stagnare a creșterii
economice în Republica Moldova.
În această ordine de idei, pentru R.M., calitatea educaţiei a devenit un domeniu de interes
deosebit, având în vedere, în primul rând, decalajul naţional faţă de ţările dezvoltate şi
necesitatea obținerii unor finalități integrate în context european.
Efectuarea, în raportul de practică, a cercetărilor teoretice, metodologice și aplicative,
referitoare la cheltuielile pentru educație în Republica Moldova, m-a determinatsă formulez
următoarele recomandări:
1. Remodelarea sistemului educațional autohton la unison cu tendințele și provocările
actuale, astfel contribuind la sporirea calității vieții populației și asigurarea bunăstării societății.
2. Dezvoltarea unui nou mecanism de finanțare a învățământului superior autohton, prin
coordonare cu Ministerul Finanțelor, de comun acord cu ministerele de resort.
3. Acordarea, în scopul finanțării studiilor și promovării învățământului superior, din
perspectiva realizării potențialului educațional, a stimulentelor de ordin financiar-fiscal (avantaje
financiare, facilități fiscale, diferențiate în funcție de venituri).
4. Elaborarea, sub auspiciul Guvernului Republicii Moldova, a unei Strategii de
dezvoltare a capitalului uman cu caracter național.
5. Acordarea studenților și părinților a suportului financiar sub formă de granturi,
împrumuturi la rate scăzute ale dobânzii, facilități fiscale și avantaje financiare. Aceste măsuri de
susținere financiară permit guvernelor să crească participarea adulților la învățământul superior,
în particular, în rândul celor cu venituri mici și, astfel, fiind respectate drepturile ce vizează
accesul și egalitatea, în special, în contextul îmbunătățirii calității vieții tuturor păturilor sociale.

31
 6. Recunoaşterea în străinătate a studiilor şi calificărilor obţinute de către cetăţenii
Republicii noastre sau cetăţenii străini în cadrul instituţiilor din Republica Moldova.

BIBLIOGRAFIE

 Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor Site-ul Oficial http://consumator.gov.md

 Biroul Naţional de Statistică din Republica Moldova, Site-ul Oficial www.statistica.md
 Codul educaţiei al Republicii Moldova nr. 152 din 17.07.2014
 Codul Muncii al Republicii Moldova din  28.03.2003

 Compania Naţională de Asigurări în Medicină Site-ul Oficial http://cnam.md

 Comisia Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova Site-ul Oficial http://cnas.md
 Conencov O. Finanțarea investițiilor în capitalul uman educațional în perspectiva
îmbunătățirii calității vieții în Republica Moldova.
 Cuznețov A. Dreptul afacerilor , Chișinău 2013 .
 Doga-Mîrzac M. Rolul cheltuielilor pentru învăţământ în dezvoltarea economico-socială a
Republicii Moldova, Revista științifică a Universității de Stat din Moldova STUDIA
UNIVERSITATIS, 2012, nr.2(52), p. 137-140.
 Guvernul Republicii Moldova : Site-ul Oficial https://gov.md

32
 Legea privind societăţile cu răspundere limitată nr. 135-XVI din 14.06.2007
 Legea privind societăţile pe acţiuni nr. 1134-XIII din 02.04.1997
 Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 03.01.1992
 Legea cu privire la întreprinderea de stat și întreprinderea municipală nr.246 din 23.11.2017
 Legea privind administraţia publică locală nr.436 din 28.12.2006
 Legea privind finanțele publice locale nr.397 din 16.10.2003
 Legii finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 147 din  20.07.2018
 Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului
public” , cu modificările şi completările ulterioare.
 Legea Contabilității și raportării financiare Nr. 287 din 15.12.2017
 Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova: Site-ul Oficial mf.gov.md
 Ordinul Ministrului Finanţelor nr.118 din 6 august 2013 privind aprobarea Standardelor
Naţionale de Contabilitate, cu modificările şi completările ulterioare.
 Parlamentul Republicii Moldova, Site-ul Oficial www.parlament.md

ANEXE
33
 Anexa 1

Fig. A1 Organigrama Consiliului raional .

34
Sursa Consiliul Raional Fălești

Anexa 2

35
 Fig. A2 Organigrama Parlamentului Republicii Moldova

Sursa Site oficial al Parlamentului R. Moldova www.parlament.md

Anexa 3

36
 Fig.A 3 Organigrama Guvernului Republicii Moldova

Sursa: Site oficial al Guvernului R. Moldova https://gov.md

Anexa 4

Fig. A 4 Organigrama Agenției pentru Protecția Consumatorului

37
 Sursa Agenția pentru Protecția Consumatorului

Site oficial http://consumator.gov.md

Anexa 5

Fig. A 5 Organigrama Casei Naționale de Asigurări Sociale

38
Sursa Casa Națională de Asigurări Sociale, Site oficial- http://cnas.md

Anexa 6

Fig. A 6 Fișa post lucrător în sfera publică

39
Capitolul I.

Dispoziţii generale

Autoritatea publică: Primăria oraşului Călăraşi

Compartimentul: Aparatul administrativ al primăriei
Adresa: or.Călăraşi, str. M.Eminescu, 19,Republica Moldova
Denumirea funcţiei: Specialist pe planificare
Nivelul funcţiei: Funcţie publică de execuţie
Nivelul de salarizare: Grila de salarizare de 850- 1300 lei, sporuri, premiu, adaosuri la salariu,
conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.525 din 16 mai 2006.

