ORGANELE GENITALE

FEMININE : Sistemul reproducător feminin este alcătuit din organe genitale interne și organe genitale
externe.

ORGANELE GENITALE INTERNE

Organele genitale feminine interne sunt reprezentate de:
1. ovare
2. tube uterine
3. uter
4. vagin.

1. OVARUL
 Este glanda sexuală feminină, la nivelul căreia se devzoltă și se maturează ovulele și se secretă hormonii
sexuali feminini.
 Este un organ pereche (drept şi stâng), în mică măsură acoperit de peritoneu.

CONFIGURAȚIA EXTERNĂ. La femeia adultă, are culoare roşiatică, cu suprafaţa neregulată din cauza
cicatricelor rezultate în urma involuției corpilor galbeni.
Are aspectul unui ovoid, cu axul mare vertical și prezintă:
 Două feţe: medială și laterală
 Două margini: liberă, orientată medial şi posterior și mezovariană (aderentă), situată lateral şi
anterior
 Două extremităţi: tubară și uterină.

SITUAŢIE. Este localizat în fosa ovariană.

MIJLOACE DE FIXARE. Sunt laxe, ovarul având o mare mobilitate. Este suspendat de ligamentele largi
ale uterului și fixat de:
 Ligamentul suspensor (infundibulopelvic):
 cel mai puternic mijloc de fixare
 se fixează în fosa iliacă și pe extremitatea tubară ovariană.
 Ligamentul propriu al ovarului (uteroovarian)
 situat în aripioara posterioară a ligamentului larg
 trece de la extremitatea uterină a ovarului la unghiul uterului.
 Ligamentul tuboovarian:
 are traiect de la extremitatea tubară a ovarului la infundibulul tubei
 fixează fimbria ovarica.
 Mezovarul este o plică a foiţei posterioare a ligamentului larg și conţine pachetul vasculo-nervos
 ovarian.

STRUCTURĂ. Pe secţiune, ovarul prezintă:

 Epiteliul cubic
 Tunica albuginea
 Substanţa corticală Conţine foliculii ovarieni în diferite faze evolutive:
 foliculii primordiali – corpusculi plini
 foliculii primari – corpusculi plini mai mari
 foliculii secundari – corpusculi cavitari
 foliculi terţiari maturi De Graaf.
După ovulaţie, în cavitatea foliculară apare corpul galben de sarcină sau corpul albicans, în
absenţa unei sarcini.
 Substanţa medulară, formată din ţesut conjunctiv lax ce conţine vase sanguine, limfatice şi fibre
nervoase.

VASCULARIZAȚIE ȘI INERVAȚIE
Arterele sunt reprezentate de:
 artera ovariană, ramură a aortei
 artera uterină, prin ramura ovariană.
Venele
 vena ovariană stângă se varsă în vena renală stângă
 vena ovariană dreaptă se varsă direct în vena cavă inferioară.
Limfaticele formează un plex subovarian, de la care trunchiuri limfatice drenează spre nodurile limfatice
lombare, preaortice şi lateroaortice (în stânga).
Inervaţia este asigurată de plexul ovarian și plexul uterin.

2. TUBA UTERINĂ (SALPINGE)

 Este un organ tubular pereche ce se prezintă sub forma unui conduct musculo- membranos, ce se
întinde de la coarnele uterine la ovare.
 Are rol în:
 captarea ovulului
 vehicularea ovulului şi spermatozoizilor (oviduct şi spermatoduct)
 fecundaţie care are loc în 1/3 laterală a tubei.

CONFIGURAȚIE EXTERNĂ. DIVIZIUNI.

 Infundibulul tubei. Este segmentul incipient, având formă de pâlnie, ce are la bază 10
-15 fimbrii. Prezintă:
 Suprafaţa externă, acoperită de peritoneu
 Suprafaţa internă, tapetată de mucoasă
 Vârful, ce prezintă ostiumul abdominal
 Baza, cu fimbrii dispuse multistratificat
 Ampula tubei. Este segmentul cel mai lung al tubei.
 Istmul. Pătrunde în cornul uterin intre:
 Ligamentul rotund
 Ligamentul propriu al ovarului.
 Porţiunea uterină (interstiţială). Străbate peretele uterin.
 Orificiile tubare. Sunt reprezentate de:
 Ostiul abdominal, situat în centrul infundibulului
 Ostiul uterin, ce se deschide în unghiul superior uterin.

