« i I *j 1 I)

Dr. D O M I N I C STANCA

EDITURA

P A T R !&
 Dr D0MIN1C STANCA

Intre două frontnri

í

Biblioteca ÜHivt- .-.'y l Bijdn F*rtüf*fc» L

t!in C L U J.
. M f í n 3 r
v : \ l - l ■ • 'ii-

BCU Cluj-Napoca
CLUJ
EDI TU R A
RBCFG2 0 1 50 01 88
P A T R IA
1 935
MEMORIEI TATĂLUI MEU ŞT CA­
MARAZILOR CĂZUŢI IN RĂZBOI
INTRE DOTTÄ FRONTURT...

PE FRONTUL RUSESC

Mă afiu în oraşul Sighetui-Marmaţiei, unde

Irebuie să aştept ordinul cu detaşarea-mea la o
altă unitate, pe frontul din Bucovina. Am venit
din Volhinia, delà Regimentul 1. Infanterie aus­
triac, care a fost sfărâmat în marea ofenzivă a
lui Brussilov.
Aştept în oraşul acesta pitit subt poalele
munţilor, să plec iaraşî în vârtejul morţii. Deo-
carndată sunt repartizat, până la primirea ordinu­
lui, la gara Sighet, la Biroul transporturilor de
răniţi, aflat "sub“ comanda colonelului-mcdic
Mâniuî
" Cbiar astăzi ni s’a sejnnalat un astfel de
transport. Atât în valea Ţibăului, pe muntele Ta-
tarca, la Divizia 40, cât şi la unităţile Danilă
Papp şi Rus, de mai multe zile se dau lupte grele.
Mugetul surd al tunurilor pătrunde până aici, ca
şi cum pământul strivit ar geme din măruntae.
Ne pregătim pentru primirea răniţilor. Tre­
nul, compus din vagoane de marfă, soseşte gâ­
fâind. Nici nu opreşte bine şi, dinlăuntrul vagoa­
4

nelor plumbuite încep înfiorător, ţipetele răniţi­

lor. Unii, cu pumnii încleştaţi, lovesc din greu
uşile închise şi ferecate; alţii ţipă îngroziţi după
ajutor. Urlete, horcăituri groaznice străbat prin
gratiile ferestrelor.
Sanitarii cu tărgi stau şi ei uluiţi înaintea
acestui iad de glasuri. In aerul curat, cald şi se­
nin, se aude uruit de aeroplane duşmane.
Deschidem larg uşile vagoanelor. Cei uşor
răniţi coboară singuri. Inlăuntru o privelişte în­
fiorătoare: pe duşumeaua murdară, pe o mână
de paie însângerate, zac răniţii grav, schilozii.
Unii în nesimţire, cu ochii holbaţi, cu faţa albă
ca varul. Alţii ţipă prinşi de spaimă, gem şi stri­
gă: „Mamă dragă!” ... Ajutor!.... Zilele mele... Co­
piii mei... Dragii mei... Mor!... Se aud şi cuvinte
bolborosite în limba rusească, neînţeleasă de noi.
Tortură de nespus. Răniţi grav, unii cu oa­
sele frânte, schilozi, cu abdomenul sîârticat, cu
membrele sfâşiate, — alţii fără falcă, loviţi de
gloanţe şi schije de obuze, trântiţi ca vitele în
abator pe duşumeaua vagoanelor, sguduiţi de
roţile de fier pe un parcurs de 80 kilometri... Su­
pliciu grozav!
In unele vagoane încârciţi în spasmul mor­
ţii, cu pumnii încleştaţi în ultima încordare, stau
nemişcaţi cei cari şi-au dat duhul — fără un muc
de lumânare la căpătâi, fără un pic de mângă-
ere. Intre ai noştri, prizonierii ruşi, răniţi şi ei,
unii speriaţi, alţii resemnaţi, zac nemişcaţi, cu
spaima morţii în suflet. Pe duşumea pansamente
însângerate, bălţi de sânge scurs din belşug, câr­
pe sfâşiate, miros penetrant de sânge închegat
şi de răni purulente.
E „Sfânta Maria” , zi de mare sărbătoare.
Din oraşul înfundat în verdeaţă, străbate dan­
gătul de clopot al bisericei române-unite, che­
mând la rugăciune.
Descărcăm grăbiţi sarcina însângerată a va­
goanelor... răniţii la dreapta... morţii la stânga...
şi-apoi convoiul pleacă spre oraş. Vaetul se pier­
 5

de în drumul lung către spital. Morţii tac, ei nu

mai cer nimic...
Din înfundătura munţilor Prislopului, ca din
afunzimile pământului, străbate mugetul surd al
tunurilor. Moartea îşi joacă dansul nebun pe
creştetele munţilor şi prin înfundătura văilor...
Alte transporturi, alte cazne, alte mame cari îşi
vor scurge ochii, alţi copii orfani, rămaşi pe dru­
muri...
Plec în neştire cu sufletul tulburat spre oraş.
Glasuri de cântec bisericesc mă trezesc din to
ropeala morţii... Mă opresc în uşa bisericei ro­
mâne... Afară cerul e senin, de un albastru zâm­
bitor... Zarea tremură în căldura soarelui fier­
binte.
Cântările, mirosul tămâei, haina albă: a ţă­
ranilor îngenuncliiaţi în faţa Evangheliei, glasul
preotului albit de vreme, îmi mângăe sufletul
trudit.
Ies întremat şi împăcat cu soartea amară.
Nopţile le dorm în bărăcile de lemn din
preajma gării. In noaptea aceasta sfântă stau to­
lănit pe patul meu de fier. Somnul se furişează
pe lângă mine, fără să mă prindă. O noapte de
veghe. Din leagănul amintirilor roiesc zilele c o ­
pilăriei. îmi văd părinţii, fraţii, surorile. Isbuc-
nesc gânduri neprihănite. Eforturi către înălţi­
me şi iubire...
Şi iată-mă ajuns în faţa morţii!... Abia la 23
de ani, drumul vieţii mi-e frânt în două.
Cerul e senin, stelele clipesc a lene, zarea
aprinşii tremură. Colo, în depărtare, în vineţiul
munţilor moartea îşi serbează în chiote nebune
nunta...
Spre mijitul zorilor, aud şoapte aprinse ce
trec prin păretele de brad muruit cu var ...şoap­
te ce-mi aprind inima şi gândul...
Telegraful sbârnăie nebun... România a de­
clarat răsboiu.. Ostilităţile au început...
Cad în genunchi. Inima-mi bate aprinsă... Vi
sul de veacuri e aievea.. Se prăbuşesc munţii ...se
topesc stâncile ce despărţeau în două trupul
6

unui neam, troznesc cătuşele de fier, ce ne înlău

ţuiau trupul şi ne însângerau sufletul. Cerul se
deschide de-asupra mea... Razele soarelui se scal­
dă în zarea argintie a răsăritului... Paserile cântă
a slavă... Visul copilăriei mele... Vin fraţii... S’a
deschis Canaanul aşteptărilor noastre... Liberia
tea neamurilor... O ţară, un neam... Daco-Ro-
mânia...
Cu primele licăriri ale soarelui întră grăbit
şeful meu, colonelul Maniu, însoţit de doctorul
Miron, — suntem de un •sânge şi de-o lege, —
ne îmbrăţişăm muţi şi plângem. Este bucuria în-
vierei.
Pe când noi ne bucurăm de ceasul învierei,
stăpânii, cari îşi pierd sclavii, îşi strâng pumnii,
faţa li-e crispată de durere. Le înţelegem dure­
rea: ei îşi pierd ţara, stăpânirea lor milenară se
frânge.
Iau prânzul la popota ofiţerilor, cu un preot
român, şi văd cum ofiţerii cehi şoptesc în taină,
cu faţa radioasă. îşi aşteaptă şi ei mântuirea.
După amiazi sunt chemat urgent la Cornen-
duire, unde mi se dă ordinul de detaşare la Ia-
cobeni, în Bucovina, şi unde trebue să mă pre­
zint la Divizia 11 Cavalerie.
Plec grăbit spre Borşa, cu ochii aţintiţi în
zarea care se pierite"peste creştetele munţilor
înalţi. Gândul îmi sboară departe, la ai mei.
Acolo, Jiul străbate furios munţii de granit, fa
rămiţând de-o mie de ani graniţa ce ne despar­
te... P arcă aud cântece de glorie, chiote de bu­
curie, Jiul vueşte de clocotul veseliei, iar în za­
rea îndepărtată par’că văd pe tatăl meu, albit de
aşteptare, cu praporii în frunte...
Intrăm grăbiţi în Borşa înfiptă în pragul
muntelui. Aici vom lua alt tren, cu linie îngustă.
Stăm tolăniţi pe pământul gol în mica piaţă
a târgului, ce vueşte de sgomotul soldaţilor ger­
mani cari îşi iau prânzul. Lângă mine doi nemţi
se căznesc să deschidă cu vârful baionetei capa­
cul conservei de carne, dar nu izbutesc. Le în-
 7

lind mărinimos briceagul meu nou-nouţ, înzes­

trat cu toate accesoriile pentru front şi cu un cu­
ţit pentru conserve. Mă tolănesc apoi iar şi ad­
mir frumuseţea munţilor care se îmbrăţişează
cu valea. De aici au încălecat Bogdan şi Dragoş...
Gândul mi se pierde în vremea îndepărtată...
Când mă trezesc din toropeală nu mai ză­
resc nemţii de lângă mine. S’au dus, cu briceag
cu tot... Prima mea desamăgire în cinstea p ro­
verbială a neamţului...
Ştefan Ion, ordonanţa, mai real decât mine,
e furios şi înjură:
— Lăsări dracului de nemţi. Şi ăştia s hoţi
ca şi ceilalţi. Fire-ar ai dracului să fie!
Plecăm apoi cu trenul Deacouville prin va­
lea îngustă a Borşei. Din marginea şoselei, fete,
— românce şi evreice, — ne fac semne de adio.
Urcăm tot mai sus prin serpentine înfricoşătoa
re, pe creasta muntelui Prislopul. Locomotiva
gâfăie, se aprinde, se încoardă pe urcuşul şerpui­
tor, trozneşte din lanţuri. Noaptea ne prinde în
vârful Prislopului, iar dis de dimineaţă coborîm
In goană nebună, spre Cârlibaba. Uruitul roţilor
se amestecă cu bubuituri surde, care se înteţesc
cu cât ne adâncim mai mult în vale. Suntem în
Bucovina, în zona de răsboiu. De după o coti­
tură pitulată în valea Bistriţei aurie, ne sare în
ochi Cârlibaba. Sus pe coama dealurilor bubui­
turi surde... pâlnii negre de fum şi pământ ţâş­
nesc în aer... Troznesc încheieturile munţilor în
bătaia obuzelor. Pe coastele stârpite de păduri
văd unităţi grăbite cum se strecoară şi se pierd
în pâlniile de fum şi praf, după creasta muntelui.
Jos, în vale, barăci improvizate, lipite de
stâncile ce ies în drum. Soldaţi striviţi de greu­
tatea raniţei, cu ochii pierduţi în zarea întristată
aşteaptă, resemnaţi, clipa plecării şi-a morţii.
Plesnituri de bice şi înjurături îndeamnă caii
oropsiţi, fără de vlagă, prinşi la greutatea tunu­
lui şi-a carelor de muniţie... In ţarcuri vite po­
somorâte, istovite de foame şi de sete îşi aşteaptă
şi ele clipa supremă a jertfei, a morţii, a — mân
8

tuirei. Sus, în coasta dealului bate tunul, văile

înguste vuesc, creştetul dealului trozneşte şi ful­
geră vărsând sânge şi foc...
Drumul fuge şerpuind printre stânci, jos
Bistriţa îşi rostogoleşte în grabă undele aurii,
parc’ar vrea să fugă cât mai zorită1 din iadul
acesta.
Intrăm în Iacobeni, orăşel minier. Mă pre­
zint la Comenduire. Intru cu groază la şeful sa­
nitar, colonelul Szepessy, căci îl cunosc de-acasă,
unde era spaima ofiţerilor. Aici însă e foarte
drăguţ, mă primeşte cu braţele deschise, mă bate
pe umăr. Suntem pe front, în bătaia morţii, aici
asprimea inimei se înmoaie.
Sunt detaşat la Regimentul 3. Husari. După
prezentare ies în drumul mare, în faţa bisericei
catolice. Mă razim de bariera şoselei şi privesc
creasta Mesticăneştilor care pare un vulcan.
Şrapnelele plesnesc împrăştiind fum alburiu.
Pâlcuri de nouraşi mici ies din nimica şi- sboară
tremurând în văzduh. Din oţelul fierbinte al obu­
zului svâcnesc valuri de fum negru care se pre­
linge spre valea îngustă... Valea, care clocoteşte,
vueşte prelung, geme şi plânge, e spintecată de
ţăcănit de mitralieră.
Stau şi privesc cu ochii aţintiţi la iadul ace­
sta. Lângă mine o grămadă de copii desculţi se
Joacă cu globurele colorate, pe pământul jilav.
E jocul meu, jocul copilăriei mele! Ii privesc cu
sunetul sugrumat, cu ochii în lacrimi... Dragi co­
pii... Icoana copilăriei mele... Vă privesc... Mă
joc cu voi... Mă pierd în zarea amintirilor şi-a
fericirei trecute. Uit pe-o clipă prezentul brăzdat
de durere şi văd numai jocul nevinovat al copi­
lăriei... Dragi copii, cari şi aici, în faţa morţii
reci puteţi să rămâneţi tot copii şi vă puteţi păs­
tra nevinovăţia şi bucuria...
Seara mă găseşte în casa unui minier ger­
man. Odaia curată, bine îngrijită. Ion îmi nre
găiteşte patul. Mă culc aproape îmbrăcat. Uşa e
întredeschisă: din dealul Mesticăneştilor se aud
bubuiturile tunurilor, ţăcănitul mitralierelor şi
 9

răpăitul armelor. Sufletul mi-e apăsat ca de un

vis groaznic. Pe creasta dealului se aprind Iu
mini galbene de licurici, cari luminează pe-o cli­
pă întunecimea nopţii şi-apoi se pierd în beznă.
In odaia vecină nemţoaica bătrână stă în ge
nunchi, în faţa icoanei Preacuratei, şi rosteşte
rugăciuni. In pragul casei, bătxănul muncilor, cu
ochii aţintiţi înspre vârful cuprins de spasmuri,
stă îngândurat şi nemişcat. Lângă el Ion, ord o­
nanţa, îşi face cruci. Intr’un târziu, prin uşa în­
tredeschisă aud cum vorbesc, mai mult în taină:
— In noaptea asta o să atace iarăşi Ruşii,
încearcă din nou să pună mâna pe lacobeni —
zice bătrânul. Aşa ne spun şpionii. Le trebue
punctul lacobeni. Aici e cheia întregului front şi
dacă le reuşeşte planul, atunci li-e liber drumul
până Ia Sighet şi; de-acolo până hăt în Ardeal.
Barem atunci scăpăm şi noi din iadul acesta. De
doi ani să nu mai ai o noapte liniştită, de doi ani
să trăeşti în groaza morţii... Doamne! Cât să
mai îndurăm blestemul acesta?
Afară suliţi de lumină împung bezna spe
riată a nopţii, rachete se aprind şi îşi tremură
lumina galbenă cuprinsă de spaimă de asupra
munţilor, prăvălindu-se în întunerecul văilor
adânci. Lumină hidoasă de licurici.
Aţipesc pe-o clipă, pentru ca iar să mă tre
zească, brusc, uruitul roţilor vreunui tun, sau
tropăitul companiilor cari trec în goană pentru
întărire. De sus, din dealul înfocat vin mereu
soldaţi răniţi, gemând în întunerecul nopţii. Unii
se rostogolesc prin şanţurile drumului. Tot dru
mul plânge de ţipete de durere, de înjurături şi
de şueratul bicelor, cari îndeamnă şi spintecă
spinarea cailor încremeniţi de frică.
Abia spre dimineaţă încetează lupta. Bubui
Iul surd se pierde în văi cu prima licărire a di­
mineţii. Iacobenii sunt salvaţi.
Către prânz plecăm cu colonelul într’o ca
mionetă sanitară spre Dorna-Cândreni. Trecem
prin Vatra-Dornei, apoi ocolim la dreapta şi în
trăm în Cândreni, unde oprim în faţa unei case
 10

mari. Aici e Divizia 11 Cavalerie. Intru şi ma

prezint generalului Cito. In curte mă aşteaptă
de cu noapte trăsura Regimentului 3 Husari,
îmi iau hârtiile şi plec spre Yatra-Dornei.
E senin şi cald. La dreapta drumului, Dorna
îşi rostogoleşte în clocot dulce valurile limpezi
şi iuţi. jur-împrejur dealuri încununate cu pă­
duri negre de brad. Aprind o ţigare de foi, dau
şi celor de pe capră câte una. Fumul albastru
al ţigărilor se împrăştie a lene în rotocoale, do-
goreala soarelui scoate din îmbrăcămintea de
piele a trăsurii un miros cunoscut, tropotul cai
lor, clocotul apei limpezi, îmi evocă amintiri
dulci, zile de mult trecute, cari nu se mai în­
torc. Aşa mergeam odată, Dumineca şi-n sărbă
lori, cu tata, la Băniţa şi la Dealul-Babii, cu caii
noştri blânzi, cu Mişi şi cu Betiar, prinzând as­
pru în mână hăţurile unsuroase.
Uit că jos veghează moartea...
Din toropeala amintirilor mă trezeşte brusc
uruitul roţilor, de pe podul de fier de peste
Doma. Suntem în faţa stabilimentului balnear.
Ocolim la stânga şi-o luăm pe şoseaua ce dă
spre Gura-Negri. Trăsura opreşte brusc în mar­
ginea oraşului. Suntem în dreptul comandei Re­
gimentului 3 Husari. E ora douăsprezece. Ion
rălmâne afară cu calabalâcul, eu dau să întru,
când în uşa casei întâlnesc, faţă în faţă, pe colo­
nelul Cseresnyés, comandantul regimentului. Om
scurt, gros, cu obrajii rumeni şi cu părul alb ca
neaua. Mă primeşte zâmbind:
— Haide înlăuntru! — îmi zice. Ai sosit cu
bine? Te aşteptam de dimineaţă.
Intrăm îa casă, unde mă priveşte mai de-
aproape.
— Nu te supăra, dar te credeam mai în vâr­
stă. Se vede că numai acum ai scăpat de pe
băncile Universităţii.
Mă întreabă de toate: unde m’am născut»
câţi ani am, unde am terminat medicina, pe ce
fronturi şi la ce unităţi am fost până acum.
Răspund la întrebări, dându-i toate amănun-
 11

tele cerute. Mai târziu întră şi adjutantul, căpi­

tanul Raţ, apoi vin şi ceilalţi: Doctorul Csajkas,
medic sublocotenent, Csernat, comandantul com ­
paniei de pioneri, Hoffmann, medicul veterinar
şi Laţi, băiatul colonelului.
Mă simt stingherit subt bătaia privirilor stră­
ine. Sunt de alt neam, neam urgisit acum...
Primele clipe trec greoaie, dar răceala se
topeşte repede în căldura inimilor. La masă ne
aşezăm ca prieteni vechi. Mai ales cu Csernat
ne încălzim repede. Este şi el din Ardealul meu,
din Târgu-Mureş. Ne cunoaştem mai bine sufle
iul.
După masă plec cu colegul Csajkas la locul
de ajutor. E instalat mai la Sud, in faţa comunei
Gura-Negrii în casa brigadierului silvic Nubert.
Ion îşi descarcă sarcina din spinare, iar eu mă
trântesc pe somiera goală a patului. Aici voi lo­
cui de-acum.
Spre seară eşim în marginea şoselei. Csaj­
kas îmi arată regiunea:
— Uite! Colo, dealul ce se înalţă la stânga,
e Bâmărelul. E ocupat de trupele colonelului
Dănilă Papp şi Rusu. Colo, la Sud, biserica
aceea este în Gura-Negrii, ea e în România. Pe
acolo trece linia Ruşilor, îndreptându-se spre
Vest pe fosta graniţă româno-austriacă. Linia
noastră trece de pe dealul Bărnărelul, străpunge
la Sud Bistriţa şi-o ia pe culmea cotei 914, de
unde se urcă în sus pe Dealul Negrii. Noi sun­
tem tocmai în vârful icului. Chiar aici, la coasta
Bămărelului, frontul se frânge în unghiu drept.
E punct foarte important. In faţa noastră sunt
unităţi de Ruşi, Cazaci şi Kirghizi, iar înspre
dreapta, de două zile sunt Români.
Se înserase bine, o seară luminoasă.
— Haide în oraş! — îmi zice camaradul. —
Cafeneaua e încă deschisă şi mai sunt şi femei
frumoase.
Plec cu Csajkas, iar pe drum îl întâlnim şi
pe Csernat. Trecem toţi trei prin parcul pustiu
al băilor şi intrăm pe strada principală. Deşi
12

s’au dat ordine severe de evacuare, în oraş se

află încă lume multă. Cafeneaua e încă deschisă.
Intrăm. Mă simt aşa de bine la marmura roşie
şi rece a mesei.- Pe stradă trec grăbiţi oameni
îngânduraţi, români, evrei, femei în straie pito­
reşti, românce svelte cu ochi scânteetori.
Dis de dimineaţă cercetez tranşeele din faţa
Gura-Negrii. Trecem apoi pe cota 914, la căpita­
nul Gömöri, fac cunoştinţă cu ofiţerii şi cu tru­
pa. Apoi stăm tolăniţi pe ţelina uscată în faţa
minei de mangan şi privim linia şerpuitoare a
tranşeelor ruseşti, cum întră şi se pierd în dosul
Bărnărelului. Nici-o mişcare. Soarele îşi tremu­
ră domol căldura.
Seara din nou ne furişăm în oraş, la cafe­
nea, mergem la o familie evreiască unde suntem
invitaţii unor domnişoare. Petrecem cu muzică
de gramofon, dansăm.
Intr’o seară facem cunoştinţă cu două insti­
tutoare românce, tinere, refugiate din Cernăuţi.
Una este foarte frumoasă, o cheamă Victoria.
Oraşul e bombardat aproape în fiecare
noapte de artileria rusească. Granate şi şrapnele
explodează prin case şi prin ogrăzi. Răniţii sunt
aduşi în grabă la locul de ajutor.
5 Septembrie. — Abia ne aşezăm la masă,
când intră telefonistul, izbind uşa:
— Atacă Ruşii, la cota 914! — strigă în gura
mare.
De afară se aude răpăitul armelor. Colone­
lul se ridică grăbit delà masă. II urmăm şi noi
fără să fi gustat măcar din mâncare. Csemat în
jură furios:
— Fire-ar ai dracului de Ruşi! Nici mânca nu
mai poţi de ei! — Barem de ne-am fi îndopat
stomacul.
Afară râpăitul armelor se înteţeşte. Valea
Negrii clocoteşte. Fugim spre locul de ajutor.
Deasupra noastră gloanţele sâsăie şi pocnesc
surd în şindrila caselor, în coşare, în garduri şi
în ţarcuri. Fugim îndoiţi de şale, prin şanţul larg
şi plin de noroi al şoselei. Vâjâit de granate tre­
 13

mură văzduhul, pâlcuri de nouraşi plutesc de

asupra Gura Negrii şi cotei 914. Pâlnii negre de
fum şi pământ se ridică înaintea şi în dreptul
nostru. Ne trântim în şanţul şoselei până ce tre
ce obozul, apoi ne ridicăm, şi gâfâind, plini de
sudori, ajungem — teferi — la locul de ajutor.
Aici e debandadă. Prezenţa noastră linişteşte pa­
nica. Ne trântim cu toţii în dosul casei de zid
şi aşteptăm sfârşitul luptei.
Ne facem una cu pământul....
Intre timp mă chemă Colonelul. Mă arunc
în şanţul şoselei şi apărat de garduri, case şi co­
teţe, fug aplecat, în goană. Inima îmi sare aproa­
pe din coşul pieptului. Intru gâfâind. Adjutantul
la telefon, e palid şi dă tremurând ordine ur­
gente:
— Ruşii atacă cu forţe mari spre Vatra-Dor-
nei. Ţineţi linia intactăl
Râpăitul armelor se înteţeşte.
— Artileria noastră este slabă! — raportea­
ză companiile din tranşee.... Kirghizii sunt în
faţa liniilor, la sârma ghimpată.... Nu mai putem
reţine năvala!....
— Au început să taie sârma! — strigă tele
fonistul.
Pe coasta cotei 914 se văd liniile de trăgă­
tori ale Kirghizilor. Se ridică şi iar dispar, ca
să se apropie tot mai înfricoşător de liniile noa­
stre. Căciulile şi veşmintele negre, ţintuite cu
aramă, sclipesc în soarele fierbinte. Vederea lor
măreşte panica între ai noştrii.
De-odată un strigăt disperat ne încreme­
neşte:
— Ruşii au rupt frontul la stânga! — strigă
telefonistul.
Clipe grozave.... Căpitanul Raţ e palid, tre­
mură şi ţipă cu toată puterea în telefonul Divi­
ziei:
— Rusii au rupt frontul la cota 914. Nu mai
putem retine puhoiul... Trimiteţi urgent aîutoa-
re!.... Vatra Dorn et e călcâiul lui Achile, dacă o
pierdem, pierdem Bucovina!
 14

Colonelul sbiară şi înjură, dând cu pumni

în masă:
— Svârliţi, imediat, rezerva în spărtură!
Opriţi puhoiul! ,
Mă reîntorc în goană la locul de ajutor. Pe
şosea, înspre văi văd scene înfiorătoare:
— Vin Ruşii! Vin Cazacii! — ţipă oamenii
pe stradă şi prin curţi.
Bărbaţi, femei, copii înebuniţi de spaimă, în­
cearcă să-şi salveze avutul şi viaţa. De prin
curţi se scot în grabă, care de povară, în care
se asvârl obiecte luate în fugă. In şanţuri: căruţe
răsturnate, copii în faşe, ţipând, mame care îşi
cheamă copiii. De prin curţi, prin porţile larg
deschise năvălesc lărmuitoare orăteniile speria­
te. O evreică bătrână fuge cu o gâscă însânge
rată în mână. Acum i-a tăiat gâtul. E singurul
avut ce-1 mântuieşte. Din alte curţi răzbesc în
fugă viţei, vaci, cu coada ridicată, suflând şi mu­
gind, cai speriaţi, nechezând. Bătrâni slăbiţi şi
tremurând scot din case ce pot. Ici-colo printre
case, prin curţi şi pe şoseaua naţională, explozii
de obuze, şrapnele, ce se sparg în aer împroş-
când gloanţe de plumb în mulţimea speriată,
mărind panica şi învălmăşeala. Răniţii ţipă du­
pă ajutor, muribunzii horcăie prin şanţuri.
In Valea Negrii pâlcurile de fum se înteţesc.
Cota 914 pare un vulcan. Aerul arde.
Alerg în goană spre locul de ajutor.... De pe
coti 914 şi de pe dealul Negrii, prin şanţuri, vin
pâlcuri de răniţi. Din fumul ce se prelinge pc
deal şi dintre brazi, se desprind soldaţi îngroziţi,
fugind în goană spre şoseaua prăfuită Kirghizii
au intrat în primele linii ale noastre.
Am ajuns în fata locului de ajutor. Văd pe
camaradul Csajkas înjurând în mijlocul drumu­
lui, cu bastonul în mână, oprind calea fugarilor:
— Marş înapoi, porcilor! — le strigă. — II
împuşc imediat pe cel care nu se reîntoarce!
Căpitanului Gömöri i-a reuşit să umple spăr­
tura cu rezerva, cu bucătarii şi cu ordonanţele.
Avântul Ruşilor e oprit. Ţăcănitul mitralierelor
 15

şi răpăitul armelor se domoleşte. Artileria Huşi­

lor se năpusteşte încă odată, cu lurie, asupra co
tei 914 şi asupra noastră. Se cutremură pămân­
tul, brazii falnici sunt doboriţi, frânţi în doua
ca un fir de paie.
Inserează. Deasupra Bărnărclului şi dinspre
Cheile Bistriţei coboară amurgul. Dinspre Vatra
Dornei gonesc în pas alergător două Batalioane
din Regimentul 11 Bavarezi. Cu arma în mână,
gâfâind subt greutatea raniţei, soldaţii fug prin
şanţul şoselei, iar în dreapta noastră se formea­
ză, ca un lanţ, în linie de trăgători. Gloanţe
râsleţe şuieră prin aer, pocnind surd în garduri
şi’n acoperişul caselor. Un bavarez tânăr se ros
togoleşte chiar în faţa noastră, în marginea şose­
lei. Fugim într’acolo să-i dăm ajutor, dar nu mai
mişcă. 11 lăsăm trântit în şanţul jilav şi ne pitu­
lăm din nou în dosul casei. Linia de trăgători a
bavarezilor înaintează repede în spre cota
914. Flancul drept al ei se pierde în desişul pă
durii de brazi şi în faţa minei de mangan.
Seara s‘a lăsat greoaie deasupra noastră. —
Focul armelor a amuţit şi el, odată cu liniştea
serii. Ruşii au fost opriţi în prima noastră linie.
Seara târziu primesc ordin să plec cu ştabul
Regimentului la Cândreni. Colegul Csaj kas ră­
mâne aici. In trapul cailor, în frunte cu Colone­
lul, alergăm până la Cândreni. Oprim în faţa
Diviziei, unde intră Colonelul, ca după un scurt
timp să revină foarte îngândurat:
— încălecaţi băieţi! — ne strigă. — Mergem
înapoi la Vatra-Dornei, Dimineaţa la ora cinci
vom ataca, trebue să scoatem Ruşii din liniile
noastre!
Alergăm în trapul cailor. In faţa noastră
cota 914 pare o movilă neagră, un morman de
cadavre.
Pe Csajkas îl aflu trântit pe somieră. Fron­
tul e liniştit, nici frunza nu se mişcă. Ne trân­
tim şi noi pe somieră, îmbrăcaţi, cutropiţi de
grozăvia zilei. Dar nu putem dormi. Aşteptăm cu
 6

înfrigurare crăpatul zorilor, când va începe

iarăşi măcelul.
Dimineaţa la ora patru şi jumătate se dă
alarma. In dosul nostru începe focul artileriei.
Bavarezii sunt în faţa minei de mangan, îşi iau
dejunul: pâine cu marmaladă. Mănâncă liniştit,
par’că ar fi la lucrul câmpului, nu în faţa morţii.
Pâlnii negre de fum şi pământ se ridică prin
pădure. La ora cinci, fix, Bavarezii sunt gata de
atac. îşi pun baioneta la armă şi se avântă spre
linia duşmană. Ruşii sunt asvârliţi din deal în
mai puţin de o oră.
Ţipetele răniţilor şi muribunzilor străbat în­
fiorător zorii dimineţii. Bavarezii înfuriaţi nu
iartă. Prizonierii şi răniţii sunt trecuţi prin baio­
netă. Numai doi răniţi scapă. Ei sunt aduşi la
noi în adăpost. Ruşii s’au retras în debandadă
în Valea Negrii, lăsând un mare număr de
morţi.
Răniţii şi schilozii vin mereu, sau sunt aduşi
în foi de cort. — Culegem şaisprezece bavarezi
spintecaţi cu baioneta — de pe câmpul de luptă.
După două zile de linişte, Ruşii încearcă să
ocupe Bârnărelul. Coama dealului pare un vul­
can în foc. Ruşii atacă cu forţe mari, vreau să
cucerască înălţimea, care dominează întreaga
vale a Bistriţei şi a Dornei. Punctul acesta de
mare însemnătate strategică este apărat de tru­
pele colonelului Dănilă Papp. Pe la ora cinci,
după masă, situaţia e critică, Ruşii au ajuns în
faţa sârmelor ghimpate. Se cer urgent ajutoare.
Aruncăm şi noi în foc o companie de biciclişti.
Urmărim soldaţii cum urcă coasta dealului, îm-
pleticindu-se şubt povară şi cum pier după mu­
chea înaltă în foc şi fum.
Dealul mugeşte din greu. Fum greu se pre­
linge pe coastă. Pâlcuri de răniţi se strecoară
prin şanţuri, prin văgăuni şi prin crepăturile
pământului.
Contra-atacul opreşte şi aici avântul Ruşilor,
asvârlindu-i din poziţiile câştigate.
Stăm până noaptea târziu tulburaţi la masă.
 17

Colonelul îşi razimă in palmă fruntea îngân­

durată. Din colţul mesei, tânărul Cseresnyés —
băiat de vre o 18 ani — priveşte cu ochi îndure­
raţi la tatăl său. Tabloul trist ni se fu­
rişează dureros în suflet: Tatăl şi fiul pe front,
în faţa morţii.
Gândul îmi sboară departe, acasă, la ai mei.
Aflat-au oare mântuirea? Şi la noi, acasă, bate
tunul, ţăcăneşte mitraliera ca şi aici. Casa noas­
tră poate este dărâmată de obuze. Sufletul mi-e
greu, apăsat de-o povară amară.
După miezul nopţii plecăm la culcare. Co­
lonelul cu fiul său şi cu adjutantul, află loc în
caverna din faţa noastră. Csajkas, Csernat şi cu
mine ne trântim pe somiere. începe să ne prin­
dă somnul. Intr‘un târziu aud cum Csernat co-
trobăeşte prin întuneric:
— Ce mama dracului!.... Nici astaA.. De ce
sunt în război? — murmură în taină.
Aud apoi cum prinde plosca cu rom şi cum
îi gâlgâie conţinutul. Nici Csajkas nu doarme.
Ne sculăm toţi trei şi cu vată înmuiată în alcool
ne fierbem ceaiul, care ne încălzeşte şi ne învio­
rează. Csernat cântă. Baritonul moale sună dul­
ce în încăperea tristă şi întunecată. Sunt cântece
de-acasă. Afară stelele clipesc a lene, aerul e
cald şi blând. Amintirile ne fură...
In noaptea aceasta trei fete tinere au căzut
victime focului de artilerie, deslănţuit asupra
oraşului.
Dimineaţa sunt chemat urgent de către pri­
marul Forfotă la institutoarea refugiată din Cer­
năuţi, la Victoria. A fost rănită de un glonţ de
şrapnel, care i-a pătruns adânc în umărul
alb. O pansez în grabă şi-o transportăm spre
Bistriţa.
Populaţia rămasă este cuprinsă panică-.
Cei ce pot, pleacă grăbit, lăsându-şi pradă s u i­
tul. Cafeneaua şi-a tras obloanele. Oraşul p- re
pustiu în timpul zilei.
Din cauza focului artileriei ne vedem siliţi
să ne mutăm şi noi locul de ajutor în partea de

2
 18

Nord a oraşului. Il aşezăm în birourile unei

fabrici de cherestea.
Seara la masă, Csernat ne comunică radios:
— Mă băeţi! Azi am aflat o unguroaică, o
chiamă Roza. Locuieşte aici în apropiere. De
seară ne-a invitat la dânsa la un ceai. 0 să pe­
trecem bine. Să veniţi cu toţii.
Abia aşteptăm să isprăvim cina. Dar bătrâ­
nul colonel nu se mai ridică delà masă. Sufere
de insomnie şi are mania să ne ţină cu el până
târziu în noapte. Stăm ca pe spini. A trecut de
mult de miezul nopţii, când bătrânul se ridică*
plecând la culcare. De-acum suntem liberi. Ple­
căm prin întuneric, conduşi de ordonanţă. Pe
colina din stânga vedem casa unguroaicei.
Nu apuc însă să intru, căci sunt chemat ur­
gent la flancul drept, în valea Moroşeni, unde
Ruşii au început un atac violent asupra poziţii­
lor noastre.
Las pe camarazi în casa unguroaicei, iar eu
Încalec grăbit cu ordonanţa şi-o iau pe dealul
Negrii. Coasta dealului e cuprinsă în bătaia arti­
leriei ruseşti. Caii tremură, dau târcoale şi suflă,
nu mai vreau să înainteze. Cobor din şea. Orgo-
naş o ia în fuga cailor la vale. Eu plec în
sus, spre muchea dealului, mai mult prin văgă­
uni, prin spălaturi de ape, gâfâind prin ploaia
deasă. Ajung în vârful dealului tremurând. Su­
dori ferbinţi îmi curg şiroaie pe faţă.
Din culmea dealului văd valea Moroşeni,
care geme de râpăit de arme şi explozii de obu­
ze. O iau în goană pe muchea dealului, prin tu­
fişuri, apoi dau să cobor pe cărăruie. Deodată
un trăznet ascuţit în apropierea mea, mă do­
boară la pământ. Capul îmi svâcneşte, urechile
îmi ţiuie. Când dau să mă ridic, o nouă explozie
îmi sgudie creerii. îmi dau seama: sunt în faţa
artileriei noastre ascunse în tufişuri. Mă ridic
cu greu şi cu genunchii tremurând cobor panta
piezişă, agăţat de rădăcini şi cetina de brad,
care îmi sgârie faţa. Ajung obosit şi tremurând
 19

