Lichidarea băncilor

În condițiile unei competitivități provocatoare și situației economice dificile unele bănci

comerciale se confruntă cu anumite probleme, cum ar fi pierderea solvabilității și deteriorarea
situației financiare a organizației financiare. Acest lucru duce de obicei la falimentul instituțiilor
de credit și lichidarea băncii. În conformitate cu practica bancară internațională, falimentul unei
bănci comerciale poate fi declanșat de credite neperformante, depozite extrase de către
deponenți, precum și creșterea costurilor de întreținere a depozitelor.

Motivele falimentului băncilor comerciale din Moldova

Factorii principali, ce pot determina falimentul organizațiilor de credit din Republica

Moldova, sunt:

 insufuciența capitalului băncii;

 lichiditatea și diversificarea redusă a activelor instituției;
 instabilitatea bazei depozitelor (resurselor financiare);
 incoerența în sumele și calendarul activelor și pasivelor băncii, fiind rezultatul erorilor în
procesul de gestionare a lichidității;
 fraudele și managementul defectuos, neperformant al băncii gestionate;
 deteriorarea reputației instituției.

De asemenea, procesul de desfășurare a activității Băncii poate fi afectat de situația din sfera
economică și politică a țării, performanța generală a Băncii Naționale a Moldovei și legislația în
vigoare.

Lichidarea băncii comerciale poate fi evitată prin luarea anumitor măsuri pentru a preveni
falimentul acesteia: reorganizarea sau restructurarea instituției de credit. Banca are dreptul de a
decide ce măsuri trebuie luate pentru a rezolva fiecare situație în cauză.

Restrucurizarea și reorganizarea băncilor comerciale – eficiența în prevenirea falimentului

Restructurizarea băncilor reprezintă procesul de aplicare a unui sistem de măsuri menite să

prevină falimentul organizațiilor comerciale și de a îmbunătăți starea lor financiară. Această
metodă de menținere a viabilității instituției de credit include:

 oferirea unui ajutor garantat din partea acționarilor băncii, amînarea termenilor de
rambursare a obligațiilor de împrumut;
 plasarea de fonduri suplimentare pe conturile bancare;
 împrumuturi de surse financiare sub gajul activelor băncii;

1
 renunțarea la dividende din partea acționarilor instituției de credit.

Soluția cea mai optimă pentru reabilitarea băncii este creșterea veniturilor și reducerea
costurilor. Acest lucru poate necesita reorganizarea structurilor bancare, dezvoltarea și punerea
în aplicare a unor mecanisme speciale pentru returnarea creditelor, precum și implicarea unor
terțe părți (organizații) pentru administrarea activelor și pasivelor băncii.

Reorganizarea băncii comerciale, ca unul din instrumentele de influență a statului pe piața

financiară a Moldovei, implică posibilitatea alegerii direcției de dezvoltare a instituției de credit:

 fuziunea băncilor;
 aderarea la alte bănci comerciale existente;
 separarea;
 alocarea;
 transformarea instituțiilor bancare.

În cazul în care banca pentru un motiv oarecare refuză să se conformeze cerințelor de

reorganizare sau restructurare financiară, Banca Națională a Moldovei își asumă dreptul de a
revoca licența instituției, numind administrarea provizorie a băncii comerciale și
inițiind procesul de lichidare.

Retragerea licenței și lichidarea băncilor comerciale în Moldova

Pentru că o bancă comercială reprezintă o persoană juridică, revocarea licenței sale pentru

eliminarea activității comerciale se poate produce din următoarele motive:

- ca urmare a recunoașterii stării de faliment a băncii;

- prin decizia instanței de judecată;

- prin decizia participanților (fondatorilor) băncii.

De asemenea, revocarea licenței băncilor din Moldova se poate produce din cauza:

 neseriozității raportării datelor, aplicării intenționate a erorilor în calcul;

 operațiunilor bancare nesancționate de către Banca Națională a Moldovei;
 neîndeplinirea cerințelor legislației Republicii Moldova cu privire la desfășurarea
activităților bancare și aplicarea repetată a presiunii asupra instituțiilor financiare;
 pierderea capacității băncii de a asigura obligațiunile financiare față de creditori;

2
  neîndeplinirea cerințelor instanței de arbitraj pentru recuperarea fondurilor din conturile
deponenților.

După retragerea licenței instituția bancară își pierde dreptul de a desfășura activitatea
comercială, iar tranzacțiile efectuate după revocarea licenței se consideră anulate.