MIJLOACE DE FIXARE. Sunt reprezentate de:

 Ligamentele largi ale uterului
 Mezosalpinge
  Ligamentul suspensor al ovarului
 Ligamentul tuboovarian.

STRUCTURĂ
Tunica seroasă:
 Provine din peritoneul ligamentului larg al uterului.
Tunica musculară:
 Are rol esenţial în dinamica tubară prin:
 vehicularea lichidului tubar, ovulului, zigotului (mişcări peristaltice)
 vehicularea spermiilor (mişcări antiperistaltice).
Tunica mucoasă

VASCULARIZAȚIE ȘI INERVAȚIE
Arterele. Vascularizația arterială a tubelor uterine este asigurată de:
 artera ovariană, ramură a aortei abdominale
 artera uterină, ramură a arterei iliace interne.
Venele se varsă în venele ovariene şi uterine.
Limfaticele drenează spre nodurile limfatice pre- şi lateroaortice.
Inervaţie. Nervii provin din plexul ovarian şi plexul hipogastric inferior.

3. UTERUL
 este un organ musculocavitar nepereche, localizat în partea mediană a cavităţii pelviene, la nivelul
său realizându-se dezvoltarea produsului de concepție.

CONFIGURAȚIE EXTERNĂ. Uterul are forma unui trunchi de con turtit anteroposterior cu baza mare
orientată superior. În porțiunea mijlocie, prezintă istmul uterului, situat între corpul şi colul uterin.
 Corpul uterului prezintă:
 două feţe: faţa vezicală (anterioară) și faţa intestinală (posterioară)
 două margini: dreaptă şi stângă
 fundul uterin
 două coarne uterine, situate la nivelul unghiurilor tubare.
 Colul (cervixul) uterin:
 are formă cilindrică și se continuă cu vaginul
 prezintă două porțiuni ca urmare a modului de inserție a vaginului:
supravaginală și vaginală.
 vârful este perforat de orificiul extern al colului – ostiul uterin.
DIMENSIUNI
 La nulipare, corpul și colul sunt aproximativ egale.
 La multipare, corpul uterului reprezintă 2/3 din lungimea uterului.

SITUAŢIE. Uterul este localizat în centru cavităţii pelvine, sub planul stâmtorii superioare:
 Posterior de vezica urinară
 Anterior de rect
 Superior de vagin.
MIJLOACELE DE FIXARE. Sunt reprezentate de mijloace de suspensie și de susținere (uterul
păstrându-și o mare mobilitate).
 MIJLOACELE DE SUSPENSIE îl ancorează de pereţii excavaţiei pelvine:
 Peritoneul formează anterior, excavaţia vezicouterină și posterior, excavaţia rectouterină
(fundul de sac Douglas)
 Ligamentele largi sunt localizate între marginile uterului şi pereţii laterali ai excavaţiei
pelvine. Prezintă:
 porţiunea superioară – mezosalpingele
  porţiunea inferioară – mezometrul
 baza – parametrul
 Ligamentul rotund are traiect de la unghiul tubar al uterului la muntele pubelui şi labiile
mari.
 MIJLOACELE DE SUSŢINERE sunt reprezentate de:
 Perineu, cel mai important mijloc de susţinere al uterului prin intermediul vaginului
 Aderenţe la lamele sacrorectogenitopubiene
 Aderenţe la organele adiacente: vezica urinară și rect.