îa comandantul flancului drept, în valea Moro-

şeni.
___ Bine că ai venit doctore! — mă întâmpi­
nă Căpitanul. Atacul l-am respins, însă tu rămâi
cu noi, căci ne simţim rău fără medic, în văgău­
nile acestea.
O mică scobitură în marginea de deal, de­
asupra ei improvizat, pe stâlpi de brad, un aco­
periş din şindrile, ridicat de pe o stână din a-
propiere, jos un mânunchiu de fân. Acesta este
adăpostul. Apără doar de ploaie. Valea e piezi­
şă şi îngustă, adumbrită de păduri de brad. Sun­
tem ca într’o închisoare. In apropiere mai multe
isvoare îşi ţâşnesc apa limpede.
Noaptea dormim afară, tolăniţi pe fânul
proaspăt.
După vre-o câteva zile, comanda este pre­
luată de Căpitanul Valerian. Om robust, brunet,
cu faţa şi privirea aspră, nas de vultur. E român
de origine, din părţile Aradului, dar este com ­
plect maghiarizat. Aghiotantul lui este locotenen­
tul Pirkner, băiat tânăr şi simpatic.
Ziua fac serviciul medical, iar în timpul li­
ber fac vizite prin tranşee, unde stăm de vorbă,
jucăm cărţi, sau privim pierduţi în zarea albăs­
trie câmpul românesc al Şarului Dornei, care se
pierde în munţii Gălimanului şi ai Bilborului. —
Amurgul îl petrecem tolăniţi pe iarbă, ascultând
freamătul codrului şi privind jocul nevinovat al
veveriţelor.
Soldaţii lucrează cu zor la adăposturi şi la
întărituri.
La sectorul nostru e repartizat un grup de
muncitori. Bătrâni slăbiţi, cu cancer, tubercu-
loşi, cu picioarele umflate, negri de trudă, de
boală, de bătrâneţe şi de foamea îndurată, cu
picioarele înfăşurate în sdrenţe şi în paie, alţii:
copii tineri, palizi, sfârşiţi de oboseală, nenoro­
ciţii cari poartă povara cea mai grea a răsboiu-
lui. Mă cuprinde o milă sfâşietoare la vederea
lor. Aşi striga în gura mare: unde sunt cei b o ­
gaţi, cei mulţumiţi şi sătui, cei pentru binele că-'

2*
20

rora să dă acest răsboiu? De ce numai aceşti

nenorociţi, proletarii propriei lor nenorociri,
desmoşteniţii pământului, de ce numai aceştia
sunt aici în dosul frontului şi în bătaia gloanţe­
lor şi a foamei?
Mai la vale, într’un luminiş sunt îngrădite,
într’un ţarc, vitele pentru tăere: vaci, boi şi cap­
re. Stau nemişcate, flămânde, fără speranţă de
scăpare. Aici se taie şi se împarte zilnic carnea.
Lovitura seacă dată în fruntea nevinovatului a-
nimal sună atât de înfiorător.
Intr’o după amiază vine din tranşee în adă­
postul nostru locotenentul Panos. Stăm multă
vrem de vorbă: ne amintim viaţa de acasă, zilele
petrecute în Reghinul Săsesc, unde regimentul
nostru a stat pentru odihnă patru săptămâni, —
după marea bătălie a lui Brusilov. Trecem apoi
la chestiuni politice, care ne interesează:
— Urăsc pe Germani, — zice Panos. — E
un popor egoist, plin de deşertăciunea mărirei.
Noi, Ungurii, suntem sortiţi să oprim năvala va­
lurilor delà Răsărit. Noi suntem tamponul de
care se sfarmă toate încercările Răsăritului de-a
cutropi Apusul. Noi am sfărâmat puhoiul Tăta­
rilor din Răsărit şi al Turcilor din Sud. Poporul
nostru e bun să dea tribut de sânge — pentru
alţii. Noi am salvat cultura Occidentului prin
jertfe grele de sânge şi foc. Şi acum, tot noi
suntem umplutura, buni până când putem sân­
gera din belşug. O să vedeţi, chiar dacă învin­
gem, victoria n‘o să fie a noastră. Nu! Căci
nu-mi pot închipui cum puterea germană ne-ar
tolera independenţi, în sfera ei de interese. __
„Drang nach Osten“ trece peste trupul nostru.
Puterea germană ne va călca şi pe noi în năvala
ei către Răsărit, către Constantinopol, Asia mică,
către Bagdad, de unde va dărâma cu braţ de
fier poarta Indiei. Căci asta le este ţinta. Ungu­
rul care crede în Ungaria liberă şi fericită, este
un copil naiv. Căci peste interesele şi idealul no­
stru trec alte interese mai puternice decât ale
noastre.
 21

Dacă va învinge Antanta, atunci vom fi des;

membraţi, cum se desmembrează cadavrul în
sala de disecţie. Aceştia — arată spre mine —
vor căpăta Ardealul, alţii Banatul, Slavonia şi
Fiume, iar Cehii, Slovacia.
Iată viitorul nostru!
Noi suntem sacrificaţi de pe acum, fie că
învingem, fie că vom fi învinşi. Popor şi ţară
nenorocită....
— Dragă Panos! — îi zic. Nu uita că sun­
tem într’o mare de străini, două popoare fără
rude şi fără prieteni. Popoarele noastre — R o ­
mânii şi Ungurii — trebue să se înţeleagă odată
prieteneşte, trebue odată să punem umăr la u
măr, căci altfel vom fi pierduţi, şi noi şi voi, —
ne va înghiţi marea slavă.
Nu uita, că noi, Românii, ani plătit tribut
îmbelşugat Occidentului. Nu numai voi, ci şi po
porul român apără cultura Apusului, care nu se
interesează de noi, decât atunci, — cum zici tu,
— când îi trebue braţul nostru şi jertfa noastră.
Stăm mult timp cu privirea pierdută în zare.
Sufletul ni-e trist. Gândul ne sboară departe. Eu
mă gândesc la ai mei, la soarta ce ne aşteaptă.
Ei la visul lor milenar, care se destramă.
— Eh! — strigă într’un târziu Panos, — ce
suntem noi de vină, sau tu, dragă doctore? Sun­
tem şi noi o frunză uscată, ruptă de bătaia vân
tului năpraznic. Camarazi, hai să cântăm!
Cântecul lin şi duios străbate valea îngustă,
peste care s’a lăsat zăbranicul negru al serii.
Panos se aşează pe pragul adăpostului, noi ne
tolănim pe iarba bătucită:
„E pustie casa părintească,
Surâşul a încremenit pe buze....“
Stăm muţi, în tăcerea nopţii, care se lasă
încet deasupra noastră. Numai stelele mai scli
pese. Suntem încarceraţi, osândiţi la moarte....
Tineri, abia la 20 de ani.... plini de viaţă... cărora
ni-e dragă viaţa.
Noaptea târziu pleacă şi Panos.... Adierea
22

cântecului şi paşii cari străbat alvia văii răsună

prelung, pierzându-se în depărtări.
Ne trântim pe culcuşul de fân în încăperea
scundă. Lângă mine e culcat Ernest Szántó. Din­
colo, telefonistul stă nemişcat, cu receptorul la
ureche.
E linişte adâncă, numaL sbârnăitul telefonu­
lui se aude câteodată, făcând să tresărim pe o
clipă..... Ta....Ta....Ta..., cuvinte... ordine spuse in
şoaptă tremură uşor prin încăpere. Soldaţii stau
şi ei culcaţi în marginea pădurii.
Nu pot dormi. Gândul îmi sboară la cei de-
acasă. Oare părinţii mei au ajuns să vadă mân­
tuirea, intrarea armatei Române în Petroşeniş
Oraşul meu natal e azi în mână românească. Pe
case, în piaţă, pe turnurile bisericilor fâlfâie stin­
dardul tricolor. Visurile copilăriei noastre s’au
împlinit. Culmea Parângului, Prislopului, Cânde-
tului şi Vâlcanului, de care se lovea dorinţa fier­
binte a moşilor şi strămoşilor noştri, azi s’au to­
pit! De câte ori ne spuneau părinţii: pământul
acesta este al nostru! Decebal şi Traian trăiau
aievea în imaginea noastră. Blestemam în fieca­
re zi hotarul care ne despărţea de ţara liberă şi
îmbelşugată. Fraţi liberi! Eram siguri, că dincolo
de graniţă, dincolo de culmea Carpaţilor é depli­
nă fericire, acolo nu este om care ştie să plângă,
nu este durere. Toţi sunt una în fericirea liber­
tăţii. Trebue numai să te avânţi dincolo de gra­
niţă şi pe versantul celalalt soarele e mai cald.
vântul şi apa isvorului răcoreşte mai cu drag.
Cum ne durea sufletul, când vedeam ţăranii
băştinaşi huliţi pe locurile lor strămoşeşti, de că­
tre străini veniţi de pe alte meleaguri şi cari
n’aveau nimic comun cu locurile noastre. Cum
ne durea exproprierea forţată o moştenilor ro ­
mâni, ca să se facă loc altor neamuri, ocrotite
de putere. Şi dincolo: fericire, fraţii liberi!
Acestea toate au trecut acum. A fost numai
un vis urît. Azi, în poarta fericirei le iertăm toa­
te pentru învierea cea mare.
 23

Szántó nu doarme. Imi şopteşte încet în în­

tuneric:
— Tu eşti fericit, doctore! Viitorul e al vos­
tru. Are dreptate Panos. Pe noi ne cutropeşte
soarta. Suntem pierduţi....
— Dragă Ernest, _ zic, — suntem pe un
pământ comun, scăldat în sânge şi lacrimi. Azi,
noi ne bucurăm de învierea libertăţii noastre.
Voi vă cutremuraţi şi plângeţi, căci pierdeţi pă­
mântul care e scump şi sufletului vostru. Ardea­
lul, pământul sfânt al făgăduinţei noastre! Voi
l-aţi iubit că era tezaurul mărirei voastre mile­
nare, dar noi îl iubim pentru că este trupul şi
sufletul nostru. Aici s’a plămădit din sângele plin
de ură păgână a două popoare mari — p op o­
rul nostru. Pământ sfânt, udat cu lacrimi şi cu
sânge. Şi voi l-aţi stropit cu sângele şi lacrimile
voastre. Vi-e drag şi sufletului vostru. Pământ
comun al bucuriilor şi pătimirii noastre. Sub
gliile lui dorm părinţii şi strămoşii noştri. S’ar
putea să nu-1 iubim cu atâta foc?
Vă doare sufletul, Ernest? Dar şi pe noi
ne-au durut o mie de ani cătuşele robiei. Ce tri­
but scump de sânge am plătit pe pământul nos­
tru, — pentru mărirea voastră! Braţele iobagi­
lor brăzdate de focul biciului, cari scormoneau
pământul, — erau ale noastre. Oare nu sângele
nostru v’a dat pe Ion Corvinul, pe episcopul
Olah, pe Paul Chinezul şi pe alţii, mulţi, cari
s’au jertfit pe altarul credinţei voastre şi pentru
mărirea voastră? Şi iată şi acum, în vârtejul a-
cestei nebunii, mai mult de o jumătate milion de
români sufere martirajul în şanţurile voastre —
pentru libertatea şi pentru mărirea voastră!...
Dragă Camarade! Nu te supăra că ţi-o spun:
Cu trupul suntem între voi, ne facem datoria, ne
leagă jurământul, dar sufletul ni-e liber. El apar­
ţine fraţilor de acelaşi sânge. Luptăm pentru
idealuri: voi, pentru sângele vostru, ne-aţi în­
hămat la car, ducem povara grea a crucii, dar
sufletul nostru lucrează pentru libertate, pentru
mântuire, aşteaptă fraţii.
24

Voi credeţi că suntem duşmanii voştri? A-

cum poate că da, dar va veni vremea care va
topi ura şi va răcori fierbinţeala răzbunării, când
vom vedea că suntem sortiţi să trăim împreună
pe acelaş petec de pământ-. O să vină vremea,
când sufletele se vor înţelege şi mâinile se vor
îmbrăţişa.... Azi, nu ne vedem licărirea sufletu­
lui, azi ne strivim încă cu ură....
Azi, dacă veţi învinge voi, ne veţi strivi fără
milă, iar dacă învingem, vă strivim noi pe voi.
Groaznicul „perpetuum mobile“ al urei.... Orfeu
cu harfa lui a îmblânzit fiarele sălbatice, dar azi
nu poţi îmblânzi omul cu chitara dulce a păcii!
Câte energii creatoare sunt pierdute de aceasta
ură nebună? Gât sânge tânăr se varsă pentru po­
tolirea unei patimi oarbe? Suntem mândri că
ne prădăm avutul şi viaţa pentru potolirea urei.
Nu este groaznic? Nu te doare sufletul la vede­
rea acestor tineri, unii abia de 20 ani, cari şi-au
lăsat jocurile, băncile şcoalei, casa părintească,
primele licăriri de dragoste şi au fost smulşi şi
aruncaţi aici, să moară înainte de-a fi trăit?
— Dragă doctore! — zice Szántó. Dar noi
trăit-am oare până acum? Ştim ce e viaţa? Sun­
tem smulşi şi aruncaţi în pământul umed, cum
este aruncată frunza, şi credem că suntem eroi.
Ha...ha..'ha!...
Eroi în măruntaele pământului, unde nici nu
ştim de unde vine glonţul ucigaş! Nu suntem eroi
dragă prietene, ci numai oameni oropsiţi, arun­
caţi — fără de vină — în vârtejul morţii! Eroi
sunt aceia, ai căror copii flămânzesc şi plâng a-
casă fără mângăere, iar ei sunt siliţi să-şi poarte
sufletul împovărat pe aici, în trupul istovit şi
muribund şi să piară fără murmur, mamele,
care îşi aşteaptă înzadar sosirea celui drag, care
nu se va mai întoarce nici odată, văduva care
stă îrighenunchiată pe mormânt şi nu mai poate
plânge, — aceştia sunt eroii!
Cum am iubit eu răsboiul în zilele copilăriei
mele, cum aşteptam semnalul goarnei de pleca­
re şi zângănitul de arme! Cât eram de ahtiat
 25

după virtute şi glorie! Abia azi văd ce este răs-

boiul! Abia acum am văzut suferinţa mulţimii,
aruncată în braţele morţii. Frunzele se veştejesc
a treia oară şi încă nu se sfârşeşte! Moartea se­
ceră încă în dragă voie!
Greşelile trecutului trebuie să le plătim noi,
tu şi eu....
E noapte târziu. Afară codrul, freamătă
şoapte neînţelese. Gândul mi-e dus departe.
Prima licărire a dimineţii ne găseşte încă
treji....
In zorii dimineţii apa rece a isvorului ne
răcoreşte fierbinţeala frunţii şi ne înviorează
trupul istovit de noaptea nedormită.
Ziua următoare inspectăm tranşeele din
flancul drept, care se întind până pe culmea
Dealului Florilor. Suntem la punctul Căpitanului
Gapdebo. Stăm lungiţi în faţa adăpostului, pe
iarbă, în bătaia soarelui de toamnă. Sunt aşa de
frumoase toamnele în munţi....
In faţa noastră se întinde leneşă câmpia
românească a Şarului Dornei, colo în depărtare
munţii Bilborului şi-ai Călimanului ne închid
privirea, la stânga Dealul Rusului, Ulmului şi
Jalovitul sur se ţuguiesc spre cer. Privim tăcuţi
întinderea mută, care acum pare pustie: Jos în
valea Negri, dunga pământului proaspăt scor­
monit, arată linia de apărare a Ruşilor şi Rom â­
nilor, ce se pierde la stânga prin tufişuri. In faţă
şoseaua naţională Vatra-Dornei—Piatra-Neamţ,
fuge şerpuind prin Panaci, Coverca şi „Inliniş
te“ pierzându-şi urma prin serpentina Păltini­
şului.
In faţă avem Ruşii, formaţiuni de Cazaci şi
Kirghizi, iar Ia dreapta, de vre-o două zile, Ro
mânii.
Stăm pierduţi ceasuri întregi privind întin
derea mută, pe care nu se zăreşte ţipenie de om.
Totul pare pustiu.
Intr’un târziu mă agrăeşte Căpitanul:
— Vă trebue minele de aur? Da? Ha...ha-
ha!... Credeţi, că vi le vom da aşa de uşor? Hai?
 26

Pe aceştia — arată spre linia românească — îi

sdrobesc în mai puţin de două ore cu unitatea
mea, şi mâine sunt în Bucureşti! Auzi tu! Le
trebue mine de aur! Dar o să vă dăm noi mine
de aur! — strigă furios. — N’o să mai rămână
pui de valah pe unde o să trecem: O să călcăm
năpârca!
Sângele îmi svâcneşte sub tâmple, pumnii
mi-se încleştează. N’am putinţa răsbunării. —
Asta-i recunoştinţa! Ardelenii noştri mor pentru
înălţarea lor şi ei vor să ne stingă!
Plec rănit în suflet. Dincolo de sârme sunt
fraţii mei, dar n u m i pot întinde braţul, căci
sunt înfipt în sârma ghimpată a sorţii mele; dai
sufletul îmi sboară liber peste sârmele ghimpate
şi peste şanţuri, la fraţii mei, cari au plecat să
moară — pentru mine....
Noaptea sunt aduşi fugari din tranşeele ro­
mâne.... Soldaţi din Regimentul 85 Glotaşi, din
Piatra-Neamţ. Sunt abia de trei zile în linia de
foc. Un singur român moldovean, ceilalţi sunt
evrei din târgurile moldoveneşti. Unul din fu
gări a fost pălmuit straşnic la predare, de către
husarul Hustea.
—. De ce aţi dezertat? — îi întreabă Căpita­
nul Valerian.
— Ni-e frică de moarte, — răspund fugarii.
Avem familie, copii, şi dorim să ne stabilim în
Ungaria, unde ne vom aduce şi familia, după
răsboiu.
— Rămâneţi acolo unde sunteţi! — le stri­
gă Căpitanul. — Sunt destui de-ai voştri; în târ­
gurile noastre. N’avem lipsă şi de voi.
Prizonierul român declară că este ajutor de
notar într’o comună din jurul Iaşilor şi că a
dezertat din convingere:
— Am credinţa, — zice, — că România a
făcut o mare greşală declarând răsboi Puterilor
Centrale, mergând cot la cot cu Rusia ţaristă.
Eu, de origine basarabean, văd pierdută chiar şi
speranţa salvării Basarabiei, patria mea străbu­
nă. Cnutul ţarului o va sdrobi cu desăvârşire.
 27

Alianţa cu Germania ar fi fost singura scăpare,

căci Germania are interes ca la gurile Dunării
să fie o ţară puternică şi solidă, de care să se
sdrofaească toate valurile mării slave. Acum,
Basarabia este pierdută. Testamentul lui Petru
cel Mare şi al Ecaterinei arată calea către Ţari-
grad, iar drumul duce peste trupurile noastre.
Iată pentru ce cred eu greşită politica lui Bră-
tianu de-a merge contra Germaniei.
Cuvintele soldatului sună trist în încăperea
luminată slab de para unei lumânări de ceară.
— Opinia acestuia o stimez, — zice Căpita­
nul. — Daţi i un pumn de ţigarete, — se adre­
sează către aghiotant.
Fugarii sunt trimişi, noaptea târziu, sub pa­
ză, ia Divizie.
Nopţile încep să fie reci. Soldaţii lucrează
cu zor la adăposturi. Din Vatra-Dornei aducem
ferestre, uşi, sobe pentru adăposturi, pe care Ie
instalăm în grabă. Bucătarul Haen ne pregăteş­
te mâncăiri foarte gustoase. Avem în apropierea
adăpostului un izvor cu apă minerală, renumită
apă de Dorna.
De două ori pe săptămână trebue să trec
Dealul Negrii, la ştabul Regimentului, care se
află încă tot la Yatra-Dorna. Trebue să prezint
raportul, şi să fac vizita bolnavilor. Pe timp fru­
mos, în bătaia soarelui este o plăcere să faci
drumul prin pădure şi pe culmea dealului. Cu
atât mai neplăcut şi greu e în vânt rece şi prin
ploaie, obosit de suflul vântului, care te biciueş-
te în culmea goală a dealului înalt. Pe timp fru­
mos, senin, din cota 1200 se deschide o prive­
lişte încântătoare: la stânga, râul Dorna se pier­
de în munţii Bistriţei, iar dincolo, Bistriţa aurie
îşi pierde firul de argint în dosul Suhardelului şi
Omului. La Sud-Vest, Bistriţa împreună cu D or­
na îşi furişează în grabă undele reci şi verzi
prin cotitura Gura-Negrii, pitulându-se după
Cheile Bistriţei, locul de spaimă al plutaşilor în
timp de pace. La Sud, câmpia românească a
28

Şarului, până hăt departe, în jos, spre munţii

Bilborului.
Trec Dealul Negrii pe poteca obişnuită, cu­
nosc bine pârăiele, brazii înalţi, izvoarele şi
stâncile răsleţe prin luminişuri, apoi cobor obo­
sit, cu genunchii tremurând^ în oraşul Vatra
Dornei. La Regiment sunt primit cu bucurie de
către camarazi. Csernat îmi istoriseşte în grabă
evenimentele petrecute în lipsa mea:
— Bucătarul Pain a fost sdrobit ieri la
prânz, de un obuz căzut chiar în bucătărie. A
fost făcut bucăţi de carne însângerată, iar bucă­
tăria asvârlită în aer. Ieri am rămas fără mân­
care, dar nici nu ne mai trebuia. Roza. ungu­
roaica, a fost evacuată cu forţa. Nu s’au mai pu­
tut tolera multele scandaluri <e le făcea. Cea
mai mare parte a populaţiei a fost evacuată. în
oraş e linişte, cafeneaua e închisă, gramof ->iul
a amuţit, numai şueratul obuzului se mai aude.
Noaptea târziu, mă întorc la adăposturi.
1. Octombrie. — Prima noapte care a îm­
brăcat în veştmânt alb regiunea. Adăposturile
sunt aproape terminate, totuşi o mare parte a
soldaţilor e adăpostită încă în corturi de pânză.
Nopţile sunt din ce în ce mai reci.
Cu venirea iernii timpurii ni se aduc b o ­
canci noui, ţintuiţi cu cuie. Primesc şi eu o pe­
reche mai iau şi o tunică husărească, căptuşită
cu blană albă de miel.
Serile le petrecem în adăpostul scund şi
strâmt al Căpitanului, unde jucăm cărţi, bem
ceai cu rom şi fumăm ţigări de foi.
Intr’o noapte sunt chemat urgent la Coîo
nel, care e grav bolnav. II aflu în pat, cu faţa
vineţie, scăldat în spasmul tusei chinuitoare.
Vreau să-l trimit acasă, dar bătrânul nu mă
ascultă:
— Nu pot pleca, doctore, nu-mi pot lăsa Re­
gimentul, trebue să rămân la datorie, — zice cu
vocea innecată de tusa.
In 7 Octombrie comanda Regimentului este
mutată în Roşul, comună mică, mai sus de Dor-
 29-

na. In apropierea ştabului a fost instalat, pe un

soclu masiv de beton, un tun de calibru 30.5 cm.
Sunt din întâmplare prezent când se trage pri­
mul foc. Ne astupăm urechile cu palme­
le. Un sguduit puternic cutremură pământul
şi văzduhul. Din gura tunului uriaş străbate o
dâră puternică de foc şi fum negru, care arată
drumul obuzului.
Aşteptăm înfriguraţi unde o să cadă. De
odată, în sudul Vatra-Dornii, la cota 914, răsare
din pământ o pâlnie groasă de fum. Ecoul sgu-
duirii puternice străbate până la noi, umplân-
du-ne de groază. Fum, pământ, lemne, bolovani,
rădăcini sunt ridicate şi împrăştiate în aerul ca­
re vuieşte. Stăm. cutremuraţi în faţa acestei fo r­
ţe uriaşe.
Lângă mine sună nervos telefonul:
— Aţi lovit în tranşeele noastre! — strigă
în telefon observatorul.
Suntem înmărmuriţi.
Telefonul sună iarăşi:
— Porcilor! Aţi nimerit chiar în liniile noa­
stre, — strigă înfuriat ofiţerul din tranşee. Lun­
giţi tirul, firea-ţi ai dracului să fiţi!
Obuzul a căzut în linia ocupată de ai noştri
şi de bavarezi. Aceştia sunt înfuriaţi şi vreau să
plece din tranşee. Din norocire nu s’au înregis­
trat decât vre-o câteva răniri.
Stăm uluiţi şi buimăciţi, urechile ne vâjâie
încă. ,I
Artileriştii lungesc tirul. O nouă explozie ne
sguduie creerii. Obuzul acesta cade lângă bise­
rica din Gura-Negrii. Timp îndelungat vedem
pâlnia de fum şi praf răscolit.
— Unde cade ăsta, n’o să mai rămână piat­
ră pe piatră, — zic soldaţii înspăimântaţi.
— Face tocană din Ruşi, — aud alte glasuri,
în dosul meu.
Noaptea mă întorc în Valea Moroşeni, la
adăpost.
Dis-de-dimineaţă ne aflăm la punctul Căpi­
tanului Vadas, pe care îl numimi baciul Duţi.
30

E om robust, ras la faţă, pare mai mult preot

catolic decât militar. E foarte bun, întotdeauna
vesel.
Ne aşezăm pe iarbă, în marginea pădurei.
— Ce-o fi acum în C.? — întreabă Căpita­
nul. — Acolo mi-am trăit tinereţea. Hei! Ce
viaţă fericită1 a fost, ce bucurie. De-acolo mi-a
fost şi nevasta.
Ochii i se împâingenesc cu lacrimi. Scoate
din portmoneu, cu mâna tremurândă, fotografia
fetiţei sale, care i-a rămas din urgia morţii ce
i-a răpit soţia. Stăm tăcuţi» cu sufletul tulburat.
Este tatăl unei copile, care — aşteaptă în fie­
care zi sosirei mamei, şi care nu se mai întoarce
niciodată.
In jos, spre Şarui Dornei se văd oameni
mişcând prin şanţuri, mai la vale, pe drumul
de ţară trec care încărcate în pasul domol al
cailor. E linişte....
După un răstimp trecem la chestiunile zilei.
— Ce-i cu unguroaica? — întreabă cu lacrimi
încă în ochi Căpitanul. Bandiţilor! Am auzit de
isprăvile voastre. Noi ne acrim aici, iar voi vă
amuzaţi în oraş? Dăscăliţele, evreicele frumoa­
se, ceaiurile dansante, muzica de gramofon....
hai? Dar o să vă dau eu vouă! Numai să mă
văd odată în concediu. Vă învăţ eu omenie! —
Zece zile n’o să mă poată scoată din cârciume,
numai să mă văd odată acasă, în concediu....
Concediu! Cât de armonios sună acest cu­
vânt în inimile troglodiţilor, aruncaţi în şanţurile
umede şi reci. Concediu, libertate! Când îţi poţi
odihni într’un pat com od oasele trudite ale unei
vieţi de câine urgisit, când poţi să sorbi în li­
nişte şi fără frică plăcerile vieţei libere, pline de
bucurii mărunte. In ce culori trandafirii vede
ochiul soldatului ostenit şi frânt, viaţa de-acasă.
Fericire, iubire! Cuvinte cari ard sufletul
tânăr, rupt ca floarea din grădină, ard şi mistu-
•esc inima, cum arde şi ofileşte soarele cald floa­
rea aruncată în ţărână.
Gândul ne sboară acasă. Să stai răzimat de
 31

bariera străzii şi să sorbi nesăţios privirea ochi­

lor fierbinţi, cari îţi străpung inima. Să sorbi
nectarul de pe buzele aprinse şi să strângi în
braţe trupuri de femei.
Ocnaşii şi robii doresc tot aşa de fierbinte
libertatea şi îmbrăţişarea femeii dulci.
Himeră îndepărtată!
Í4. Octombrie. — Azi am primit ordinul de
atac. Mâine dimineaţă va porni întreg Regimen­
tul la atac, înspre Dealul Ulmului şi Rusului.
Noaptea iasă din şanţuri o mică patrulă,
compusă din trei oameni şi trece râul Neagra,
pentru a observa mişcarea Ruşilor. Duc cu ei şi
telefonul. Sârma telefonului o întind în iarbă.
Se aşează în dosul unei clăi de fân, de unde, a-
«operiţi dau raportul asupra mişcărilor obser­
vate.
Părăsim şi noi adăposturile în zorii dimi­
neţii şi ne aşezăm după o dâlmă, în gura văii
Moroşeni. Aici aşteptăm semnalul pentru atac.
Pe la ora două după amiazi caporalul Tuţa-
cov, comandantul patrulei trimise în recunoaş­
tere telefonează speriat:
— Unul din observatori a fost lovit şi rănit
de un glonte în pulpa piciorului. L-am pansat,
dar hemoragia nu încetează. Rănitul slăbeşte, e
palid, ţipă după ajutor. Ce să fac cu el?
Sunt lângă căpitanul Yalerian. Aud raportul
telefonic.
— Ai auzit, doctore, ce raportează capora­
lul? Ce să faeem cu nenorocitul acela? E im po­
sibil să-l aducem aici. Iar câ tu să mergi acolo,
pe teren deschis, e foarte primejdios. Ce crezi?
Eu nu-ţi dau niciun ordin, făi cum îţi dictează
conştiinţa.
E o situaţie grozavă. Sunt medic, serviciul
meu mă obligă să dau primul ajutor oricărui
muribund. Mă obligă jurământul, credinţa, edu­
caţia de-acasă. Trebue să-mi fac datoria!
Plec, domnule Căpitan. Trebue să-i dau
ajutor, — zic emoţionat.
Bine doctore! Dar cu grijă! Dumnezeu
32

cu tine! — spune Căpitanul, întinzându-mi mâ­

na.
Ies grăbit de după dâlmă şi trec prin tufi­
şul des, la marginea căruia e culcat Regimentul
în linie de trăgători, în gropi săpate astă noapte.
Când să ies din tufiş, mă opreşte Svetozar Mile-
tici, un ofiţer tânăr din Regimentul nostru.
— Ce faci doctore? Unde mergi? Nu ieşi!!
Dar nu mă mai pot întoarce. Mi-ar fi ruşi­
ne, ar râde tot Regimentul de mine.
Plec, cu inima în dinţi. Ies din tufiş, la stân­
ga zăresc pe Căpitanul Capdebo, ascuns după
coşul unei case dărâmate; la dreapta văd claia
de fân. O iau înainte în pas alergător. Tuţacov
îmi face semne disperate. Am ajuns în câmp li­
ber şi am fost observat de Ruşi. Pentru a mă
feri de gloanţele ce-mi şueră pe lângă ureche,
îmi trag nervos capul între umeri.... Apoi nu
mai văd nimic... Fug instinctiv... cât mă ţine pa­
sul... Simt că mă arde aerul... Am ajuns la claia
de fân, teafăr... Mă trântesc pe brânci... Sudori
fierbinţi îmi curg şiroaie pe faţă... Răsuflu uşu­
rat... Sunt adăpostit de claia de fân...
Lângă mine rănitul cu faţa palidă şi umedă
sta înfipt în scobitura clăii. Pansamentul este
numai sânge. Jos, pe pământ, umed de sânge
închegat, alte pansamente rupte. Rănitul geme.
II aranjez repede. Apoi ne înghesuim cu toţii în
scobitură, vârându-ne adânc capetele în fânul
proaspăt. Deasupra noastră ţăcăneşte mitraliera,
gloanţele ce sâsăie pocnesc surd în parii ţarcu­
lui, care ne înconjoară. Stăm nemişcaţi şi cu
groaza în sân.
Numai seara târziu, în întuneric putem ri­
dica rănitul. II ducem în foaie de cort la locul
apărat de după dâlmă şi, de-acolo, îl transpor­
tăm la Cândreni.
Noaptea, Căpitanului Capdebo i se face rău,
are friguri şi vomează- Fierbem ceaiuri cu rom,
cafea neagră... Veghiem toată noaptea... Mâine
atacăm linia rusească.
Dimineaţa începe atacul general. — Frontul
 33

Ruşilor se îndoaie. Prima linie o ocupăm fără

multă rezistenţă.
Cum se lasă seara pornim la un nou atac
spre culmea dealului Ulmului şi Rusului. înain­
tăm încet prin beznă, ne poticnim prin văgăuni
şi rădăcini. La o cotitură, într’un luminiş, ne pri­
meşte un ţăcănit aspru de mitralieră. Gloanţele
şuieră deasupra noastră şi pocnesc în arbori.
Ne trântim în iarbă. — Locotenentul Majthényi
cade în băltoaca unui izvor. Abia îl scoatem din
mocirlă, plin de apă şi noroi.
Ajungem fără lupte mari pe culmea Ulmu­
lui. Dinspre Jalovit, răsare luna plină, poleind
cu lumina sa întreaga întindere.
La dreapta noastră din bezna ce se distra-
mă, se desprinde dealul Rusului, ca un 'ds în­
depărtat. Jos, Vatra-Dornei se pierde în lumina
tremurândă.
Trântiţi pe spate, sau pe burtă, cu raniţa pe
ei, unii pitulaţi după câte-o buturugă — zac m or
ţii. Armele ucigătoare zac şi ele netrebnice lân­
gă stăpânul rece. In poleiala lunei feţele m orţi­
lor par a fi din ceară galbenă. Ruşi, Germani,
de-ai noştri, stau culcaţi pe iarbă şi prin văgă­
uni. Par’că ar dormi un somn lin, unii îmbrăţi-
şându-se în ultima încordare a morţii.
îmbrăţişarea morţii care împacă patima şi
ura....
Privim cu groază spectacolul.
— Vezi, camarade! — îi spun lui Majthényi,
arătând spre cadavre: asta-i raţiunea şi filosofia
răsboiului! Nimicirea, moartea. Ce frumos se
împacă acum, în îmbrăţişarea morţii cadavrele
duşmane! Azi sunt prieteni nedespărţiţi în veş­
nicie. Moartea a şters ura, prigoana, ambiţia.
In marginea pădurii apar soldaţi germani,
— groparii. Lovitura târnăcopului şi-a lopeţii su­
nă înfiorător în pietrişul de munte. Ca noaptea
în cimitir. Doi soldaţi germani se căznesc să a-
şeze două cadavre — un Rus şi un Neamţ —
într’o groapă strâmtă, abia terminată.
— Dacă tu zici, că asta este raţiune şi filo-

