Bronhopneumopatia obstructivă cronică BPOC – pag.

161-168

1.*Emfizemul pulmonar este caracterizat prin:

a. îngustarea anormală a spațiilor aeriene centrale
b. lărgirea anormală și permanentă a spațiilor aeriene dincolo de bronșiola terminală
c. îngroșarea pereților alveolari cu fibroză pulmonară
d. dilatarea permanent și ireversibilă a lumenului bronșic
e. nici un răspuns nu este corect
R: b (pag 161)

2.*Cel mai frecvent simptom întalnit în bronșita cronică simplă este reprezentat de:
a. dispnee progresivă de efort
b. febră
c. tuse cu expectorație zilnică timp de cel puțin 3 luni pe an, 2 ani consecutivi
d. tuse seacă și dispnee inspiratorie
e. febră înaltă și dispnee paroxistică
R: c (pag 161)

3.*Care din următoarele afirmații referitoare la oxigenoterapia de lungă durată sunt adevărate:
a. se face maxim 5 ore/zi
b. este indicată în special în epiosoadele supurative cronice
c. pacientul poate fuma când se află sub oxigenoterapie
d. se recomandă când PaO2 diurnă măsurată în repaus este sub sau egală cu 55 mmHg
e. debitul maxim al concentratoarelor este de 1-2 l/mi
R: d (pag 167)

4.*Atitudinea terapeutică în BPOC include următoarele:

a. tratament farmacologic
b. recuperare respiratorie
 c. oxigenoterapie
d. rezecția bulelor voluminoase de emfizem
e. toate de mai sus
R: e (pag 166-168)

5.* Atitudinea terapeutică preventivă în BPOC include:

a. vaccinarea antimeningococică
b. oprirea fumatului
c. administrarea de bronhodilatatoare cu acțiune de scurtă durată
d. oxigenoterapia de lungă durată
e. administrarea de corticoizi inalatori
R: b (pag 166)

6.* Obiectivele monitorizării de lungă durată a pacienților cu bronhopneumopatie cronică

obstructivă (BPOC) sunt:
a. tratarea simptomelor
b. ameliorarea calității vieții
c. prevenția și tratarea complicațiilor și a exacerbărilor
d. diminuarea mortalității
e. toate răspunsurile sunt corecte
R: e (pag 168)

7. Care din următoarele afirmații cu privire la bronhopneumopatia cronică obstructivă sunt

adevărate:
a. regrupează bronșita cronică cu obstrucție bronșică și emfizemul
b. diagnosticul se susține prin anamneză, explorări funcționale respiratorii și uneori
anomalii radiologice
c. apare la tânărul nefumător
d. se caracterizează printr-o lărgire anormală și permanentă a lumenelor bronșice
înainte de bronșiolele terminale
 e. diagnosticul impune obligator explorări funcționale respiratorii cu test de
reversibilitate bronșică
R: a, b, e (pag 161)

8. Care dintre următoarele afirmații referitoare la emfizemul panlobular (pink puffer) sunt
adevărate:
a. apare mai frecvent la bărbații peste 60 ani
b. au dispnee, iar tusea și expectorația sunt rare și apar tardiv
c. este determinat de deficitul de alfa-1-antitripsină
d. se asociază cu cianoza periferică
e. una dintre complicațiile sale este hemoptizia
R: b, c (pag 162)

9. Următoare afirmații despre BPOC sunt adevărate:

a. tratamentul primului stadiu al BPOC (formă ușoară) cuprinde bronhodilatatoare cu
durată lungă și corticosteroizi sistemici
b. dispneea de efort este inconstantă în stadiul II al BPOC
c. stadiul IV al BPOC este caracterizat prin VEMS<70% din cel teoretic
d. în tratamentul BPOC indiferent de stadiu se recomandă oprirea fumatului și a
oricărui alt factor de risc, precum și vaccinarea antigripală
e. stadiul III al BPOC este caracterizat prin dispnee de efort și VEMS mai mic de 50%
dar mai mare sau egal cu 30%
R: b, d, e (pag 163)

10. Ventilația mecanică în cadrul BPOC este impusă de următoarele situații:

a. epuizare respiratorie și tulburări de cunoștință
b. semne de șoc
c. PaO2 mai mare sau egal 45 mmHg
d. PaO2 mai mic sau egal cu 45 mmHg, PaCO2 mai mare sau egal 70 mmHg
e. pacienți conștienți , cooperanți
R: a, b, d (pag 164)
11. Următoarele afirmații privind ventilația noninvazivă (VNI) sunt adevărate:
a. se instituie fie în mod programat în afara unei exacerbări, fie în decursul unui episod
de insuficiență respiratorie acută care a necesitat o VNI
b. este propusă frecvent la domiciliu la bolnavii comatoși
c. se efectuează la domiciliu dacă există semne clinice de hipoventilație alveolară
nocturnă
d. se folosește frecvent la pacienții astmatici controlați parțial cu corticoterapie
inhalatorie
e. se folosește când apare epuizarea respiratorie și șocul
R: a, c (pag 167)