CONFIGURAȚIA INTERNĂ. Uterul prezintă în interior o cavitate care ocupă atât corpul cât şi colul
uterin. Cavitatea uterină, virtuală în condiţii normale, devine reală în condițiile unei sarcini sau a unui
proces tumoral. Cavitatea uterină este divizată în:
 Cavitatea uterină propriu-zisă (cavitatea corpului), pe secţiune frontală are formă de triunghi și
prezintă:
 doi pereţi: anterior şi posterior
 trei margini: 2 laterale și 1 superioară
 trei unghiuri cu trei orificii:
 Orificiile superioare – ostiumurile uterine ale tubelor uterine
 Orificiul inferior – conduce spre canalul cervical.
 Canalul cervical, cu aspect fusiform prezintă doi pereți (anterior și posterior)

STRUCTURA. Peretele uterului, gros de aproximativ 1 cm, este format din trei tunici.
Tunica seroasă (perimetrul) este formată din foiţa peritoneală care îmbracă fețele vezicală şi intestinală
iar în părţile laterale ale uterului formează ligamentele largi.
Tunica musculară (miometrul) este constituită din fibre musculare netede, dispuse în 3 straturi.
Tunica mucoasă (endometrul) aderă strâns la miometru.
 Mucoasa cavităţii uterine şi istmului:
 Este netedă, cu grosime variabilă, funcţie de etapele ciclului menstrual
 Mucoasa canalului cervical (endocol):
 Este încreţită, groasă şi rezistentă
 Mucoasa porţiunii vaginale (exocol):
 Mucoasa exocolului şi cea vaginală suferă o descuamaţie permanentă.
La nivelul ostiumului uterin, mucoasa endocervicală este net separată de mucoasa exocervicală,
formând joncţiunea cervico-vaginală.

VASCULARIZAȚIE ȘI INERVAȚIE
Arterele. Sursele arteriale ale uterului sunt reprezentate de:
 artera uterină
 artera ovariană
 artera ligamentului rotund.
Venele drenează în venele uterine care se varsă în venele iliace interne.
Limfaticele drenează spre nodurile limfatice iliace (curentul principal) și spre nodurile limfatice lombare și
sacrate (cele două curente accesorii).
Inervaţia este asigurată de plexul uterin, care provine din plexul hipogastric inferior.

4. VAGINUL
 Este un conduct musculo-conjunctiv median şi nepereche, situat în partea inferioară a excavaţiei
pelvine.
 Superior se inseră pe colul uterin iar inferior se deschide la nivelul fantei vulvare.
 În condiţii fiziologice, este o cavitate virtuală, pereţii săi fiind în contact intim.
CONFIGURAȚIE EXTERNĂ. Vaginul are aspectul unui cilindru, turtit antero-posterior, fiind divizat
topografic, în două porțiuni: porțiunea pelvină, localizată în loja vaginală și
porțiunea perineală, situată inferior de diafragmul pelvin. I se descriu:
 Perete anterior , vezico-uretral
 Perete posterior, peritoneo-rectal, se inseră mai sus pe colul uterin.
 Extremitate superioară, ce are formă de cupolă (fornixul vaginal) datorită inserţiei sale pe
colul uterin.
 Extremitate inferioară, cu aspect de fisură sagitală, adaptată la forma fantei vulvare. La acest nivel,
la virgine există himenul, ce prezintă un orificiu central ce permite scurgerea sângelui menstrual.
La prima copulaţie sau la prima naştere, această membrană se rupe.

MIJLOACE DE FIXARE. Mijloacele de fixare ale vaginului sunt multiple:

 Centrul tendinos al perineului reprezintă principalul mijloc de fixare.
 Superior se inseră pe colul uterin.
 Anterior aderă la vezică şi uretră iar posterior aderă de rect.
CONFIGURAŢIE INTERNĂ. Suprafaţa mucoasei este neregulată și prezintă pe ambii pereţi câte o
coloană vaginală de la care pleacă plicele vaginale transversale.