3
 soi'ie, atunci ai dreptate, doctore, — răspunde
Majthényi. — Dacă aceştia doi — arată spre ca­
davre — ar trăi, n‘ar încăpea în văgăuna asta
strâmtă: unul l-ar scoate pe celalalt. Iată pentru
ce a trebuit să-i nască cu durere mama lor, să
pună viaţă în ţărână, să-i crească cu trudă, pen­
tru ca aici, la depărtări de mii de kilometri,
murdari, flămânzi şi plini de insecte, să se culce
pentru totdeauna unul lângă altul, necunoscuţi,
şi să se împace în beznă. Eri se ochiau cu arma
ucigaşă, iar azi sunt îngropaţi împreună în fră­
ţia sinceră a morţii. Nu e oare un blestem gro­
zav acesta?
Este drept că; din nimicire iese iarăşi viaţă,
din stejarul putred răsare alt stejar plăpând. T o­
tuşi te doare grozăvia aceasta, degradarea la a-
nimal, a umanităţii....
Naţiunile nu se pot împăca cu soartea... Ex­
pansiune... „Drang nach Osten“ ... Alsacia-Lore-
na... Constantinopol... India... Coloniile... Capita­
lismul rigid şi feroce... Forţe oculte... interese
streine pentru care suntem scoşi din patul cald,
pentru care ni se scoate din mână dalta, lopata
şi condeiul, iar omului bolnav i se smulge medi­
camentul, şi suntem aruncaţi aici în vârtejul
morţii, ca să ne ucidem unii pe alţii, fără mă­
car să ne cunoaştem!
Acum ai avut ocazie să1 vezi nenorocirea
unor regiuni imense, Galiţia... întinsa stepă a
Poloniei... durerea mută a populaţiunei băşti­
naşă, izgonită delà vatrăi în furtună, zăpadă şi
desnădejde. Ai văzut caravane nesfârşite de ne­
norociţi, orbi, şchiopi şi bolnavi, bătrâni nepu­
tincioşi, copii nevinovaţi în bătaia vântului şi-a
ploaiei, răsturnaţi prin şanţuri, flălmânzi şi obo
siţi, morţi, trântiţi în noroi, ca o turmă râioasă
şi blestemată.
Vezi, drăgă prietene, şi eu sunt un om bă­
trân şi bolnav, care are lipsă de odihnă, de pat
cald şi de medicamente, — şi iată, sunt şi eu
aici, tremur în bătaia vântului, flămând şi rupt
de oboseală, şi sunt fericit când apuc un bor-
 35

deiu, o stână afumată, unde îmi pot odihni tru­

pul pe un culcuş de scânduri....
Din poiana dintre brazi străbat până la noi
loviturile 'ritmice ale târnăcopului. Nemţii în-
roapă morţii. Lângăl noi o matahală de neamţ
f ;agă din crengi de brad o cruce pentru m or­
mântul soldaţilor necunoscuţi.
Ne retragem mai la vale, unde ne tolănim
pe iarbă. Majthényi se aşează fără să observe,
p e un soldat. II îmboldeşte. Acela însă nu se
mişcă:
_ Ce mama dracului! Haide de aici! — îi
strigă înfuriat.
Dar soldatul nu se mişcă. Majtheny se scoa­
lă şi înjurând de sfinţi, prinde mâna soldatului
sgâlţâindu-1 ca să-l trezească. Dar lasă repede
mâna rece:
— E mort! Haideţi mai la vale! — ne zice
sc,uturându-se.
Ne mutătn şi ne tolănim pe jos, în lumina
palidă a lunei. Faţa lui Majtheny e crispată de
durere, marginea gurii i-se contractează ritmic
sub mustaţa cioflicată, ochii obosiţi se pierd în
cearcăne mari şi negre. Loviturile târnăcopului
nu mai încetează. Suntem par’că în cimitir, în
miez de noapte. In lumina tremurândă nu se
mai pot desluşi viii de morţi, toţi suntem una.
Telefoniştii, întind grăbiţi firul pe crengile
d e brad. Sublocotenentul Pirkner, aghiotantul,
încearcă să prindă legătura cu comandantul. —
Dar Regimentul nu se prezintă. Pirkner e fu-
TÍOS.
Jur-împrejur, în poiană şi în pădure stau
culcaţi^ în tăcere, ofiţerii şi soldaţii striviţi de
^greutatea raniţei. Numai vocea stridentă a aghio-
lantului străbate în noapte.
Lângă mine simt mâna rece a lui Maj­
theny... Caută plosca mea cu rom:
— Dă-mi puţin rom, doctore, să-mi potolesc
setea şi nervii....
• De după o scorbură aud glasul căpitanului
valerian:

3*
 36

— N’am crezut ca Ruşii să se retragă aşa de

repede. Ne aşteptam la o rezistenţă mai dârză.
Poate s’or îi retras pe linia a doua de apăorare.
Să luăm totuşi măsurile de pază. Un pluton să
intre în pădurea din fată, ceilalţi să se retragă
mai la vale, după coama dealului, în acoperire!
Plutonul pleacă grăbit. Nu trec nici zece
minute, când doi husari aduc un soldat rus,
băiat tânăr cu căciulă mare în cap:
— Abia am intrat în pădure, când auzind o
sforăitură, l-am aflat pe ăsta, dormind dus, pe
burtă. I-am luat arma şi l-am deşteptat, — ra­
portează husarul, care l-a adus.
Rusul spune tălmaciului:
— Am fost lăsat de pază în marginea pădu-
rei, ca să dau alarma, dar în aşteptare am ador­
mit, sunt obosit de-atâtea nopţi nedormite. Re­
gimentul e în inima pădurii.
— Compania întâi, în linie de trăgători! Să
cureţe pădurea! — sună vocea aspră a Căpita­
nului.
Abia se pierde compania în pădure, şi înce­
pe pârâitul armelor, gloanţele şueră şi pocnesc...
Se aud cuvinte de comandă ruseşti... ţăcănit de
mitralieră... ţipete... tropăit de cizme...
Din pădure apare un soldat cu mâna pe fal­
că. II examinez în dosul unui brad cu ajutorul
iampei mele de buznar. Rană gravă: maxilarul
inferior e sfărâmat de glonţ dum-dum. Din rana
adâncă isbucnesc şiroaie de sânge mestecate cu
cuvinte bolborosite de spaimă şi de durere...
II pansez cu greutate şi-l trimit la locul de
ajutor.
Păldurea a fost curăţată. Noi ne retragem Ia
vreo cincizeci de metri după coama dealului. —
Regimentul se aşterne în linie de trăgători, pe
culmea dealului. încercăm să ne odihnim. Lângă
noi pionerii Regimentului şi ordonanţele sapă
in grabă gropi pentru adăposturi. Nu sunt încă
terminate gropile, când în dealul Rusului, în
láncul nostru drept reîncepe lupta. Regimentul
 37

18 Infanterie atacă vârful dealului Rusului, care

este apărat cu înverşunare.
încep se mijească zorii dimineţii. Aerul de
munte străbate trupurile istovite şi nedormite;
nnii tremurăm de frig şi frică. La lumina zori­
lor vedem cum soldaţii se furişează înaintând
prin tufişuri şi prin petecile luminişurilor. In
vârful dealului ţăcăinit de mitralieră, râpăit de
arme....
Soldaţii noştrii lucrează cu zor la adăpos­
turi. Ion, ordonanţa mea, sapă împreună cu
Messinger — ordonanţa locotenentului Eggen
hofer — o groapă mai mare.
Dealul Rusului se linişteşte, dar numai pen­
tru o clipă... O linişte înspăimântătoare, ca în
preajma furtunei mari... Deodată, ca o furtună
deslănţuită cu toată furia ei, ţipete îngrozitoare...
ura!... ura!... ura!... ţăcănit nervos de mitralie­
ră... râpăit de arme, explozii surde-de grenade...
urlete.... cuvinte ruseşti prelungite.... hurii...
huri-i i... încremenesc inima şi creerul...
Stăm încremeniţi, îndobitociţi, cu inima
svâcnind în gât şi privim buimăciţi ciocnirea a-
ceasta îngrozitoare de forţe umane. Clipele par
secole. Toţi tremurăm şi suntem ca’n frigurile
morţii...
Lângă mine căpitanul Valerian, priveşte pa­
lid şi încremenit lupta. Mai jos, ordonanţa mea.
Ion, îşi face cruci şi îngână rugăciuni, plângând.
Numai ţăranul bătrân şi surd, pe care l-au
aflat azi noapte în pădure cu două văcuţe slabe,
numai acesta stă liniştit, cu văcuţele lângă1 el, în
vâlvătaia morţii. Ar putea să fugă, îi slobod
drumul prin pădure, ar putea săi-şi salve
ze viaţa, acum nimeni nu se mai interesează de
dânsul, — dar el stă nemişcat, cu privire de
idiot şi nu înţelege ce se petrece în jurul său.
Azi noapte o patrulă a dat peste el în pădu­
re. Locotenentul Eggenhofer, care l-a arestat,
zice că e spion şi că trebue împuşcat. Mă doare
nenorocirea lui:
— Asta nu-i spion, nu poate fi spion! —
38

strig înfuriat lui Eggenhofer. — Priveşte-1, nu

vezi că e surd, aproape idiot, nenorocitul! Ce
vrei cu dânsul?
— E spion dacă-ţi spun! — strigă locote­
nentul.
Sunt înfuriat:
— Nu poate fi spion! — strig. — E un ne­
norocit, ajuns fără să ştie în volbura aceasta.
Să nu-1 omori! Nu las să-l omoriţi! Mă duc până
la împăratul pentru el!
Bătrânul stă lângă o buturugă, cu privirea
îndobitocită.
Din vârful dealului răbufnesc, ca dinmărun-
taele pământului, ţipete grozave.... horcăiturile
muribunzilor.... Deasupra noastră şueră prelung
şi plâng obuzele în drumul lor spre moarte. —
Gloanţele pocnesc în trunchiul gros al brazilor...
— Eşti un trădător de patrie şi tu! — sâsăe
printre dinţi Eggenhofer.
Din tufişul din dreapta un ţipet ne încreme­
neşte:
— Ne înconjoară Ruşii! — strigă un «oldat.
Căpitanul sare ca muşcat de şarpe şi fu­
ge înspre locul indicat... Prin tufişuri şi prin
văgăuni, prin luminişuri se văd soldaţii târându-
se în jos, spre valea îngustăi, care ne închide
calea.
— Rezerva, ordonanţe, bucătari, toată lu­
mea în linie de trăgători, închideţi valea! — stri­
gă căpitanul.
Zârnăit de arme, gemete subt povara răni- •
ţei, şi linia de trăgători se întinde în grabă în
tufişuri.
S’a luminat de-a binelea. Vedem cum cei
cari se târăsc spre vale sunt de-ai noştrii. Sunt
răniţii şi cei ce caută scăparea... calea mântui-
rei. Morţii au rămas acolo...
In vârful dealului lupta a încetat. Numai
ţipetele şi horcăiturile muribunzilor mai străbat
până' la noi.
Regimentul a ocupat înălţimea....
Genunchii ne tremură, dinţii ne clănţănesc.
 39

oamenii cari mai înainte răcneau, acum sunt cu­

prinşi de friguri....
Abia s’a sfârşit lupta când mă întâlnesc cu
un bun prieten de şcoală: e Krenner, medic-
sublocotenent la Regimentul 18. Ce bucurie şi
fericire să întâlneşti în faţa morţii un prieten şi
camarad de şcoală! Rămânem mult timp îm­
brăţişaţi şi muţi de bucuria revederii.
Krenner e gras, cu faţa afumată şi asudată.
E plin de noroi şi lut galben. Pe şoldul stâng îi
atârnă o ploscă mare, românească, încrustată cu
flori multicolore.
Ridică plosca, o scutură şi mi-o întinde:
— Bea, dragă camarade! De bucuria întâlni­
rii. Asta e viaţă! Toate celelalte sunt nimicuri.
He...He...He... .Şi-aşa tot trebue să' murim odată,
cu toţii!
In căldura prieteniei uităm că moartea ne
pândeşte din tufişuri, uităm şueratul obuzelor şi
pocnetul gloanţelor, uităm oboseala şi truda fără
margini, şi suntem iarăşi doi prieteni veseli, aşa
cum petreceam odată pe băncile Universităţii.
— Plec acasă, dragă prietene, — spune ra­
dios Krenner. — Da’ mai bea o duşcă! Din asta
trag eu puterea. Ce? Era mai bine la Universita­
te decât aici? Plec îndată ce se sfârşeşte ofen­
siva.
Ne despărţim, îmbrăţişându-ne din nou cu
căldură.
întâlnirea neaşteptată a prietenului îmi în­
viorează sufletul.
Către ora opt cerul se înnorează- Dinspre
Bârnărelul începe să bată un vânt aspru. Miliar­
de de picuri de ploaie îmbracă în văl sur Valea
Negrii şi acopere Dorna. Norii grei plutesc de­
asupra noastră.
Intrăm în adăposturi. Soldaţii aştern crengi
groase de brad deasupra groapei, iar peste ele
două foi de cort. Avem o groapă' comună cu Eg-
genhofer. Ne culcăm unul lângă altul pe cetina
de brad aşternută în fundul groapei. Ne înghe­
 40

suim ca sardelele în cutie. Dar însfârşit suntem

apăraţi de ploaie.
La dreapta, în alte adăposturi se ascunde că ­
pitanul şi aghiotantul, iar la stânga, la vreo două­
zeci de metri depărtare, locotenentul Majtheny.
Regimentul ocupă cuhnea Ursului până în vârful
dealului Rusului.
Către amiază începe un baraj aspru de ar­
tilerie. Obuzele şueră şi sguduie pământul. Ne
lipim de fundul groapei. Obuzul vueşte prelung
şi cade în apropierea noastrăi Bucăţi de ţărână
şi pietre cad peste noi. Groapa ne ocroteşte prie­
tenos. Focul artileriei nu mai încetează. O lovi­
tură în plin a nimicit un post de mitralieră. Prin
aer sboară bucăţi de carne însângerată, sfârtică-
turi de haine, frânturi de arme şi lopeţi...
Deasupra noastră, în brazii răsleţi răsună la
mici răstimpuri pocnituri înfiorătoare, — sunt
gloanţe explozive. Vaetul prelung al exploziilor
ne umplu de groaza morţii, aşa cum glasul cucu­
velei îngrozeşte în noapte.... Ne aşteptăm din cli­
pă în clipă moartea....
Căpitanul Valerian se ridică din groapă; îl
auzim cum strigă:
— Se trage din arbori cu gloanţe explozive!
Am fost observaţi... Nici-o mişcare!... Fiecare
să-şi apere pielea!...
Vremea trece în silă. Foamea şi setea începe
să ne chinuiască. Sunetul lugubru al proiectile­
lor ne înebuneşte. Nervii ne sunt extenuaţi, crée­
rai obosit...
Seara pe la ora şapte, delà Nord porneşte
un/vânt rece şi puternic, ploaia se înteţeşte. Din
când în când trebue să ridicăm foaia de cort ca
să se scurgă apa adunată.
Eggenhofer a adormit lângă mine. Răpăitul
picurilor de ploaie sună monoton pe foaia de
cort. E întuneric beznă... Pipăi pânza, simt că e
grea, plină cu apă. Dau să o ridic încetişor ca
să se scurgă apa, dar fac o mişcare greşită şi
toată apa cade pe noi, udându-ne până la piele.
 41

Sărmanul Eggenhoíer e trezit brusc din

somn, de duşul rece şi neplăcut. Dar n ’avem ce
face. Chemăm ordonanţele, cari dreg pânza şi
încercăm să adormim din nou.
Când mă trezesc, e noapte târziu, beznă ca’n
mormânt. Afară e linişte înfiorătoare. Simt lân­
gă mine trupul cald al lui Eggenhot'er. Mi-e cald,
sudoarea îmi curge şiroaie pe faţă. Dau să-mi
desfac tunica, dar nu mă pot mişca pentru a
nu-mi trezi tovarăşul. încerc să-mi scot mâna pe
marginea groapei şi simt ceva rece....
— Zăpadă! — zic în gând şi mă bucur. —
Măcar n’o să mai stăm în ploaie.
Apoi adorm iarăş. Spre dimineaţă un ţipet
ne trezeşte din somn. La stânga noastră e adă
postul lui Majtheny, Aseară gura groapei lui a
fost astupată cu foaia de cort, dar stratul gros
de zăpadă de azi noapte a nivelat pământul, în­
cât nu se mai văd adăposturile. Dimineaţa un
soldat grăbit, calcă, fără voie, în groapa lui, ţanc
pe locotenent... Deaici ţipetele şi înjurăturile....
Soldatul vinovat şi-a văzut de treabă şi până să
iasă Majtheny, s’a făcut nevăzut. Locotenentul
înjură, caută husarul, dar nimeni nu-1 trădează.
Ne ridicăm şi noi, împingem pânza grea,
plină cu zăpadă, şi ieşim. E un frig năpraznic.
întinderea e albă toată. Frontul e liniştit. In pă­
durea din faţa noastră fâşii de fum printre bra
zii înalţi: sunt focurile Ruşilor....
Ne aşezăm şi noi în jurul unui foc straşnic.
Pe jos aştemem un strat gros de cetină de brad,
pe care ne tolănim, şi încercăm să ne încălzim
ciolanele amorţite.
Pe la ora opt încep să apară soldaţii bol­
navi. îmi încălzesc mâinile şi încerc să fac vizita
medicală, dar degetele mi se încâreesc de frig.
Soldaţii nenorociţi, cu faţa înegrită, cu buzele
vineţii, cu cearcăne negre la ochi, stau tremu­
rând, ghemuiţi în jurul focului. Au petrecut ţoa­
lă noaptea în ploaie şi frig, iar către dimineaţă
au fost acoperiţi de omăt şi au fost prinşi de în­
gheţ în gropile pline de apă şi noroi. Din ochii
42

speriaţi citesc groaza şi rugămintea de-a-i scăpa

din iadul acesta.
Stau consternat în faţa acestor nenorociţi.
De mine depinde acum viaţa şi moartea lor. Mă
doare suferinţa lor, dar de altă parte mă leagă
jurământul datoriei de-a nu slăbi frontul. To
tuşi sunt silit să trimit în dosul frontului vre-e
cincizeci de soldaţi bolnavi şi extenuaţi.
Intr'un târziu apare şi prietenul Szántó. E
îmbrăcat în haine subţiri, cu cizme de varăL A
plecat de-acasă în luna lui August şi nu şi-a adus
îmbrăcăminte de iarnă. E tânăr şi slab. Abia să
târeşte prin zăpadă, tremură de frigul îndurat
de azi noapte. II trimit acasă, dar nu vrea nici
să audă, cere doar haine groase, bocanci şi-o pă­
tură mai bună, căci altfel degeră de frig.... Ii
aşezăm lângă foc şi-l îndopăm cu ceai fierbinte
şi cu rom...
La vre-o douăzeci de paşi mai jos de focul
nostru e ţăiranul bătrân, — spionul lui Eggen-
hofer. — II şi uitasem aproape. Stă în acelaş loc.
ca şi aseară, buimăcit şi mut.... Şuba-i sură e
găurită în mai multe locuri. Prin cămaşa de
cânepă, ruptă, i-se vede pieptul gol, roşu de frig.
Mâinile şi le-a vârât în mâneca largă a şubei:
stă aşa în zăpadă, nemişcat. Par c’ar fi o fan­
tomă.
Mă doare sufletul... mi-e frate... sânge din
sângele neamului meu... român bucovinean. Ii
fac semn să se apropie de foc. Vine înfricoşat şi
se aşează mulcom pe cetină, întinzându-şi mâini­
le spre flacăra fierbinte...
— Dă-i drumul, Eggenhof er! — zic, — îţi
faci pomană. Vezi ce nenorocit e.
Eggenhof er s‘a înmuiat şi el:
— Spune-i că-i liber, poate să plece acasă.
— îmi răspunde.
— De unde eşti moşule? — îl întreb, stri-
gându-i la ureche.
—- Din Gura Negrii, domnule, colo din vale.
— rătspunde bătrânul.
— Eşti liber, poţi pleca la Vatra-Dornei. la-ţi
văcuţele şi pleacă! — îi zic, dându-i şi-o ţigară
de foi pentru drum.
După ce-şi pleacă capul gol în faţa căpitanu­
lui, bătrânul pleacă mânând văcuţele slăbuţe îna­
intea lui.
Către amiazi soseşte şi mâncarea. Bucate
reci şi îngheţate: slănină, caşcaval, conserve şi
rachiu. — Soldaţilor li se permite să mănânce
câte-o conservă.
Deschidem cu vârful baionetei capacul cu­
tiei. In pâinea îngheţată, dinţii strivesc bucăţele
mici de ghiaţă;. Suntem flămânzi, mâncăm ca
lupii....
Mai jos, în marginea pădurei ordonanţele
fierb ceai şi cafea neagră. Aprindem apoi câte-o
ţigară de foi, fumul albastru se ridică repede în
aerul rece, iar noi ne încălzim degetele la jăra­
tecul ţigării.
Pe coasta dealului soldaţii sapă! cu zor un
adăpost mai mare. Seara acoperim groapa cu
crengi de brad, iar înăuntru instalăm o sobă mi­
că de tranşee. Uşă şi ferestre încă nu avem, dar
suntem oarecum Ia adăpost. Ne înfăşurăm în pă­
turi şi ne ghemuim în colţuri. Din când în când
câte un obuz şueră şi trozneşte prin apropiere.
Soldaţii amorţiţi de ger stau afară în zăpadă, în­
făşuraţi în pături sau în foi de cort.
Noaptea sunt trezit din somn de către tele­
fonistul, care veghează cu casca la ureche în
colţul adăpostului.
— Vă cheamă urgent domnul colonel.
Iau receptorul la ureche:
— Crezi că eşti în clinică? — îmi strigă în
telefon colonelul. — Ai trimis azi cincizeci de
oameni din tranşee. Slăbeşti frontul! Mâine să
te prezinţi la raport! Ai înţeles?
— Da, domnule colonel, mâine mă prezint
Ia raport, — răspund cu vocea răguşită.
încerc apoi să adorm, dar somnul nu mă
prinde. Singura fericire pe care o poţi dori aici
e să te fure somnul. Auzim mişcare în tranşee.
 44

Compania a 3-a raportează că se observă o miş­

care suspectă în linia duşmană.
Căpitanul trezit din somn, dă nedumerit din
cap:
— Nu cred să atace Ruşii pe gerul acesta.
Şi ei sunt oameni, şi ei suferă ca şi noi. Dar, ca
să fim siguri, trageţi un foc intens pe întreaga
linie, timp de un sfert de oră.
Telefonul sbârnăie şi după câteva minute
începe un râpăit de arme.... Muchea dealului şi
valea Negri clocoteşte. E înfricoşător echoul ce
răsună din Dealul Negri şi Bârnărelul. După un
sfert de oră răpăitul încetează, lăsându-se o li­
nişte de mormânt asupra noastră.
Dis de dimineaţă soseşte colegul meu Toth.
Ii predau serviciul, iar eu, împreună cu Ion şi
eu încă vre-o trei soldaţi bolnavi, plec în jos
spre Roşul, la comanda regimentului.
Ion e grav bolnav. Faţa-i albă ca varul, buze­
le vinete, inima-i svâcneşte în coşul şubred al
pieptului, abia se mai ţine pe picioare. Coborîm
cărarea plină de zăpadă. Ion se poticneşte sub
greutatea raniţei, dau să-i ajut, când deodată de­
asupra noastră auzim o şuerătură şi un troznet.
Ne trântim în zăpadă. Mă pipăi, întreb şi pe
ceilalţi, dacă nu e rănit careva? Ne ridicăm apoi
şi trecem mai departe. Ion abia îşi mai ţine
sufletul, se târăşte, gâfăie. Trebue să-l spriji-
nesc.
Mă prinde mila de el. Mă mustră conştiinţa.
De ce l-am adus cu mine pe front? Era bolnav
de inimă, şi cu boala lui putea să stea liniştit
acasă, la cercul de recrutare, până la sfârşitul
războiului. Dar el, nenorocitul, a dorit să mă în­
soţească în război, cu toate că l-am prevenit îna­
inte de plecare. Acum a văzut şi el ce e răz­
boiul: s*a săturat de el.
Ajungem în Valea Negri, trecem pe lângă
claia de fân care ne-a ocrotit viaţa zilele trecu­
te: Văd, colo, încă odată coşul casei dărâmate
unde a stat ghemuit o zi întreagă căpitanul Cap-
bobo. Dincolo e valea îngustă a Moroşenilor, un­
 45

de am avut adăpostul. Apoi o luăm la stânga pe

dealul Florilor, trecem pe la adăpostul colone­
lului Fior şi coborîm pe muchea dealului către
Roşul.
Cerul e senin, razele soarelui încep să to­
pească zăpada proaspătă de azi noapte. Tropăita
greu prin omătul amestecat cu noroi şi coborîm
panta spre Roşul, obosiţi şi plini de sudori. Cu
genunchii tremurând, cu bocancii şi hainele pli­
ne de noroi cleioş intrăm în Roşul.
Plutonierul Covaciu prezintă raportul. Infir­
meria e plină de oameni.... îm i predă şi poşta...
Aici primesc prima poştă decând am plecat de-
acasă. O carte poştală delà doamna Olariu îmi
aduce ştiri despre părinţi şi surori.
Aşadar ei trăiesc! Tata trăieşte, a văzut
mântuirea! Uit oboseala şi durerea. Bucuria îmi
dă putere. Plec vesel la raport, la colonelul Cse­
resnyés.
Bătrânul colonel, om bun, vede nenoroci­
rea, înţelege situaţia grozavă a oldaţilor pe
front. Scap uşor delà raport. La masă mă întâl­
nesc cu camarazii Csemat, Hoffmann şi Veis.
Ion nu se mai poate ţine pe picioare. Ii fac
hârtiile pentru transport. îmi ian rămas bun
delà sluga credincioasă, iar în locul lui îl iau pe
Orgonaşiu.
In 25 Octombrie primim ordin de plecare.
Regimentul predă tranşeele din dealul Ulmului
şi Rusului şi ia poziţie nouă pe dealul lalovit, cu
vre-o patru kilometri mai la Sud. Noi, cu colo­
nelul, plecăm din Roşul, călări, peste dealul Flo­
rilor. Ne coborîm în Valea Negri, trecem iarăşi
graniţa româno-austriacă pe la casa grăniceri­
lor. Trecem pe lângă biserica cu acoperişul roşu
şi ne îndreptăm pe şoseaua naţională ce duce
spre Pănaci. Regimentul a luat poziţie pe cul­
mea Ialovitului. Timpul s’a îndreptat, e cald,
soarele de toamnă ne încălzeşte din nou. Pămân­
tul umed saltă sub' copita cailor.
Ne stabilim în valea Pănacilor. Biserica de
lemn din capul satului e arsă până la temelii,
46

doar acoperişul de tinichea şi clopotul topit mai

străjueşte pământul înroşit şi afumat din mijlo­
cul cimitirului.
Plasez locul de ajutor mai sus, pe Tale, în-
tr’o casă ţărănească. Populaţia e fugită, abia ici
colo se mai zăreşte câte-un om. Suntem pe pă­
mânt românesc. Casele mari din lemn de brad,
bine încheiate, cu pridvor larg, răzimat pe stâlpi
ciopliţi şi încrustaţi, — arată, că locuitorii sunt
în bună stare.
Abia intrăm în casă, când soldaţii îmi şi
aduc un pui de câine ciobănesc, cu părul ca
puful de mătase. E vesel căţeluşul, sare sprin­
ten în jurul meu. Ne împrietenim, îl opresc la
mine şi îi dau numele „Cioban“ .
Afară, în tranşee, soldaţii lucrează la întă­
rirea liniei de apărare şi la adăposturi. Muncă
febrilă zi şi noapte.
Bineînţeles nici noi nu stăm cu mâinile în­
crucişate. Cu meşterul Zlota şi cu ajutorul de
sublocotenent Csidey fac o scăldătoare şi un loc
de deparazitare. Aduc delà magazia arsă a c o ­
operativei din sat un butoi gol de tinichea, pe
care-1 zidim într’un cuptor de cărămidă. Condu­
cem apa din vale pe un scoc în butoi şi, —. in
stalaţia e făcută. Apa caldă e introdusă într’o
cămară în care sunt instalate „putinele“ pentru
baie, făcute din buţi de vin tăiate în două.
Intr’o noapte sunt chemat urgent în tranşee,
pe muchea dealului, la doi soldaţi afirmativ bol­
navi de holeră. Incălecăm şi plecăm repede prin
bezna groasă. Străbatem valea plină de bolo­
vani, calul se poticneşte, nu mai poate merge,
şi-a sclintit piciorul. O iau pe jos, mai mult pi­
păind, prin întunericul nopţii. Insfârşit ajung pe
muchea dealului, unde aud glasuri de oameni.
Sunt aproape de tranşee.
Husarii mă conduc la cei doi bolnavi, pe
cari îi aflu svârcolindu-se. Ii vizitez la lumina
slabă a lampei de buzunar. Faţa li-e palidă, ce
nuşie şi stau ghemuiţi pe pământul umed şi rece.
Le administrez câte-o injecţie de pantopon, care
 47

ii linişteşte, apoi înveliţi în foi de cort îi trans­

portăm în vale, la locul de adăpost. E disenterie.
După miezul nopţii, Ruşii favorizaţi de bez­
nă, dau un asalt pe flancul drept al nostru şi
flancul stâng al Regimentului 9 Husari. In pri­
ma învălmăşeală intră în liniile noastre, dar
contra atacul îi scoate din poziţii. Se dă o luptă
crâncenă, corp la corp. Rămân mai mult de una
sută de prizonieri în mâna noastră, între ei şi-un
prinţ nis.
După vre-o câteva zile predăm poziţiile al­
tei unităţi, iar noi plecăm la Vatra-Dornei, unde
ne vom odihni trei-patru zile, — aşa ne spune
ordinul. Ne bucurăm, ne facem planuri: vom
face băi în stabilimentul balnear. Abia aşteptăm
<ă fim în oraş. Dar când ieşim din vale, un nou
ordin ne schimbă planul. Suntem trimişi urgent
ia Păltiniş, unde Ruşii încearcă să rupă frontul.
— Adio odihnă, adio băi! — zic necăjiţi
băeţii.
O luăm în sus pe şoseaua bine întreţinută.
La Păltiniş patru companii intră în linia de foc,
pe Dealul Vânăt, restul rămân în rezervă.
Noaptea dormim într’o casă mică, de lut,
afumată!, înghesuiţi unul într’ altul. Numai Maj-
theny nu-şi află locul. Se trânteşte pe laviţa în­
gustă, care-i intră adânc în carnea obosită.
In 18 Noembrie, în sfârşit plecăm, pedestri la
Vatra-Dornei. Caii regimentului au fost trimişi
departe, înapoia frontului. Plâng husarii după
cai.
Ajungem seara târziu în oraş, unde suntem
încartiruiţi. Cinăm repede şi ne culcăm rupţi de
oboseală cu gândul la fericirea zilei de mâine,
când ne vom scălda.
Dar noaptea pe la ora patru e alarmă. Eşim
din culcuşurile calde, tremurăm de frig în maga­
zia gării, unde aşteptăm învagonarea trupei.
Suntem îmbarcaţi în vagoane de marfă şi
plecăm spre Iacobeni. Aici ne aşteaptă ordinul:
— „Ca unitate odihnită (am venit o jumă-
 48

täte de oră cu trenul), vom intra imediat în

iront, la Ciocăneşti“ .
Dimineaţă de iarnă timpurie. Un vânt aspru
şi rece ne suflă zăpada proaspătă în faţă. Drumul
e îngheţat. Mergem tăcuţi, în frunte cu colonelul
răzimat pe băţ. Ici-colo câte-un soldat alunecă
pe luciul gheţii, rostogolindu-se sub povara ra­
niţei.
Poposim în satul Ciocăneşti, comună mare
românească. Colonelul şi aghiotantul sunt încar­
tiruiţi la preotul Dan- Eu am sălaşul la cantorul
bisericei.
Seara, când mă întorc delà masă, găsesc pa­
tul aşternut pe laviţa cea lată. Pe culmea mun­
telui suliţi de lumină brăzdează cerul, bubuitu­
rile surde străbat valea, rachete îşi scutură lumi­
na galbenă deasupra noastră.
Intru în camera vecină, unde cantorul stă la
masă, în mijlocul familiei, citind din Biblie. A
fost informat de ordonanţă că sunt român, fe­
cior de preot ortodox. Se bucură că mă poate
găzdui la dânsul.
— Şedeţi la noi, domnule doctor, — îmi zice
Polovei. — In volbura aceasta îmi cade bine
când pot găzdui un frate de sânge. De-o sută
cincizeci de ani aşteptăm noi sosirea vremii. De
atâta amar de vreme dorim dreptatea şi liberta­
tea. Iată au trecut o sută cincizeci de ani, de
când ne a rupt Austria delà sânul Moldovei —
mama noastră. De-atunci plânge necontenit
scumpa noastră Bucovină. Numai acela — arată
spre chipul lui Ştefan cel Mare, pus deasupra
uşei, — numai el mai ţine sufletul în noi, şi
speranţa că pământul lur va fi iarăşi liber. Şi el,
Ştefan, zace în pământ înstrăinat acum, la Putna;
somnul îi este tulburat de glasuri străine. Şi el
aşteaptă; învierea, care trebue să vină aşa cum
vine primăvara după iarnă. De o sută cincizeci
de ani se sfarmă viaţa noastră în viforul sclă-
viei. Viitorul ni l-au frânt, cum se frânge floarea
în mâna brutală a inimei de piatră. Colo la ră
sărit au năvălit Rutenii, izgonind răzeşii lui Şte-
 4»

ian, valea Ceremusului răsună azi de glasuri

străine, munţii, izvoarele, plaiurile au primit alte
nume. In inima târgurilor noastre intră colo­
nişti germani, evreii străbat mereu şi ne iau cele
mai mănoase locuri. Azi-mâine suntem izgoniţi
din casele noastre şi de pe holdele strămoşeşti.
Mormintele străbunilor se acopere cu ţelină şi
burueni.
Mă uimesc şi mă dor cuvintele drepte ale
cantorului. Plec cu gândul dus departe şi cu sufle
tul tulburat. Mă tolănesc pe pat, dar nu pot a-
dormi. Privesc în bezna care s’a întins ca o po­
vară deasupra noastră. Pe culmea Mesticăneşti-
lor începe iarăşi lupta.... In bubuitul tunului simt
cum plânge trecutul sugrumat al acestei provin­
cii, în licăririle din deal licărirea conştiinţei a
cestui popor brav, bun şi cuminte, sclav al bună­
tăţii lui şi jertfă perfidiei austriace şi ruseşti. O
să vină vremea, dimineaţa, frumoasa dimineaţă,
primăvara învierii, când lanţurile întunericului
vor cădea zdrobite....