HEMOPTIZIA Hemoptizia la adult – p. 181-182* fără denumiri comerciale –(pag182)

1.*Care afirmație este adevărată:

a. hemoptizia reprezintă eliminarea de sânge roșu aerat pe gură, după efortul de tuse,
din căile aeriene sub-glotice
b. hemoptizia în cantitate medie reprezintă eliminarea a >300 ml sânge odată
c. stenoza aortică reprezinta cea mai frecventă cauză de hemoptizie
d. examenul ORL reprezintă examinarea de primă intenție în cazul unui episod
hemoptoic
e. tratamentul imediat în cazul unui episod hemoptoic este tratamentul anticoagulant
(Trombostop)
R: a (pag 181)

2.*Care din următoarele reprezintă o cauză de hemoptizie:

a. tuberculoza pulmonară ulcero-cazeoasă
b. abcesul pulmonar
c. stenoza mitrală
d. bronșiectaziile
e. toate de mai sus
R: e (pag 181)
3. *Care din următoarele afirmații privind un episod hemoptoic masiv este falsă:
a. nu prezintă gravitate pentru pacient
b. este de gravitate extremă
c. ucide prin asfixie (inundare alveolară)
d. are răsunet hemodinamic (hipotensiune arterial, tahicardie)
e. pacientul poate expectora peste 200 ml de sânge odată
R: a (pag 181)

4. *În cazul unei hemoptizii medii:

a. oxigenoterapia este contraindicată
b. pacientul este așezat în poziție Trendelenburg
c. se va trata cauza
d. nu este contraindicat efortul fizic
e. este tratată frecvent în ambulator
R: c (pag 182)

5.*Care din următoarele investigații pot fi utile în hemoptizie:

a. radigrafia toracică
b. fibroscopia bronșică
c. hemoleucogramă
d. CT torace
e. toate răspunsurile sunt corecte
R: e (pag 181)

6.* Care afirmație despre cuantificarea hemoptiziei este adevărată:

a. Hemoptizia în cantitate mică este atunci când pacientul expectorează peste 100
ml/24h
b. Hemoptizia în cantitate medie este atunci când pacientul expectorează peste
250ml/24h
c. Hemoptizie masivă este atunci când pacientul expectorează peste >300-500 ml/24h
 d. Hemoptizia fudroaiantă este atunci când pacientul expectorează sub 200 ml pe zi
e. Nici un răspuns nu este correct
R: c (pag 181)

7. Care din următoarele afirmații referitoare la hemoptizie sunt adevărate:

a. hemoptizia reprezintă eliminarea de sânge roșu aerat pe gura din regiunea subglotică
b. o hemoptizie masivă este precedată frecvent de episoade hemoptoice “santinelă” cu
frecvență redusă
c. hemoptizia în cantitate mică reprezintă o simplă spută sanghinolentă (50 ml/24h)
d. cauza principală de deces în cazul hemoptiziei este spolierea sanguină
e. cauza principală de deces în cazul hemoptiziei este asfixia prin inundare bronșică
R: a, b, c, e (pag 181)

8. Printre cauzele cardio-vasculare ale hemoptiziei se numără următoarele:

a. stenoza mitrală
b. edemul pulmonar acut cardiogenic
c. anevrism arterio-venos al bolii Rendu -Osler
d. bronșita acută
e. bronșiectaziile
R: a, b, c (pag 181)

9. Care din următoarele afecțiuni reprezintă cauze frecvente de hemoptizie:

a. cancerul bronhopulmonar
b. bronșiectaziile
c. tuberculoza pulmonară comună cazeoasă-ulcerată
d. hipertensiunea arterial esențială
e. trauma abdominală
R: a, b, c (pag 181)
10. Fibroscopia este indicată în hemoptizie pentru că:
a. permite localizarea originii sângerării
b. evidențiază întotdeauna extinderea lezională
c. poate ajuta la precizarea diagnosticului
d. poate ajuta la dezobstrucție bronșică (toaletă bronșică)
e. permite administrarea tratamentului anticoaguant prin bronhoscop
R: a, c, d (pag 181)

11*. La un pacient tuberculos hemoptizia poate apărea în următoarele situații:

a. recidivă BK
b. grefa aspergilară
c. dilatarea postcicatricială a bronhiilor
d. cancer bronhopulmonar pe cicatrice
e. toate cele de mai sus
R: e (pag 182)