STRUCTURA. Vaginul este constituit din trei straturi:

 Tunica externă (adventiţia)
 Tunica musculară
 Tunica mucoasă (mucoasa vaginală)

VASCULARIZAȚIE ȘI INERVAȚIE
Arterele sunt reprezentate de:
 Artera vaginală, ramură a arterei uterine ce irigă fornixul
 Ramuri vaginale mijlocii, provenite din arterele vezicală inferioară și hipogastrică
 Ramuri vaginale inferioare, din arterele rectală mijlocie și pudendale interne.
Venele formează plexurile vaginale care comunică larg cu plexurile vecine (uterin, vezical, rectal) și sunt
afluenți ai venelor iliace interne.
Limfaticele:
 Porţiunea superioară a vaginului drenează limfa spre nodurile iliace interne.
 Porţiunea inferioară drenează spre nodurile sacrate și nodurile inghinale superficiale.
Nervii provin din:
 plexul uterovaginal (din hipogastric inferior)
 nervii pudendali, pentru treimea inferioară a vaginului.

ORGANELE GENITALE EXTERNE

Totalitatea organelor genitale feminine externe alcătuiesc vulva, care este compusă din următoarele
elemente:
1. muntele pubelui
2. formațiunile labiale (labiile mari şi labiile mici)
3. vestibulul vaginului
4. aparatul erectil.

1. Muntele pubelui sau muntele lui Venus este o proeminență rotunjită care se continuă posterior cu
labiile mari.
2. Formaţiunile labiale sunt două pliuri cutanate pereche ce delimitează vestibulul vaginului fiind
reprezentate de labiile mari şi labiile mici.
Labiile mari sunt două cute tegumentare ce se întind de la muntele pubelui și delimitează fanta
vulvară.
Labiile mici sunt două cute tegumentare cu aspect de mucoasă, acoperite de labiile mari. Fețelor lor
 mediale delimitează vestibulul vaginului.
3. Vestibulul vaginului este delimitat de clitoris și labiile mici, fiind regiunea profundă a vulvei. Se
disting două zone:
 zona anterioară, uretrală, unde se deschide orificiul extern al uretrei
 zona posterioară, himenală, unde se evidențiază orificiul vaginal și himenul.
Himenul este un sept membraniform situat între vestibulul vaginului și canalul vaginal..
 Glandele vestibulare mari (glandele Bartholin), în număr de două, sunt situate la baza labiilor
mari.
 Glandele vestibulare mici sunt situate în vecinătatea orificiului extern al uretrei, pe fața medială a
labiilor mici.
4. Aparatul erectil este reprezentat de clitoris şi bulbii vaginului.
Clitorisul este un organ median şi nepereche, situat posterior de comisura labială anterioară.
Bulbii vaginului sunt două formațiuni erectile situate simetric pe părțile laterale ale vestibului.

VASCULARIZAŢIE ŞI INERVAŢIE
Arterele provin din:
 artera femurală prin arterele ruşinoase externe și ramurile labiale anterioare
 artera ruşinoasă internă prin: arterele labiale posterioarei, artera bulbului vestibulului, artera
profundă a clitorisului şi artera dorsală a clitorisului.
Venele vulvei conduc sângele spre venele femurală şi venele ruşinoase interne. Limfaticele
drenează spre nodurile inghinale superficiale.
Inervaţia senzitivă este asigurată de nervii iliohipogastric, ilioinghinal şi genitofemural şi de nervul
ruşinos. Există şi o componentă simpatică ce provine din plexul hipogastric inferior.

MASCULINE
Sunt reprezentate de:
1. testicule, localizate în scrot
2. conductele seminale
3. glandele seminale
4. penis.