Seara următoare plecăm spre Gârlibaba. La

cătunul Botoşului o luăm spre dreapta, urcând
dealul Fruntea. Cărăruia săpată în coastă este
îngheţată, vântul aspru şi rece ne suflă în faţă
şi în ochi. Abia înaintăm împleticindu-ne în în­
tuneric. Majtheny se ţine strâns de mine, abia
îl pot târî de mână:
— Dă-mi plosca doctore! Nu mai pot merge.
Dă-mi romul să mai prind putere!
Când ajungem în vârful muntelui, e aproape
miezul nopţii. Schimbul se face repede. Intrăm
într’un adăpost mai mare. Plosca mi-e goală şi
abia-1 mai pot târî pe Majtheny. Ceaiul fierbinte,
făcut în grabă, ne încălzeşte. Apoi ne trântim
îmbrăcaţi pe priciul comun, unde ne înghesuim
unul într’altul. Noaptea e neliniştită. Tunurile
bat într’una spre Cârlibaba şi Mesticăneşti.
Dimineaţa în culmea muntelui ni se deschi­
de o privelişte încântătoare. La Vest munţii Pris­
lopului, la Nord munţii Tătarca şi Valea Ţibău-

4
50

Iui brăzdează orizontul. La Sud, muntele Suva-

rul, Vârful Omului şi Stănişoara închid ca un
colier valea pitorească. Pretutindeni păduri de
brad. Aerul curat şi aspru umple plămânii obo
siţi, înviorându-ne trupul.
Urmează apoi zilele senine. Soarele are de­
stulă căldură. Sus în vârful muntelui e cald, plă­
cut. Ublăm numai în haină.
Ordinul de zi arată că vom ierna aici. Fa­
cem toate pregătirile pentru iernat.
La stânga avem Regimentul 2 Husari şi 9
Husari, mai la vale e un batalion din Regimen­
tul 50 Infanterie din Ardeal, iar la dreapta Re
gimentul 5 Husari. Linia Ruşilor în unele locuri
e foarte aproape. Abia o sută) de metri în vârful
muntelui. Prin luminişurile pădurei se văd bine
şanţurile duşmanului, întăriturile şi sârmele
ghimpate. Pe deasupra pădurei şuviţe vineţii de
fum brăzdează cerul: acolo sunt adăposturile şi
bucătăriile.
Intr’o zi primesc cea dintâi scrisoare de-
acasă. Mama mă roagă să intervin pentru elibe­
rarea fratelui mai mare, — internat de patru
luni, într’un lagăr la Şopron.:
— „Casa ni-e distrusă, nu mai avem nimic,
totul s’a prăpădit. După retragerea armatei R o­
mâne am fost evacuaţi cu forţa şi aduşi pe jos
vre-o şaizeci de kilometri, prin frig şi ploaie, cu
nepoţii mici în braţe. Abia am ajuns la S., la
cumnata ta. Tatăl tău e grav bolnav, Doctorul
Mauksch nu mai are nici-o nădejde de vinde­
care. Suntem foarte trişti. Tu fă ce poţi şi sal­
vează cel puţin pe fratele vostru, scoate-1 din în­
chisoare, măcar el să fie acasă, între ai lui, cari
sunt fără razim....“ — îmi scrie mama în scrisoa­
rea pătată de lacrimi.
Scrisoarea mamei îmi răscoleşte sufletul, —
sunt trist şi necăjit. Casa părintească e distrusă,
părinţii, fraţii, surorile, cumnaţii pe drumuri,
fratele dus în lanţuri departe în surghiun, ceilalţi
pribegi, idealul naţional pe cale să se destrame,
armata română în retragere, tragedia româneas-
 5t

jumtöUi4Remä»ä--in -X£t£agerer4rage<Ua
că..,, nici-o speranţă de scăpare.... toate îmi apasă
inima.

Aproape în fiecare noapte e alarmă. Dormim

îmbrăcaţi, încălţaţi şi cu echipamentul pe noi.
Lângă mine doarme locotenentul Majtheny, care
e grav bolnav, îl ţin cu morfină. Doarme neliniş­
tii, cu somnul tulburat de visuri grele. Strigă
după ajutor şi se svârcoleşte între noi în spas­
muri, ca un copil.
In fiecare zi dimineaţa iac vizita medicală,
inspectez tranşeele, adăposturile, bucătăriile, iar
după amiază cobor în valea Bistriţei, unde e in­
stalat într’o baracă de scânduri, locul de ajutor
al Regimentului şi-al celorlalte unităţi vecine. —
Aici îl întâlnesc pe prietenul meu, doctorul Va­
sile Paşca din Cluj şi pe doctorul Heiner, îm ­
preună cu un medicinist român bucovinean.
Baia adusă cu noi delà Pănaci şi desinfecfo-
rul pentru deparazitare, funcţionează bine.
Seara, după ce mi-am terminat lucrul, mă
întorc spre culmea muntelui, la adăposturi. Drum
lung şi greu pe serpentina întortochiată şi piezi­
şă. Mă sprijinesc în toiagul făcut dintr’o suliţă
eăzăcească. Cina o iau în vârful muntelui. După
cină jucăm cărţi discutăm, sau facem muzică cu
un gramofon hodorogit. Csernat ne cântă ro­
manţe şi cântece populare.
Intr’o după miază cobor în vale, unde fac
şi-o baie, după care stau lungit pe laviţa de
brad. Târziu, spre seară, plec la adăposturi, unde
ajung cu noaptea în cap, gâfâind şi transpirat.
Camarazii joacă cărţi şi cântă. Mă aşez şi eu
la masă să mânânc, când observ că-mi lipseşte
lânţişorul-amulet delà gât, primit delà logod­
nica mea la plecare. Mă ridic speriat, uit foamea
şi oboseala, o iau în goană jos, spre vale. Simt
o mare bucurie când aflu lănţişorul pe laviţă în
camera de baie unde-1 uitasem.
Mă întorc fericit, nu mai simt nici-o o b o ­
seală. Ajung în vârful muntelui de-odată cu pri-

4*
 52

l.sforăie pe întrecute. Mă trântesc şi eu între ei.

■ţ.mele luciri ale zorilor. Băeţii dorm duşi, unii
y p e scânduri, mâna îmi caută lănţişorul, il pipăi
într’una. E aievea la gâtul meu. Sunt mulţumit
şi liniştit.
Mai am legat de gât şi un săculeţ- Acesta mi
l-a dăruit mama la plecare. In el e pământ de-
acasă, — din grădina noastrăl:
— „Să ai măcar un bruş de pământ de-aca-
să, dacă vei muri, o să-ţi uşureze somnul“, —
mi-a zis mama plângând când mi l-a legat.
Săculeţul e înfăşurat într’o bucată de măta­
se tăiată din odăjdiile tatii. Şi azi se mai simte
încă mirosul de tămâie, de smirnă şi de busuioc.
Miros de smirnă şi de busuioc: simt pe tata lângă
mine, mă apără de rele şi de primejdii.
Pe fereastra mică intră primele raze ale di­
mineţii. Ele se reflectează palid pe faţa noastră
îngălbenită. Băeţii sforăie. Locotenentul Maj-
theny încârligat în spasmul boalei respiră greu
şi geme.
Dinspre Vatra-Dornei ţăcănit de mitralieră.
Ici-colo prin tranşee câte un pocnet răsleţ de
armă arată că avantposturile sunt treze.

In timpul liber trec pe la locotenentul Koi-

lany- Are adăpostul chiar în colţul liniei, săpat
adânc în lutul galben. In civilie e inginer, dar
se ocupă şi cu literatura. E şi poet vestit. Prieten
nedespărţit cu Ady — genialul poet maghiar. Are
idei avansate şi liberale, este adeptul şcoalei „Se­
colul al XX“ a lui Iaszi şi Ignotus. Admir omul
acesta bătrân, care deşi bolnav, totuşi e aici în
front în linia întâia, unde îşi face datoria. A fost
mult timp pe frontul sârbesc, unde a contractat
o boală grea de nervi. Cei mari nu 1 iubesc, zic
că e revoluţionar, defetist, cu toate că el nu e de­
cât un om cu suflet larg şi înţelegător. Caracter
dârz cu cei de sus, dar blând cu cei mici.
Din prima zi îmi înţelege sufletul şi proble­
mele noastre naţionale. îmi place să stau cu °1
de vorbă, căci pot vorbi deschis atacând ches-
 53

Z ' primejdia de-a fi bănuit ca „trădător de patrie“ .

3. — „Ce rost are răsboiul acesta pentru na-
4* tiuni pe cari cu alţii nu le-aşi putea discuta fără
V ţiunea maghiară? — zice încet Kollany, măsu-
rându-şi fiecare cuvânt- — Ce rost are jertfirea
şi sângerarea poporului maghiar? Nu-i văd în­
ţelesul, nici rostul. De ce se pune pururea pro­
blema: „eu sau tu“ , de ce nu „eu şi tu“? De ce
să nu credem în înţelegerea între oameni, Î11
bunătatea sufletului şi în iubirea de-aproapelui,
care singură poate să fericească oamenii şi po­
poarele? La noi, din păcate, s’a făcut politică cen­
trifugală. deşi aveam nevoie de o acţiune centri-
petală. Iată cauza pentru care voi, naţionalită­
ţile, doriţi să vă rupeţi de trupul maghiar. Şi
pentru ce? Credeţi că între fraţii de sânge veţi
afla mântuirea şi fericire? Fraţi de sânge! Ha...
Ha...Ha.-., dar nu vedeţi cum ne sfăşiem noi —
fraţii de acelaş sângë? Priveşte politica noastră
nenorocită, cum se sfâşie frate pe frate. Voi sun­
teţi încă un trup şi suflet, înregimentaţi în par­
tidul vostru naţional. Noi suntem divizaţi în su­
te şi mii de bucăţele — partide politice, — cari
ne-au ruinat ţara şi ne sapă mormântul. Şi ei
numesc asta politică naţională şi dragoste fră­
ţească! Să-ţi aduc numai un exemplu: Iată, lup­
ta disperată ce se dă între contele Tisza şi con­
tele Andrassy, şi vei vedea iubirea frăţească ce
vă aşteaptă, când se va împlini visul, care vă
amăgeşte sufletul, ca o „fata morgana“ .
Daco-România deşi e un ideal frumos şi măr
reţ, nu e decât o himeră, o utopie. Vă veţi
frânge gâtul în căutarea ei.
Priveşte harta şi vei vedea unitatea geogra­
fică ce ne înlănţueşte ca un cerc de fier. Apele
voastre tind înspre pusta ungară, unde se imbină
cu apele şi pământul nostru, după cum şi noi
trebue să ne înţelegem şi să ne îmbinăim într’o
caldă armonie- Viforul care străbate pusta noas­
tră pleacă din munţii voştri înalţi ca să se poto­
lească în şesul domol al pustei. '
Vina cea mare o poartă împăratul! Acolo,
M

sus, la Viena! Nu numai voi suferiţi, ci şi noi

am dat şi dăm lupte cumplite şi disperate pentru
libertatea noastră naţională. Viena blestemată.,
aceea ne ţine şi pe noi în cătuşe de fier, iar în
lupta noastră pentru libertate v’ain strivit pe voi
Da! Braţul celui ce luptă pentru viaţă nu se mai
uită unde loveşte, nici piciorul unde calcă. Şi noi
gemem, dragă camarade! Jugul austriac ne-apa-
să deopotrivă. Ştiu! Plângeţi, vă doare sufletul
rănit. Dar ţin să o spun, să strig în gura mare;
Răscoala lui Horia, Cloşca şi Crişan nu s‘a în
dreptat în contra poporului maghiar. Nu! Ci în
contra domnilor mari, latifundari lipsiţi de
suflet, împotriva cărora s’a răsculat chiar şi sân­
gele maghiar. Gândeşte-te la revoluţia unor io­
bagi nenorociţi, cum a fost Doja.
Avântul spre libertate al lui Avram Iancu
oare n’a fost sugrumat şi împiedecat tot de sus.
de împărat?
înţeleg că Hajdu-Dorogul, politica stearpă şi
încercările stupide ale contelui Apponyi de-a
maghiariza prin foc şi sabie v’a rănit sufletul.
Dar nu vedeţi, că şi noi avem datoria să ne apă­
răm fiinţa!
Recunosc dreptatea voastră. Vreţi libertate,
ceeace vrem şi noi, căci şi noi suntem în întune­
ricul robiei- Luptăm pentru acelaş ideal, deci să
nu ne sîâşiem, cum se sfâşie câinii, ci să călutăm
să aflăm platforma împăcării şi-a dreptăţii.
Uite ce frumos grăeşte cel mai genial poet
al maghiarimei — Ady, despre neamul tău şi
despre geniul vostru —- Goga. Nu vezi că şi pe
el l-au declarat de trădător, deşi în versurile liu
pline de focul sacru al dreptăţii, nu e altceva,
decât dragostea după adevăr şi dorul după 'o
viaţă mai curată, mai liberă şi mai cinstită a
naţiunei sale. Geniul poetului vede suferinţa se­
menilor săi oprimaţi şi batjocoriţi prin temniţi.
vede viitorul negru al neamului — iată ce bi~
ciueşte Ady în versurile lui! La voi, Goga este
ridicat în slavă. Versurile lui au scormonit sufle
tul unui popor; la noi, Ady, poetul cu geniul
 55

maghiar în vine, este huiduit, scuipat, batjocorit.

Şi pentru ce? Pentru că vrea dreptatea şi liber­
tatea celor obidiţi, a celor obosiţi şi maltrataţi
şi pentru că el vrea să-şi ridice neamul pe pie­
destalul dreptăţii, al gloriei şi al nemurirei.
Nu numai poporul vostru geme. Nu! Germa­
nul, Slovacul, Maghiarul, gem şi ei, după drep­
tate şi libertate, oftează după pământul negru,
brăzdat în cântec de slavă, pământ care mistueş-
te încet de veacuri oasele moşi-strămoşilor a că­
ror muşchi încordaţi au spart ţelina, umezi de-
trudă şi de sânge, pământul drag care nu a fost
niciodată al lor şi nu va fi al lor poate niciodată.
Deopotrivă duc cu toţii crucea grea a suferinţei,
sus, spre Golgota. Iar când, în furtună, e lipsă de
braţul lor vânjos, de muşchii oţeliţi în munca
aspră cu pământul, când e lipsă de ochiul ager
care să ţintească, atunci sunt aici. Priveşte-i:
sunt smulşi din bordeeie lor sărăcăcioase, aduşi
aici în bătaia gerului, a focului şi-a morţii- Ei
duc gemând crucea grea, cu spinarea încovoiată,
brăzdaţi de bice, prm drumuri pline de mără­
cini şi de amar.
Iată ce biciueşte Ady! Pentru asta va trebui
el să moară moarte de martir!
El nu e revoluţionar! El e apostol! E profe­
tul zilelor ce vor să vină!
In tranşee, răsună un răpăit scurt de armă.
Eşim afară speriaţi. Căpitanul Brunnhuber stă
de-asupra şanţului de legătură, cu arma fume-
gândă în mână, gesticulează nervos şi sbeară
către doi soldaţi, cari stau pe marginea şanţului.
—- Porcilor! Vă împuşc ca pe nişte câini tur­
baţi, dacă vă mai văd umblând afară din tran­
şee. Ne văd Ruşii şi praf ne fac adăposturile.
In fiecare zi e scandal pentru acest lucru.
Soldaţii umblă mai bucuros pe lângă şanţuri, pe
cărarea bătucită.
Intrăm din nou în adăpostul muced. Kol-
lany cotroboeşte prin lădiţa Iţii de brad, din
care scoate un volumaş cu poezii de Ady. Imi
citeşte cu vocea lui obosită şi tremurândă pasa-
36

gii înfricoşătoare. Din versurile mute străbate

durerea şi răsbunarea cruntă, ca o dâră de
sânge.
— Dragă Bodi! — spun eu, — e mare dure­
rea poetului care vede negru viitorul, dar ce
este durerea aceasta şi a noastră pe lângă du­
rei ea altora, durerea ocnaşilor legaţi In lanţuri?
Durerea acestora, durerea şi suferinţa sărăcimii,
— aceea este durerea cea mare, căci distruge
sufletul şi macină Sâmburele de credinţă, cum
ăe macină grăunţele sub greutatea pietrei. Asta
este durerea cea adevărată şi grea iàr nu a
noastră-
Ai înţeles tu vre’odată durerea animalelor
legate cu lanţuri grele? Priveşte jos în valea Bis­
triţei şi vei vedea durerea mută înlănţuită de
ieslea goală şi de povara grea, pe drumuri în
gheţate. Asta-i durerea fără margini pe care o
poartă în trupul săiu vita batjocorită, care n are­
çu vin te.
— Ai dreptate, doctore! — îmi zice locote­
nentul. Două lumi, două dureri. Durerea mută
pe care o poartă vita necuvântătoare, — pentru
om, şi cealaltă durere strigătoare, pe care o
poartă trupul istovit al fratelui strivit, — pentru
fratele liber. Durerea proletarilor, suferinţa ce­
lor lipsiţi de dreptate şi ajutor, aceasta este cru
cea grea, ce-o poartă spinarea încovoiată şi bi­
ciuită Aşa se fărâmiţează grăunte de grăunte,
energiile vitale.
Afară amurgul se lasă greoi. Prin uşa între­
deschisă a bordeiului înfierbântat de căldura so
bei, răbufneşte, amestecat cu aburi calzi, un aer
proaspăt şi rece, care ne înviorează corpul mo­
leşit şi sufletul trudit.
Kollany râde. Mi-e frică de râsul acesta. E
râs isteric.
Faţa-i galbenă ca ceara, i se brăzdează de
durere, muşchii' i-se încoardă, iar ochii-i devin
sticloşi, trupul mare şi greoi este cuprins de
-spasme.
— Nu te speria de mine, camarade! — spu-
 Sf

ne el. _ Nu-1 pot uita niciodată.... Nenoroci­

tul!... Eu l-ara omorît, cu mâna mea blestemată.
I-am văzut ochii negri şi mari, cuprinşi de spai­
mă, când glonţul pistolului meu i-a perforat ini­
ma. Am văzut spasmul corpului, luptându-se cu
moartea-.. Ochii aceia sticloşi, cari mă priveau...
imi sfredelesc inima, m’au rănit pentru totdea­
una.
Eu l-am omorît- Eu i-am răpit viaţa! Sunt
asasin. Da! Asasin! Glasul acesta mi-1 şopteşte
conştiinţa încărcată. Simt, văd corpul poticnit şi
ultima licărire de viaţă... Nu mai pot suporta
greutatea sufletului. Când vreau să râd şi eu ca
ceilalţi oameni* atunci apar înaintea conştiinţei
mele ochii aceia sticloşi şi trupul muiat în sân­
ge, svârcolindu-se în spasme... Mă doboară, mă
trage la pământ-., la el... în groapă.
O fi avut o soţie şi copii, şi eu l-am omorît
ca pe o fiară blestemată. O! clipă nenorocită!
Pe frontul sârbesc, la Valjevo, în 1915... în
tr’o noapte, la un contra-atac... mi-a eşit în cale
un munte de om... şi a murit de mână mea uci-
gaşă. De-atunci mă urmăreşte mereu omul a
cesta-.. Noaptea mă trezeşte din somn... II văd
cum se ridică din tranşee, de după cetina de
brazi şi ochii sticloşi mă urmăresc, nu-mi dau
răgaz nici să răsuflu.
Nu mai ştiu să râd! Surâsul pentru mine
este spasmul rece al morţii. Nu-i mai pot su­
porta greutatea, dragă prietine. Ce mi-a făcut
emul acela? întrebarea- aceasta nu-mi dă pace,
imi sună mereu în ureche, mă urmăreşte, cum
urmăresc copoii vânatul răniL
E noapte întunecată când părăsesc adăpos­
tul lui Kollany. Traversez singur şanţul afund şi
lung de pe culmea „Fruntea“ . Sufletul mi-e greu,
euvinlele grele ma apasă şi mă urmăresc. încerc
să le alung din suflet, dar ele se înfig tot mai
adânc... mă sfredelesc.-.
înaintea mea apar cei dragi mie: părinţii,
fraţii, surorile. Nu ştiu ce fac, unde se află, vor
58

scăpa oare cu viaţa din urgie? Sau, poate, au

ajuns şi ei în vârtejul morţii?
Ajung la adăposturi. E întuneric. Prin fe­
reastra mică, înfiptă ca un ochiu luminos în pă
mânt, o lumină slabă şi galbenă străbate afară
Din tranşeele din faţă pocnituri răsleţe despică
tăcerea nopţii.
Intru în adăpost. Băeţii sunt împreună. Azi
a mai sosit o companie delà Regimentul 9 Hu­
sari, ca rezervă, cu ofiţerii Tolnay, baron Rud-
nyanszky, Mariaffy, baron Banffy, Palló şi Pui
Soldaţii aştern masa pentru cină. Pe priciul
larg, trântit pe spate cântă Csernat. Cântări tris­
te din răsboi. Baritonul cald umple încăpere»
scundă, vibrând dureros în sufletul nostru. II
acompaniem şi noi, mai mult cu murmure. Ne
doare fărâmiţarea atâtor vieţi tinere, plăpânde.
Ce va fi cu noi, unde ne va strânge de gât mâna
rece a morţii? Aici în depărtare, între streini?
Ei îşi plâng trecutul milenar, eu îmi plâng
prezentul trist şi durerea neamului meu. Mă
arde tragedia fraţilor de acelaş sânge: Armata
română în retragere, Oltul, Argeşul, Câmpulun­
gul — ocupate... Şira Carpaţilor frântă... Lup­
te... lupte... Visul milenar se întunecă..-.
La ora nouă intră colonelul. Se opreşte în
pragul adăpostului şi ne spune cu capul des­
coperit:
— Băeţi! A murit împăratul.
Stăm muţi în picioare. Un fior rece ne tre­
ce prin suflet-
După câteva clipe vocea de bariton a lut
Csernat străpunge tăcerea:
— Trăiască Regele!
— Trăiască! — răspund în cor ofiţerii.
— Dis-de-dimineaţă vom jura credinţă' nou­
lui rege, Carol al IV4ea, — ordonă colonelul.
Ne aşezăm apoi la masă, timpul trece greoi,
vorbim mai mult în şoaptă. Tristeţea ne cuprin­
de sufletul.
In seara aceasta ne ducem la culcare mat
de vreme.
 A murit împăratul Francise Iosif. Monar­
hia Austro-Ungară se desmembrează! Am au­
zit-o din gura poporului de rând, din frageda
mea copilărie: „Dacă moare împăratul Francise
Iosif, moare şi Monarhia, se vor elibera popoa­
rele subjugate“ . — Cuvintele acestea răsunau în
sufletele noastre tinere, dornice de dreptate şi
de libertate. Acum ele mă urmăresc mereu.
• Disdd-dimineaţă ne rânduim în faţa adă­
posturilor, pe cărăruie, şi prestăm jurământul
de credinţă către noul rege, Car ol al IV-lea.
O dimineaţă mohorâtă. Jos, Cârlibaba e îm ­
brăcată în haina sură a ceţii-
—. Ura! Trăiască! — răsună prelung prin
creştetele munţilor şi prin văile înguste.
Rege nou, rege tînăr, idei noui, idei tinere.
Poate tînărul rege va afla calea spre înlăturarea
urei dintre suflete şi dintre popoare.

Dinspre Vatra-Dornei ţăcănit de mitralieră

sfâşit tăcerea munţilor. Ecoul se prelinge înde­
lung prin văi şi se isbeşte, plângând, în coasta
Suhardelului.
După amiazi vizitez flancul drept, mă cobor în
valea Stânei, la căpitanii Valérián, Kovács, Pa-
nos şi subloc. Csorba. Sunt oprit la cină. Apoi
eşim cu toţii în tranşee şi ascultăm cântecul
Ruşilor. Tranşeele sunt aproape unele de altele,
abia o fâşie îngustă ne desparte. Ruşii cântă,
voci minunate se împletesc într’o dulce armonie.
Cântece ruseşti de pe stepele întinse, cântece pli­
ne de durere şi iubire-.. „Volga...VoIga...“
Ascultăm muţi, cu ochii pierduţi în zare.
Soldaţii ies şi ei din adăposturi. Suntem cu toţii
afară în seara luminoasă.
La sârme, avanpostul ascultă şi el cântecul.
E nemişcat ca o statue de bronz, parc’ar fi vră­
jit şi el de-o mână nevăzută. Uităm răsboiul, du­
rerea, ura, suferinţa, duşmănia. Suntem numai
oameni, numai fraţi...
Aud din întunericul tranşee.) un soldat:
60

— Ce frumos cântă! Hei, frate! Şi ei sunt

oameni, şi pe- ei îi aşteaptă în fiecare zi şi în
fiecare clipă braţul părinţilor, soţia şi copiii, pă­
mântul pe care l-au lucrat cu mâna aspră de
mujic, pentru care sângerează şi mor moarte de
martir, pământ drag şi nouă, care nu va fi al
lor şi al nostru, poate niciodată.
Ce blestem groaznic a căzut pe capetele
noastre, că de trei ani ne călcăm în picioare şi
ne străpungem inima cu baioneta. Aici ne întâl­
nim oameni răsăriţi din pământul udat de apele
Tisei cu mujicii din stepele Siberiei şi Voîgei
Nu ne vedem, făşia asta blăstămată de pământ
ne înstrăinează, dar ne simţim bătaia inimilor.
Durerea, suferinţa comună trage punte deasupra
şuviţei de pământ, plină cu sârmă ghimpată.
Mă întorc acasă noaptea târziu, în poleiul
de argint al lunii.
In 18 Noembrie primesc scrisoarea frate­
lui meu, în care mă încunoştinţează, că tata e
grav bolnav.' Ştirile de pe fronturi ne arată oă
Falkenhayn a trecut Oltul şi se îndreaptă spre
Bucureşti.
Intr’o seară întunecată suntem la masă, când
colonelului nu-i prieşte vinul. Bătrânul e furios în­
totdeauna când îi lipseşte vinul şi tutunul.
— Locotenentul Spielmann mi-a trimis iarăşi
un vin mizerabil, — zice bătrânul. — O să-l în
văţ însă minte! Să vină telefonistul!
Telefonistul de serviciu intră în fugă-
— Telefonează-i domnului locotenent Spiel-
mann să se prezinte imediat la raport, la mine.
Ai înţeles?
— Trăiţi domnule colonel, am înţeles, —
strigă telefonistul.
Sărmanul Spielmann o să se sperie şi cum
o să gâfăie pe serpentină, în beznă. Drumul din
vale până pe muchea dealului ţine aproape două
ore, e urcuş mare.
Spielmann, care acasă e funcţionar de ban­
că, aici e comandantul aproviziorării. E jos în
vale, In barăci. In capul lui se sparg toate ne
 61

mulţumirile: când e rea mâncare^, băutura, sau

tutunul. I
Pe la ora unsprezece intră, suflârid greu şi
transpirat. Faţa-i pământie, tremură de emoţie
şi de frică.
— Am onoare să mă prezint, domnule C o­
lonel, — zice cu vocea înecată.
Colonelul izbeşte masa cu pumnul încleştat:
— Domnule locotenent, ce porcărie e asta?
Vin de acesta cutezi să-mi trimiţi? Ce crezi? As-
tai curată obrăznicie1 Spune-mi ce să fac cu
dumneata? De ce nu-ţi deschizi ochii la primi­
rea materialelor? Mâine să fie vin bun la masă!
Ai înţeles?
— Domnule Colonel! Nu-i vina mea, toată
Divizia a primit vin de acesta, — zice Spiel-
mann-
Intre timp scoate două butelii cu vin „F e
tiţa” din buzunarul larg al paltonului, punân
du-le pe masă în faţa colonelului.
— Sticlele acestea le-am rezervat pentru
Domnia voastră, — zice.
Colonelului i-a trecut mânia.
— Bine, bine...., — îi zice lui Spielmann. —
Iţi spun doar, să ştii să te aprovizionezi mai bine
de aici încolo. Cu ce mama focului să ne pe­
trecem timpul aici, în vârful muntelui, dacă nu
cu’n pic de vin bun, care te mai înviorează!
Şezi colo, Spielmann! Te-a obosit urcuşul? Hai?
Nu-ţi strică nici ţie puţină mişcare, prea ţi-a
crescut burta de când eşti la aprovizionare.
Bătrânul gustă vinul. Ii priieşte. In colţul
mesei, Csernat cântă cu ochii pironiţi la sticlele
cu vin.
E ora două noaptea. Spielmann cere un ceai.
Bătrânul colonel, dupăce a dat gata butelia,
pleacă la culcare. Noi mai rămânem. Csernat
cântă, mirosind butelia goală. Noi îl acompa-
niem.
Pe la ora trei, Spielmann se pregăteşte de
plecare.
62

— Rămâi aici cu noi, — îi zicem, — ai şi

tu un loc pe priciu.
— Nu rămân nici mort, — răspunde Spiel-
mann. Cât mai repede de aici- Bătrânul se poate
trezi şi mă înhaţă iar.
II petrec până departe pe serpentină. Spiel-
mann mă ia de braţ şi mergem aşa împreună.
In faţa noasft-ă, pe dealul Dedul, lumini galbene
se aprind şi m or în beznă.
Ne luăm rămas bun. El pleacă în jos pe că-
rărue, eu îl petrec cu ochii până îl pierd în
beznă.
După vre-o câteva zile Colonelul se îmbol­
năveşte din nou. Vreau să-l trimit acasă, dar i »
mă âscultă. Nu vrea să părăsească trupa. Ziua-
noaptea veghez la patul lui-
E 3 Decemvrie, ora zece dimineaţa. Dinspre
liniile ruseşti începe un fo c viu de artilerie asu­
pra adăposturilor noastre. Suntem apăraţi de
stâncile mari din vârful muntelui. Obuzele troz-
nesc în faţa noastră. Stăm pitulaţi după stânci.
In sus, pe cărăruie, tocmai acum vine loco­
tenentul Majtheny. Obuzele explodează în apro­
pierea lui. Sunt proiectile de gaz. Fumul galben
şi greu se aşează în rotocoale pe pământ ca un
nor de ploaie. Majtheny e trântit la pământ.
Fugim în ajutorul lui, îl ridicăm şi-l ducem
în grabă la adăpost- E intoxicat cu gaze. Faţa-i
e vânată, umflată, răsuflă greu şi înăbuşit. Aerul
miroase a fân putred şi ni-e greaţă.
— Mă duc şi eu în groapă — îmi şopteşte
nenorocitul prieten.
Ii dau primul ajutor, iar noaptea îl trimit,
pe targă, la Ambulanţa Divizionară din vale, la
Ciocăneşti.

In 7 Decemvrie seara suntem la cină. De­

odată intrând grăbit, telefonistul Oberding, iz­
beşte uşa cu tărie:
— Armata noastră a ocupat Bucureştii! —
strigă cât îl ţine gura.
 63’

Ofiţerii se ridică electrizaţi delà masă. E

mare bucurie intre ei. Colonelul strigă:
•
— Aduceţi repede sticlele cu şampanie! Să
i>em pentru victoriei
Oliţeni stau drepţi, în picioare, faţa ie ra­
diază de bucurie. Cântă cu toţii imnul naţional.
Numai eu stau palid, în vârtejul acestei fericiri
streine pentru mine, care îmi sfâşie inima- Vo­
cea mi-se. îneacă în durerea sufietului. Stau tre­
murând, inima-mi svâcneşte nebună. Visul copi­
lăriei este frânt, poate, pentru totdeauna.
Camarazii cântă, se veselesc, serbează victo­
ria. Eu plâng trecutul meu plin de avânt şi viito­
rul negru, ce mă aşteaptă.
Un camarad îmi vede emoţia, se apropie de
aiine, mă chemă afară, luându-mă de braţ:
— Du-te şi te culcă, prietene! Văd că suferi.
Ce să i faci? Iţi înţelegem durerea. Du-te, nu mai
-ta cu noi. Noi ne veselim şi ne bucurăm. Tu
pleacă! De ce să-ţi mai rănim şi noi sufletul?
In noaptea aceasta urgisită nu pot să adorm.
Mă svârcolesc pe patul meu de cetină de brad-
Aud cum răbufnesc din adăpostul vecin cânte­
cele de veselie. Ei se bucură, — eu plâng.
Suntem la 15 Decemvrie. Azi pleacă Colo­
nelul Cseresnyés. Boala i-s’a agravat. Trebue să
plece.
Dimineaţa îşi ia rămas bun delà trupă şi
delà ofiţerii din tranşee. După amiazi ne îmbră­
ţişează şi cu ochii umezi ne spune:
— Dragi băeţi! Greu şi cu inima îndurerată
mă despart de voi, cu cari am Împărţit binele
şi răul. Vă mulţumesc fidelitatea şi dragostea ce
mi-aţi arătat. Eu sunt bătrân, simt: azi, sau
mâine mă' va dobori boala la pământ. Nu plec
bucuros dintre voi, dragii mei- îmi sunteţi legaţi
de suflet. Iertaţi-mi severitatea, dar am fost mili­
tari, şi, în război. Luptaţi şi mai departe cu ace-
iaş avânt şi credinţă. Dumnezeu cu voi!
Ne strânge apoi mâna. Ochii tuturora sunt
scăldaţi în lacrimi. Pleacă bătrânul comandant,
de care ne leagă amintirea atâtor zile.
64

Il petrecem până la începutul serpentinei.

Aici ne îmbrăţişează iar. Rămânem pironiţi, cu
mâna la cozoroc pentru onor, în capul serpen­
tinei şi privim din deal cum se pierde colonelul
Cseresnyés prin întortochierile drumului de
munte.
Comanda a preluat-o locotenent-coloieiul
Makkay. Om cuminte, excelent militar, foarte se­
ver, dar drept- Cu dânsul à venit şi fiul său, Ati-
la, care e sublocotenent la mitraliere.
Dimineaţa următoare mă aflu în flancul
stâng, în tranşee. Pe la ora 10 sunt în adăpostul
lui Panos, jucăm cărţi şi bem ceai. Pe la pra 11
începe un bombardament violent asupra poziţii­
lor noastre. Pământul se sguduie, adăpostul şu­
bred trozneşte din încheeturi. Pământ, nisip,
pietricele ne cad pe cap subt izbiturile grana-
telor.
— Asta nü-i glumă, — zice căpitanul. —
Haideţi afară!
Noi râdem " Dlauchy şi Tallinn joacă mai de­
parte. Dar izbiturile troznesc tot mai aproape.
O lovitură groaznică face să tresărim cu adăpost
cu tot- Acum vedem că nu-i glumă.
Ne ridicăm în grabă şi ne repezim afară,
în şanţuri. Aerul şueră, plânge, geme. Pâlnii
negre de pământ şi fum se ridică de după para-
peturi şi redute; brazi înalţi sunt rupţi în două,
smulşi din rădăcină şi culcaţi cu vuet uriaş la
pământ. Yueşte pădurea, ca un vifor uriaş.
Parapetul izbit cu furie se mişcă. Totul pare
un vulcan.
Stăm întinşi pe burtă în şanţul umed. Pietre,
pământ, bucăţi de arbori sboară de-asnpra şi ne
izbesc corpul. Ne Tac un una cu pământul
Strigăte disperate se aud: ..-.Ajutori.... Sani­
tari!....
In apropierea noastră un obuz căzut în plin,
omoară trei husari. După un alt parapet, căpita­
nul Lednicky şi, fănrichi Korbuly şi Pâlmay sunt
scoşi aproape sufocaţi de sub dărâmături.
 65

Când se sfârşeşte focul, ne întoarcem la

adăpostul nostru. E aruncat în aer, un morman
de pământ şi grinzi rupte îi arată locul. Răsu­
flăm uşuraţi: am fost salvaţi. In şanţul umed e
întins soldatul Francise Elesz- E mort. Ii scoa­
tem avutul din buzunare: un briceag, o oglindă,
o carte de rugăciuni şi un port-moneu cu 30
de bani.
Mă întorc spre casă, seara, cu sublocotenen­
tul Kövér. Trecem prin faţa adăpostului lui:
— Vino înlăuntru! — îmi zice.
încăpem cu greu în mica scobitură făcută
în stâncă, în care e săpat şi patul ingust de trei
palme. Abia dacă te poţi culca în dungă. Nu peţi
sta drept în încăpere, căci îţi isbeşti capul de
grinzi. Aici stă Kövér. Pe perete, deasupra patu­
lui, într’o crepătură a stâncei e înfiptă o baio­
netă ruginită. De ea atârnă un pistol mare pen­
tru rachete.
— Cu ăsta mă apăr eu, când vor năvăli
Ruşii în tranşee — spune râzând camaradul. Le
trag în burtă câte-o rachetă.
Ne despărţim râzând- Eu plec la adăpostul
meu, unde aflu o carte poştală pe masă. Fosta
mea ordonanţă, Ştefan Ion, îmi scrie: „Prea
mult doritul meu stăpân, veţi afla despre mine
al Domnia-voastră puţăr (ordonanţă) Ion, că mă
aflu bine. Veţi şti că ieu totu bine o ducu, că’s
totu la cănţălarie ordinanţu. Vă rog, domnule
locotenent să facieţi bine să-mi mai scriţi dacă
o să primiţi puţinele mele cuvinte că să ştiu că
unde sunteţi. Tot Orgonaşiu ie puţăr? Servus, Vă
sărut mâna răspuns iute al D-Tale puţăr. Ion“ .
Cuvintele sincere ale ordonanţei mă învio­
rează. Mi-aduc aminte cu drag de el.
Ii şi răspund în grabă.
Petrecem zilele în linişte. Troieni grei aco-
per muchea muntelui. In timpul nopţii e o acti­
vitate febrilă prin tranşee. Se adâncesc şanţurile,
se sapă noui caverne în stâncă, şanţuri de legă­
tură şi- întărituri. Adăposturile se adâncesc la

5
 66

patru-cinci metri în pământ, pentru a fi asigu­

raţi contra artileriei grele.
In adăposturile întunecoase sunt îngrămă­
diţi soldaţii ca scrumbiile în cutie. Aerul e su­
focant şi umed, dar cel puţin suntem în sigu*
ranţă.
Primim tunuri mici pentru tranşee. Au ca­
libru foarte mic, crezi că sunt jucării pentru co
pii. Obuzul lor e ca o bijuterie. Stăm şi le : d-
mirăm, când sublocot. Ciorba trage prima salvă.
După vre-o câteva zile mă cheamă căpitanul
Reiber. Când dau să intru în tranşee, văd isbuc-
nind din muchea muntelui un val de fum albu­
riu, însoţit de-o foşnitură.
— Ce-o fi asta? — întreb. — Doar n’o fi ex­
plodat depozitul de muniţii? Nu cred, căci n’ am
auzit explozia.
O iau în goană prin tranşee. Din şanţuri
apar oameni speriaţi, fugim t u toţii prin şanţul
întortochiat spre poziţia lui Kövér. Când ajun­
gem în faţa adăpostului, vedem cum soldaţii scot
pe Kövér şi pe ordonanţa lui de sub: dărâmă­
turi. Amândoi au faţa afumată şi sunt plini de
ţărînă. Tavanul şubred al adăpostului e svârlit
în laturi.
— Ce s’a întâmplat? — întrebăm în grabă.
Sublocotenentul cu faţa neagră de fum,
râde. Iar ordonanţa ne povesteşte:
— Domnul sublocotenent a scos pulberea
din cartuşe şi când avea o grămadă mare de
praf de puşcă pe masă, aprinzând un chibrit şi
ţinându-1 deasupra prafului, îmi explicăi: „vezi
mă, idiotule, pulberea nu explodează numai da­
că e atinsă direct de foc. Altfel poţi sta liniştit,
căci nu se aprinde“ .
Nu pe dracu! Abia a aprins chibritul şi a-
propiindu-I de pulbere, aceea a luat foc. N’am
mai văzut nimic, am simţit numai izbitura în
stâncă şi mirosul de pucioasă, care şi acum uni
strânge gâtul. Noroc, că nu ne-am nenorocit.
Primim ştirea că Puterile Centrale au oferit
pace Antantei. Regele Carol a făcut demersuri
 6T

oficiale pentru împăcare. Prinţul Sixtus a fost

în misiune. Nu cred că Antanta o să primească.
Urmează zile liniştite. Cerul e senin. Sus în
culmea muntelui e cald. Lucrăm cu zor la lăr­
girea serpentinei. La mijlocul drumului ridicăm
un adăpost, o staţiune „Relais“ , unde avem în
permanenţă ceai cald cu rom şi unde se pot
odihni soldaţii.
Intr’o zi, pe la ora unu, Ruşii atacă din _mu
la Valea Putnei, în faţa Mesticăneştilor. Valuri
mari urcă dealul. Puhoiul Ruşilor pare să cutro-
pească liniile noastre. Zi grea, dar Ruşii sunt
iarăşi opriţi şi izgoniţi din faţa întăritorilor co­
lonelului Dănilă Papp.