12. Principiile de management ale hemoptiziei în cantitate mare sunt:

a. prevenirea asfixiei
b. perfuzarea de soluții macromoleculare, transfuzie sanghină
c. întreruperea sângerării
d. arteriografie bronșică cu sau fără embolizare
e. terapie anticoagulantă
R: a, b, c, d (pag 182)
 TUSEA Tusea la adult (și tratament) - p.145- 147

1. *Tusea de cauză pleurală se caracterizează anamnestic prin:

a. apare doar la efortul de mers
b. apare la schimbările de poziție
c. este exclusiv însoțită de expectorație
d. este doar nocturnă
e. are o durată mai mare de 3 luni pe an, doi ani consecutiv
R: b (pag 146)

2. *Tusea productivă apare în următoarele situații, cu excepția:

a. bronșita cronică
b. bronșiectazia
c. fibroza pulmonară difuză
d. astmul hipersecretant
e. tuberculoza bronșică
R: c (pag 145)

3. *Complicațiile tusei sunt reprezentate de următoarele:

a. pneumotorax
b. sincopă
c. pneumomediastin
d. tulburări de ritm
e. toate răspunsurile sunt corecte
R: e (pag 146)

4. *Primul examen în demersul diagnostic al tusei este reprezentat de:

a. radiografia toracică
b. radiografia sinusurilor
c. testul de provocare bronșică
 d. endoscopia bronșică
e. examenul sputei
R: a (pag 146)

5. *Complicațiile respiratorii ale tusei sunt reprezentate de următoarele cu excepția:

a. traumatism laringian
b. pneumomediastin
c. emfizem subcutanat
d. pneumoperitoneu
e. tuberculom
R: e (pag 146)

6. Tusea din refluxul gastro-esofagian se caracterizeză prin:

a. este cronică
b. apare la mijlocul nopții și prezintă expectorație mucopurulentă
c. este influențată de poziție de decubit
d. endoscopia poate evidenția esofagită
e. apare la efort
R: a, c, d (pag 145)

7*. Principalele cauze de tuse acută sunt reprezentate de :

a. edemul pulmonar
b. intoxicația cu vapori iritanți
c. pneumopatia acută infecțioasă
d. corpii străini
e. toate de mai sus
R: e (pag 145)
8. Tusea cronică este caracterizată prin următoarele:
a. poate fi sau nu însoțită de modificări radiologice
b. este productivă în bronșiectazie
c. refluxul gastro–esofagian este cauză de tuse cronică
d. este tusea care evoluează mai puțin de 2 săptamâni
e. afecțiunile ORL pot determina tuse cronică
R: a, b, c, e (pag 145)

9. Care din următoarele pot fi complicații ale tusei:

a. pneumotoracele
b. hemoragie digestivă secundară ulcer duodenal
c. sincopă
d. incontinență urinară
e. insomnia
R: a, c, d, e (pag 146)

10. Anamneza tusei va avea în vedere următoarele:

a. orarul de apariție
b. examenul clinic obiectiv al orofaringelui
c. caracteristicile tusei, asocierea cu expectorație
d. vechimea
e. circumstanțele de apariție
R: a, c, d, e (pag 146)

11. Care din următoarele afirmații referitoare la medicația antitusivă sunt adevărate:
a. se administrează doar la pacienții cu insuficiență respiratorie cronică
b. se administrează cu precauție la vârstnici și copii
c. poate avea acțiune de tip central sau periferic
d. codeina este unul dintre antitusivele cu acțiune periferică
 e. moleculele antitusive sunt contraindicate în caz de hipersecreție bronșică
R: b, c, e (pag 147)

12. În care din următoarele situații poate apărea tusea seacă:

a. cancer bronșic
b. astm bronșic
c. bronșita cronică recurent purulentă
d. reflux gastro-esofagian
e. tratament medicametos cu inhibitori ai enzimei de conversie IEC
R: a, b, d, e (pag 145)

16 SUBIECTE din capitolul Tuberculoza –

p. 157 – 160 * fără denumiri comerciale –(pag. 157, 158, 159) fără rândul 2 legat de legislația
franceză (pag.160), fără ultimul chenar cu „semnalare și notificare”-pag.160; Subcapitole:
Diagnosticul tuberculozei pulmonare și recunoașterea localizărilor extratoracice p 157- 158

1.* Care este cea mai frecventǎ formǎ de tuberculozã:

a. pleurezia serofibrinoasǎ

b. meningita

c. tuberculoza ganglionarǎ

d. tuberculoza miliarǎ

e. tuberculoza pulmonarǎ comunǎ

R=e (pag 157-158)