1. TESTICULUL
Este o glandă genitală masculină pereche, situată în scrot, care îndeplinește două funcții:
 spermatogeneza, formarea celulelor sexuale (spermii), ce se desfășoară la nivelul tubilor seminiferi
contorți
 funcția endocrină, prin care celulele interstițiale Leyding ale parenchimului testicular secretă
hormoni androgeni, ce determină maturizarea organelor sexuale și stimulează evoluția caracterelor
sexuale secundare masculine.
CONFIGURAȚIE EXTERNĂ.
Forma testiculelor este ovoidală și prezintă:
 două fețe: fața medială și fața laterală
  două margini: marginea supero-anterioară, liberă și marginea infero-posterioară
 două extremități: extremitatea superioară, acoperită de capul epididimului și extremitatea
inferioară.
STRUCTURĂ
Tunica albuginee Stroma
conjunctivă:
 Este alcătuită din septele testiculului, dependențe ale albugineei, în grosimea cărora se găsesc vase
sanguine destinate parenchimului.
 Septele sunt dispuse radiar de la nivelul mediastinului testicular și divizează parenchimul glandular
în lobuli.
Parenchimul:
 Este constituit dintr-un număr de 200 – 300 de lobuli, de dimensiuni variabile.
 Lobulii testiculului:
 sunt constituiți din tubii seminiferi contorți (1-3 pentru fiecare lobul),
 prezintă țesut interstițial, ce separă tubii, la nivelul căruia se găsesc celulele interstițiale
Leydig, secretoare de hormoni androgeni (testosteron).
 Tubii seminiferi contorți:
 sunt în număr de 400-800 pentru un testicul.
 la nivelul lor având loc spermatogeneza.
 la vârful lobulului, se anastomozează între ei formând un tub seminifer drept care părăseşte
lobulul.
 Tubii seminiferi drepți pătrund în mediastinul testiculului, unde se anastomozează între ei și
formează reţeaua testiculară.
VASCULARIZAȚIE ȘI INERVAȚIE
Arterele sunt reprezentate de:
 Artera testiculară (din aorta abdominală)
 Artera deferențială (din artera vezicală inferioară)
 Artera cremasterică ( din artera epigastrică inferioară).
Venele testiculului sunt profunde şi superficiale. Ajunse în funiculul spermatic, după ce străbat mediastinul
testiculului, formează:
 grupul anterior ce formează plexul pampiniform, din care ia naștere:
 vena testiculară dreaptă, ce se varsă în vena cavă inferioară
 vena testiculară stângă, ce drenează în vena renală stângă.
 grupul posterior ce se varsă în vena epigastrică inferioară.
Limfaticele iau naștere din rețeaua lobulară și drenează spre nodurile limfatice lombare pre- și
lateroaortice.
Inervaţia este asigurată de plexul testicular.

2. CONDUCTELE SEMINALE

CĂILE SPERMATICE INTRATESTICULARE sunt reprezentate de:

 tubii seminiferi drepţi
 reţeaua testiculară.
CĂILE SPERMATICE EXTRATESTICULARE sunt reprezentate de:
1. ductele eferente
2. ductul epididimar
3. ductul deferent
4. ductul ejaculator
5. uretra.

EPIDIDIMUL reprezintă primul segment extratesticular al conductelor seminale și este o formațiune

alungită, localizată pe marginea posterioară a testiculului. Prezintă:
 Capul, porțiunea rotunjită și voluminoasă, ce aderă la extremitatea superioară a testiculului.
  Corpul este prismatic triunghiular, faţa sa medială având raporturi cu vasele testiculare.
 Coada, ce aderă la extremitatea inferioară a testiculului, se continuă cu ductul deferent.
DUCTELE EFERENTE sunt în număr de 15-20 și formează împreună cu ductul epididimar capul
epididimului.

DUCTUL EPIDIDIMAR este un conduct extrem de sinuos și continuă primul duct eferent formând
corpul şi coada epididimului.

DUCTUL DEFERENT continuă ductul epididimar. Pornește de la coada epididmului și se termină la

baza prostatei, prin porțiunea ampulară, dilatată, unde se uneşte cu ductul excretor al veziculei seminale
pentru a forma ductul ejaculator. Prezintă trei segmente:
 segmentul epididimar, ce urcă paralel cu marginea posterioară a testiculului
 segmentul funicular acompaniază elementele funiculului spermatic care suspendă testiculul, având o
porțiune scrotală și o porțiune inghinală
 segmentul abdomino-pelvin, cu o porţiune abdominală, şi una pelvină (ce coboară spre prostată).
DUCTUL EJACULATOR rezultă din unirea ductului deferent cu ductul excretor al veziculei seminale. Ia
naștere superior de baza prostatei, pătrunde în prostată pe care o străbate şi se deschide în uretra
prostatică.