~w

5*
 Crăciunul în războiu

24 Decembrie 1916. — Ne pregătim de săr-

Jbăitoarea Crăciunului. Am primit multe cadouri.
De seară vom împodobi bradul obişnuit şi ni
se vor distribui darurile primite din „Hinter­
land“ .
După amiazi cutreer tranşeele, intru în adă­
posturi să dau bineţe creştineşti şi să doresc săr­
bători fericite oamenilor. Intr’un adăpost văd,
înaintea unui brăduleţ, împodobit numai cu
două luminiţe, un soldat bătrân cântând o co­
lindă dureroasă. Mă impresionează simplicita­
tea aceasta şi melodia dureroasă, izvorită din
sufletul lui amărît. întind mâna bătrânului sol­
dat care isbucneşte în lacrimi. Plâng şi ceilalţi,
plâng şi eu, cu ei. Durerea lor, durerea mea....
— Lasă, moşule, — îi zic, — o să treacă şi
volbura aceasta. La anul o să fi acasă, în pace,
între ai dumitale, în fericirea căminului, la baba
dumitale. O să fie iarăşi bine.
Plec grăbit, cu inima rănită. Nu mai pot
suporta durerea atâtor oameni nenorociţi, smulşi
din căminul cald şi aruncaţi aici în ghiarele
morţii, — fără nici-o vină.
Seara împodobim pomul din adăpostul no­
stru. Când intră colonelul, aprindem lumânările.
Colonelul împarte cadourile: cutii de ţigarete,
batiste, ciorapi şi ciocolată. Ne dă şi câte-o ta-
70

bacheră din metal negru, cu inscripţia: „Crăciu­

nul în război, anul 1916” .
Stăm trişti în faţa bradului împodobit şi lu­
minat. Ne gândim la Crăciunul plin cu jucării şi
bunătăţi al copilăriei noastre.
Colonelul încearcă să ne înveselească. Dar
nu isbuteşte. Nu ştiu ce e cu mine, toată ziua am
fost deprimat, ceva mă strânge de gât. îm i vine
să mă aştern pe pământul îngheţat şi să plâng,
aşa cum plângeam în copilărie, când lacrimile
scurse spălau durerea trecătoare a sufletului. —
Poate, amintirile copilăriei, legate de această
seară, sau viaţa fără de nici-o speranţă a pre­
zentului, tinereţea mea frântă, sau dorul după
ai mei, îmi scormoneşte sufletul.
Csernat cântă. Colonelul îl acompaniază, cu
tenorul lui curat. Apoi dăm drumul gramofonu­
lui uzat, care scârţie vre-o câteva arii arhicunos­
cute. Dar nimic nu mă poate înveseli.
— Ce-i cu tine doctore? — mă întreabă co­
lonelul. De ce eşti aşa de trist astă seară? Ai
vre-un necaz, sau eşti bolnav?
— Nu ştiu, domnule Colonel, ce e cu mine,
dar am ceva aici, la inimă, ce mă apasă şi mă
strânge.
—- Haide! Cântă-ne şi tu ceva, vre-o cântare
românească. îmi plac atât de mult cântările
voastre, doina voastră, plină de dor şi de du­
rere. Sunt şi eu din Ardeal, am copilărit cu voi,
cunosc sufletul vostru. Haide! Cântă... de pildă:
„Şti tu, când te ţineam pe braţe....“
Nu pot cânta, cântecul îmi îngheaţă pe buze.
— Vă rog, să mă iertaţi, domnule Colonel,
dar nu pot cânta, — îi răspund.
— Atunci o să ţi-o cânt eu, aşa cum o ştiu,
fără’ cuvinte — zice Colonelul Makay.
Melodia cântării vibrează prin sufletul no­
stru: „Şti tu....“ viers românesc că-mi cutremură
fiinţa. Tenorul limpede sună lin în adăpost, în
fata bradului împodobit cu lumânări şi cu lan­
ţuri de hârtie colorată.
Mijesc zorii dimineţii când ne culcăm. Dar
 nu pot adormi. Stau culcat pe priciul de brad
şi privesc ore întregi, prin fereastra adăpostului
vârful îmbrăcat în veşmânt alb al muntelui
„Omul“ şi pădurea neagră care-1 înconjoară, pre­
cum un lăchiţar negru gâtul alb al unei fecioare.
Gândul mi-e dus acasă... Seara sfântă, zâm­
bitoare, scăldată în undele colindelor..., aproape,
lângă tata..., îmbrăţişarea mamei..., fraţi..., su­
rori..., prieteni..., colindele cari străbat prin gea­
mul încrustat cu mii de flori de ghiaţă... iubirea
de-aproapelui care s’a născut în ieslea delà
Vifleim... mântuirea neamului omenesc... dorul
după libertate... fericire... toate... toate îmi apasă
greu sufletul şi creerul.
Mai târziu am aflat că’n noaptea aceasta de
veghe a murit tatăl meu, în surghiun.
In 26 Decembrie primim ştirea că Wilson,
preşedintele Statelor Unite, a făcut propunere
pentru pace, pe baza a lor patrusprezece puncte.
Ziarele Antantei scriu că: „Germanii pot
avea pacea dorită, dar numai pe baza condiţiu-
nilor stabilite de Antantă. Noi totdeauna am do­
rit şi dorim distrugerea mecanismului militar
prusac” .
In cercurile franceze condiţiunile sunt ur­
mătoarele:
„Germania va preda întreagă flotă de răz­
boi şi fabricile de muniţii, va plăti despăgubiri
de război Franţei. Turcia va preda Dardanelele,
iar Italia va primi Trientul şi Istria. Antanta
pretinde reparaţii suficiente pentru trecut şi ga­
ranţii pentru viitor“ .
Deasemenea şi în Rusia, Duma respinge cu
unanimitate condiţiile de pace ale germanilor:
„Rusia nu poate încheia armistiţiu sau pace, pâ­
nă când mai este un singur soldat inamic pe
pământul sfintei Rusii“ .

i. Ianuarie 1917. — Oare Anul Nou în care

intrăm, va aduce pacea mult aşteptată? Sau şi
acesta se va înăbuşi în şiroae de sânge. N’a fost
72

destulă jertfă? Molochul groaznic încă nu s’a

săturat?
Dureri noui se vor revărsa asupra omeni-
rei îngrozite. Viforul s’a deslănţuit şi nu este
putere omenească care să4 stăvilească. Distru­
ge tot ce-i iasă în cale. Ücide bucuria în inima
plăpândă a copilaşului öevinovat, distruge iubi­
rea şi credinţa în inima femeii. Blestem strigă
mireasa rămasă nenuntită, copilul rămas pe dru­
muri şi văduva care nu mai poate plânge. Cine
va fi în stare să restabilească legăturile rupte
între fiu şi tată, între frate şi frate?
Sărmană generaţie călcată în picioare! Ge­
neraţie înfierată cu pecetea grea a sângelui şi-a
morţii! Când şi unde te vei odihni!? Unde va fi
oprirea? Unde? Suntem doar abia la începutul
dezastrului. Acum fierbe, clocoteşte în cazanul
satanei noua viaţă şi ordine socială. Nu i se vede
încă ţinta şi calea. Ce răspântii o să apuce? Un­
de o să ajungem? Şi câţi o să ajungă? Vifor
groaznic, care calcă, rupe şi dărâmă tot din cale,
pentru ca în urma lui să răsară o altă viaţă.
O nouă generaţie, hotare noui, noui ţeluri şi
noui idealuri nasc din spasmul acéstor ani. Noüi
lupte şi valuri de sânge ascunde în pântece vii­
torul.
Cutropit de aceste gânduri triste păşim pra­
gul anului celui nou.
Ne înbrăţişăm cu toţii şi ne sărutăm, când
Colonelul aprinde iarăşi lumânarea. Miezul nop­
ţii a trecut.
Cadoul Anului Nou sunt: punctele lui Wil­
son. O oază în marea de focuri şi de blesteme.
Pace, libertate, bună înţelegere, împăcarea nea­
murilor. Idei generoase şi frumoase!
.Va fi oare în stare generaţia noastră înebu-
nită să şi-le însuşească? Să fim iarăşi acasă! Li­
beri! In pace, iubitori şi iubiţi de inimele celor
dragi! Oare vom mai putea să ne bucurăm de
linişte şi de iubire, noi, cei a căror ureche s’a
obişnuit cu zgomotul de arme şi cu bubuitul
tunurilor, iar sufletul cu şiroaiele de sânge ne-
 73

vinovat? Va mai fi oare capabilă generaţia noa­

stră să s’aplece în faţa poruncilor divine: „nu
ucide!“ , „iubeşte-ţi de-aproapele ca pe tine în­
suti!“ ?
Ziua Anului Nou o petrecem în linişte, re­
semnaţi. Sufletul rănit doreşte pace, linişte tă­
măduitoare şi vălul alb al uitării, aşa cum co­
vorul alb al zăpezii căzută astă-noapte a acope­
rit pământul rănit şi însângerat, cu veşmântul
ei neprihănit.
Ziua următoare primesc o scrisoare datată
din 24 Decemvrie, delà fostul meu profesor, Dio-
nisie Szabo, din Cluj. E şeful fratelui meu, în
clinică:
— „Dragul meu! — îmi scrie profesorul. —
Cu durere îţi aduc la cunoştinţă, că fratele tău a
trebuit să plece urgent la tatăl tău, care e grav
bolnav. Tu fi tare, primejdia o să treacă şi iarăşi
o să fie bine....“
Iată, se adeveresc presimţirile care mă chi-
nuesc de-atâta vreme. De multe zile simt cum mă
pândeşte ceasul rău, cum mă urmăreşte prin
şanţuri, prin văgăuni, pe culmile dealului bătut
de vânt. Tată dragă! Bunul meu părinte! Să te fi
stîns în groaznicul surghiun, printre streini? De­
parte de casa noastră părintească, pe care a clă­
dit-o căldura inimei tale? Cât ai suferit pentru
dreptate, pentru credinţa strămoşească, pentru
binele semenilor tăi şi pentru bunăînvoirea între
oameni! Să se fi oprit bătaia inimei calde şi să
se fi stâns ochii cari căutau pe culmi curate
dreptatea divină? Fără măcar ca fiii tăi pe cari
i-ai crescut medici să-ţi poată da o mână de aju­
tor, sau baremi să-ţi şteargă sudorile reci de pe
frunte....
Două zile trec în neliniştea aceasta, când în-
ir’o seară mă duc la aghiotantul regimentului,
locotenentul Szilagyi. Vorbim încet, când intră
soldatul Pettendra, trimis de mine la Cluj pen­
tru medicamente. Acum a sosit şi-mi aduce o
scrisoare delà fratele meu.
74

Deschid emoţionat plicul. Presimt conţinutul

care este decisiv pentru viaţa mea:
— „Dragă frate!'Azi am sosit delà Sebeş, delà
tata, care e grav bolnav, şi iată mă aşteaptă o
nouă telegramă, care mă chiamă urgent înapoi:
„vino imediat, tata e pe moarte“ . Obosit de dru­
mul greu şi îndurerat, abia ţi-am cumpărat cele
cerute. Eu plec iarăşi la S. Cred că-1 voi afla fără
viaţă. Fi tare, dragul meu, ca să poţi suporta lo­
vitura. Sărmanul, a suferit foarte mult în timpul
din, urmă. Acum se întoarce în pământ, pentru
odihnă1vecinică, după o muncă îndelungată, obo­
sitoare şi plină de virtuţi.
Telegrama nu-mi spune că e mort, dar eu
cred că nu-1 voiu mai afla în viaţă, căci altfel
nu m’ar chema cei de-acasă, tu doar cunoşti ca­
racterul neclintit al tatii. Dacă ar trăi, n’ar lăsa
să mă clintească delà slujbă.
Tu, dacă poţi, cere-ţi concediu. Deşi pentru
înmormântare nu vei putea fi acasă. Dacă so-
coţi că lipsa ta pe front ar păgubi serviciul, a-
tunci aşteaptă-ţi rândul la concediu, căci doar
de-aproape opt luni nu ai fost acasă. Am telegra-
fiat şi după fratele nostru mai mare, care e in­
ternat la Şopron. Cred că-1 vor lăsa din lagărul
de internaţi.
Fi tare! Sărmanul nostru părinte moare la o
vârstă atât de frumoasă şi după o viaţă de muncă
Încordată’, plină de roade bogate pentru neamul
nostru. Şti bine, cât a lucrat pentru biserica,
pentru neamul lui şi pentru pacea între oameni.
Vom fi pururea mândri că soartea ne-a hărăzit
un astfel de părinte şi vor putea fi mândri şi
urmaşii noştri.
Iţi trimit şi un brăţar de doliu. Te sărut cu
dor al tăiu frate... C.”
Nu-mi mai pot reţine lacrimile. Sunt iarăşi
copil.
Locotenenţii Szilagyi şi Halasz mă i-au de
braţ şi, emoţionaţi, mă întreabă:
— Ce-i cu tine? Ţi s’a întâmplat vre-o ne­
norocire?
 75

— Mi-a murit tata, — zic cu vocea înecată în

lacrimi.
Este atât de dureroasă despărţirea aceasta în
depărtare, între streini şi în vârtejul morţii!
Pettendra, ordonanţa, plânge şi el, abia îmi
poate raporta despre cele îndeplinite.
Seara, la cină, camarazii mă îmbărbătează,
fiecare are un cuvânt de mângăere. Mai târziu
intră şi Colonelul Makay, mă îmbărbătează şi el
cu dragostea lui părintească faţă de ostaşi:
— Mângăe-te doctore, asta i soartea părinţi­
lor! ,JÎ
In seara aceasta nu mai răsună baritonul
dulce al lui Csernat. Toţi stăm trişti la masă şi
ne culcăm mai de vreme ca de obiceiu.
Dimineaţa suntem treziţi din somn. Ruşii
atacă liniile noastre pe dealul Dedul. Le trebue
Cârlibaba. Noi, de pe „Fruntea“ , putem privi
desfăşurarea luptei.
După încetarea focului artileriei începe îna­
intarea valurilor de trăgători al Ruşilor. Cinci-
şase valuri se târăsc prin zăpadă. E înfiorător să
vezi, cum se apropie duşmanul de sârma ghim­
pată. Tunurile noastre bat, mitraliera ţăcăneşte.
Lupta e înverşunată. Stăm gata de atac. Dacă
intră în Cârlibaba, ni se taie drumul de retrage­
re. Dinspre Vatra-Dornei şe aude bubuit de tu­
nuri: Ruşii încearcă şi acolo să rupă linia. Sun­
tem într’o cursă. Vom putea scăpa numai prin
munţii înalţi din dosul nostru, prin zăpadă.
Lupta încetează târziu noaptea. Cârlibaba e
salvată. Ruşii se retrag, lăsându-şi morţii şi ră­
niţii în faţa sârmelor ghimpate. E ger groaznic.
Spre dimineaţă locotenentul Dlauchy e tri­
mis cu o patrulă de skiori, în recunoaştere prin
munţii din dosul nostru, pentru a afla un drum
de scăpare în caz că Ruşii ar ocupa şoseaua na­
ţională. însărcinare grea, prin zăpada groasă şi
prin ger.
Ii însoţim cu privirea, până departe ce-i
pierdem prin pădure, pe coasta muntelui. Pe vâr­
ful pleşuv al Suvarului se văd limpede, cu binoc-
'76

Iul, pâlcuri de lupi înfometaţi cari aleargă prin

zăpadă.

Primesc, în sfârşit, în 11 Ianuarie, ordinul

cu concediul de două săptămâni. Mâine plec. Opt
luni au trecut de când n’am mai fost acasă. Câte
evenimente s’au întâmplat de-atunci! Câte tra­
gedii!
Mâine seară pe vremea asta voiu fi în drum
spre Rodna-Veche.
Sufletul mi-e apăsat de o stare ciudată, du­
reroasă. Mă duc acasă. Dar nu mai avem casă.
Acasă a fost război, lupte sângeroase. „Casa ni-e
-distrusă, e pustie“ — îmi scria mama. Nu mai
avem nimic, tata a murit în exil. Unde merg?
Ce fericit eram altădată, în vacanţe, când mă
întorceam la casa părintească, unde fiecare ob­
iect, fiecare colţişor îmi reamintea de timpul co­
pilăriei. Acum s’a sfârşit. A fost război, s’ au
scurs şiroaie de sânge. Viforul a răsturnat cămi­
nul părintesc'şi ne-a îngheţat zâmbetul pe buze.
Predau serviciul colegului Csajkas, iar eu
mă pregătesc de drum. După ameazi îmi iau ră­
mas bun delà camarazi şi plec cu Orgonaşiu prin
zăpadă', în jos, spre vale. In capul •serpentinei
întâlnesc pe Dlauchy şi pe fänricul Bezuk, cari
se întorc cu skiorii din recunoaştere. Sunt 4ntr’o
stare deplorabilă, bolnavi, rupţi de oboseală şi
de foame. Ne îmbrăţişem, luându-ne rămas bun.
Eu o iau pe cărăruie. La mijlocul serpentinei îmi
iau rămas bun delà sergentul meu credincios,
bătrânul Schmidt.
Imi las camarazii. Oare pe câţi îi voiu mai
revedea? Casa părintească e dărâmată. Sufletul
mi-e greu.
In vale mă aşteaptă prietenul Şpielmann. Sa­
nia e pregătită de plecare. Mă înfăsur în pături
groase de lână şi plec spre Rodna, în noaptea
care se coboară grea din munţi.
Trec prin Cârlibaba. Cimitirul e plin cu
cruci cari îmi străpung inima. Stânca Fluturica,
gata să ne taie drumul, vitele, caii flămânzi cari
 stau în ţarcuri, îmi întristează inima. Bubuitul
tunului, ţăcănitul mitralierei mă însoţeşte depar­
te şi-mi apasă creerul,
Trecem podul peste Bistriţa şi-o luăm la
stânga, pe serpentina Rotundei. E beznă grea,
numai albul veşmântului de zăpadă ne mai lu­
minează calea.
Abia încălecăm pe serpentină şi iată ne apar
In faţă prizonierii ruşi, cari sunt opriţi aici pen­
tru îngrijirea drumului. Transfiguraţi de frig, de
foame, de mizerie, în haine sfârticate, cu picioa­
rele înfăşurate în sdrenţe şi în paie, fug după
sanie împlorându-ne mâncare.
Tabloul e îngrozitor! Le arunc ţigări şi ţiga­
rete, aproape toate câte le am la mine. Văd la
lumina focurilor din marginea de drum, cum
aleargă în jurul săniei şi cum se sbat după prada
căzută pe pământul îngheţat.
Pe partea cealaltă a serpentinei, la coborîş,
dau de prizonieri italieni, mulţi în haine de vară,
stând încârciţi de ger, prin bărăci improvizate
din scânduri. Mor cu grămada nenorociţii, sunt
veniţi de prin ţări calde, aici, în gerul năpraznic.
Unii şed, ghemuiţi în jurul focului, privind cu
ochii buimăciţi, parc’ar fi osândiţi la moarte.
Nenorocirea, foamea, moartea lor mă îngrozeşte.
Uit suferinţa mea, eu am cel puţin căldură şi
mâncare şi sunt relativ liber, faţă de robia lor.
Mă înfig adânc în pături şi în paie. Sania
sboară cu mine. Las în urmă nenorocirea cea
mare a miilor de sclavi.
E ger groaznic. Caii obosiţi de lungul dru­
mului abia se mai târăsc. Noaptea târziu ajun­
gem la Rodna. Trupurile cailor extenuaţi abu­
resc. Vizitiul plânge:
— N’am ce sa le mai dau de mâncare. Săr­
manele dobitoace mor de foame, nici eu nu pot.
mânca de mila lor, — îmi zice husarul.
Mă urc în trenul încălzit. Dar nici căldura
înăbuşitoare a vagonului nu-mi poate desmorţi
sufletul. Plâng nenorocirea bieţilor prizonieri şi
 78

dobitoace, — nevinovaţi, sbiciuiţi pe drumuri

îngheţate.
Dimineaţa sosesc la Cluj, unde găsesc pe fra­
tele meu. Mă prezint şi la profesorul Szabo, că
ruia îi mulţumesc pentru dragostea arătată.
Ziua următoare plec la Sebeş, unde ajung
seara târziu, la casa fratelui meu internat. Aflu
pe mama şi pe cumnata mea slăbite de durerea
şi suferinţa îndurată.
— Tristă revedere, — îmi zice mama. — Tatăl
tău a murit fără să te mai vadă, deşi te-a dorit
mereu.
întâlnesc şi pe fratele meu mai mare. A pri­
mit şi el trei zile concediu din tabăra de depor­
taţi. E slab şi el, şi necăjit.
Dimineaţa mergem la cimitir. Mama cu mâ­
na tremurândă deschide uşa cavoului:
— Ţi-a venit copilul, pe care-1 aşteptai aşa
de mult! — strigă înlăuntrul criptei.
Privesc înlăuntru: între sicrie învechite văd
sicriul sur, de metal, al tatii, cu iedera şi cu
flori^vestejite deasupra.
— Tată! Dragă tată! Asta-i revederea? — a-şi
dori să strig, dar vocea nu mă ascultă.
Aşi vrea să mă plec pe sicriul rece, la pi­
cioarele tatălui meu mort, să plâng cu lacrimi
de copil şi să i cer iertare pentru durerile ce i
le-am făcut.
Noaptea plec spre casa părintească.
— Nu mai avem nimic acasă, — îmi spune
mama la plecare, — numai casa pustie.
Casa pustie, iar eu mă duc acasă! Cântecul
trist al căpitanului Panos îmi sună în urechi
şi-mi străpunge inima:
„E pustie casa părintească
Surâşul a încremenit pe buze...."
Cântecul acesta mi-1 repetă roţile trenului în
ritmuri nesfârşite.
Oraşul natal e pustiu. Câţiva oameni, grăbiţi
şi tăcuţi, case distruse... gunoi... murdării... Mi e
cunoscută nenorocirea aceasta... Galiţia... Polo*
 79

nia... Urgia lor a ajuns şi pe aici... a zdrobit şi

casa mea părintească.
Intru în casa noastră... e pustie... fără fe­
restre şi fără uşi. Pare un cimitir, în care mi-am
îngropat trecutul, plin de bucurie şi de lumină
caldă....
Simt o durere sfâşietoare: mi s’a rupt cea
mai scumpă coardă din suflet.... Hoinăresc în
neştire prin oraşul natal, în care mă simt acum
străin, şi aştept cu nerăbdare plecarea primului
tren, care să mă ducă cât mai în grabă de aici,
dintre ruinele amintirilor copilăriei mele.
Cântecul căpitanului Panos şi a lui Szántó
mă urmăreşte mereu II aud ca un ecou bătut
de stâncile Cetăţii-Boli, îmi răsună prin urechi
prin tunelele întunecate şi pline de fum de căr­
bune.
Mă duc la Budapesta. Cer audienţă primu-
lui-ministru, contele Tisza. Rog eliberarea fra­
telui meu din tabăra de internaţi.
Sunt primit afabil şi de către ministrul de
interne Sándor şi de secretarul
lussy. Cererea mi-e ascultată: -~—~ —
— Du-te liniştit pe front, — îmi spune pri-
muî-ministru, — fratele-ţi va fi liber, încă azi.
Plec fericit şi liniştit. Fratele meu e liber,
se va întoarce acasă, între ai lui!
Ajung pe front, la regiment, pe care-1 aflu
acum la Botoş, lângă Ciocăneşti. O parte a re­
gimentului e în tranşee pe Orata mare, iar cea­
laltă parte e în repaos, în barăcile din vale.
Aici aud că, contele Degenfeld, camaradul
nostru sublocotenent, detaşat la noi cu o compa­
nie, a căzut la Mesticăneşti în ziua de 18 Ian -a-
rie. Trei zile a zăcut cadavrul între linii, până
când 1-aú putut aduce înapoi, îngheţat.
Pe front e linişte. Numai spre seară ne mai
bombardează Ruşii.
Comandantul ni s’a schimbat iarăşi, acum
e colonelul Hüttner, fost căpitan în garda im­
perială din Viena. Om ursuz, greu la vorbă.
Ceasuri întregi stăm la masă fără să rostim un
80

singur cuvânt. O tăcere apăsătoare pentru îne­

carea unei grele dureri sufleteşti.
Delà Serviciul sanitar al Diviziei primesc o
garnitură de baie. Ne apucăm să ridicăm o
baracă, unde s’o instalăm. Tot aici fac şi locul
de ajutor. Lucrul merge anevoie în pământul
îngheţat. Ne grăbim însă, căci ştirile primite
sunt alarmante: la Cârlibaba şi pe la Vatra-Dor-
nei bântue tifosul exantemaţic.
Zoresc oamenii la lucru, până terminăm ba­
raca. In baia instalată putem scălda zilnic unä-
două sute de soldaţi. In coasta dealului am în­
jghebat o cameră de deparazitare. Graţie acestor
măsuri urgente vom putea să ne ferim de groaz­
nicul flagel.
Avem mulţi răniţi în urma lunecărilor pe
ghiaţă. Cei din tranşee se resimt de viaţa grea
din adăposturile umede, lipsite de aer şi de
soare.
Intr’o seară soseşte locotenentul Hoffmann.
Nimeni nu vrea să-l primească în adăpost pentru
culcare, căci sforăie îngrozitor.
— Nu poţi dormi cu ăsta, zic camarazii, cari
îl cunosc.
Mi-e milă de el şi-i spun:
— Hai la mine, am un pat liber pentru
tine, pe mine n’o să mă deranjeze sforăitul tău.
Dar am regretat această invitare.
După cină ne întoarcem la adăpostul meu,
făcut în casa picherului. E lună plină şi frig
groaznic. Zăpada scârţîe sub picioare.
Acasă camera e caldă, paturile făcute din
lemn de mesteacăn, aşternute. Mă trântesc în
pat şi îmi trag pe cap tunica căptuşită cu blană
de miel, ca să adorm înaintea lui Hoffmann.
Dar n’am noroc, căci Hoffmann obosit de
drum, abia că se trânteşte în patul aşternut şi
adoarme.
închid ochii, îmi astup urechile cu palmele,
dar nu pot adormi. Hoffmann sforăie iritant. —
Sforăiala mă enervează, Străbate prin palmele
strâns lipite de urechi, îmi intră în ereer.
 8t

Nu-1 mai pot asculta. Strig:

— Hoîfmannl.... Hoffmann!
Nenorocitul se trezeşte, se uită buimăcit la
mine, apoi adoarme iar, reluând sforăitul şi mai
groaznic. Miezul nopţii a trecut de mult, dar nu
pot adormi. Hoffmann în pat, culcat pe spate,
cu gura căscată, sforăie sgomotos. Din camera
vecină aud mişcare. Sunt ordonanţele, nici ei nu
pot suporta glasurile sinistre.
— Fire-ar al dracului! Nici dormi nu mai
poţi, — zic bombănind soldaţii.
Aud cum trântesc uşa, căutându-şi alt cul­
cuş.
Pe la ora trei noaptea trenul Deacouville
trece zuruind pe dinaintea ferestrei. Yăd în lu­
mina palidă a lunei soldaţi germani ghemuiţi
unul într’altul în vagoanele deschise, încremeniţi
de gerul cumplit.
Hoffmann sforăie mereu. Nu-1 mai pot răb­
da. Tremur, sudori reci îmi acoper fruntea,
creerul îmi svâcneşte.
De ce drac’ l-am invitat la mine? De ce n’am
ascultat de camarazii mei? Mă ridic din pat şi
strig în gura mare:
— Hoffmann!
Camaradul se trezeşte brusc, îl văd cum se
ridică speriat, razele palide ale lunei îi scaldă
faţa galbenă ca de cadavru.
— Intoarce-te pe-o dungă! — îi strig nervos.
— Sforăi groaznic!
Abia pe la ora cinci pot să adorm şi eu.
Dimineaţa camarazii m ă întreabă, râzând:
— Cum ai dormit, doctore?
— Binişor, — le răspund, — am crezut că
am apucat un foc de baraj.
încă o noapte ca asta. A doua zi dezertez,
mă mut în baraca abia terminată la locul de
ajutor. Nu-1 mai pot auzi pe Hoffmann, mă îm­
bolnăvesc dacă mai stau cu el o noapte.
Afară, în front, e linişte. Baia noastră func­
ţionează în permanenţă. Aducem şi populaţia ci­
vilă ce-a mai rămas pe aici, la baie şi pentru

6
82

deparazitare. Ne luptăm aprig contra tifosului

exantematic. Până acum n’am avut nici im caz
în schimb procentul boalelor venerice se măreş­
te uimitor la cei cari se întorc din concediu.
E prima Martie. In jurul nostru pe la cele­
lalte unităţi tifosul face ravagii. Noi ne apărăm
cu înverşunare. Ţinem zilnic conferinţe soldaţi
lor şi populaţiei civile despre pericolul boalelor
infecţioase şi modul de apărare împotriva lor.
Intr’o zi soseşte noul comandant, colonelul
Virányi, om mic de statură, cu faţa aspră şi mus­
taţa ascuţită. Tip de husar. E renumit de sever.
Altfel, la masa albă e vorbăreţ, glumeţ şi jovial.
El ne aduce vestea că, peste vre’o câteva
zile va sosi pe front, la noi, colonelul Tisza, fos­
tul prim-ministru şi colonelul Andrâssy, — per­
sonalităţi marcante în politica maghiară.
Contele Andrâssy va veni la regimentul no
stru, iar contele Tisza la regimentul 2 Husari,
din brigada hoastră.
Ziua facem exerciţii: apărare contra gaze­
lor, aruncarea de grenade, iar seara, după cină
suntem fericiţi când ne adunăm în adăpostul
lui Tallian, unde jucăm cărţi până noaptea târ­
ziu. Asta-i distracţia noastră. Zi de zi acesta ni-e
programul.
Doar primirea poştei ne mai schimbă traiul
obişnuit.
Intr’o după amiază soseşte un nou cama­
rad, baronul Vojnits. E însoţit de locotenentul
de administraţie Tarjan. Acesta din urmă e la
serviciul nostru de aprovizionare, cu sediul îp
Rodna. Acum e chemat la raport, la Colonelul.
— Să-i facem festa lui Tarjan, mă băeţi! —
zice un locotenent. — Să simtă că e pe front.
— Ştiţi ce? — zice un altul. — Hai să-l cul­
căm pe priciul cel de sus, acolo şi aşa nu poate
dormi nimeni din cauza căldurei prea mari. O
să-l ia dracul la noapte. .
Băeţii aprobă bucuroşi.
 83

La culcare oferim mărinimos locul pe pri­

ciul cel deasupra lui Tarján.
— Culcă-te colo, sus pe al treilea priciu, aici
jos e frig la noapte. Culcă-te îmbrăcat, căci
noaptea se răceşte băraca de scânduri şi-o să
degeri de frig, — îi zice locotenentul Tallinn. —
Vezi, şi noi ne culcăm totdeauna îmbrăcaţi.
Tarján e fericit de atâta bunăvoinţă. Ascultă
povaţa şi se caţără cu greu în rândul cel de sus.
Abia se poate aşeza, izbindu-şi capul în grinzile
tavanului. Peste el aşezăm pături groase şi blana
lui căptuşită.
— E bine, Tarján? — îl întrebăm.
— Mulţumesc, bine, — ne răspunde fericit,
că a ajuns în locul cel mai bun.
Noi abia ne mai putem reţine râsul, facem
glume nesărate numai să nu observe păcăleala
ce i-o pregătim.
Soldaţii de gardă, instruiţi, intră la fiecare
jumătate de oră şi pun lemne groase pe foc.
Soba arde, dând o căldură înăbuşitoare. Suntem
toţi transpiraţi. Colo sus e şi mai cald. Tarján
se mişcă, asudă, se îneacă, dar nu dă jos nici
una din pături. II auzim cum se mişcă şi cum
oftează toată noaptea. Nici noi n’am dormit a-
proape toată noaptea, dar nici Tarján. Ne-am
răzbunat.
— Mi-a fost foarte cald astănoapte, — zice
el dimineaţa, rupt de oboseală şi transpirat încă.
— Pe noi era să ne ia dracul de frig, — zic
ceilalţi, râzând cu hohot.
Toată ziua o petrecem în glume şi râs pe
socoteala lui Tarján.
— Asta n’o să uite păcăleala, cât o trăi —
zice râzând — seara când îi spunem — Colo­
nelul.