2.* Cât timp persistǎ faza de contagiozitate maximǎ a tuberculozei pulmonare, bronşice sau
laringiene dupǎ instituirea unui tratament antituberculos corect:

a. 10-15 zile

b. 2-4 sǎptǎmâni
 c. 1-3 sǎptǎmâni

d. 3-4 sǎptǎmâni

e. 1-3 luni

R=c (pag 159)

3.* Monitorizarea pacientului bolnav de tuberculozǎ are în vedere îndeplinirea urmǎtoarelor

obiective, cu excepţia:

a. vindecarea pacientului

b. evitarea rǎspândirii bolii

c. evitarea dezvoltǎrii rezistenţei la medicamentele antituberculoase

d. asigurarea supravegherii familiei pacientului pânǎ la finalul bolii

e. documentarea sfârşitului tratamentului

R=d (pag 159)

4. Monitorizarea pacientului bolnav de tuberculozǎ are în vedere îndeplinirea urmǎtoarelor

obiective:

a. vindecarea pacientului

b. evitarea rǎspândirii bolii

c. evitarea dezvoltǎrii rezistenţei la medicamentele antituberculoase

d. asigurarea supravegherii familiei pacientului pânǎ la finalul bolii

e. documentarea sfârşitului tratamentului

R=a, b, c, e (pag 159)

5* Care este durata totalǎ a tratamentului antituberculos în cazul particular al femeilor însǎrcinate:

a. 6 luni

b. 9 luni

c. 12 luni

d. 18 luni

e. 4 luni

R=b (pag 159)

6.* Tratamentul antituberculos cu isoniazidǎ şi rifampicinǎ se va opri dacǎ valorile transaminazelor

cresc mai mult de:

a. 3 ori valoarea normalǎ

b. 4 ori valoarea normalǎ

c. 10 ori valoarea normalǎ

d. 5 ori valoarea normalǎ

e. 6 ori valoarea normalǎ

R=e (pag 160)

7.* Diagnosticul de certitudine în tuberculoza renalǎ sau urogenitalǎ se pune cu ajutorul:

a. radiografiei toracice

b. identificarii BAAR ( bacili acido-alcoolo rezistenţi) în sputǎ

c. examenului clinic

d. identificarii BAAR în urinǎ

e. echografiei abdominalǎ

R=d (pag 158)

8.* Modul corect de administrare a tratamentului antituberculos este:

a. într-o singurǎ prizǎ, dimineaţa à jeun şi la mare distanţǎ de mese

b. în douǎ prize, dimineaţa şi seara

 c. în trei prize, dimineaţa, la prânz şi seara

d. într-o singurǎ prizǎ, dimineaţa la masǎ

e. într-o singurǎ prizǎ, seara à jeun şi la mare distanţǎ de mese

R=a (pag 159)

9.* Dintre medicamentele antituberculoase utilizate, cel care are efecte adverse oculare este:

a. isoniazida

b. tuberculina

c. etambutolul

d. rifampicina

e. pirazinamida

R=c (pag 159 – 160)

10. Ce medicamente antituberculoase pot determina creşteri ale transaminazelor hepatice:

a. isoniazida

b. kanamicina

c. etambutolul

d. pirazinamida

e. streptomicina

R=a, d (pag 160)

11. Pentru diagnosticul pozitiv de tuberculozǎ pulmonarǎ este necesarǎ identificarea BAAR în:
 a. tubaj gastric matinal

b. expectorat în 3 zile successive

c. biopsie pleuralǎ

d. biopsie ganglionarǎ

e. aspirat prin fibrobronhoscopie

R=a, b, e (pag 157)

12. În prima fază a tratamentului antituberculos se folosesc urmǎtoarele medicamente, în

combinaţie:

a. isoniazida

b. rifampicina

c. etambutolul

d. pirazinamida

e. tuberculina

R=a, b, c, d (pag 159)

13. Tuberculoza extrapulmonarǎ poate avea urmǎtoarele localizǎri:

a. meningitǎ

b. pleurezie serofibrinoasǎ

c. tuberculozǎ pulmonară fibrocavitară

d. pneumonia tuberculoasǎ

e. tuberculozǎ pulmonarǎ comunǎ

R= a, b (pag 157-158)

14. Tabloul clinic al unui bolnav de tuberculozǎ pulmonarǎ comunǎ poate cuprinde:

a. tuse prelungitǎ ± hemoptizie

 b. dispnee de repaus

c. subfebrilitǎţi

d. rinoree

e. creştere ponderalǎ

R= a, c (pag 157)