Capitolul II.

Descrierea funcţiei

Scopul general al funcţiei:

Contribuirea la dezvoltarea social- economică în oraş prin promovarea politicii de stat în
domeniul economic.
Sarcinile de bază:
1. Elaborarea bugetului primăriei oraşului Călăraşi , întocmirea indicilor de reţea şi alte
atribuţii de bază;
2. Monitorizarea, analiza, evaluarea tendinţelor de dezvoltare social-economică a oraşului,
care atestă transformările sociale şi economice în teritoriul oraşului;
3. Elaborarea în comun cu secţiile, direcţiile Consiliului raional, organele administraţiei
publice de nivelul doi, alte structuri descentralizate şi desconcentrate din oraş a
pronosticurilor de dezvoltare social-economică a oraşului pe termen scurt, mediu şi
lung;
4. Participarea la determinarea direcţiilor prioritare şi elaborarea strategiilor şi
programelor orăşeneşti privind dezvoltarea social-economică a oraşului pe termen
mediu şi lung;
5. Coordonarea, monitorizarea şi evaluarea implimentării programelor de dezvoltare
social-economică;
6. Participarea la realizarea activităţilor de cooperare transfrontalieră şi interregională în
cadrul proiectelor investiţionale.
Atribuţiile de serviciu:
– Asigură elaborarea proiectului de buget a oraşului Călăraşi pe următorul an bugetar şi a
proiectelor de rectificare a bugetului oraşului;
- Elaborează organigrama şi statele primăriei şi ale instituţiilor subordonate primăriei şi duce
evidenţa indicilor de reţea, state şi contingente;
- Întocmeşte devizurile de venituri şi cheltuieli pe contul de bază şi pe contul mijloacelor
speciale a instiuţiilor şi activităţilor , subordonate primăriei.
- Efectuează sistematic rectificările planului de venituri şi cheltuieli a bugetului Primăriei
oraşului;
- Duce evidenţa respectării corectitudinii atribuirii cheltuielilor şi veniturilor conform
clasificaţiei bugetare în vigoare;
- Elaborează şi prezintă rapoarte ce ţin de atribuţiile de bază;
- Întocmeşte proiecte de decizii ale Consiliului orăşenesc şi dispoziţiile normative ale
primarului,ce ţin de activitatea specialistului pentru planificare;

40
 - Asistă consiliul orăşenesc în îndeplinirea atribuţiilor lui conform legii;
- Îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de lege şi încredinţate de primar.
Responsabilităţile. Titularul postului răspunde de:
 Este responsabil de elaborarea bugetului oraşului;
 Este responsabil de corectitudinea rapoartelor întocmite;
 Exercitarea atribuţiilor sale de serviciu în strictă conformitate cu legislaţia în vigoare;
 Organizarea raţională a activităţii sale conform planului de activitate;
 Calitatea materialelor elaborate şi prezentarea lor în termenii stabiliţi;
 Modul de examinare a petiţiilor şi corectitudinea răspunsurilor formulate;
 Consultarea corectă a populaţiei în domeniul său de competenţă;
Împuternicirile:
- Să determine direcţiile prioritare de dezvoltare social-economică a oraşului;
- Să solicite de la serviciile descentralizate şi desconcentrate în teritoriu, agenţii economici
informaţia necesară pentru îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu;
- Să înainteze propuneri de perfecţionare a legislaţiei pe problemele ce ţin de competenţă
sa profesională;
- Să participe la activităţile de instruire (conferinţe, seminare, cursuri de instruire, stagii
etc.) organizate în ţară şi peste hotare;
Cui îi raportează titularul funcţiei: Primarului
Condiţiile de muncă:
- Regim de muncă: 40 ore pe săptămînă, 8 ore pe zi;
- Program de muncă: luni-vineri, orele 8.00-17.00, pauza de masă 12.00-13.00;
- Activitate preponderent de birou; la necesitate, deplasări la Consiliul raional, la agenţi
economici.

Capitolul III.