E 19 Martie. Ziua Sfântului losif, memora­

bilă pentru mine.
Anul trecut pe vremea asta eram pe frontul
din Volhinia, la cotul Styrului. Făceam serviciu

6*
 84

ca medic la Batalionul al III-lea> din Regimentul

1. Infanterie, cu soldaţi austrieci şi cehi. Medi­
cul şef era doctorul ceh, Zavrel Iosif, om mai
în vârstă.
In ziua aceasta Regimentul serba ziua Sfân­
tului Iosif, patronul Regimentului, şi totodată şi
ziua doctorului Zavrel. Corpul ofiţeresc şi sol­
daţii erau legaţi sufleteşte de acest om, plin de
o bunătate rară faţă de soldaţi şi dotat cu un
simţ de camaraderie sinceră faţă de ofiţeri.
Seara, la masa camaraderească — întinsă
Intr’un adăpost, în comuna Zuravice, — doctorul
Zavrel era învăluit de căldura dragostei întregu­
lui Regiment, fiind sărbătorit cu sinceră dragos­
te. Când colonelul Bitterlich a ridicat paharul
In sănătatea medicului şef, remarcând calităţile
alese ale sărbătoritului, inimile tuturora au fost
cuprinse de căldură, iar ochii s’au împaianjenit
de lacrimile bucuriei şi recunoştinţei.
Pe mine m’a impresionat şi mai mult acea­
sta sărbătorire, căci doctorul Zavrel era pentru
mine un preţios şef care mă învăluia cu dragos­
te de adevărat părinte. Eram .român, într’o mare
de streini.
Din ziua primă, când m’âm prezintat la Re­
giment, pe front, doctorul Zavrel m’a primit cu
cea mai sinceră bunăvoinţă. Sufletele noastre
vibrau de aceleaşi sentimente, aceleaşi idealuri.
El era ceh înflăcărat, plin de avântul ce-a pus
stăpânire pe sufletul acestui popor subjugat de
veacuri. In noi s’a întâlnit sufletul a două po
poare cari aveau aceleaşi ţinte spre libertate şi
mărire. Iată-mă deci din prima zi intrat în sr
fletul Iui Zavrel, care m’a primit ca pe un copii
al său.
N’a trecut multă vreme şi el a dovedit acea­
stă bunăvoinţă, prin suprema jertfă de sine, a-
dusa pentru mine şi pentru neamul meu.
Iarna grea a anului 1915— 1916 a deslănţuit
cu furie înfricoşata boală, exantematicul. Sol­
daţi, ofiţeri, înfipţi prin crepăturile pământului,
trudiţi de greul traiului din tranşee şi adăposturi
 85

umede, erau cuprinşi fără cruţare în ghiarele

acestui teribil flagel.
In Godomice, lângă Kolki, în nemărginita
mlaştină Rokitno, era detaşat de scurtă vreme
un batalion din Regimentul nostru. Abia aşezat
în localitate şi iată că isbucneşte intre soldaţii
batalionului o gravă epidemie de exantematic.
Ştirile erau alarmante. Atât locuitorii civili ră­
maşi pe loc, cât şi soldaţii erau decimaţi de
boală.
Pe la sfârşitul lunei Martie primesc ordin să
plec la Godomice, la batalionul infectat, unde
trebue să preiau serviciul în locul medicului,
mort în molimă şi să iau toate măsurile pentru
combaterea exantematicului. însărcinare grea.
egală cu moartea.
Eram gata de plecare, când apare doctorul
Zavrel, şeful meu, şi îmi spune:
— Dragă camaradei M’am răsgândit azi
noapte, plec eu la Godomice, la batalion. Tu vei
rămâne aici la Regiment, şi-mi vei lua locul,
sunt mai în vârstă şi sunt mai priceput în aces­
tea. Tu abia acum ai ieşit din Universitate, eşti
încă prea tânăr. Eu voiu putea lupta mai uşor
cu acest flagel. Şi apoi de tine are încă nevoe
naţia ta, şi ea încă tânără. Vouă, — naţiune!
tale, — vă surâde viitorul. Voi aveţi cel puţin
speranţă că veţi fi liberi pe pământul vostru.
Naţia ta are lipsă de forţele tale tinere. Ar fi o
crimă din partea mea să las să te prăpădeşti
pentru un ideal străin de aspiraţiile neamului
tău. Eu însă fac parte dintr’o naţiune subjugată,
azi fără speranţă c’o să reînvie libertatea ei
pierdută în bezna veacurilor. Noi suntem strânşi
de gât, şi, deşi avem mai multe forţe intelectua­
le şi materiale decât voi, totuşi nu ni se arată
calea mântuirei, suntem sortiţi peirii. De altfel
eu sunt şi trecut peste miezul vieţii. Pentru mine
e mai uşor să-mi plec capul. De aceea m’am
hotărît să plec eu la Godomice.
Am rămas la Zuravice cu colegii Ehrlich şi
O ohm alny — iar doctorul Zavrel a plecat să se
86

jertfească pentru mine. Nu peste mult a venit

vestea, că a căzut jertfă exantematicului şi el.
împreună cu tovarăşii lui cu cari a combătut
flagelul, printre ei prietenul meu Ciaş, — polon,,
student în medicină — şi alţii cari au căzut în
slujba grea.
De atunci mă doare amintirea aceasta. Par'-
că mă arde căldura mânei, pe care am strâns-o
pentru ultimul adio. Mi se înfige în suflet, ca ©
suliţă ascuţită, privirea blândă a ochilor aprinşi
în orbita înfierbântată. Mă chinueşte şi azi du­
rerea despărţirii şi suprema jertfă pe care a a-
dus-o doctorul Zavrel, şi mă va durea de-a pu
rurea.
Bunul meu şef, doctore Zavrel, prieten sin­
cer al naţiunii mele, nu-ţi pot uita nici când pri­
virea blândă şi cuvintele pline de încurajare. —
Ele îmi vor suna întotdeauna în amintire. Nu
pot uita ceeace ai făcut pentru mine şi pentru
naţiunea mea. Mi-ai salvat viaţa — jertfindu-te
pe tine.
19 Martie, 1916, — ziua aceasta, când în ju ­
rul mesei întinse serbăm plini de veselie pe omul
bun al Regimentului, mă leagă cu puternica zală
a recunoştinţei de amintirea doctorului Zavrel.
Ziua Sfântului Iosif este sfântă pentru mine, —
când resemnat, îmi scrutez sufletul şi încerc
să-mi fac un ideal din măreaţa jertfă a bunului
meu şef. Simt în suflet flacăra recunoştinţei. Ea
mă îndeamnă ca prin muncă şi jertfă să răsplă­
tesc fapta ce a făcut pentru mine doctorul Zav­
rel.
 Tisza şi Andrássy pe front
La sfârşitul lunei Martie soseşte colonelul
conte Andrássy, împreună cu contele colonel
Tisza. Contele Andrássy repartizat la noi, e om
în vârstă, foarte simpatic. La prima vedere se
împrieteneşte cu noi. Contele Tisza preia cco­
manda Regimentului 2 Husari, din flancul nos­
tru stâng.
Seara luăm masa împreună. Imre, lacheul
lui Andrássy, acum în haină militară, aşterne
masa ea de mare sărbătoare. Tacâmuri de ar­
gint, aduse cu ei de-acasă. N’am mai pomenit
aşa ceva pe front. Lângă fiecare tacâm aşează
câte-o sticlă cu vin roşu: recoltă „Andrássy“ ,
ţigări de foi — Havanna. — şi ţigarete egiptene.
Suntem foarte fericiţi. Ne plimbăm majestuoşi
în jurul mesei încărcate, ca ia un banchet. —
Csernat cântă şi ridică câte-o butelie, o mângăe
cu mâna aşa cum mângâi faţa unui copil alintat.
—- O să ne meargă bine, mă băeţi! — zice
radios. Mă! şi ce frică am dus noi de bătrânul
acesta! Şi iată ce om minunat. Ne va îndulci
viaţa. Ce-o să mai bem de-aici încolo! O să ui­
tăm că suntem în război.
Bucătarii, Constantin şi Szilágyi, îşi dau si­
linţa să ne pregătească o masă boerească.
Intră şi colonelul Andrássy, însoţit de co­
mandantul nostru. Ne aşezăm la masă. Abia
 88

aşteptăm să ne deschidă sticla cu vin roşu. Bem

cu nesaţ nectarul care alunecă pe gâtul însetat
Vinul obişnuit stă neatins în colţul mesii.
— Du-1 dracului de aici! — zice Csernat,
către ordonanţă, arătând scârbit spre sticla cu
vin galben. — N’o să mai bem acum vin acru,
» când avem nectar pe masă.
Aprindem la urmă ţigările de foi. Fumul vi­
neţiu se prelinge In rotocoale şi umple camera
îngustă cu miros aromat. Atmosferă de mare
sărbătoare.
Rămânem până târziu la masă. Bătrânul
conte ne povesteşte multe lucruri interesante. In
special ne uimeşte cu istorisirea vânătoarelor de
lei, făcute prin Africa.
Vreo câteva zile în şir aflăm sticla cu vin
înfundat şi ţigările la fiecare masă. Faptul ne
produce mare bucurie şi ne face să credem că
tot aşa va fi şi de-aici.încolo.
— Bem de stângemî — zice Csernat, plim-
bându-se în jurul mesei.
Insă nimic nu e etern.
Intr’o zi, când intrăm la masă, nu mai ve­
d em lângă tacâmurile noastre nici sticla cu vin,
nici ţigări de foi. Numai înaintea tacâmului
contelui stă o butelie plină.
Privim uluiţi şi decepţionaţi.
— Ce mama dracului! — zice necăjit Cser­
nat. — Asta-i obrăznicie! Nu ne mai dă vin
bătrânul?
Chemăm lacheul:
— Unde-i vinul, Imre? — îl întrebăm.
— Exelenţa Sa nu mi-a ordonat să pun şi
azi vin la masă, — răspunde rece, lacheul.
Suntem mâhniţi, mai cu seamă Csernat,
care s’a obicinuit cu vinul vechiu şi aromat
Vinul nostru izgonit ocupă iarăşi locul de
frunte.
Dar Csernat nu se împacă.
— O să-i fac eu festa! — zice bombănind.
Lacheul a eşit din cameră. Csernat se repe­
de la sticla colonelului şi trage o înghiţitură. —
Golul îl umple repede cu apă, aşezând la loc
butelia.
Câteva zile se repetă scena, până când într’o
seară bătrânului nu-i prieşte vinul. II gustă, ridică
paharul la lumină:
_ Imre! Ce-i cu vinul ăsta? Poate aţi greşit
vinul? Nu-mi place de loc.... — zice contele.
— Nu ştiu, Exelenţă, ce să aibă. E doar ace­
laşi vin — zice lacheul.
In ziua următoare nu mai cutezăm să ne
atingem de vinul Excelenţei. E bun şi vinul no­
stru acru.

Se desprimăvărează. Câte-o rază mai caldă

de soare ne înviorează. Bistriţa îşi scutură şi ea
haina grea de ghiaţă. întinderea de ghiaţă, troz-
neşte din măruntaie, făşii lungi de apă îi brăz­
dează luciul. Ici-colo blocurile ce se desprind
plutesc a lene. Căldura primăverii abia ivită, ne
face să uităm mizeria şi suferinţa iernii grele.
Numai feţele palide, hainele mohorâte şi bară
cile de lemn roase de dinţii cailor flămânzi mai
arată grozăvia zilelor trecute.
Iarna grea a mistuit rezerva de nutreţ, caii
şi vitele pentru tăere sunt într’o stare de plâns.
Nutrim dobitoacele cu paie şi cu frunză de brad
măcinată şi amestecată cu tărâţe. Sute de cai
m or zilnic de foame şi de boale. O jale mare te
cuprinde când vezi suferinţa fără margini a a-
cestor dobitoace împinse şi ele aici — fără nici
o vină — în vârtejul morţii şi a suferinţei, bi­
ciuite pe drumuri îngheţate, fără hrană şi fără'
apărare.

Sus, pe dealul Botoş e comanda Regimentu­

lui 2 Husari. Vedem din vale adăpostul contelui
Tisza. Simţim şi aici vraja puterii lui. Şi aici,
pe front îşi ţine locul cu aceiaş străşnicie. E ofi­
ţer de primul rang. Cutreeră în fiecare zi tran­
şeele, vizitând adăposturile cele mai înaintate. E
stimat de tot Regimentul.
Adăpostul meu, unit cu locul de ajutor şi cu
90

instalaţia de baie, se află în gura văii Orata. Cu

topirea zăpezii ne năpădeşte apa scursă din deal.
care trece picurând uşor prin păretele de bârne.
Jos, în adăpost e o năclăială neagră.
Ne sfătuim cu subofiţerii, ce să facem ca
să ne apărăm de apă.
— Domnule locotenent! — zice Tuţacov. —
Azi au depozitat la marginea Bistriţei o grăma­
dă de scânduri pentru adăpostul domnului ge­
neral Jony. Sunt aşezate chiar pe mal. M’am
gândit că ar fi bune pentru noi. Dacă ne daţi
voie, la noapte o să le răstumăm în apă, iar
ăştia, aici la pod, o să le prindă şi să le scoată .
afară. Ne vom repara baraca cu ele.
— O să ne prindă, mă băeţi! — le zic în­
gândurat. Dar idea îmi place.
— Lăsaţi'lucrul în grija noastră — domnule
locotenent. O să facem să nu ne prindă. Ce-i
mai trebue domnului general un nou adăpost?
Are unde să se adăpostească. Mai multă nevoe
avem noi de scânduri, decât dânsul, — îmi zic
băeţii.
Toată după amiaza se fac' pregătiri. Aud
prin păretele de bârne, cum se dau ordine, îm-
părţindu-se munca:
; — Tu o să stai acolo, tu, mă, colo pe pod.
Numai să grij iţi să nu vă scape nici-o bucată din
mână. Şeful ne-a promis un litru de rom, dacă
reuşeşte afacerea, — le zice plutonierul Mate»
Kovács.
Seara, la cină stau ca pe spini. Mi-e frică.
Poate să o sfeclească, ne prinde generalul şi va
fi vai de noi. Abia aştept să se termine masa.
Plec grăbit prin noroiul rece, în care mă
înfund până la glesne. Drumul duce pe lângă
malul râului, pe lângă grămezile de scânduri.
Caut spre ele cu ochii încordaţi prin întunerec.
Ajung aproape de grămadă:
— Hm! Ai dracului de meşteri! — zic în
gând.
Văd că una din grămezi lipseşte. Tuţacov i-&
 91

dat drumul pe apă. E linişte. Se vede că nu i-a

observat nimeni.
Ajung la adăpost, aproape fugind. Trec po­
dul şi nu văd ţipenie de om. Numai prin fereas­
tra mică a adăpostului, înfipt în coasta dealului,
străbate o dungă îngustă de lumină obosită. —
Smucesc uşa de brad. Inlăuntru, în jurul sobei,
şed băeţii, se încălzesc, unii îşi usucă hainele
ude leoarcă.
Tuţacov e fericit, arătându-mi scândurile
sub: priciul larg.
— Iată-le, domnule locotenent! V’am spus
noi că o să le aducem. Nu ştie nimeni.
Sünt mulţumit. Strig ordonanţei:
— Orgonaşiu, adă romul!
Cuvintele acestea sună ca o muzică armo­
nioasă în urechile soldaţilor. Toţi se ridică şi se
apropie de mine. Se îmbulzesc să-mi spună cele
'petrecute, cum au dat drumul grămezii de scân­
duri, cum le-a adus apa şi cum le-au pescuit,
aici, la pod, în faţa adăpostului.
Apoi toată noaptea lucrează cu zor. Se re­
pară adăpostul umed. se bat scânduri pe jos, a-
coperindu-se pământul umed. Aud mereu ciocă-
nituri, fâşâitul ferestrăului, vorbe spuse în şoap­
tă. Dimineaţa când mă scol, Tuţacov îmi dă ra­
portul:
— Acum pot căuta scândurile:, n’o să le afle
nimeni.
Generalul e înfuriat. Pe la prânz o întreagă
comisie delà Comandamentul Diviziei, cercetea­
ză, dar nu poate afla nimic.
Eu tac mulcom, mă fac că nu ştiu nimic.
Conştiinţa mi-e împăcată: am aranjat adăpostul
oamenilor mei şi-al bolnavilor.

E prima Aprilie. Pământul s’a desgheţat.

Pretutindeni e un noroi negru, cleios. Numai şo­
seaua e practicabilă. Cum dai pe câmp, sau pe
malul râului, te împotmoleşti până din sus de
glezne. Ici-colo, prin crepăturile de deal, prin
văile înguste $i subi câte-o cetină de brad bătrân
 se mai ascund resturi de zăpadă îngheţată, dar
în coastă şi în luminişuri, ghioceii îşi ridică
sprinten capul. Pământul desmorţit prinde pu­
tere nouă de viaţă.
Mirosul pământului proaspăt umple plămâ­
nii oamenilor trudiţi şi îngălbeniţi la faţă. Pe
feţele lor mohorâte văd dorul fierbinte după pă­
mântul proaspăt scormonit, văd cum îi cuprinde
dorul după plugul care să se afunde adânc în
brazda neagră a pământului reavăn.
Iubirea eternă a pământului....
Simt legătura uriaşă care-i leagă de glie pe
aceşti nenorociţi, şi văd durerea mută, care le
brăzdează sufletul. E primăvară în munţi, soa­
rele prinde a da căldură, muguri mititei mijesc
pe arbori, păsări sglobii cântă imnul primăverii.
Şi ei trebuie să tânjească aici, în nelucrare!....
Desmorţirea pământului aduce şi desmorţi-
rea frontului. In aerul curat de primăvară uru-
îesc aeroplane. Tunurile amorţite şi ele de lun­
gul iemei, încep iarăşi să latre. Dealul Fundoi
şi Pădurea Cozacului din faţa noastră răsună
“prelung de bătaia obuzelor. Noaptea atacuri răs-
leţe încearcă din ambele părţi să iscodească slă­
biciunea şi intenţiunea duşmanului.
Cu primele zile de primăvară, partea a doua
a Regimentului intră şi ea în linia întâia, pe
•coama muntelui Orata-Mare. Nopţile sunt ferme­
cătoare în poleiul lunei.
4. Aprilie. — Zi nenorocită pentru mine.
Azi noapte am fost rănit Tăişul săbiei mi-a in­
trat în două locuri printre coaste. Cad doborit
In braţele camarazilor DIauchy şi Kövér. Sfârşit
de durere sunt transportat — în brancardă' —
la locul de ajutor — în vale, — unde mi-se des-
infectează rănile profunde şi mi-se face pansa­
mentul.
DIauchy, cu ordonanţa mea — Orgonaşiu —
stau toată noaptea lângă mine. Aici văd cât va­
lorează un prieten bun şi un servitor credin-
eioş.
Mă sfâşie durerea, nu pot respira, gâtul mi-e
 93

uscat, iar când încerc să înghit puţină apă, mii

de dureri mă săgeată în locul rănilor, ca şi când
mi s’ar rupe pieptul în mii de bucăţi.
Abia, târziu, a doua zi îmi mai slăbesc du­
rerile.
Trec două săptămâni pe patul spitalului.
Apoi părăsesc spitalul. N’am putut merge acasă.
Mi-am dat cuvântul contelui Tisza, când era
prim-ministru, că voi sta pe front cu cinste.
Fratele mi-e liber, mama, surorile s’au întors
la casă părintească, să o reclădească. Eu tre­
buie să stau aici, pentru liniştea şi siguranţa lor.
Primul-ministru şi-a ţinut cuvântul, şi eu trebuie
să-l ţin pe al meu.
Răzimat în băţ, părăsesc spitalul. Nu mă
pot îndrepta, mă doare încă rana abia închisă.
O iau pe drum, pe »lângă râu. Aud cum cloco­
teşte apa limpede.
La Regiment sunt,primit cu mare bucurie,
îmi cade bine primirea sinceră a camarazilor.
— La noapte o să dormi aici, cu noi — îmi
zic băeţii.
— Aici e patul meu, — zice Dlauchy. — Nu
poţi pleca la adăpostul tău, e prea departe şi a-
colo eşti singur. Trebuie să stai aici!
Simt sinceritatea colora de cari mă leagă o
soartă comună. Numai aici poţi aprecia la valoa­
rea ei adevărata camaraderia şi prietenia. Aici în
faţa morţii, se poate ridica sufletul în adevărata
lui Curăţenie la iubirea de-aproapelui. Numai
aici, în pământul scormonit cu ghiare însângera­
te, bătut de obuze şi de gloanţe, numai aici simte
omul puterea curată a legăturii prieteneşti. Aici,
goniţi prin gerul iernei, prin ploaia rece şi prin
vântul aspru, numai aici poţi simţi într’adevăr
legătura care trebuie să lege pe om de om şi
popor de popor.
Aici, în văgăunile pământului rănit şi plă­
mădit cu sânge, se va naşte în sufletul celor mulţi
şi trudiţi —1 pacea viitoare. Leagănul acesta lea­
gănă pruncul azi încă în faşă, pacea, iubirea de-
aproapelui şi înţelegerea între oameni. Aici, pe
 94

front se zămişleşte pacea celor obidiţi, a celor

setoşi după dreptatea divină şi după libertate. In
sufletul lor — ca şi’n pământul fraged — prinde
să încolţească cea mai frumoasă floare — pa­
cea. Căldura veşnică a sufletelor lor va feri floa­
rea plăpândă încă şi va face se crească' din ea
un arbore puternic, care Să reziste vijeliilor, ce
o să mai vină. Gândul, că aceşti nenorociţi, iz­
goniţi din vatra caldăi, aceşti muribunzi, cari
nu-şi mai revăd soţia şi copiii, vor zămisli vii­
toarea ordine socială, îmi dă puteri noui de re­
zistenţă şi de muncă.
Căci va veni ziua, când prăpastia care des­
parte azi frate de frate, se va prăbuşi, va dis­
pare, cum dispare fumul greu în bătaia vântului,
şi noaptea întunecată în . faţa razelor de soare.
Atunci frate se va îmbrăţişa cu frate şi copiii or­
fani îşi vor afla părinţii

In 26 Aprilie Ruşii atacă din nou, cu puteri

mari, în faţa Câriibabei. încearcă iarăşi să intre
în valea Bistriţei. Valea vueşte de bătaia obu­
zelor grele şi de răpăitul armelor.
Lângă n o i în barăci improvizate, se adă­
posteşte Regimentul 66 Infanterie. E ora patru
după amiazi. Alarmă la Regimentul 66. Ordin
urgent de plecare, pentru întărire, la Cârlibaba.
E o după amiază mohorâtă de April. Su­
fletele sunt şi ele mohorâte.
Suntem în adăpostul locotenentului Tallian.
Jucăm cărţi. De-odată o explozie ne scutură a-
dăpostul. Ieşim speriaţi în curte. Din baraca lar­
gă şi întunecoasă străbat strigăte după ajutor.
Intrăm fugind în baracă. Oamenii zac pe
jos, unii în spasmul morţii, alţii întinşi şi ne­
mişcaţi pe pământul umed. Unuia îi e perforat
craniul, altuia i-a intrat schija în faţă. Dâre de
sânge închegat îi arată calea. Trupul li-e cald
încă.
Din colţul barăcii acum aduc pe targă la
locul de ajutor un soldat. E tânăr, abia de vre-o
douăzeci de ani, cu părul blond şi oçhii albaştri.
 95

Faţa e albă ca varul. Din piciorul sfârticat curg

şiroaie de sânge. Leg în grabă rana groaznică
şi-l ducem în goană Ia locul de ajutor, din a-
propiere.
— Mamă!... Mamă dragă!... — ţipă nenoro­
citul. — Mor!... Daţi-mi apă!... Apă!...
Pe faţa albă i-s’a întipărit durerea şi frica
morţii .Abdomenul e sfârticat, străpuns de sute
de schije mărunte. Pantalonul rupt e înmuiat în
sânge.
Nu mai e scăpare. Abia dacă mai are câteva
minute de viaţă.
Trupul nenorocitului se svârcoleşte în chi­
nuri groaznice. încearcă să sé ridice de pe targă,
ca şi când ar vrea să fugă:
— Lăsaţi-mă acasă!... Acasă!... — strigă el.
Daţi-mi apă!... Mamă!... MaaamăăL. Ma.-mă,
Vocea i-se îneacă în sânge.
In ochii înspăimântaţi se frânge ultima lică­
rire de viaţă. Rămâne întins pe targă.
Alţii sunt aduşi în grabă, gemând şi bles­
temând.
Mai târziu aflăm că, atunci când s’a dat
alarma, soldaţii cari erau culcaţi pe priciurile
de sus, au sărit cu echipamentul pe ei. Unui sol­
dat i-s’a agăţat fitilul delà grenada de mână în
marginea patului, făcând explozie în baracă, în
mijlocul furnicarului de oameni.
In curte, soldaţii se înşiruie în coloanăl Toţi
sunt palizi, tăcuţi, cu frica morţii în oase. Sim­
ţim cu toţii cum pluteşte de-asupra noastră
moartea rece.
Dinspre dealul Dedul se aud bubuituri şi râ-
păit de arme. Coloana pleacă în marş forţat spre
moarte.

Spre sfârşitul lunei începem vaccinările

contra variolei, holerei şi febrei tifoide. Primul
care se prezintă la vaccinare e colonelul Virányi,
comandantul, însoţit de contele Andrâssy.
Intr’o zi, căpitanul Panos intră în adăpostul
meu. îmi cere un concediu mai îndelungat.
 96

— Dragă prietene! — îmi zice. Vreau să mă

duc acasă. Şti că sunt logodit cu o fată frumoa­
să din Reghin. O iubesc, 6 ador. Vreau să o iau
de soţie. Insă am o mare teamă. Nu ştiu de ce,
dar am o frică în suflet. Te rog, examinează-mă!
Dă-mi un certificat medical să primesc barem
două luni concediu, să stau şi eu acasă. Sunt
aici delà începutul răsboiului. Mi-a fost destul.
Nu mai pot rezista. îm i trebue şi mie o clipă de
odihnă. Vreau să plec acasă! Dar poate nici li­
niştea n'o voi mai putea suporta. Poate voi dori
să fiu iarăşi aici cu voi. M’am învăţat cu viaţa
aceasta fără de odihnă. De multe ori mă prinde
dorul să plec, să fug acasă, în Capitală, să văd
femei, femei frumoase şi pline de viaţă. Dar văd
că acasă ne-au luat alţii locul.
Iubesc la nebunie fată şi vreau să o iau.
II examinez amănunţit şi-i fac certificatul.
Panos pleacă fericit, ca după două săptă­
mâni să primim vestea că s’a sinucis, chiar în
ziua nunţii sale. Motivul nu l-a aflat nimeni, l-a
dus cu el în groapă.

E luna Mai. A sosit primăvara. Căldura soa­

relui ne înviorează. Stăm ziua întreagă afară, în
bătaia razelor de soare. Dealurile, luncile au îm­
brăcat pe nesimţite haină verde, mugurii s’au
deschis. Rândunelele au 'sosit şi-şi ciripesc jocul
prin aer.
Ziua, când e linişte pe front, pescuim în
apa Bistriţei cu undiţe şi cu năvoduri. Ici-colo
în câte-o vâltoare, şi pe la rădăcini de sălcii, a-
runcăm câte-o grenadă, care face mare prăpăd
în apă.
Am preluat şi instalaţiile grupului Giraldi, la
punctul „Intre cracuri“ . Aflăm acolo o instalaţie
de baie şi un adăpost comod.
Intr’o după amiază zăresc în marginea râu­
lui, două fetişcane, cu fotele sufulcate, pescuind
«u un năvod. Dau în vorbă cu ele. Locuesc aici
în apropiere, pe dunga coastei. îndură multă
 97

foame. Acum mai pescuesc, prind peşti mărunţi

din cari fac ciorbă.
Sunt tinere. Pe una, cea mai frumoasă, o
cheamă Augustina. cealaltă, mai tânără, e Vero-
nica. Sunt verişoare primare.
-, Seara la masă spun camarazilor păţania de
după masă. Băeţii mă asaltează cu toţii. Mai cu
seamă căpitanul Vadaş şi sublocotenentul Aurel
Aîbu, cari îşi fac deja planuri:
— O să pun mâna pe una din ele. Ştiu să
vorbesc în limba lor, o să-i sucesc eu capul! —
zice căpitanul.
Abia aşteaptă ziua următoare. Băeţii sunt
toată ziua la mine, doar vor întâlni fetele.
Contele Andrâssy ne-a donat cinci mii -de
coroane pe seama cantinei. M’a însărcinat pe
mine ca împreună cu locotenentul Spielmann, să
organizăm şi să înzestrăm cantina. Spielmann
face cumpărăturile de lipsă şi în scurtă vreme
avem o cantină înzestrată cu tot ce e necesar
pentru viaţa de front.
Lângă baie instalez o spălătorie de rufe, un­
de angajez mai multe femei — spălătorese, —
între cari — spre bucuria băeţilor — pe Augusti­
na cu Veronica. >
Pe front e încă linişte, încât putem lucra la
adăposturi. Cu maistrul Zlota fabricăm la repe­
zeală — mai mult ca să ne treacă timpul —- un
mic ferestrău, mânat cu apă. Apa o prindem cu
dig şi de acolo îi dăm drumul pe scoc din lemn,
la roata ferestrăului.
Contele Andrâssy instalează o „fabrică“ de
şindrilă, unde lucrează şi dânsul, în rând cu hu­
sarii. Şindrilele le ducem 1&. adăposturi, în tran­
şee.
Alţii lucrează la grădini. Sădim în pământul
proaspăt ceapă, ridichi şi salată.
Avem pe la companii şi „artişti“ . Aceştia fac
exerciţii, iar de două ori pe Săptămână dau re­
prezentaţii.

7
 Desagregarea
frontului ru sesc...
* Cu toate că e linişte pe front, totuşi avem
zilnic şi morţi. Cu inima îndurerată săpăm m or­
mintele în micul cimitir, care se măreşte din zi
în zi. Noui cruci răsar din pământ şi fiecare
cruce e o grea povară pentru noi, un lanţ care
ne leagă tot mai puternic de acest pământ. Pă­
rintele Kristo Xaver şi Havas, preoţii Diviziei,
sunt chemaţi aproape în fiecare zi, la înmormân­
tare.
In faţa adăpostului meu curge părăul mic
-de munte, plin cu păstrăvi. Noaptea murmurul
lui mă adoarme, dimineaţa el mă trezeşte. Mă
spăl în undele lui reci şi curate.
Colegul Csajkâs are adăpostul în flancul
stâng, la vre-o două sute de metri în dosul tran-
şeelor. E săpat adânc în păm ântrln fiecare zi îl
cercetez şi apoi inspectăm linia, împreună. Dese­
ori ne întovărăşeşte camaradul Pap, veterinarul
Diviziei, care face câte-o escapadă până la noi,
— la o partidă de cărţi.
Trecem coama dealurilor Orata-mare şi mică.
Drumul prin codru e fermecător. Din vârful
Oratei-mari privirea străbate până departe prin
lanţul munţilor vineţii. Razele soarelui străbat
ca suliţele prin deşişul codrului de brad - şi se
joa că printre crengi.

7*
 100

Şanţurile noastre sunt săpate adânc în pă­

mânt şi căptuşite cu grinzi de brad şi cu nuiele.
Adevărată cetate de neînfrânt. Admir munca
iscusită a soldaţilor şi priceperea subofiţerilor»
mai ales pe ajutorul de sublocotenent Lajos
Csidey, plutonierii Seethaler, Dan, Raicu.
Adăposturile soldaţilor şi ofiţerilor, săpate
adânc, la cinci-şase metri, apără contra obuzelor
grele. Prin şanţuri la mici distanţe sunt posturi
de observare, tunuri mici de tranşee, paturi pen­
tru mitraliere şi detectoare pentru semnalizat
atacurile cu gaze.
Din vârful muntelui se observă o mică por­
ţiune din tranşeele ruseşti şi o micăl părticică
din şoseaua naţională Breaza—Fundul Moldovii,
acum în stăpânire rusească. Stăm ceasuri întregi
pironiţi în locul de observare, scrutăm întinde­
rea cu binoclul şi suntem fericiţi când observăm
vre-o mişcare de om sau animal pe drum, ori
prin tranşeele duşmane.
Din vârful Ora tei mari se desprinde, ca un
braţ lung, Runculeţul, înfundându-se prin pădu­
rea Cozacului. Pe aici trec liniile ruseşti. Aici, pe
Runculeţul avem şi noi un adăpost puternic şi
întărituri cu şanţuri şi cu şire multe de sârmă
ghimpată. Aici avem un avantpost-observator.
Numai noaptea se poate face schimbul, ziua nu
e nici-o mişcare, căci e în inima liniilor ruseşti.
* Aici, pe Runculeţul, în faţa sârmelor ghim­
pate, la o mică depărtare în pădure se aşează o
lădiţă pe un brad în care se întroduc foi volante
de propagandă, scrise în ruseşte. Noaptea, patru­
lele ruseşti ridică conţinutul şi lasă în loc hârtii
scrise cu litere cirile, cu diferite comentarii.
Aşa se începe „fraternizarea“ cu duşmanul...
Am primit ordine severe delà Divizie, ca să
începem o propagandă intensă de dezagregare a
forţelor ruseşti. Soldaţii ruşi trebuesc conver­
tiţi şi împinşi cu tot preţul la revoluţie. Acesta e
programul Puterilor Centrale: să slăbească prin
propagandă rezistenţa duşmanului.
Din dosul frontului ni se trimit tot'mai mul-
 toi

te tipărituri. Teancuri din acestea se aşează

noaptea în lădiţă şi se împrăştie prin pădure, în
faţa frontului rusesc, de către soldaţii instruiţi.
In dosul frontului se lansează balonaşe în
aer, care împinse de un vânt prielnic spre liniile
ruseşti, duc în corpul lor fermentul dezagregării
— material de propagandă.
In forma aceasta vrea Ludendorf să distru­
gă puterea rusească şi să elibereze frontul de
* Est. Cu astfel de agitaţii vrea să spargă frontul
şi unitatea rusească.
Lucrul pare uşor. Armata rusească este fră­
mântată de curentul revoluţiei, care pune tot
mai mult stăpânire pe inima soldatului rus.
Evenimente mari se pregătesc în dosul fron ­
tului rusesc.
Soldatul ras nu mai vrea să lupte. Nu înţe­
lege rostul acestui răsboi, la care a fost înhămat.
. Mujicul rus nu este străbătut de focul sacru al
patriotismului, care face pe soldat să îndure
sacrificiul până la sfârşit. El este scos din imen­
sa stepă, din pustiurile Siberiei reci şi adus aici,
în depărtare ca să moară. Pentru ce? El crede
că pentru tătucul de ţar. Ţarul sfântl Atât ştie el.
Vine aici, se culcă în tranşee şi moare fără
murmur. Pentru ţar, nu pentru mărirea patriei
ruseşti, nu pentru expansiunea slavă, nu pentru
Dardanele.
Aşa se explică faptul curios, că o armată
imensă ca număr şi ca putere, bine echipată,
care ar fi putut învălui în primele luni ale răs-
boiului tot frontul Austro-ungar, până la Viena,
după ce a suferit înfrângeri peste înfrângeri dă
înapoi şi e ameninţată cu dezagregarea. 0 arma­
tă încălzită de focul sacru al dragostei de neam
şi ţară, conştientă, cu o astfel de forţă ar fi dic­
tat de mult pacea.
Ludendorf se joacă acum cu revoluţia, în
ţara altuia. Vrea să împingă mujicul în focul re­
voluţiei. — Transportă clandestin, în vagoane
plumbuite, pe Lenin şi pe Trocky, prin Germa­
nia şi-i strecoară în dosul frontului rusesc. Fer-
102

mentül acesta va grăbi dezagregarea ultimelor

forţe ţariste.
Revoluţia rusească, ce mocneşte de zeci de
ani, îşi scutură victorioasă flamura roşie deasu­
pra frontului rusesc. Ea va mistui tot ce a mal
rămas din mărirea de odinioară a ţarilor. Hoitul
e prădat şi sfârticat în mii de bucăţi.
Frontul rusesc e amorţit. Puterile centrale
ştiu aceasta. Ordine confidenţiale ne spun: să
nu atacăm Ruşii, să stăttn în expectativă şi să aju­
tăm din răsputeri dezagregarea prin propagandă
intensă.
Germanii sunt fericiţi. Iată, Ludendorf cel
genial a terminat cu frontul de Est. Şi când v o r
isprătvi cu Ruşii, se vor putea năpusti ca o vije­
lie asupra frontului francez. O izbitură puternică
şi cade Verdunul şi Parisul, iar de-acolo e numai
un salt până la Londra. Englezii, americanii v o r
fi sfărâmaţi de pumnul de oţel german. Princi­
palul este să scape de presiunea rusească.
Şi de fapt colosul rus e ameţit, şi va fi ame­
ţit încă multă vreme. Fermentul îşi va face efec­
tul. Kerensky, Miljukov nu sunt forţe serioase.
Puhoiul rus s’a mişcat şi caută mântuirea
prin întuneric. Pumnul însângerat loveşte din
greu în graniţa Europeană, caută lumina călău­
zitoare. Drumul nu-1 vede îpcă, dar dibueşte ca­
lea care să-l scape de biciu şi de surghiunul Si­
beriei.
Ţarul nu mai este. Mujicul se trezeşte acum,
şi vede că ţarul n’ a fost simbolul acela pe care
Ta crezut. A fost o păpuşă slabă în mâna unor
forţe oculte, dar nu tătucul adevărat al mujicu­
lui doritor de dreptate, de libertate şi pământ.
Şi ei cum l-au iubit!
El însă n’a auzit niciodată strigătul disperat
al mulţimii îngenunchiate şi târâte în lanţuri.
De ce n’a grăbit să ridice pe cei obidiţi şi
încarceraţi fără de vină! De ce n’a dat pământul
sfânt al Rusiei, poporului de rând, care-1 lucra
de mii de ani? Să-l fi dat pănâ n’a fost târziu!....
Acum coroana sclipitoare s’a rostogolit în
 103

ţărină. I-s’au rupt legăturile cari o legau prin

mii de rădăcini cu vlaga pământului: Seva s’a
opriţi Nimeni n’ a văzut rădăcinile adânci cari
au dat viaţă coroanei trufaşe, scăldată în sclipi­
re^, razelor de soare.
Azi rugăciunile fierbinţi pentru ţar ale mu­
jicului au amuţit. Sclavii bătuţi de sbiri nu se
mai roagă pentru ţar. Acum îşi caută singuri
drumul spre libertate, printr’o revoluţie, care va
sgudui şi va răsturna din temelii imperiul ru­
sesc.
Puterea ţarului a întârziat. Sufletul ţarului
n’a prins bătăile inimei ţării. El n’a priceput do­
rul de libertate al mulţimii. Ochiul lui n’a văzut
prăpastia groaznică în care aleargă politica min-
’ cinoasă, bazată pe interesele unei clase exploa­
tatoare şi putrede. Bietul mujic, lihnit după pă­
mânt. a aşteptat veacuri de-arândul ivirea zilei
mari şi luminoase a libertăţii. El credea că ziua
aceasta îi va fi hărăzită de însuşi stăpânul liii.
Şi n’a venit ziua dorită. In locul ei s’au ivit alte
lovituri, alte bice, noui biruri grele de sânge.
Şi pentru ce? Pentru cine? Paharul s’a um­
plut. Nu mai are ni ci-o ţintă. Pământul nu e al
lui, drept de vot n’are. Acolo, în parlamentul
ţări, alţii hotărăsc de soarta şi de viaţa lui, fără
măfcar să-l întrebe.
Două puteri stau faţă în faţă. Doi fraţi or­
biţi de patima răsbunării şi a urei. Sânge slav,
blestem slav. Mujicul a aşteptat dreptatea, bra­
ţul fratelui ca să-l ajute, a aşteptat pământul.
Aşteptarea a fost însă zadamiöä. Acum s’au
deschis porţile libertăţii. Pământul va fi acum
al aceluia care-1 lucrează. Şi nu l-a dat nimenea,
ci el singur şi-l smulge prin jertfa lui de sânge.
Mujicul îşi smulge singur pământul din lati­
fundiile stăpânului de ieri, răsturnând castele,
curţi domneşti, cu stăpânii lor cu tot. Castele,
palate, curţi zidite de mâna lor — pentru alţii.
A întârziat revoluţia de sus, singura în stare
să tămăduiască şi să niveleze. Mişcarea brutală
a păturii de jos va sfărâma totul în cale, a sgu-
104

duit din. ţâţâni imperiul ţarilor» Lenin şi Troeky

croiesc un nou drum, cimentat cu sânge.