15. Monitorizarea bacteriologicǎ a bolnavului de tuberculozǎ sub tratament se va face dupǎ

urmǎtorul calendar:

a. între a zecea şi a cincisprezecea zi de tratament

b. la 2 luni de la iniţierea tratamentului

c. la 4 luni de la iniţierea tratamentului

d. la 5 luni de la iniţierea tratamentului

e. la 6 luni de la iniţierea tratamentului

R= a, b, e (pag 160)

16.* În prima fază a tratamentului antituberculos se folosesc urmǎtoarele medicamente, în

combinaţie, cu excepția:

a. isoniazida

b. rifampicina

c. etambutolul

d. pirazinamida

e. streptomicina

R= e (pag 159)
7 SUBIECTE Pneumotoraxul - pag. 183 – 185

1.* Diagnosticul de pneumotorace poate fi stabilit de obicei uşor pe baza:

a. puncţiei pleurale

b. CT abdominal

c. fibrobronhoscopiei

d. radiografiei abdominale

e. radiografiei toracice

R=e (pag 183)

2.* Semnele radiologice de gravitate ale unui pneumotorace pot fi urmatoarele, cu excepţia:

a. hipoxie majorǎ în aerul ambiant

b. bridǎ pleuralǎ: lipirea in diferite puncte a pleurei

c. nivel hidroaeric

d. anomalie a parenchimului pulmonar subiacentǎ

e. pneumotorace compresiv: mediastin deplasat spre partea controlateralǎ, cupolǎ

diafragmaticǎ aplatizatǎ si rectilinie

R=a (pag 184)

3.* Atitudinea terapeuticǎ în cazul unui pneumotorace parţial cu o colabare cuprinsǎ între 1-3 cm
este:

a. exsuflare cu acul, sub anestezie localǎ

b. implantarea unui drenaj toracic de mic calibru, sub anestezie localǎ

c. pleurodezǎ

d. pansament local

e. pleurectomie
R=a (pag 184)

4.* Complicaţiile posibile ale unui pneumotorace sunt urmǎtoarele, cu excepţia:

a. complicaţii hemoragice/ mecanice iatrogene în caz de implantare a unui tub de dren

b. fracturi costale

c. atelectazie

d. complicaţii infecţioase

e. edem pulmonar a vacuo

R=b (pag 184-185)

5.* Tratamentul pneumotoracelui recidivat la nivelul plǎmânul controlateral este:

a. pneumectomie

b. simfizǎ pleuralǎ

c. exsuflare cu acul, sub anestezie localǎ

d. tratament antibiotic

e. radiografie toracicǎ

R=b (pag 185)

6. Semnele funcţionale ale pneumotoracelui sunt:

a. durere brutalǎ, lancinantǎ, laterotoracicǎ, ca o loviturǎ de cuţit, care apare în repaus

b. hipotensiune arterialǎ

c. dispnee de intensitate variabilǎ

d. paloare cutanatǎ

e. chinte dureroase de tuse

R= a, c, e (pag 183)
7. Examenul clinic al unui pacient cu pneumotorace poate releva urmǎtoarele:

a. sindrom de epanşament gazos al pleurei

b. raluri crepitante

c. matitate bazalǎ francǎ ( dacǎ este hemopneumotorace)

d. uneori examenul clinic poate fi normal

e. insuficienţǎ cardiacǎ

R=a, c, d (pag 183)

7 SUBIECTE Revărsatul pleural - 186 – 188

1.* Semnul clinic de intoleranţǎ al revǎrsatului lichidian pleural este:

a. hipertensiune arterialǎ

b. paliditate

c. bradicardie

d. polipnee

e. tuse

R=e (pag 186)

2.* Revǎrsatul pleural de tip transsudat poate apare în urmǎtoarele patologii, cu excepţia:

a. insuficienţa cardiacǎ

b. mixedem

c. dializǎ peritonealǎ

d. poliartritǎ reumatoidǎ
 e. atelectazie

R=e (pag 187-188)

3.* Revǎrsatul pleural de tip exudat poate apare în urmǎtoarele patologii, cu excepţia:

a. embolie pulmonarǎ

b. azbestozǎ

c. mixedem

d. pleurezie post-radioterapie

e. chilotorax

R=c (pag 188)

4. Creşterea cantitǎţii de lichid din spaţiul pleural poate avea urmǎtoarele mecanisme, cu excepţia:

a. creşterea gradientului de presiune hidrostaticǎ

b. anomalii ale drenajului limfatic

c. creşterii permeabilitǎţii vaselor pleurale

d. scǎderii permeabilitǎţii vaselor pleurale

e. anomalii ale tensiunii arteriale

R=d, e (pag 186)