Cerinţele funcţiei faţă de persoană

Studii: superioare, în domeniul economic,
Experienţă profesională: minimum 3 ani în domeniul economic, preferabil experienţă în
elaborarea bugetului;analiză, prognoză, elaborarea programelor şi strategiilor de dezvoltare;
Cunoştinţe:
- Cunoaşterea legislaţiei în domeniu;
- Cunoaşterea politicilor în domeniul economic, precum şi a practicilor pozitive în
domeniu;
- Cunoştinţe de operare la calculator: Word, Excel, PowerPoint, Internet.
Abilităţi: de profesionalism , de autoorganizare, de colaborare cu funcţionarii publici din
autorităţile de nivelul întîi, doi, şi centrale, de lucru cu informaţia, analiză şi sinteză, elaborare de
programe şi strategii, consultare, instruire, prezentare, comunicare eficientă, lucru în echipă.
Atitudini/comportamente: respect faţă de oameni, stabilitate emoţională, spirit de iniţiativă,
creativitate, flexibilitate, exigenţă faţă de colaboratoi, disciplină, responsabilitate, tendinţă spre
dezvoltare profesională continuă.

Anexa 7

Fișa post lucrător în sfera privată

41
DENUMIREA POSTULUI: LUCRATOR COMERCIAL
LOCATIA:
RELATII IERARHICE: este subordonat Sefului de tura,Sefului de magazin
RELATII FUNCTIONALE: 
- cu lucratorii comerciali de la depozit pentru preluarea comenzilor
- cu functionarii de la biroul de informatii pentru chemarea personalului de la curatenie 
- cu functionarii de la casierie pentru preluarea produselor la care renunta clientii

ACTIVITATI PRINCIPALE:
1.Aseaza și ordonează produsele in vitrina(rafturi)
2.Asigura stocul de produse in vitrina(rafturi)
3.Serveste clientii 

ATRIBUTII PRINCIPALE (si sarcini aferente):

1. Asigura necesarul de marfa la raft
2. Adapteaza etichetele si afisele in functie de cerintele curente
3. Asigura pretul produselor care au o greutate diferita de 1 kilogram
4. Asigura igiena rafturilor
5. Verifica termenul de valabilitate al produselor
6. Ofera relatii clientilor
RESPONSABILITATILE POSTULUI:
- Raspunde de asigurarea volumului de marfa corespunzator, in rafturi
- Raspunde de valabilitatea produselor expuse
- Raspunde de raportarea pierderilor de orice fel (rebuturi, furturi)
- Raspunde de conditiile de igiena a marfii
- Raspunde de informarea clientilor 
- Raspunde de rezolvarea problemelor si de satisfacerea cerintelor clientului
- Raspunde de supravegherea raioanelor
- Informeaza superiorii cu privire la vanzarile din raioane
- Identifica acele produse care nu se vand si raporteaza Sefului de magazin,pentru masuri
adecvate
- Informeaza superiorii cu privire la lipsa stocurilor de produse din orice gama din raionul din
subordine
- Respecta instructiunile verbale si scrise date de superiori

AUTORITATEA POSTULUI:
- Utilizeaza echipamente, consumabile si alte materiale puse la dispozitie de firma
- Solicita sefului ierarhic ordinea de desfasurare a sarcinilor de serviciu
- Solicita informatii privind situatiile cerute de seful direct
- Solicita explicatii privind modul de desfasurare a sarcinilor de serviciu

NIVEL DE STUDII: minim 10 clase

EXPERIENTA:
Nu este obligatorie
Au prioritate persoanele cu experienta in domeniul comercial

APTITUDINI SI DEPRINDERI NECESARE:

- Perceptie vizuala 
- Atentie: concentrare, mobilitate, distributivitate, selectivitate
- Rapiditate 
- Spirit practic

42
- Coordonare manuala buna
- Memorie vizuala buna
- Abilitati de comunicare 
- Capacitate de a lua decizii
- Persoana de incredere 
- Implicare in activitate 
- Dorinta de a munci
- Capacitatea de a se descurca in conditii de stres
- Rezistenta la sarcini repetitive
- Rezistenta la oboseala
- Capacitatea de a munci in echipa
- Autocontrol mediu
- Aspect fizic placut
- Motivatie

ECHIPAMENT NECESAR:
- Halat
- Boneta/sapca

SOLICITARI FIZICE:
- Lucru in picioare pe perioade lungi de timp
- Transport material greu
- Pozitii dificile
- Rapiditate in realizarea sarcinilor
- Munca in conditii de temperatura scazuta

SOLICITARI PSIHICE:
- Solicitare a atentiei vizuale, auditive
- Solicitarea memoriei vizuale, auditive
- Rezistenta la stres
- Munca rutiniera
- Responsabilitate in deciziile luate 
- Cerinte de realizare a unor activitati minutioase
- Cerinte de adoptare a unei atitudini de corectitudine si de amabilitate pe tot parcursul
programului de servire a clientilor
- Solicitari permanente din partea clientilor
- Indeplinirea exigentelor asistentilor 

CONDITII DE MUNCA:
- Iluminare cu neon
- Ventilatie mare
- Umiditate moderata

Anexa 8

43