Pe Runculeţul avem legătură zilnică cu Ru­

şii. Suntem avizaţi de ei» că ofiţerii lor încearcă
cu mână de fier să stăvilească dezagregarea. Ke-
renski — revoluţionarul — comandantul forţe­
lor armate, cutreeră toţ frontul şi cu vervă de
arhanghel insuflă putere nouă soldaţilor obosiţi.
Dar fermentul a prins rădăcini în sufletul
mulţimii şi niei-o putere omenească nu-1 mai
poate opri. Mujicul vrea să plece acasă, să-şi ia
în stăpânire cât. mai îngrabă pământul făgăduit.
Asta-i acum singurul scop al lui. -Hegemonia sla­
vă, panslavismul, stăpânirea D a rd a n e le lo r,s u n t _
necunoscute pentru dânsul.
Acasă!..’ Acasă!... Acesta e cuvântul de ordi­
ne pe cáré l-a Insuflat revoluţia. Asta-i puterea
care sparge disciplina şi totodată frontul. A-
casăl... Cuvânt care farmecă sufletul şi voinţa
soldatului pe front, care dă speranţe noui.
Dezagregarea rusească nè mişcă şi pe noi.
Seara, la masă mai cu seamă, nasc discuţii poli­
tice, uneori violente. Ofiţerii mai tineri aderă la
programul radical al lui Károlyi. Contele An-
drâssy şi unii ofiţeri mai în vârstă, — mai cum­
pătaţi în gânduri şi în vorbe, — îl atacă violent
pe Károlyi, declarându-1 trădător de patrie, re­
voluţionar.
Intr’o seară se discută problema votului
universal. Noi, cei tineri, cerem imperios intro­
ducerea sufragiului universal şi secret, ca singu­
rul în stare să mulţumească mulţimea subjugată.
Democraţia largă, participarea la viaţa publică
a luptătorilor de pe front, e singura cale spre
salvare, singurul zălgaz de care se poate sparge
valul revoluţiei ruseşti.
Cei bătrâni ne contrazic. După dânşii, pro­
clamarea sufragiului universal, secret, este egal
cu moartea Ungariei milenare. Este lovitura de
graţie a hegemoniei maghiare. Naţionalităţile
aşteaptă cu nerăbdare votul universal, căci prin
 105

acesta vor dobândi puterea politică. Pe cea eco­

nomică o au de mult ţn mâna lor.
O nouă discuţie ne înfierbântă pe tema na­
ţionalităţilor:
— Iată! — zice unul dintre ofiţerii bătrâni,
* — iată-i şi pe aceştia — şi arată spre mine. —
I-am lăsat se intre în ţară în secolul al XII-lea
şi acum ne scot pământul de subt picioare. —
Ne-au ocupat cele mai frumoase şi mănoase
locuri, pădurile sunt ale lor, zi de zi se pierd şi
se ruinează conacurile boereşti, — fortăreţele
noastre. Se destramă îngrădirile de piatră şi în
locul lor se aşează iobagul umil de ieri. Din c o ­
piii lui cresc dascăli, popi, advocaţi sau medici,
zăgăzuind drumul copiilor noştri.
* — Domnule colonel! — zic eu. — concepţia
asta e absolut greşităi. Vedem şi azi că e sufici-
■ ent să se aşeze o formaţiune militară într’un ţi­
nut strein, chiar şi pentru scurtă vreme, pentru
na să-şi lase acolo pecetea. Femeea a fost femee
şi va rămâne tot femee. Câţi copii s’au zămislit
numai într’o lună de către soldaţii noştri în sa­
tele prin cari am poposit? O ştiu eu bine. Dar
acolo unde o sută cincizeci de ani au stăpânit
Legiunile Romane şi coloniştii Daciei felix? Tre-
bue să recunoaştem că atunci s’a zămislit popo­
rul român, din împreunarea alor două rase,
cari s’au duşmăinit de moarte.
Munţii şi pădurile acestea au fost leagănul
neamului românesc, de aici au încălecat ca să
cucerească şesul văilor şi nu din Balcani, cum
ziceţi domnia-Voastră. Ura sălbatecă s’a schim­
bat în dragoste frăţească şi cine mai întreabă azi
dacă în vinele lui curge sânge dac sau sânge ro ­
man? Toţi sunt una, români şi fraţi.
De ce a trebuit să se lupte secole de-arândul,
urându-se de moarte, strămoşii noştri, când in-
tr’un mileniu au devenit şi aşa fraţi? De ce a-
tâta ură nemărginită între popoare? Câte vieţi
tinere se distrug şi câte valori?
Iată şi răsboiul acesta! Câte valori şi câte
106

trupuri tinere n ’a distrus! Şi pentru ce? Când

cu bună înţelegere toate diferraţeie s’ar fi putut
împăca.
Puterea brutală, călcâiul de fier şi pumnul
de oţel, cari nu pot ierta şi mângâia faţa îndure­
rată! Cel slab e călcat în picioare! Dar şi planta
cea mai umilă poate deveni arbore secular cu
trunchiu vânjos. Arborele gingaş are nevoie de
soare, de lumină şi de ploaie răcoritoare.
Puterea germană vă va cutropi şi pe voi.
„Drang nach Osten“ trece peste trupurile voa­
stre. Voi sunteţi primul pivot pe care se va baza
idealul măreţ al germanilor de-a stăpâni lumea.
Şi nu va trece mult timp, până când poporul
maghiar se va desmetici. Eu văd şi aici antago­
nismul între ofiţerii germani şi maghiari. Vă$
în voi ura faţă de hegemonia prusacă.
Nici asta nu poate duce la pacea sufletelor.
Vă veţi împiedeca şi voi de puterea germană şi
veţi cădea, aşa cum aţi mai căzut de multe ori.
Veţi fi iarăşi sclavi! Şi veţi putea începe iarăşi
lupta de desrobire, de astadată nu contra Viener
— atât de urgisită de voi, —. ci contra Berlinului.
Şi-atunci de ce această luptă crâncenă, pe
viaţă şi pe moarte a puterii maghiare, care fatal
se va lovi de sfera intereselor germane? Marea
masă a poporului maghiar, forţa ancestrală şi
legată de glia strămoşească, va duce şi pe mai
departe robotul greu al sclaviei.
Spuneţi-mi ce rost are jertfirea sângelui ma­
ghiar? Va primi el pământul dorit din moşiile
domneşti, dacă veţi învinge? Groful va împărţi
pământul său poporului muncitor, numai aşa,
din dragoste de frate, din idealism şi iubire de
patrie? Eu nu o cred asta! Sclavul rămâne sclavi
Poporul nu va putea pune mâna pe pământ
decât prin forţă sau prin revoluţie venită de sus.
De bună voie, nobilimea îmbuibată n’o să-l ce­
deze. Sau credeţi că poporul maghiar de rând
se jertfeşte pentru idealul lui Rákosi: „treizeci
milioane de maghiari!“? Eu nu cred! Lui îi tre
bue pământ. Pământ şi pâine!
 Ofensiva
contra armatelor Kerenski

E luna Iunie. Frontul pare amorţit. In tim­

pul liber lucrăm la grădinile de zarzavat.
Primim din nou ordinul şă nu fim agresivi;
faţă de Ruşi. Să aşteptăm atenţi desvoltarea re­
voluţiei ruseşti. Să se lucreze tot mai intens la in­
filtrarea ideilor revoluţionare între soldaţii ruşi.
La noi, soldaţii sunt în aşteptarea păcii. Soa­
rele cald ne înviorează şi ne dă puteri noi de
viaţă. Oamenii şi vitele s’au refăcut în grabă.
Numai găiurile mari, scobite şi roase în barăcile
de lemn şi crucile umile presărate pe mormin­
tele proaspete arată groaza iernii şi-a foamei
prin care am trecut.
Menţinem zilnic legăturile cu liniile ruseşti.
Suntem informaţi în mod curent cu tot ce se
petrece în dosul frontului, la ei. Soldaţii ruşi
furişaţi până în faţa sârmelor noastre, ne aduc
veştile cele mai noui. Delà ei aflăm acum, că
lui Kerenski i-a reuşit să consolideze frontul şi:
rezistenţa rusească. Soldaţii demoralizaţi încep
a se reface. Probabil că în curând iarăşi vom fi
atacaţi.
Ordinele ce le primim delà Comandamentul;
nostru, ne obligă să fim atenţi la tot ce se în­
tâmplă. Simţim deja pregătirile inamicului refă-
 108

eut. Mai cu seamă noaptea se deschide câte un

foc aspru de artilerie. Sunt aduşi în fiecare noap-
te morţi şi răniţi.
Către sfârşitul lunei Iunie fraternizarea a
Încetat. Nu mai vedem âoldaţi ruşi la liniile noa­
stre. Iar conţinutul lădiţei din pădure rămâne
neatins.
Se vede. că lui Kerenski i-a reuşit să prindă
in mână hăţurile scăpate.
Luna Iulie trece în aşteptări nervoase. In 20
Iulie, noaptea, adăposturile noastre şi ale coman­
damentului sunt bombardate violent de către
Ruşi. Multe granate cu gaz cad asupra noastră.
-Suntem siliţi să ne refugiem în pădure.
In 27 Iulie în-sfârşit primim ordinul de atac.
-Mâine atacăm liniile ruseşti. Direcţia: Fundul
Moldovii — Vama. Scopul: a rupe rezistenţa duş­
manului şi a-1 respinge din Bucovina.
Regimentul e înzestrat cu toate cele nece­
sare. Planul de bătaie este bine discutat şi pre­
gătit. •
In seara zilei de 27 Iulie părăsim adăpostu­
rile vechi, pe cari le-am îndrăgit, şi ne urcăm
încet pe vârful muntelui Orata, în linia tranşee-
lor. Am împachetat tot ce avem, pe cai şi pe
„Vaca sanitară“ — cum numim vaca noastră, ca­
re în timp normal ne aprovizionează cu lapte,
iar în marş, duce în spinare bagajul sanitar.
Seara suntem deja în tranşee, la punctul că­
pitanului Valérián.
— încă o sforţare — zice colonelul Virányi,
şi se va sfârşi cu frontul rusesc. Dihania rănită
trebue culcată la pământ. Jos, în Moldova, pe
Şiret, Mackensen va izbi armata românească.
Vom înainta vertiginos până la Prut, unde vom
ajunge în foarte scurtă vreme. Şi-atunci ni-e li­
ber braţul şi drumul către Apus. Parisul în scur­
tă vreme va fi şi el al nostru.
Noaptea facem ultimele pregătiri pentru ata­
cul de mâine.
Oare câţi dintre noi se vor face mâine una
cu pământul? Câte familii şi câţi copii vor de­
 109

plânge pururea ziua de mâine? Acum suntem

aici, cu toţii, oameni plini de tinereţe şi vigoa­
re. Mâine câţi vor fi smulşi dintre noi de mâna
rece a morţii? Pentru ce?... înainte!... înainte!...
E strigătul blestemat care ne alungă prin sârme
ghimpate, prin ploaia de gloanţe fierbinţi, cu
pieptul gol. înainte! Şi pentru ce? O putere ocul­
tă, interese streine de sufletul nostru, biciuesc
rânjind tinereţea noastră plinăc de vigoare. Ge­
neraţie nenorocită!
Şi dincolo de sârmele ghimpate, în pămân­
tul scormonit de mâna omenească, şi acolo tre­
mură» tineri plini de viaţă, mujici fără pământ,
Dacă ne-am cunoaşte, poate nu ne-am arunca atât
de vrăşmaş unii asupra celorlaţi. Poate braţul
care ridică arma ucigătoare s’ar descleşta şi s’ar
îmbrăţişa. Dar aşa, necunoscuţi, ne aruncăm unii
asupra altora, cum se aruncă animalele sălba­
tice, lovindu-ne şi călcându-ne în picioare.
Aici în vârful muntelui, în brădetul secular,
noaptea e şi mai fermecătoare. Viaţa este aşa de
frumoasă în imaginea noastră. Dorul de a trăi,
de a iubi şi a fi iubit este atât de mare. Aici,
împinşi în vârtejul rece al morţii, sufletul tânăr
se leagă de viaţă de mii de ori mai tare.
Mâine să mori! Când viaţa e atât de frumoasă.
Ce fatalitate groaznică a căzut pe capetele noa­
stre, de trebue să murim tineri, plini de viaţă?
Trebue să mori, să putrezeşti aici în depărtare,
strein între streini, neplâns de nimeni.
Prin pădurea de brad şi prin tranşee stau
culcaţi soldaţii .asemeni mieluşeilor pentru jert­
fă. îngrămădiţi şi amestecaţi, bătrâni, tineri, unii
îsi dorm somnul liniştit, alţii tremură şi murmu­
ră rugăciuni. Gândul le sboară acasă, la nevastă
şi copii... şi ei sunt siliţi să moară mâine dimi­
neaţă.
Dis de dimineaţă suntem treziţi de cântecul
pasărilor şi de razele de soare cari străbat tre­
murând prin crengile umede ale brazilor înalţi.
Ultimele pxegătiri sunt terminate. — Luăm
prânzul în faţa adăpostului căpitanului Valérián-
410

încercam să fim veseli, dar zâmbetul ne înghiaţă

pe buze. Lângă mine prietenul Gräber încearcă
să glumească!, dar în ochii lui se vede o neagră
nedumerire.
— „Băeţi! Am o presimţire grea, simt că voi
muri“ — spune Gräber.
Căpitanul Valérián încearcă să ne îmbărbă­
teze.
După prânz ne înşiruim pe culme, într’un
luminiş. Ofiţerii suntem toţi în faţa căpitanului,
în cerc, care ne citeşte ordinul de atac. Soldaţii
stau ceva mai la vale, cu echipamentul pe ei.
In dreapta noastră e culcat un batalion din
Regimentul 50 Infanterie — din Alba-Iulia, —
majoritate români ardeleni, printre ei mulţi cu­
noscuţi şi prieteni, de-ai mei.
După primirea ordinului ne luăm rămas bun
unii delà alţii. Regimentul pleacă apoi prin por­
ţile deschise în sârmă. Companie după compa­
nie se pierde în deşişul codrului, pe coama Run-
culeţului şi prin pădurea Cozacului.
Eu rămân la punctul de plecare cu căpitanul
Valerian, cu aghiotantul baron Vojnits, cu tele­
fonistul Schîoder şi sergentul Forizs.
Liniile telefoanelor sunt trase în grabă prin
pădure, agăţate de crengile de brad, după com­
paniile care se strecoară încet, pe nesimţite, spre
linia rusească.
Primim rapoarte telefonice:
— "Compania se apropie de linia rusească.
Ruşii nu ne-au observat încă.
La flancul stâng e căpitanul Reiber şi Vâly.
Ei încep atacul. Râpăit intens de arme răsună
prin pădure. Vâly ne raportează, că atacă, dar
nu poate străpunge frontul.
— Atacaţi cu toată furia' — strigă în recep­
tor căpitanul. De seară trebue să fim în Delniţa! <.
Intră în foc şi compania din Reg. 50, cu
iocot. Vesa şi Ion Haţiegan, care rupe cu baio­
neta rezistenţa Ruşilor.
Intre timp şi flancul drept atinge linia duş­
mană. — Sublocotenentul Gräber se aruncă cu
 111

compania sa asupra sârmelor ruseşti. Pocnesc

surd foarfecele în sârma ghimpată. Ruşii alar­
maţi încearcă resistenţă. Gloanţe şueră, pocnesc
în trunchiul brazilor. Pădurea Cozacului fierbe
în clocot de arme.
Vladimir Petrovici, husarul delà Compania
întâia, e între sârme, întins pe burtă taie sârma
cu foarfecele. Nu e gata cu lucrul, când un glon­
te îi perforează inima. Foarfecele îi cade din
mână. Sublocotenentul Gräber îi sare într’ajutor
şi taie mai departe firele de sârmăi. Soldaţii a-
runcă grenade de mână înspre linia rusească.
Gräber termină! lucrul, ultimele sârme cad
foşnind în iarbă, poarta e deschisă.
— După mine băeţi! — strigă sublocotenen­
tul.
Dar când vrea să se scoale în picioare, se
poticneşte, lungindu-se la pământ. A fost atins
de un glonte. Soldaţii năvălesc prin deschizătură
în urma sublocotenenţilor Schulpe şi Lenz.
Telefonistul ne raportează minută după mi-
nută mersul luptei.
— Sârmele au fost tăiate! Sublocotenentul
Gräber a intrat primul în tranşeele duşmane! —
ne raportează.
— Bravo Gräber! — strigă căpitanul. — Am
ştiut că el va fi primul. înainte!....
Telefonistul sunăl iarăşi:
— Compania întâia a ocupat şanţul duşman.
Ruşii fug.... Sublocotenentul Gräber e rănit m or­
tal....
Căpitanul devine palid, îşi duce repede mâ­
na la frunte, strigând nervos către mine:
— Fugi repede, doctore! Du-te la Gräber!
Salvează-mi-1.
Trec prin poarta de sârmă 'ghimpată, o iau
apoi în jos pe Runculeţul şi fug cât mă ţine pa­
sul. După mine fuge sanitarul. Sunt apărat de
arborii înalţi şi groşi. Ajung la bnia rusească,
aici îl aflu pe Gräber, întins pe pământ, cu ochii
sticloşi şi cu faţa albă. Trupul e încă cald, dar
nu mai e viaţă în el. Glonţul a pătruns, pe lângă
112

cingătoare, în abdomen. Lângă el stă întins husa­

rul lui credincios, Vladimir Petrovici, băiat
tânăr, sârb din Banat. Pământul e proaspăt scor­
monit, plin cu cartuşe goale, aeruî e fierbinte şi
miroase a praf de puşcă.
Prin porţile tăiate în sârme străbat mereu
în fugă, companiile noastre. Ruşii fug în jos,
spre vale.
In marginea pădurii ai noştri aşează repede
mitraliere. Alţii aruncă grenade după ruşii care
fug. Mai la vale, către stânga, strigăte disperate
se împletesc cu glasuri Infernale: Ura!... Ura!...
înainte!... înainte!... Ajutor!... Sanitari!...
Inghenunchiez lângă Gräber. Nu mai e
nicho scăpare....
Sărmanul camarad şi-a simţit peirea. A fost
cel mai bun ofiţer al nostru. Stăm cu capul des­
coperit lângă trupul încă cald a lui Gräber. So­
sesc şi sanitarii, îl aşezăm pe targă. Mă aplec şi-i
sărut fruntea care i se răceşte. Lacrimile noastre
fierbinţi picură pe faţa albă a camaradului mort.
Sanitarii pleacă prin pădure cu camaradul
nostru. E ultimul drum al lui Gräber.
Jos, în coastă) strigăte de: Ura!... Ura!..., lângă
noi ţăcăneşte mitraliera, mai la vale explozii de
grenade. Muzica aceasta îl petrece în ultimul lui
drum prin pădurea deasă şi întunecată.
In coastă, prin luminişuri se văd ruşii, fu­
gind. Grosul Regimentului nostru a intrat în
tranşeele duşmane şi se pierde prin pădure.
Intru în şanţurile ruseşti. E încă cald locul.
Mă pătrunde îndată mirosul caracteristic al ruşi­
lor, de mahorcă şi de peşte. înaintea unui adă­
post, deasupra unui foc, atârnă o căldare de
aramă plină cu* orez. Clocoteşte încă. Ruşii se
pregăteau chiar de mâncare, când am căzut peste
ei. Husarii grăbiţi îşi vâră cratiţa în orezul fier­
binte şi fug mai departe prin pădure.
Intru în adăposturile ruseşti, unde aflu săcu­
leţe cu zahăr, pâine albă şi mahorcă.
0 iau apoi în jos, prin pădure. Din umbra
M-
113

unui tufiş de smeură aud că mă strigă cineva»

Sunt vorbe româneşti.
Mă îndrept într’acolo şi găsesc prieteni de-ai
mei, de acasă. E locotenentul Vesa, din Abrud»
şi sublocotenentul Ion Haţieganu din Cluj, amân­
doi din Batalionul 50' Infanterie. Ne bucurăm, n e
îmbrăţişăm cu bucurie şi schimbăm în grabă
câteva cuvinte. Suntem români. De bucuria în­
tâlnirii golim plosca cu rom ce atârnă la şoldul
meu.
In flancul stâng căpitanul Reiber şi Maj er­
hoff er au rupt rezistenţa duşmanului şi înain­
tează victorios spre Delniţa. Fenrichul Biro Moni
este plin de sânge. II văd sărind peste sârmele
ghimpate.
* Noaptea ne prinde în tranşeele ruseşti, afară
în câmpul über. Mult timp mă ocoleşte somnul.
Yăd înaintea mea pe Gräber, moartea tragică a
lui m’a sguduit adânc şi nu ştiu cine-i urmează.
Dimineaţa înaintăm spre Delniţa. Ruşii se
retrag spre Fundul-Moldovii.
Am primit ordin să aranjez un loc de ajutor
în cătunul Delniţa. II fac în fostul adăpost al
unui ofiţer rus. Aici mă şi culc lângă o varniţă
distrusă şi afumată.
Plecăm apoi mai departe. Ruşii încearcă să
ne oprească. Nu putem înainta decât pas de pas»
prin lupte crâncene. La o cotitură, în dreapta
drumului, dăm de un cimitir rusesc. Mulţimea
de cruèi duble acopere pământul, semnul evi­
dent al luptelor groaznice ce s’au dat pe aici a-
proape doi ani de zile.
E miez de vară. Soarele ne frige. Ne p o­
ticnim plini de năduşeală prin praful gros al
şoselei. Ici-colo, în marginea de drum, gropi a-
stupate în grabă cu câte-o mogâldeaţă de pământ
deasupra, o cruce primitivă înfiptă între bruşi,
pe ea chipiul rusesc. Sunt morţii căzuţi în lup­
tele de azi noapte şi de azi, îngropaţi în grabă
în marginea şoselei.
Am ajuns în Fundul-Moldovii. Locuitori în-

8
114

groziţi ne ies în cale. Toţi ne vorbesc şi ne arată

direcţia pe care au luat-o Ruşii.
Intrăm îh comunăi, unde poposim pe scurtă
vreme. Ne trântim frânţi de oboseală pe pajiştea
unei grădini, în marginea râului, în care, după ce
ne trece năduşeala, ne scăldata.
Plecăm învioraţi spre Câmpulung pe şoseaua
naţională. Abia eşim însă din Valea-Putnei, când
dinspre Câmpulung, de după1 dealurile ţuguiate
„Adam şi Eva“ , un bombardament violent ne
taie drumul. Ne oprim, şi după o scurtă chib-
ziuală o luăm la stânga, pe dealul Cailor. Ruşii
ne urmăresc, lungind tirul. Ne pitulăm pe după
scorburi şi după stânci.
Nouri grei şi negri se ridică şi acoper cerul.
Apoi ne apucă o ploaie torenţială. Curg şiroaiele
de apă, cari străbat până la piele, răcorindu-ne
fierbinţeala. Acoperiţi de vălul de ploaie, urcăm
încet coasta piezişă a muntelui. Ajungem în vâr­
ful muntelui uzi până la piele unde ne trântim
pe jos. Noaptea o petrecem aici. Stăm lungiţi şi
nemişcaţi pe iarba udă. Nu putem să aţipim de
umezeală. Din jos, dinspre valea Cailor, ţipete,
suspine, horcăituri străbat până la noi: sunt ră­
niţii rălmaşi între linii. Nu-i putem salva.
Dimineaţa, protejaţi de-o ceaţă groasă, îna­
intăm spre vârful „Muncelului“ . Către ora şapte
dintr’odată se ridică ceaţa, razele soarelui străr
bat până la noi şi luminează toată regiunea. Dea­
lurile din jur apar pe rând, din ceaţa care se des­
tramă.
In dreapta noastră sunt Ruşii, ascunşi prin
şanţuri. Suntem observaţi pe terenul liber. Se
începe un foc intens de arme. Ne târîm în gropi,
în spălături de ape, după buturugi şi stânci. Doi
cai delà mitraliere stau în bătaia gloanţelor, care
îi ciuruiesc. Sângele ţâşneşte şi se prelinge în
dâre negre pe trupul lor aburit şi obosit.
Ne târîm, la mici răstimpuri, unul câte unul,
prin spălăturile de ape, pe după buturugi şi
stânci, pe brânci spre vârful muntelui. Ruşii ne
 *
U5

ţin sub foc straşnic. In urma noastră rămân

multi morţi şi răniţi.
Contele Andrássy şi colonelul Virányi se tâ­
răsc şi ei pe brânci. Drum greu, obositor pe
coasta stearpă şi piezişă, plină de stânci şi de
pietre ascuţite. Insfârşit ajungem în vârful mun­
telui. Ruşii se retrag grăbiţi spre Vama.
„ Dimineaţa coborîm în Sädova. E cald, ce­
ra t e= senin. In pădure dăm de populaţia civilă,
ascunsă prin văgăuni. Ici-colo, câte-un cadavru;
bătrâni, copii zac prin iarbă în umbra brazilor,
jnam e plâng şi se bocesc.
- Din deal vedem cum se retrag din sat unită­
ţile jruseşti, în fugă. Mitralierele ţăcălnesc. Cu ge­
nunchi tremurând coborîm în sat. Ruşii fug, sar
-peşte garduri.
Ajunşi în marginea comunei, stăm pironiţi
locului şi privim Ia fuga Ruşilor.
Dinspre sat apare im ţăran bătrân, fugind
spre noi. Pletele lungi ale capului descoperit, li
joacă în vânt, iar mâinele şi le ridică spre cer,
ţipând îngrozitor. Pare un nebun. Stăm încreme­
niţi în faţa acestei arătări.
. Se apropie de noi, urlând şi gâfâind:
— Un doctor!... Repede un doctor!... — strigă
dl .— La nepotul meu!... Să vină repede, că
moare!....
Contele Andrássy e îngrozit.
Ce vrea nenorocitul acesta? — mă întreabă.
Ii spun în grabă:
— Du-te, doctore! Repede! Ajută-i! — zice
bătrânul conte.
Plec cu moşul spre sat, gonind pe uliţa pră­
foasă. Văd Ruşii în capul celalalt al satului cum
sar peste garduri, luându-o spre deal, prin gră­
dinile cu pruni.
In mijlocul satului, bătrânul intră într’p
curte largă, împrejmuită cu gard de nuiele. U
urmez.
întins în curte, pe iarbă, între flori de rom o-
niţă, pe un cearceaf gros, stă nemişcat un băiat
de vre’o şapte ani. Are părul auriu. E plin de

8*
 «

116

sânge, faţa-i albă ca varul. Stă nemişcat, doar

printre buzele pline cu sânge îi răsbat cuvinte
Bolborosite şi neînţelese. Ii ridic cămaşa lungă
de cânepă, cu fireturi la gât. Abdomenul şi piep­
tul îi sunt sfârticate de sute de schije mărunte.
Dâre de sânge negru se preling pe pielea albă
şi catifelată.
Grrenada de mână aruncată de;Ruşi, cari fu­
geau prin curţi şi prin grădini, a sfârticat trupul
sărmanului copil.
Nu mai e nici-o scăpare. Abia mai are câte­
va clipe de viaţă.
Mamă-sa se svârcoleşte lângă el, se trânteşte
la pământ, smulgându-şi părul, ţipă îngrozitor:
— Die al meu! IlieL. dragul mamii!... Drag
sufletul meu!.... Scăpaţi-mi copilul! Sau omo-
rîţi-mă şi pe mine!....
In curtea largă văd garduri dărâmate şi
coşniţe răsturnate, din cari roiesc mereu mii de
albine.
Simt a durere care mă străpunge in suflet*
mă îneacă, aş vrea să ies în faţa lumii întregi,
să strig din răsputeri:
— Martirule! Sângele fratelui nevinovaţi
Ilie, dragul meu! Blestem pe capul acelora, cari
calcă în picioare candela sfântă a vieţii şi cămi­
nul cald al păcii! — dar vocea nu mă ajută*.
Sufletul mă doare de neputinţa răsbunării.’
La capul lui Ilie, femei bătrâne tânguindu-se
înfig în iarbă lumânări galbene de ceară şi cu
mâna trşmurândă le aprind.
Mă aplec deasupra corpului rece al lui Ilie*
încerc să-l pansez, mâna îmi alunecă prin chiagu-
rile marţ de sânge.
Ilie nu mai este! Ilie a murit moarte ne­
vinovată)
In jos, spre Pojorâta ţăcănit intens de mitra­
lieră. Deasupra noastră sâsâe gloanţe. Albine ro­
iesc şi zymzăie în jurul nostru, iar dinspre râu,
de dincolo de îngrăditura de (nuiele* străbate
clocotul dulce al apei reci şi cristaline.
Ilie e mort! Las corpul întins în curte, şi
 117

plec spre Pojorâta. In urina mea aud încă mult

timp ţipetele mamei disperate.
In Pojorâta poposim la marginea râului. Ne
folosim de odihna scurtă şi ne scăldăm în râu.
Soseşte şi bucătăria. Prânzim. Noaptea o petre­
cem în corturi.
Dis de dimineaţă ne ridicăm corturile şi ne
urnim pe drum în sus, spre dealul Higiei şi spre
Curmătura Boului, prin păduri de brad. — La
dreapta, în dealul Deii, reâistenţă îndârjită. Că­
pitanul Valy şi sublocotenentul Albu dau lupta
contra liniilor ruseşti. In faţă avem Regimentul
280 Infanterie rusesc, format din subofiţeri. Fap­
tul acesta explică marea resistenţă.
. Am trecut de Curmătura Boului şi ne aşe­
zăm în pădure, lângă un izvör. Suntem flămânzi.
Intr’un târziu apar şi bucătarii, dar numai ai
noştri, ai ofiţerilor. Aduc mâncarea: friptură
de purcel. Bucătăria soldaţilor s’a împotmolit pe
drumul rău de munte.
Soldaţii flămânzi stau tolăniţi în jurul nor
stru, culcaţi în umbra brazilor. Stau cu ochii
aţântiţi la friptura noastră.
Nu putem mânca, fiecare înghiţitură pare
un nod în gât. Privirea soldaţilor flămânzi ne
pironeşte, simt suliţele sutelor de ochi cum mă
străpung. Nu-mi trebue mâncarea. Mai bine ră­
mân flămând.
Dimineaţa înaintăm spre satul Dea. P opo­
sim în marginea drumului, şed cu sublocotenen­
tul Vojnits pe o grămadă de pietriş. Din pădure
apare sublocotenentul Albu, plin de noroi şi
fum. Ne povesteşte luptele ce a avut cu Ruşii în
dealul Deii şi cum i-a izgonit din deal.
Pe poteca dinspre sat apare un soldat rus,
acum prizonier, escortat de santinelă. Om bine
făcut, e subofiţer în Regimentul 280, pe piept
îi atârnă panglica galbenă a ordinului „Sfântul
Cheorghe“ .
Plecăm apoi pe drumul îngust spre Dea,
unde ajungem pe la ora şase seara. Odihnim
într’o grădină, la umbra unor nuci bătrâni. Sol­
118

daţii ridică corturi, căci dinspre apus se ridică

nori negri de furtună. E cald, toropeală. Noi ne
scăldăm în râu. Maiorul Polgár pune mâna pe
un căţeluş, căruia îi dă numele „Dea“ .
Apoi ne-apucă o ploaie torenţială. Ne ascun­
dem în corturi.
Tocmai acum au sosit şi bucătarii. Suntem
flămânzi, Cerem să ni se dea mâncarea, care se
împarte în ploaie. Friptură de purcel şi plăcinte.
Ne îndopăm cu mâncarea gustoasă. Kövér şi Voj-
nits mănâncă aproape toate plăcintele, celorlalţi
nu le mâi rămâne. Albu e înfuriat şi înjură.
Noaptea ne trezeşte telefonistul:
— Domnul General, Jony. întreabă pe domnii
ofiţeri, dacă nu cumva ştiu ce s’a făcut cu vaca
domniei lui. Cineva a pus mâna pe vaca domnu­
lui General şi a tăiat-o. Domnul General e foarte
necăjit, — ne spune telefonistul.
Nu putem da nici-o desluşire.
Spre dimineaţă suntem treziţi din somn. Ge­
neralul întreabă din nou de vacă.
Nu ştim nimic — răspundem, înjurând tele­
fonistul.
Dimineaţa soseşte un ţăran bătrân. In braţe
aduce pielea încă sângerândă a unei vaci. E vaca
generalului, tăiată astă noapte. Ţăranul a găsit-o
bi ograda lui.
Numai târziu, după vre-o câteva săptămâni
am aflat că oamenii căpitanului Reiber au pus
mâna pe vaca generalului şi au mâncat-o.
Plecăm spre Frumosul. Podul din mijlocul
satului aprins de Ruşi, fumegă încă. Trecem
prin apă, apoi o luăm în sus Spre dealul Brazi­
lor, unde ne oprim. Ruşii sunt în faţa noastră,
ascunşi în pădurea „Afiniţe“ .
Suntem flămânzi, stomacul ne corăe. Aştep-
tăim bucătarii cari nu mai vin.
In drepta noastră sunt case ţărăneşti, răsle-
ţe. Intr’una văd mişcare. Am o idee: fug repede
într’acolo, unde aflu oameni speriaţi, ascunşi
prin curte. Le dau bineţe în româneşte şi le
spun că sunt Român. Se liniştesc. Le cer de mân­
care, dar nu au altceva decât făină de mălai şi
lapte.
Sunt fericit. Avem de mâncare! Comand re­
pede o mămăligă şi cumpăr şi lapte. Mă întorc
In fugă la camarazi şi îi vestesc:
— Băeţi! Avem de mâncare; lapte şi mămă­
ligă românească.
Sunt fericiţi cu toţii, mai cu seamă baronul
Vojnits, a cărui faţă e verde de foame.
Peste puţin timp apare ţăranul cu o cratiţă
mare în braţe, din care răstoarnă mămăliga pe
masa de brad. E încă fierbinte, abureşte. Intr’un
blid de lemn ne aduce lapte, cu smântână groa­
să pe deasupra.
Ne anincăm la mămăligă, cum se aruncă
lupii flămânzi la pradă. Vojnits cu gura plină
îmi vorbeşte:
— Măi ce mâncare minunată e aceasta! Nici nu
ştiam până acum, cât e de bună mămăliga voa­
stră.
Mâncăm hulpavi şi în grabă.
-T- Acum să ne culcăm! — ne zice căpitanul.
Ne aşezăm pe fânul proaspăt. E seară. Sun­
tem frânţi de oboseală.
Noaptea mă trezesc din somn la vaetele lui
Vojnits. E bolnav, are dureri în burtă. înjură
mămăliga.
— Lua-ţi-ar dracul mămăliga, doctore! —
îmi spune. — Mor! Dă-mi repede vre’un cal­
mant!
Abia îl pot calma cu o dosă mare de pan-
topon.
Dimineaţa Vojnits e palid, înjură de toţi
sfinţii mămăliga românească.