5. Un lichid pleural este un exsudat dacǎ îndeplineşte urmǎtoarele condiţii:

a. raport proteine în lichid/proteine în sânge > 0,5

b. raport proteine în lichid/proteine în sânge < 0,5

c. raport LDH în lichid/LDH în sânge < 0,6

d. raport LDH în lichid/LDH în sânge > 0,6

e. LDH în lichid > 2/3 din limita superioarǎ normalǎ a LDH din sânge

R= a, d, e (pag 187)
6. Semnele funcţionale ale revǎrsatului pleural sunt:

a. durere bazitoracicǎ, accentuatǎ prin inspiraţie profundǎ

b. tuse uscatǎ în cursul schimbǎrilor de poziţie

c. suflu pleuretic

d. matitate declivǎ

e. dispnee variabilǎ, depinzâand de volumul revǎrsatului şi de starea plǎmânului subiacent

R= a, b, e (pag 186)

7. Pot fi cauze de revǎrsat pleural de tip transsudat:

a. poliartrita reumatoidǎ

b. insuficienţa cardiacǎ

c. ciroza

d. pancreatita

e. chilotoraxul

R= b, c (pag 187)

2 SUBIECTE Diagnosticul pneumopatiei acute interstițiale p 189 – 191

1.* Pneumopatia interstiţialǎ difuzǎ poate avea urmǎtoarele semne clinice, cu excepţia:

a. dispnee de efort

b. tuse seacǎ

c. hipocratism digital
 d. raluri crepitante “velcro”

e. raluri ronflante

R=e (pag 189)

2. Care dintre investigaţiile urmǎtoare sunt utile în stabilirea diagnosticului de pneumopatie

interstiţialǎ difuzǎ:

A. radiografie toracicǎ

B. CT toracic

C. CT abdominal

D echografie abdominalǎ

E. puncţie venoasǎ

R= a, b (pag 189 – 191)

1 SUBIECT Principalele cauze ale pneumopatiilor acute interstițiale p 191-192

1.* Care dintre urmǎtoarele patologii nu este responsabilǎ de apariţia pneumopatiei interstiţiale
difuze:

a. bronsita acută

b. fibroza pulmonarǎ primitivǎ

c. sarcoidoza

d. pneumoconiozele

e. colagenozele

R= a (pag191-192)

ASTMUL BRONȘIC
 1. Astmul se caracterizează prin:
a. Hiperactivitate bronşică
b. îngustare generalizată a căilor respiratorii
c. Inflamarea cronică a căilor respiratorii
d. perioade asimptomatice
e. Crize de dispnee, stridor
R = a, b, c, d – pag. 151

2. Celulele cel mai frecvent responsabile de reacția inflamatorie a astmului sunt:

a. Mastocitele
b. Eozinofilele
c. Trombocitele
d. Neutrofitele
e. Limfocitele T
R = a, b, e – pag 151

3. Diagnosticul de astm include:

a. Crize repetate de respiraţie şuierătoare, presiune toracică, tuse, dispnee
b. Sindromul obstructiv la examenul fizic
c. Disfunctie ventilatorie obstructiva (teste funcționale pulmonare)
d. Opacitate alveolară la radiografie pulmonară
e. Hipertrofie ventriculara dreapta la ECG
R = a, b, c – pag 151

4. * In astmul bronşic considerăm că că obstrucție bronșică este reversibilă dacă:

a. Post-bronhodilatatorul FEV este cu 200 ml mai mare decât pre-bronhodilatatorul FEV
b. Post-bronhodilatatorul FEV este cu 200 ml mai mic decât pre-bronhodilatatorul FEV
c. Raportul între postbronhodilatatorul FEV - prebronhodilatatorul FEV / FEV teoretic ≥
12%
d. Raportul între postbronhodilatatorul FEV - prebronhodilatatorul FEV / FEV teoretic
<12%
 e. Post-bronhodilatatorul FEV este cu 200 ml mai mare decât pre-bronchodilatatorul FEV
iar raportul între post-bronhodilatatorul FEV - pre-bronchodilatatorul FEV / FEV teoretic
≥ 12%
R = e – pag.151

5. Care afirmaţii sunt adevărate despre exacerbarea astmului bronșic:

a. Există episoade simptomatice de agravare însoțite de diminuare măsurabilă a fluxurilor
de expiraţie
b. Reflectă eșecul terapiei susținute sau expunerii la factori declanşatori
c. Există întotdeauna exacerbări severe de astm
d. Exacerbările de astm nu amenință prognosticul vital pe termen scurt
e. exacerbările pot regresa pentru perioade variabile de timp (ore, zile)
R = a, b, e – pag. 152