URETRA MASCULINĂ ia naștere la orificiul uretral al vezicii urinare și se termină la orificiul uretral
extern. Prezintă trei segmente:
 uretra prostatică, ce străbate prostata de la bază la vârf
 uretra membranoasă, de la vârful prostatei la corpul spongios al penisului
 uretra spongioasă, ce străbate corpul spongios al penisului.

3. GLANDELE SEMINALE
Sunt glande anexate organelor genitale masculine și prin produsul lor de secreție îmbogățesc lichidul
seminal, secretat de căile spermatice. Sunt reprezentate de:
1. veziculele seminale
2. prostată
3. glandele bulbouretrale.

VEZICULELE SEMINALE
Sunt glande pereche, situate deasupra prostatei, între vezica urinară și rect.

PROSTATA
 Este un organ glandular care înconjură porţiunea iniţială a uretrei, fiind localizată inferior de
vezica urinară, în loja prostatică.
 Are forma de castană turtită antero-posterior.

GLANDELE BULBOURETRALE (Glandele Cowper)

 Sunt organe pereche, de formă ovoidă.
 Ductul exterior al glandei se deschide în porțiunea incipientă a uretrei spongioase.
 Secretă un lichid vâscos care se adaugă lichidului spermatic în timpul ejaculării.

4. PENISUL
 Împreună cu scrotul, reprezintă organele genitale masculine externe.
 Este organul copulator masculin.
  Conține porțiunea spongioasă a uretrei, având rol și în micțiune.
CONFIGURAȚIE EXTERNĂ. Este constituit din două porțiuni:
 Rădăcina penisului, porțiunea fixă, este formată din cele două rădăcini ale corpului cavernos,
situate lateral și din bulbul penisului, situat median.
 Corpul penisului este porțiunea liberă, mobilă.
 extremitatea sa este reprezentată de glandul penisului, acoperit de prepuțiu.
 are forma de cilindru ușor turtit și prezintă fața dorsală care în repaus privește anterior și
fața uretrală, orientată în repaus posterior.
 în erecţie, se ridică înaintea abdomenului în continuitate cu rădăcina.
 la adult, are o lungime de 10 cm, iar în erecţie de circa 15 cm.
STRUCTURĂ. Penisul este format din două organe erectile care la nivelul corpului sunt acoperite de o
serie de învelișuri. Organele erectile sunt reprezentate de corpul cavernos și corpul spongios.
Corpul cavernos, formează cea mai mare parte a penisului (fața dorsală, părțile laterale).
 Are două rădăcini, fixate de ramurile ischiopubiene ale oaselor coxale.
 La nivelul corpului penisului, este divizat în doi cilindri de țesut erectil.
Corpul spongios:
 este o formațiune erectilă unica, fiind străbătut de uretra spongioasă
 bulbul penisului reprezintă extremitatea sa proximală.
De la suprafaţă spre profunzime, învelișurile penisului sunt reprezentate de:
 piele, foarte subţire şi mobilă, continuă pielea scrotului şi a regiunii pubiene şi participă la formarea
prepuţiului
 tunica dartos, continuarea celei de la nivelul scrotului
 fascia superficială a penisului, formată din ţesut conjunctiv lax
 fascia profundă a penisului, ce îmbracă formaţiunile erectile.
VASCULARIZAȚIE ȘI INERVAȚIE
Arterele.
 Sursele arteriale ce asigură vascularizația formațiunilor erectile sunt reprezentate de arterele
rușinoase interne, prin ramurile acestora:
 artera profundă a penisului
 artera dorsală a penisului
 artera bulbului penisului
 artera uretrală.
 Vascularizația arterială a învelișurilor penisului este asigurată de:
 artera dorsală a penisului
 artera ruşinoasă externă.
Venele se colectează în două sisteme ce comunică între ele:
 sistemul superficial, care drenează în venele rușinoase externe
 sistemul profund, care se varsă în venele rușinoase interne.
Limfaticele drenează spre:
 nodurile limfatice inghinale superficiale
 nodurile limfatice inghinale profunde
 nodurile limfatice iliace externe.
Inervaţia penisului este subordonată centrilor medulari lombosacraţi.