Lichidarea unei bănci comerciale în Moldova se realizează de către comisia specială de

lichidare. Aceasta este alcătuită din fondatorii și creditorii băncii, precum și din reprezentanții
organului executiv al instituției financiare. Procesul de lichidare a instituției de credit este
considerat finisat după înregistrarea acestuia în Registrul național al organizațiilor de credit.

În conformitate cu legislația în vigoare a Republicii Moldova, instituțiile de credit sunt

obligate să facă un anunț oficial cu privire la lichidarea ulterioară în sursele mass-media. De
obicei, acest lucru se face prin publicarea informației în "Monitorul Oficial al Republicii
Moldova” și este necesar pentru a asigura posibilitatea investitorilor și creditorilor de a prezenta
băncii cu probleme cererile de rambursare a datoriilor de credit în termenul prevăzut de către
Comisia de arbitraj.

Băncile comerciale
Activitatea instituţiilor bancare este reglementată de Legea instituţiilor financiare din
21.07.1995. BNM are dreptul exclusiv de eliberarea autorizaţiilor, de stabilire şi de schimbare a
capitalului mimin pentru băncile care se înfiinţează (actual, după ultimile revizuiri, capitalul
minim care-l au este de 100 de milioane).
BNM ţine registrul băncilor licenţiate care este deschis publicului. Pentru obţinerea licenţei de
activitate bancară trebuie să se îndeplinească nişte condiţii:

1. Să se respecte condiţiile de capital minim de 100 milioane. Acţiunile se achită integral,

din mijloace băneşti.
2. La cererea de obţinere a licenţei se anexează:

 Datele biografice precum şi date privind experienţa şi calificarea administratorilor

viitoarei bănci şi activitatea profesională în ultimii 10 ani;
 Date privind capitalul viitoarei bănci care se prevede a fi plătit;
 Bussines – planul viitoarei bănci, care cuprinde: structura băncii, tipurile de activităţi ce
urmează să le desfăşoare şi pronosticul rezultatelor financiare pentru următorii 3 ani;
 Informaţii privind numele sau denumirea, domiciliul sau sediul, activitatea comercială în
ultimii 10 ani şi cota de participare a fiecărei persoane care intenţionează să deţină 5% şi
mai mult din acţiunile cu drept de vot, precum şi orice altă informaţie cerută de
regulamentele BNM.

În termen de 3 luni de la data depunerii cererii, BNM o acceptă preventiv sau o respinge,
aducîndu-i la cunoştinţa solicitantului. Refuzul trebuie motivat. BNM poate să refuze eliberarea
licenţei dacă nu este pe deplin convinsă de seriozitatea  viitoarei bănci sau de acţionarii viitoarei
bănci, provenienţa banilor, etc.
După aprobarea preliminară, BNM stabileşte următoarele cerinţe de acordare a licenţei:

3
 1. Depunerea capitalului iniţial minim necesar (nu mai mic de 100 milioane lei);
2. Angajare de specialişti;
3. Încheierea unui contract cu o firmă de audit;
4. Închirierea sau cumpărarea de echipament necesar pentru activitatea bancară. Dacă în
decurs de 1 an nu îndeplineşte aceste condiţii, aprobarea preliminară se anulează. Dacă
cerinţele sunt satisfăcute, BNM eliberează licenţa de activitate, care este emisă pe un
termen nedeterminat, şi nu este transmisibilă.

Fiecare bancă poate să-şi deschidă filiale şi reprezentanţe pe teritoriul Republicii Moldova, şi în
afara teritoriului ţării, cu aprobarea BNM.
Filiala este o subdiviziune separată, juridic dependentă de bancă. Poate desfăşura toate tipurile
de activităţi financiare sau doar unele din ele, în limita împuternicirilor băncii. La rîndul său,
filialele pot avea subdiviziuni proprii, agenţii, puncte de schimb valutar, care se află de regulă, în
afara sediului ei, nu au un bilanţ contabil separat.
Reprezentanţele sunt subdiviziuni separate care se află în afara sediului, juridic dependente de
bancă, cu rol de informare, de reprezentare şi apărare a intereselor băncii. Nu are competenţa de
desfăşurare a activităţilor financiare.
Sucursala este o persoană juridică în care o altă persoană juridică sau un grup de persoane care
acţionează împreună, deţin jumătate sau mai mult din acţiunile cu drept de vot, ceea ce le
permite acestora să exercite un control asupra managementului sucursalei şi a activităţii ei.
Pentru obţinerea licenţei de băncile străine, BNM cere suplimentar prezentarea licenţei de
atragere a depozitelor sau altor fonduri rambursabile, de la Banca Centrală a ţării de origine a
băncii, şi aprobarea în scris din partea Băncii Centrale, ca aceasta să-şi deschidă filiale în
străinătate, plus, să demonstreze că este supravegheată adecvat de autorităţile competente din
ţara de origine.
BNM poate să retragă autorizaţia băncilor comerciale pe parcursul activităţilor lor:

1. La solicitarea băncii;
2. În cazul în care banca a comis încălcări grave a legislaţiei în vigoare (operaţiuni riscante
care au dus la micşorarea capitalului minim, mai mic de 1/3 de capitalul reglementat) sau
banca nu este capabilă să execute cerinţele creditorilor. Art. 38 din Legea instituţiilor
financiare stabileşte modalitatea de lichidare a instituţiilor financiare lovite de
insolvabilitate.
3. Cînd licenţa a fost obţinută în baza unor informaţii eronate, oferite de solicitant sau
referitoare la ele;
4. Banca nu a început activitatea timp de 1 an de la eliberarea licenţei sau a fost incapabilă
timp de 6 luni să efectueze operaţiuni de atragere a depozitelor sau a altor fonduri
rambursabile;
5. A fost retrasă licenţa unei alte bănci care deţine o cotă substanţială din activele băncii
respective;
6. A avut loc fuziunea băncilor sau vinderea unor părţi substanţiale din activele băncii;
7. Banca este lichidată conform hotărîrii luate de către proprietari sau încetează să existe ca
comunitate juridică independentă;
8. Activităţile financiare din primii 3 ani se deosebesc considerabil de cele preconizate în
cererea de eliberare a licenţei;
9. Acţionarii băncii nu respectă condiţiile prevăzute de lege pentru asigurarea unei gestiuni
prudente a băncii sau nu permit efectuarea unei supravegheri eficiente;
10. În caz de insolvabilitate, iar pentru băncile străine şi filialele lor, atunci cînd pierd licenţa
în statul propriu de a desfăşura activitităţi de acceptare a depozitelor.

4.      Constituirea, activitatea şi lichidarea băncilor comerciale.

4
Constituirea băncilor. Băncile comerciale din Republica Moldova sînt constituite în baza
legislaţiei bancare în vigoare, în special Legea cu privire la instituţiile financiare.
Articolul 4 al legii menţionate, arată expres că Banca Naţională este învestită cu dreptul exclusiv
de a elibera licenţe băncilor. În baza licenţei eliberate, banca intră în legalitate şi poate desfăşura
activitate financiară.
Suma minimă subscrisă şi depusă în capitalul băncii se stabileşte în cuantum de 100 de milioane
de lei. Acţiunile se achită integral cu mijloace băneşti.
Articolul 6 al aceleiaşi legi reglementează modul de depunere a cererii pentru licenţiere. Astfel,
cererea se depune la Banca Naţională, o cerere scrisă privind licenţierea băncii, la care se adaugă
şi diferite acte cerute de lege, cum ar fi:
a)      acte care atestă existenţa sau inexistenţa antecedentelor penale, precum şi informaţii
referitoare la calificarea şi experienţa administratorilor viitoarei instituţii financiare, activitatea
lor profesională din ultimii 10 ani;
b)      date despre capitalul viitoarei bănci care se prevede să fie plătit;
c)      business-planul viitoarei bănci cuprinzînd structura organizatorică, tipurile de activităţi
financiare preconizate, pronosticul rezultatelor financiare pentru următorii 3 ani etc.;
În termen de 3 luni de la data primirii cererii, Banca Naţională aprobă preliminar sau respinge
cererea, aducînd în scris la cunoştinţa solicitantului decizia sa. Refuzul de a elibera licenţă
trebuie să fie motivat.
Băncile pot desfăşura, în limita licenţei acordate, următoarele activităţi:
a)      acceptarea de depozite (plătibile la vedere sau la termen etc.) cu sau fără dobîndă;
b)      acordarea de credite (de consum şi ipotecare, factoring cu sau fără drept de regres,
finanţarea tranzacţiilor comerciale, eliberarea garanţiilor şi cauţiunilor etc.);
c)      împrumutarea de fonduri, cumpărarea ori vînzarea, în cont propriu sau în contul clienţilor
(cu excepţia subscrierii valorilor mobiliare), de:

 instrumente ale pieţei financiare (cecuri, cambii şi certificate de depozit etc.);

 futures şi opţioane financiare privind titlurile de valoare şi ratele dobînzii;
 instrumente privind rata dobînzii;
 titluri de valoare;

d)     acordarea de servicii de decontări şi încasări;

e)      emiterea şi administrarea instrumentelor de plată (cărţi de credit sau de plată, cecuri de
voiaj, cambii bancare etc.);
f)       cumpărarea şi vînzarea banilor (inclusiv a valutei străine);
g)      leasing financiar;
h)      acordarea de servicii aferente la credit;
i)        acordarea de servicii ca agent sau consultant financiar;
j)        ooeraţiuni în valută străină, inclusiv contracte futures de vînzare a valutei străine;
k)      acordarea de servicii fiduciare (investirea şi gestionarea fondurilor fiduciare), păstrarea şi
administrarea valorilor mobiliare şi altor valori etc.;

5
l)        acordarea de servicii de gestionare a portofoliului de investiţii şi acordarea de consultaţii
privind investiţiile;
m)    subscrierea şi plasarea titlurilor de valoare şi acţiunilor, operaţiunile cu acţiuni;
n)      orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu domeniului
financiar, permise de Banca Naţională.
Lichidarea băncilor. Sînt 2 modalităţi de lichidare a băncilor comerciale:
a)      lichidarea silită;
b)      lichidarea benevolă.
Lichidarea silită (art.38/3 Legea instituţiilor financiare)
Banca Naţională retrage licenţa şi iniţiază procesul de lichidare silită a băncii în cazul în care se
constată că banca se află în una din următoarele situaţii de insolvabilitate:
a)      banca nu este capabilă să execute cererile creditorilor privind plata obligaţiilor pecuniare
scadente (incapacitate de plată);
b)      activele băncii nu mai acoperă obligaţiile acesteia (supraîndatorarea);
c)      capitalul băncii este mai mic de 1/3 faţă de capitalul reglementat.
În cazul în care o bancă se află în incapacitate de plată sau este supraîndatorată, sau există
pericolul să intre în incapacitate de plată, conducătorul organului executiv al băncii este obligat
să înştiinţeze imediat Banca Naţională.
Lichidarea băncii în baza hotărîrii luate de acţionari (lichidarea benevolă) se efectuează în
modul prevăzut de actele legislative ce reglementează lichidarea societăţilor comerciale, ţinînd
cont de prevederile prezentei legi.
Hotărîrea privind lichidarea benevolă a băncii poate fi luată de către adunarea generală a
acţionarilor numai în cazul în care banca nu se află în situaţie de insolvabilitate. Hotărîrea
adunării generale a acţionarilor se adoptă cu votul a cel puţin 2/3 din numărul total de voturi ale
acţionarilor reprezentate la adunare.
În cazul adoptării hotărîrii privind lichidarea benevolă, banca solicită Băncii Naţionale, printr-o
cerere, retragerea licenţei şi eliberarea permisiunii privind lichidarea benevolă. Cererea se
depune la Banca Naţională în termen de 5 zile de la data adoptării hotărîrii adunării generale a
acţionarilor. La cerere se anexează hotărîrea privind lichidarea benevolă, planul lichidării aprobat
de adunarea generală a acţionarilor, care va cuprinde etapele lichidării, modul şi termenele de
onorare a creanţelor creditorilor, bilanţul ce confirmă suficienţa mijloacelor necesare onorării
creanţelor, informaţia privind componenţa comisiei de lichidare (lichidatorul numit) şi alte date
necesare.
Banca Naţională examinează cererea în termen de 2 luni de la data depunerii corespunzătoare a
documentelor şi eliberează permisiunea privind lichidarea benevolă dacă constată că:
a)      hotărîrea privind lichidarea benevolă a băncii a fost luată cu respectarea legislaţiei;
b)      banca este solvabilă şi poate executa fără amînare obligaţiile faţă de creditori;
c)      documentele prezentate conţin informaţie completă şi suficientă;
d)     planul propus de lichidare este în interesul creditorilor băncii;
e)      banca a prezentat în termenul stabilit documentele suplimentare solicitate de Banca
Naţională, necesare pentru a constata dacă sînt întrunite condiţiile de eliberare a permisiunii.

6
7