6. Atac acut sever de astm bronsic are următoarele caracteristici:

a. Criză intensă de respiraţie neregulată
b. Crize rezistente la bronhodilatator obişnuit inhalat
c. PEF > 30% din valoarea teoretică
d. Normocapnie sau hipercapnie
e. Necesită tratament de urgenţă
R = a, b, d – pag. 152

7. Criteriile de diagnostic al astmului instabil includ:

a. Număr crescut de crize
b. Sensibilitate mai mare la bronhodilatatorii obişnuiţi
c. Mici variații diurne de obstrucție bronșică
d. Agravare progresivă a obstrucției bronșice estimată prin scăderea PEF.
e. Consum crescut de beta2-agonist inhalat cu acţiune scurtă
R = a, d, e – pag. 153

8. Criteriile de spitalizare ale unui pacient cu atac de astm ce se prezintă la urgență sunt:
a. PEF> 70% din valoarea teoretică la 2 ore după tratamentul iniţial
b. PEF <50% din valoarea teoretică la 2 ore după tratamentul iniţial
c. 50% <PEF <70% din valoarea teoretică la 2 ore după tratamentul iniţial, asimptomatic
 d. 50% <PEF <70% din valoarea teoretică la 2 ore după tratamentul iniţial, simptome
moderate şi acces la asistenţă ambulatorie
e. 50% <PEF <70% din valoarea teoretică la 2 ore după tratamentul iniţial, simptome
moderate şi fără acces la asistenţă ambulatorie
R = b, e – pag. 154

9. Astmul bronșic persistent moderat se caracterizează prin:

a. Simptome diurne zilnice
b. Folosirea zilnică a beta2-agonist
c. Crizele nu interferează cu activitățile zilnice
d. Simptome pe timpul nopţii <1/săptămână
e. PEF sau FEV cu variabilitate> 30% iar valori de 60-80% din valorile standard
R = a, b, e –pag.155

10. Astmul bronșic intermitent se caracterizează prin:

a. Simptome diurne zilnice
b. Exacerbările pot afecta activitatea din timpul zilei şi somnul
c. exacerbări severe
d. Simptome pe timpul nopţii <2/lună
e. PEF sau FEV cu variabilitate <20% şi valori ≥ 80% din valorile standard
R = c, d, e –pag. 155

11. Controlul optim al astmului bronşic înseamnă:

a. Simptome minime (<1 crize nocturne / săptămână şi <4 crize diurne / săptămână)
b. Reducerea la minimum a exacerbărilor
c. Medicație minimă necesară (beta 2 agonist <4 inhalaţii / săptămână)
d. Variația PEF circadian > 20%
e. PEF sau FEV> 85% din cea mai bună valoare personală
R = a, b, c, e –pag. 155

12.* Criza de astm bronsic necesită traatment de urgență cu:

a. Beta2-agonist, inhalat cu acţiune de scurtă durată
b. Beta2-agonist cu acțiune de scurtă durată parenterală
c. Beta2-agonist, inhalat cu acţiune de lungă durată
 d. anticolinergice inhalate
e. corticosteroizi parenterali
R = a – pag. 155

13. Tratamentul de fond susținut în caz de astm bronşic sever poate include:
a. Corticosteroizi inhalatori în doze mari
b. Corticosteroizi pe cale orală pe termen lung
c. Bronhodilatatoare de scurtă durată
d. Antileucotriene
e. Imumoglobulină Anti-E
R = a, b, d, e – pag. 156

14.* Tratamentul cu anti-imunoglobulină E este indicat în:

a. Astm bronşic intermitent
b. Astm bronșic persistent ușor
c. Astm bronșic persistent moderat
d. Astm bronșic persistent sever
e. Crize obstructive de astm bronşic
R = d – pag. 156

15. Teste ale funcției respiratorii sunt efectuate la un pacient astmatic în următoarele situații:
a. la 3-6 luni în astmul bronşic controlat
b. la 1-3 luni după schimbarea terapiei
c. la 1 săptămână şi la 1 lună după oprirea tratamentului cu corticosteroizi pe cale orala cu
acţiune pe termen scurt
d. lunar
e. înainte şi după un program de recuperare
R = a, b, c, e –page 156

16. Tratamentul de fond susținut în caz de astm bronşic moderat poate include:
a. Moderat - doze mari de corticosteroizi inhalatori
b. Corticosteroizi pe cale orală pe termen lung
c. Bronhodilatatoare cu acţiune de scurtă durată
d. Antileucotriene
 e. Bronhodilatatoare cu acţiune de lungă durată
R = a, e – page. 155

17. Astmul bronşic persistent sever se caracterizează prin:

a. Simptome rare
b. Exacerbări frecvente
c. rizele nu interferează cu activitățile de zi cu zi
d. Simptome nocturne frecvente
e. PEF sau FEV cu variabilitate> 30% şi valori < 60% din valorile standard
R = b, d,e –pag.155

18. Care afirmații despre astmul acut grav sunt adevărate?

a. spitalizarea este obligatorie
b. scopul tratamentului este obținerea unei reversibilități rapide a obstrucției bronșice
c. tratamentul începe cu nebulizări repetate cu beta-2 agoniști cu acțiune rapidă
d. tratamentul include corticoizi inhalatori în doze crescute
e. evaluarea răspunsului terapeutic se face precoce, încă de la prima nebulizare, la 120 minute
și la 4 ore
R = a,b, c,e – pag.153, 154

19. Corticoterapia orală de scurtă durată este recomandată în astmul bronșic în următoarele
situații:
a. după o spitalizare
b. într-o exacerbare
c. după o criză ușoară, care nu urmează unei perioade de astm instabil sau unui consum crescut
de beta-2 agoniști
d. preventiv unei expuneri la alergeni
e. în astmul stabil
R= a, b – pag. 154
20.* Când ventilația mecanică este indicată în astmul bronșic acut grav:
a. înainte de administrarea tratamentului medical
b. odată cu administrarea tratamentului medical
c. după eșecul tratamentului medical maximal
d. în caz de exacerbare moderată
e. în astmul bronșic sever
R= c – pag. 154

OPACITATI 10 subiecte

1. Atelectazia este o opacitate:

a. Densă
b. Cu bronhogramă aerică
c. Sistematizată
d. Neomogenă
e. Triunghiulară
R= a,c,e – pag. 193

*2. Investigația principală a atelectaziei este:

a. Radiografia pulmonară
b. Fibrobronscopia
c. Punctia pleurală
d. Spirometria
e. Oximetria
R= b – pag. 193

3. Sindromul de venă cavă superioară cuprinde următoarele modificări:

a. Edem în pelerină
b. Cianoza
c. Circulație venoasă la nivelul toracelui inferior
d. Turgescența jugularelor
e. Tiraj intercostal
R= a,b,d – pag. 195
 4.Compresia căilor respiratorii poate determina următoarea simptomatologie:
a.Dispnee de tip laringian
b.Cornaj
c.Tiraj intercostal
d.Tuse productivă
e.Voce bitonală
R= a, b, c – pag. 195

5.Paralizia diafragmatică unilaterală determină:

a.Imposibilitatea menținerii decubitului dorsal
b.Ascensiunea cupolei diafragmatice afectate
c.Voce bitonală
d.Ascensiunea paradoxală a cupolei diafragmatice afectate în timpul respirației
e.Tiraj intercostal
R= b,d – pag. 195

6. În caz de opacitǎţi rotunde intraparenchimatoase multiple suspiciunea diagnosticǎ

este de:
a. metastaze pulmonare
b. abcese pulmonare multiple
c. emfizem pulmonar bulos
d. chisturi hidatice multiple
e. bronşiectazii
R= a,b, d – pag. 194

*7. Principalul diagnostic suspicionat în caz de opacitate rotundǎ parenchimatoasǎ

este:
a. tuberculom
b. chist hidatic
c. cancer pulmonar
d. granulomatozǎ Wegener
e. aspergilom
R= c – pag. 194
 8. Tabloul clinic al sarcoidozei include adenopatii cu urmǎtoarele caracteristici:
a. bilaterale
b. asimetrice
c. policiclice
d. compresive
e. calcificate
R= a, c – pag.196

9. Mediastinoscopia permite biopsierea urmǎtoarelor staţii ganglionare:

a. laterotraheale drepte
b. laterotraheale stângi
c. traheobronşice
d. ale mediastinului anterior
e. ale mediastinului postero-inferior
R= a,b,c – pag.196

10. Sindromul mediastinal posterior poate fi determinat de:

a. tumorǎ timicǎ
b. anevrism al aortei toracice
c. tumorǎ nervoasǎ
d. adenopatii
e. chist pleuropericardic
R= c,d – pag.195

*11. Infarctul pulmonar se caracterizeazǎ radiologic prin:

a. opacitate alveolarǎ localizatǎ
b. opacitate alveolarǎ difuzǎ
c. atelectazie
d. opacitǎţi interstiţiale
e. opacitǎţi rotunde parenchimatoase multiple
R= a – pag.193
 12. Aspectul pulmonar miliar este definit de:
a. noduli cu diametru < 1,5 mm
b. noduli cu diametru cuprins intre 1,5 si 3 mm
c. noduli cu diametru cuprins intre 6 si 10 mm
d. diseminaţi unilateral
e. diseminaţi bilateral
R= b, e – pag. 193