E 6 August. La amiazi primim ordin de atac.

Trebue să scoatem Ruşii din pădurea Afiniţe. —
Regimentul e ascuns în gropi săpate astă noapte,
pe culmea dealului Brazilor şi în vale. Dealul
Brazilor e sterp, fără păduri. Ruşii sunt în faţa
noastră ascunşi în şanţuri prin pădure.
•Pë la ora două apare colonelul Virányi, în-
120

soţit de contele Andrâssy şi aghiotantul Raţ. Co­

lonelul e furios:
— De ce nu aţi înaintat? — strigă către că­
pitanul Majerhoffer.
Căpitanul se ridică, dând raportul:
— Domnule colonel! Nu putem înainta. Ru­
şii sunt încă în pădure. — Trebue să-i luăm la
baionetă.
— Nu-i adevărat! — strigă colonelul. — Ru­
şii s’au retras! începeţi imediat înaintarea!
Dă apoi pinteni calului şi aleargă în vârful
dealului. Contele Andrâssy îl urmează. Acolo se'
opresc şi scrutează, cu binoclul, valea spre Fra­
sin.
Mai în jos, pe deal, vine plutonierul Juhas
cu Foris şi cu ştabul regimentului — bucătarii,
ordonanţe şi cai încărcaţi cu uneltele de bucătă­
rie. Ajung şi ei în linia de trăgători întinşi pe
jos, care acum se ridică pentru înaintare.
Deodată o vâjiitură ascuţită se aude. Obu­
zul cade în vârful dealului, Maia la vre-o două­
zeci de metri de colonel. Explozia aruncă pietre
şi pământ în faţa colonelului şi a lui Andrâssy.
Caii se sperie, se ridică în două picioare. O altă
izbitură cutremură pământul.
Colonelul şi contele Andrâssy se coboară
repede din şea şi se trântesc pe brânci. Caii spe­
riaţi o iau la vale în goană. Se sperie şi caii delà
bucătărie, o iau şi ei în jos pe deal. Cratiţele
de alamă din spinarea lor sună strident.
Oamenii se pitulează prin gropi. Colonelul,
cu contele, se târăesc pe brânci până în vale.
Un glonte perforează chipiul Colonelului.
— Aşa le trebue! — zic soldaţii, înjurând. —
Li s’a spus, că Ruşii sunt încă în pădure.
Caii fug în galop pe deal, spre satul Fru­
mosul.
Mai târziu, începem înaintarea. Regimentul
intră în pădure. Aranjăm locul de ajutor într’o
casă ţărănească. Colegul Toth a pus mâna pe
un purcel, pe care l-a înjunghiat cu baioneta.
Tocmai se pregătea să-l frigă la jar, când focul
 12l

artileriei îi nimiceşte planul. Stinge repede focul

şi o ia şi el înainte.
Regimentul a început atacul. Compania a
şaptea şi Regimentul 9 Husari s’au afundat adânc
In pădure. Ţăcănesc mitralierele, armele râpăiie.
Valea vueşte, clocoteşte. Din pădure apar deja
răniţii.
Lângă mine e compania de rezervă, coman­
dantul e sublocotenentul Pap. Fecior de popă
rutean, din Maramureş. E trist şi foarte palid,
căci eri şi-a îngropat pe cel mai bun prieten, pe
sublocotenentul Svetozar Miletici, care a căzut
în luptele de ieri delà poalele Afiniţei.
— Sunt foarte trist, — îmi spune. — Am
pierdut pe cel mai bun camarad pe Miletici.
Mă doare crunt pierderea aceasta. Dar nici eu
h ’o s’o duc mult. Simt aici, în adâncul sufletului,
că şi eu voi muri.- Simt, dragă camarade, că n’o
să-mi mai revăd părinţii mei şi munţii frumoşi -
ai Maramureşului.
E palid şi îndurerat.
Un nou ordin aruncă şi rezerva In linia
de foc.
Merg alături de sublocotenentul Pap. Sărim
peste un şanţ săpat de apă. Eu mă opresc, Pap
pleacă! mai departe cu compania. Ne strângem
mâna. Se uită trist în ochii mei. Apoi îl pierd
din vedere.
Nu trec nici zece minute şi e adus pe targă.
E mort, faţa albă ca varul, ochii sticloşi, între-
deschişi, parc’ar căuta să vază Maramureşul lui
drag....
Deasupra inimei un mic punct roşu, din
care se prelinge încă o dâră roşie de sânge. Glon­
ţul i-a perforat inima. Moartea i-a fost fulgeră­
toare.
Pădurea clocoteşte.
Pe la ora şase este adus pe targă locotenen­
tul Waschmann. Glontele i-a perforat abdome­
nul. Rană periculoasă, glontele i-a rămas în bur-
tău II încurajăm în marea lui durere:
— Rana nu-i primejdioasă, — îi zicem. —
122

O să te vindeci în foarte scurtă vreme. La re­

vedere, prietene!
Muntele Afiniţe clocoteşte. Grenade explo­
dează prin pădure. Strigăte străhat la vale. Alear­
gă mereu companii pentru întărire. Ruşii se a-
pără cu îndârjire.
Seara se coboară un detaşament în Valea
Dobrii pentru a lua în flanc Ruşii.
E întuneric, când este adus, mort, cu frun­
tea sfărâmată cel mai deştept şi mai bun sani­
tar al meu, sergentul Galzo. A fost împuşcat delà
o distanţă de treizeci de metri, când pansa ră­
niţii.
Moartea lui măi tulbură. Era tânăr, abia de
douăzeci şi patru de ani. Acasă îl aşteaptă mi­
reasa, de care îmi vorbea atât de mult. Ea încă
nu ştie că mirele îşi va dormi somnul de veci
în dosul unui brad, aici în marginea pădurii.
Noaptea, după ce se potoleşte focul, scriu,
cu inima îndurerată1 scrisoarea tragică, miresei
lui, aşa cum mă rugase sergentul Galzo.
întunericul s’a lăsat încet deasupra munţi­
lor. Focul a amuţit. Ici-colo câte-o pocnitura
răsleaţă, câte-o izbitură de grenadă. Din pădure
vin pâlcuri de răniţi, unii scăldaţi în sânge, atât
de-ai noştrii, cât şi ruşi, de-avalma, acum toţi
sunt una.
Către miezul nopţii primesc ordin să plec
imediat în vârful Afiniţei, pentru a aduna răniţii.
E noapte întunecoasă, beznă grea. Plec, însoţit
de vre-o câţiva oameni. Trecem cărarea Afini­
ţei. Abia facem urcuşul ei şi ne poticnim în
morţi. La lumina palidă a Iampei de buzunar îi
vedem cum stau înţepeniţi. Unii cu mânile în­
cordate pe arma rece; alţii pe. burtă'. Pe faţa lor
palidă se vede ultima încordare a vieţii. Mulţi
dintre ei nici nu au atins vârsta de douăzeci
de ani.
Ne afundăm în pădure. Dibuim prin bezna
grea cărarea, pipăim, ne lovim de copaci. Picio­
rul calcă pe arme aruncate şi pe cartuşe. Am
ajuns în vârful muntelui. Auzim vorbe şoptite
 123-

în taină. Suntem la punctul căpitanului Valéri­

án. Căpitanul obosit zace într’o văgăună.
Trecem în vârful picioarelor să ou-l trezim
din somn. Trimit oamenii în dreapta şi în stân­
ga, iar eu mă trântesc jos, pe pământ.
Stau ceasuri întregi singur, în beznă.
Nu voi uita niciodată noaptea aceasta. Sunt
sub imperiul după amiezei trecute. Văd înaintea
mea pe Miletici, faţa albă a lui Pap, simt încă
mâna caldă pe care am strâns-o de adio... Gal-
zo..., Tekler..., Nacşa..., Pitnic..., Giura..,. şi cei­
lalţi, cari stau lungiţi în apropierea noastră.
E noapte grea, şi ô linişte de mormânt. Simt
cum îmi svâcneşte inima. Tremur, văd umbre
uriaşe în închipuirea mea, paşi greoi aud în a-
propiere.... îm i încord auzul — e numai închi­
puire... Creerul mi-e fierbinte... mi-e frică Unde
sunt? Mi-am pierdut orientarea în beznă. Par’că
Sunt într’o lume streină. Intunerec greu... împă­
răţia morţii.... Aşi vrea să strig, dar nu cutez nici
să mă mişc. Fruntea mi-e îmbrobodită de sudori,
şed nemişcat pe iarba umedă şi rece. Clipele par
secole, timpul îmi pare infinit. Cum aşi dori să
aud iarăşi explozii de obuze, ţăcănit de arme! Să
se sfârşească odată liniştea îngrozitoare, care-mi
apasă creerul! Nu pot suporta încordarea nervi­
lor obosiţi. Implor Cerul: să latre iarăşi tunul,
să aud iarăşi mişcare.... mişcare si voci om e­
neşti!
Miezul nopţii a trecut de mult, când aud în
dreapta mea nu foşnet uşor şi glasul domol al
sanitarului Laurencsik. Glasul omenesc mi-a luat
greutatea de pe suflet. Mă simt uşurat. Iarăşi
mişcare şi glas omenesc, care sperie liniştea de
mormânt.
Sanitarul îmi raportează că s’ au înfundat în
pădure mai mult dibuind, dar că nu văd nimic.
S’au oprit, căci şi-au pierdut orientarea şi le-a
fost teamă să nu intre în linia duşmană.
Suntem siliţi să aşteptăm aici, ivirea dimi­
neţii. Nici-o stea nu clipeşte, totul a intrat în
beznă neagră de mormânt. Văzduhul e greu, îm­
124

povărat, simţi cum te apasă ceva, ce nu poţi în­

ţelege.... Viaţa, — misterul acesta pentru care ne
luptăm aici, şi pentru care m or atâţia.
întrebi văzduhul încărcat, întrebi adierea
vântului care vesteşte aurora dimineţii, să*ţi spu­
nă cine eşti? Tu, care nici pe tine însuţi nu te
cunoşti. Eşti un străin în lumea aceasta. Suntem
streini cu toţii, un furnicar de oameni necăjiţi,
cari nu ştim de unde venim şi unde mergem,
pentru ce trăim şi pentru ce murim.
Dinspre răsărit o dâră roşie de sânge se a-
gaţă de orizont şi sparge întunericul.
Apoi aurora, scăldată în valuri de aur, se
înalţă huiduind cu razele sale sprintene nălucile
şi bezna înspăimântătoare.
In lumina palidă începe munca. Lângă noi,
răsturnaţi pe după buturugi şi stânci aflăm ca­
davre încremenite.
Din pădure apar doi răniţi ruşi, ajutându-se
unul pe altul. Unul scuipă sânge. Glontele i-a
perforat plămânul.'Ne miră, cum a putut neno­
rocitul acesta să reziste toată noaptea în pădure,
cu rana adâncă.
Ruşii s’au retras spre gara Molid. Noi ne
îngropăm morţii. La compania a şaptea adunăm
şaisprezece morţi şi douăzeci de răniţi, fapt care
arată grozăvia luptei.
Când mă întorc la locul de ajutor, aflu a*
colo pe contele Andrâssy, care mă aşteptă1. E
bolnav. E om trecut de şaizeci de ani. II trimit
acasă.
Bătrânul conte ne părăseşte cu ochii înlăcri­
maţi. Noi îl petrecem cu privirea până departe,
pe dealul Brazilor. Simţim un gol în suflet, a
fost un om foarte bun, şi ne-a făcut, aici, mult
bine.

Detaşamentul maiorului Rozsaffy coborît a-

seară în valea Dobrii, a intrat adânc în vale, în
dosul Ruşilor. Căpitanul Reiber s’a strecurat cu
vre o câţiva oameni până în apropierea şoselei
naţionale Vama—Cernăuţi, când observat de
 125.

Ruşi, s’a încins la luptă. împuşcăturile se aud.

până la noi. Detaşamentul e silit să se retragă.
Aici cade plutonierul Csánki şi sergentul Dumit­
ru Gál. Sunt îngropaţi în grabă, în marginea po­
tecii. .
"Riţşii ne mai putând rezista, se retrag în
noaptea următoare. Noi înaintăm pe Runcul
Focii, unde ne trântim în marginea pădurii. Di­
mineaţa privim retragerea unităţilor ruseşti. Le
vedem în coloane pe şoseaua naţională spre Fra­
sin. înaintea noastră, în dosul gării Molid roto­
coale negre de fum se ridică în aer. Sunt podu­
rile şi casele aprinse de Ruşii cari fug. Gara Mo­
lid arde, împreună cu fabrica de hârtie din a-
propierea ei.
Prizonierii ruşi şi populaţia civilă ne spun
că Ruşii sunt siliţi să se retragă din lipsă de
muniţii.
Regimentul coboară în valea Dobrii, ocu­
pând apoi coama deluşorului din faţa noastră,,
numit Poiana-Miculi. Noi am rămas pe Runcul
Focii. Noaptea este luminată de vâlvătaia case­
lor aprinse în dosul gării Molid.
Colonelul e nervos şi înjură.
— Unde se termină flancurile Regimentului?"
— întreabă răstit pe căpitanul Valerian. — Daţi
ordin să aprindă câte-o rachetă în amândouă
capetele de flancuri, ca să ştiu situaţia frontului^
Căpitanul e nedumerit.
— Domnule Colonel! — zice el, — n’o să fie-
bine, căci ne trădăm linia.
Colonelul e furios:
— Vreau să mi-se respecte ordinul! — strigă.»
Sună telefonul, iar după vre-o* câteva minu­
te două rachete galbene se aprind în beznă şi-şi
tremură lumina lor ca de licurici.
Colonelul s‘a liniştit. Âcum ştie unde sunt
capetele flancurilor. Ne trântim apoi cu toţii pe
iarba rară şi uscată. Abia desluşim lângă noi
conturul arborilor înalţi. Iarba uşcată ne gâdilă şi.
ne împunge faţa. Soldaţii obosiţi dorm lângă noi-
Ofensiva care ţine de nouă zile ne-a sdrobit.
126

Până unde vom mejge? Unde va îi oprirea?

Unde şi când?...
Aud, în beznă, pe colonelul Virányi, cum
vorbeşte cu căpitanul Valerian:
— Nu ştiu ce e cu frontul românesc. . Eri
Mackensen trebuia să rupă frontul, jos pe Şiret,
la Focşani. Până acum nu avem nici-o ştire de
acolo. Dar cred că armata noastră a trecut deja
Şiretul şi e în drum spre Iaşi. Noi, dacă' n’am fi
avut în faţă rezistenţa aceasta drăcească, ar tre­
im i să fim acum la Dorohoi şi Botoşani. Prea
am crezut în slăbiciunea Ruşilor. Am crezut că
forţa lor este sleită, oă ne-a reuşit dezagregarea.
Bezna nopţii ne apasă creerul şi gândul.
■Suntem extenuaţi. Eu tremur. Mi-e frig. Gândul
mi-e la Şiret, acolo unde fraţii mei zac în heca­
tombe, striviţi de fierul şi de pumnul german.
Moldova este încălcată? Se va sfârşi oare acum
visul nostru milenar?
Dimineaţa, după ce se ridică negura, vedem
clar linia nouă rusească!, în faţa Frasinului şi
podul Moldovei. La dreapta, ea trece pe dealul
Topliţa, în faţa Sălătrucului.
Pe şoseaua dinspre Frasin se văd căruţe cu
muniţie, şi unităţi venind spre front.
întindem foaia de cort deasupra crengilor
•de brad şi ne tolănim sub ea. E zi liniştită. Nu­
mai spre seară începe iarăşi bombardamentul.
Obuze grele troznesc şi sguduie pământul jos la
îmbucătura văii mici, în care suntem. Aşteptăm
•clipă de clipă să lungească tirul spre noi, dar
scăpăm neatinşi.
Dimineaţa coborîm şi noi în valea Dobrii.
Câţiva locuitori ne privesc îngroziţi. Ne ridicăm
corturile lângă râul Dobra, în marginea dealului,
unde suntem apăraţi de focul artileriei. Compa­
niile sunt în linie. Sârma telefonului se întindă
repede către companii.
Clocotul apei şi adierea rece a văii ne liniş­
teşte nervii sdruncinaţi. Ruşii nu mai au muni­
ţie, noi suntem extenuaţi. Frontul e liniştit. Ne
 127

bucurăm de liniştea aceasta, care ne dă răgaz

să ne odihnim şi să dormim.
Ziua ne scăldăm în apa rece a Dobrii. Altă­
dată stăm ceasuri întregi privind jocul păstrăvi­
lor în apa curată de munte.
— încă n’am primit nici-o ştire de pe fron­
tul rotttân — spune colonelul. — Nu înţeleg pe
Mackensen. Trebue să se fi întâmplat ceva rău.
MS. nelinişteşte faptul, că şi la noi s’a oprit îna­
intarea. Simt că ne-am împotmolit
- Spre miezul nopţii, în 9 August primim cea
dintâi ştire de pe frontul român. Au fost lupfe
crâncene ni se spune. La Mărăşeşti, armata
română, refăcută în vară a rezistat dârz, respin­
gând forţele germane până afund în munţi.
Ofenziva lui Mackensen a eşuat.
Ordinul de z i spune: se vor săpa tranşee şi
adăposturi şi se vor întinde reţele de sârmă
ghimpată.
— Asta înseamnă că vom ierna aici — zice
rnulcom căpitanul.
Caut pe harta militară, la lumina lampei de
buzunar, localităţile indicate de vestea telefoni­
că, unde s’au dat «luptele crâncene, pe Şiret. In
sufletul meu chinuit se aprinde iarăşi flacăra
credinţei şi-a speranţei. Nu se poate stinge un
popor de milioanei Nu poate să piară în neant,
un vis măreţ, care de-o mie de ani ne arde su­
fletul! Munţii aceştia, pădurile acestea, care au
fost leagănul neamului meu, vor apăra poporul
pe care l-au apărat în vremuri de bejenie de
atâtea ori. Sciţii şi Dacii s’au născut doar pe *
pământul acesta.
Ziua e linişte. Numai noaptea porneşte mun­
ca febrilă: Se sapă şanţuri, adăposturi, se întind
linii de sârmă ghimpată. Timpul e cald şi uscat.
Dormim în corturi.
Intr’o seară auzim o explozie de grenadă în
apropiere. Apoi ţipete de groază'. Alergăm cu
toţii într’acolo. Intr’o casă mică ţărănească, în
marginea de deal, aflăm un copil scăldat în sân­
ge. Şi aici, ca Ilie la Sadova, a căzut victimă un
128

copil nevinovat. Grenada aflată în ogradă a făcut

explozie în mâna copilului neştiutor, sfârticân-
du-1 în bucăţi.
Mama copilului se boceşte, ţipă îngrozitor,
cu cadavrul copilului în braţe.
Raportez faptul colonelului şi cer să fie e-'
vacuată populaţia civilă, în dosul frontului, eva­
cuare care se face încă în cursul nopţii.
Urmează rile liniştite, cu băi de soare şi în
apa Dobrii.
Ici-colo mai bate tunul. Soldaţi morţi, unii
sfârticaţi, sunt aduşi aproape zilnic şi îngropaţi
în micul cimitir din marginea cărării. Zi de zi
noui cruci se ridică în pământul proaspăt scor­
monit.
Ne pregătim pentru iernat. Lpcrăm cu zor
la adăposturi, căci nopţile încep să fie reci. In
corturi e frig.
Am început şi eu să ridic un loc de ajutor
pentru bolnavi, tot acolo fac şi instalaţia de baie
şi de deparazitare din bârnele şi din scândurile
unei fabrici de cherestea. Lucrăm cu zor. Am
pe măestrul Zlota lângă mine, încât cu ajutorul
lui reuşesc ca în câteva zile să termin lucrarea.
Cazanul pentru încălzit apa îl aşez în deal, dea­
supra băii, iar apa o introduc prin scoc din pă-
răul din deal. Avem patru duşuri cu apă caldă
pentru soldaţi şi o cameră cu putină, pentru
ofiţeri.
Simt o bucurie mare când punem baia şi
desinfectorul în funcţiune. Zilnic se scaldă câte-o
companie delà noi, dar vin şi unităţi delà regi­
mentele vecine.
Toamna a sosit în munţii Bucovinei. Nopţile
sunt reci, deşi ziua cerul e senin şi soarele e cald.
Aproape zilnic suntem bombardaţi de artileria
duşmană., noaptea ciocniri de patrule.
Intr’o dimineaţă de Septembrie suntem tre­
ziţi brusc din somn, pe Ia orele cinci. Telefonis­
tul ne strigă:
— Atacă ruşii, în faţa gării Molid!....
E frig, trezirea bruscă, răpăitul armelor ru-
 129

seşti ne fad să tremurăm. Abia ne putem des-

meteci. Dinspre gara Molid se aude un cápáit in­
tens de arme. Căpitanul Hermann, delà compa­
nia întâia ne telefonează că în faţa lui s‘a iscat o
bătălie de patrule.
Nu peste mult e adus, pe targă, soldatul Biro
Franţ, — e mort, cu inima străpunsă. II îngro­
păm în cimitirul nostru.
In fiecare noapte patrulele aprind case în
faţa liniei noastre. Ne apărăm şi în forma acea­
sta de atacul ruşilor, căci la vâlvătaia focurilor
mari vedem ori ce mişcare. Focul pârăie, flăcă­
rile uriaşe se ridică în noapte luminând până
departe valea care ne desparte de linia duşmană;.
Spiritul distrugerii a intrat adânc în noi şi
ne îndeamnă să distrugem, rânjind de bucurie
şi de plăcere, tot ce-a făcut şi ridicat munca de
decenii a înaintaşilor noştri.
Inlăuntrul tău simţi par’că porunca aspră
care te îndeamnă să distrugi, tot ce îţi iasă în
cale, să nu-ţi pese de ţipetul femeii înghenun-
chiate, nici de plânsul copilului nevinovat, nici
de blestemul care încearcă să te oprească. Pute­
rea sadică care scapără scânteia focului în mâ­
na aspră a soldatului acoperind cu vâlvătăi în­
tregi regiuni înfloritoare, a pus definitiv stăpâ­
nire pe sufletul nostru.

Intre cele două linii duşmane, pe câmp se

află lanuri cu porumb, rămas necules. Noaptea,
soldaţi flămânzi se furişează afară din tranşee,
ca să-şi aducă câţiva tulei de porumb, cu care
să-şi astâmpere foamea. Din cauza aceasta avem
mulţi bolnavi cu diaree, cu enterite. Deşi s’au dat
ordine severe, totuşi soldaţii flămânzi nu se dau
înapoi şi ies în fiecare seară după pradă. Unii
plătesc cu viaţa îndrăzneala lor.
La stânga noastră e Regimentul 2 Husari,
cu comandantul Ştefan Tisza. Flancul drept al
nostru se razimă pe râul Moldova, care e destul
de larg şi adânc. Tranşeele trec pe muchea dea­
lului Miculi tăind în două linia ferată şi şoseaua

9
130

naţională. Deasupra tranşeei largi şi săpate a-

dânc, atârnă liber traversele înfipte în şinele de
fier. Trec zilnic prin şanţul acesta. Privesc cea­
suri întregi iinia ferată care îşi pierde urma în
dosul gării Molid, iar la spate înspre Vama. —
Douăl linii de fier, văduvite acum, care ne leagă
în depărtare cu viaţa şi cu cei de-acasă.
Când vor urui pe aici roţile de fier? Când
se vor prăbuşi sârmele ghimpate, cari ne împie­
dică vederea? Gările Molid şi Frasin ?unt sta­
ţiuni vecine şi totuşi, acum ce depărtare le des­
parte! Legăturile sunt rupte. Cultura seculară
sdrobită sub călcâie. Sufletul obosit confundă
bubuitul surd cu uruitul roţilor şi aşteaptă za­
darnic sosirea trenului păcii şi-a înţelegerii între
oameni.
In fiecare zi traversez tranşeele. îm i place
mirosul pământului proaspăt şi priveliştea văii
Moldovei ■până dincolo de linia rusească. Intru
şi prin adăposturi, mai schimb câte-o vorbă cu
soldaţii, î i mai îmbărbătez şi-i mai mângâi. Căci
au lipsă de câte-o mângăere aceşti nenorociţi,
cari de patru ani îşi târăsc viaţa prin şanţuri şi
prin crepăturile pământului. Controlez şi bucă­
tăriile companiilor. Sunt reţinut, aproape în fie­
care zi, la câte-o companie, la masa ofiţerilor,
unde mai povestim, mai glumim şi râdem.
Aerul tranşeei şi al adăposturilor ne apasă
creerul. Lutul galben ni se lipeşte pe faţă, pe
mâini şi pe haină, amintindu-ne groparii din ci­
mitir. Ici-colo prin coasta dealului şi prin tran­
şeele săpate adânc, ţâşnesc izvoare, dând apă din
belşug trupului istovit. In adăposturi, pe scân­
duri şi cetină de brad zac înghesuiţi soldaţii.
Unii dorm, alţii povestesc în întuneric. Cei treji
aşteaptă prânzul: singurul eveniment ce le mai
aduce bucurie.
Dorm nenorociţii în întunericul adăpostului,
ghemuiţi şi cu haina plină de noroi şi lut galben.
Lângă ei echipamentul şi el murdar. Pururea
gata pentru atac şi peptru moarte, stau de ani
de zile în măruntaele pământului, cu singura
 131

speranţă că vor scăpa odată cu viaţă din in­

fernul acesta. In fiecare clipă cu groaza în su­
flet că vor fi doborîţi de moarte, pururea cu
gândul la necunoscutul de mâine, izgoniţi din
patul cald, din căldura familiei, oamenii secolu­
lui al douăzecilea — secolul culturii — ascunşi
prin văgăuni şi prin crepăturile pământului, u-
nii bolnavi de friguri, cu faţa palidă de m or­
mânt, înebuniţi de frică şi orbiţi de patimă, —
sunt siliţi să ducă crucea grea a sorţii lor amare.
Aud în întunerecul adăpostului glasuri om e­
neşti:
— Aici nu trebue să-ţi mai cureţi haina,
nici echipamentul, nici bocancii — spune unul,
cu vocea răguşită.
■
— Eu am stat odată cinci zile în arest pen­
tru că nu mi-au sclipit bocancii, aici nici dracul
nu mă mai întreabă când i-am curăţit şi uns, şi
cum îmi stă mundirul — spune altul.
— Cât necaz aveam pentru mustaţă atunci,
— zice un glotaş bătrân, — cât le suceam şi
răsuceam, şi totuşi nu era bine. Câte palme am
primit.... Acum, când mă gândesc, văd totuşi cât
de fericite au fost zilele acelea. Ce fericit mă
gândesc acum la zilele din armată, dinainte de
război....
— Mai ştii, poate tot aşa o să ne gândim şi
la zilele acestea petrecute prin tranşee — zice
m ulcom plutonierul Seethaler. — Numai cama­
razii morţi, pe cari îi lăsăm zălog aici, ne v or
apăsa sufletul.
Şi în fiecare zi altă jertfă. Cimitirul nostru
din valea Dobrii se măreşte mereu. Noui cruci
se ridică în lutul galben, cruci cari ne străpung
Inima. Dureri noui împletesc o legătură groasă
şi însângerată între noi şi locurile acestea. M or­
minte surpate vor arăta drumul nostru plin de
sânge....
E 1 Noemvrie. Ziua morţilor, la catolici. Zi de
reculegere. împărăţia morţii amuţeşte glasul gin­
gaş al copilului nevinovat şi glasul tânărului plin
de viaţă, amuţeşte cântecul sglobiu pe buza ah-

9*
132

tiată după iubire. A colo trupul istovit al bătrâ­

nului neputincios află odihnă şi mângâiere. Este
ziua reculegerii şi-a împăcării sufletelor tulbu­
rate.
Seara aprindem lumânări pe mormintele
morţilor noşţri. E o seară lină, de sfârşit de
toamnă. Flacăra galbenă şi tremurândă a lumâ­
nărilor îmbracă într’o lumină stranie morminte­
le şi crucile din cimitir. Umbre negre se mişpă în
>reajma noastră. Par’că sunt sufletele camarazi-
Î or din groapă. Dinspre deal ne pătrunde suflul
rece al pădurii de brad. Pământul galben, scor­
monit, lumina tremurândă, sfârăiala şi mirosul
greu de stearină, dau o înfăţişare stranie acestei
ceremonii triste. Stălm cu capul descoperit şi
fără cuvânt în faţa mormintelor. Ochii pri­
vesc aiuriţi semnele dureroase ale vieţilor dis­
părute. Pe crucile de lemn de brad se descifrea­
ză încă numele celor ce zac în groapă: Aici e
plutonierul Csănki, colo caporalul Dumitru Gál
din prima patrulă care a coborît în vale, la
dreapta Anton Szabo, husarul sfârticat de obuz,
soldatul Franţ Biro, abia de douzătci de ani, a
cărui inimă a fost străpunsă de glontele fierbin­
te, Mihail Kasnyik din compania a 5-a, lovit în
plin de obuz şi rupt în bucăţele însângerate....
şi alţii... mulţi... plutonul morţii, în şir nesfârşit
de dureros....
In sufletul nostru rănit se deşteaptă din nou
la viaţă camarazii nenorociţi. Ii vedem din nou,
între noi, plini de bucurie şi vitejie... încărcaţi
cu flori... regimentul complect la număr.... sa­
tul... copilăria fără nici-o grijă... casa părinteas­
că... Auzim glasul chemător şi simţim desmier-
darea mamei....
Şi acum aici, în lutul umed, lumânările a-
cestea tremurânde luminează ultimul efort al
vieţii lor tinere, care s’a poticnit şi prăbuşit aici
în mod stupid, lovită în plin de glontele fier­
binte....
Rămânem mult timp făiră cuvânt.... Lumâ­
nările se sting încet, una după alea, aşa cum
 133

s‘au stâns şi cei din pământ. Se lasă încet întune­

ricul peste morminte. — Din marginea pădurei
străbate, până la noi, un suflu rece. E frig. Ne
lipim mai strâns de corp tunica îmblănuită.
Lacrimi fierbinţi ne scaldă faţa galbenă ca
lutul. Ochii obosiţi îşi picură durerea. Ultima lu­
mânare se mai luptă cu zăbranicul negru al nop­
ţii, mucul negru abia mai palpită şi sfârăe în
fierbinţeala cearei, îşi dă şi el sfârşitul. E în­
tuneric beznă.
Sufletul ni-e tulburat. încă nu s’a sfârşit?
Când se va sfârşi, Doamne! Mâine ált mormânt
se va deschide, altăi jertfă tânără va cădea în
ţărână. Până când şi până unde ne va însoţi
blestemul?
Pornim dintre morminte, tăcuţi şi cu capul
plecat. Pasul şi sufletul ni-e greu de durerea în­
durată.
Ruşii au văzut actul pios al amintirii, au
văzut luminarea cimitirului, dar nu ne-au tul­
burat pietatea. Moartea, suflul nimicirei, care
deopotrivă îşi flutură aripile negre deasupra
fronturilor, le-a oprit mâna pe trăgaciu. Nici-un
sgomot, nici-o împuşcătură nu se aude. Totul e
liniştit şi mut. Numai sufletul ni-e rănit şi sân­
gele ne svâcneşte în tâmple. De ce atâta sufe­
rinţă şi atâta jertfă?
Ne aşezăm tăcuţi la masă. Amintirile şi du­
rerea ne sfâşie sufletul. Suntem cu gândul a-
casă... Fericirea căminului părintesc... zilele c o ­
pilăriei pline de bucurii mărunte.... Regime utul
format în rânduri pline de vigoare.... cântând....
acoperit cu flori şi zâmbete.... Iar acum sfârşit,
ca după un uragan groaznic.... Soldaţii plini de
noroi, înebuniţi de groază şi fără nici-o spe­
ranţă....
In spate mii de suferinţe... căminuri deşer­
tate şi cutropite... mame... soţ i... copii flămânzi.,,
mirese rămase fără nuntă. In faţă linii cu sârmă
ghimpată şi dincolo de ele o altă viaţă, — necu­
noscută nouă şi care ne umple de groază.
In faţa noastră, la vre-o câţiva paşi, alţi oa
134

meni trudiţi şi însângeraţi, ascunşi prin văgăuni

şi şanţuri. Nu-i vedem, par’că ar fi înrădăcinaţi
în pământul umed, dar simţim că şi sufletul lor
e îndurerat. Ce aproape sunt! O fâşie^ îngustă de
pământ ne desparte şi totuşi ce depărtare uria­
şă! Braţul întins de inima caldă ar întâlni alt
braţ cald, întins prin adâncul pământului şi de­
asupra sârmelor ghimpate....
Şi totuşi, nu se întinde braţul deasupra sâr­
melor cu ghimpi. Durerea, suferinţa încă n’a fost
destulă, sârma ghimpată încă n’a pătruns destul
die adânc în trupul obosit şii biciuit ca să răsară
iertarea, înţelegerea şi dragostea între oameni.
Sufletul lor este şi el amorţiţ de frigul desnă-
dejdii şi de suflul rece al bestialităţii omeneşti.
Zilele de toamnă târzie trec greoae. Frontul
e destul de liniştit, numai între patrule se mai
dau lupte, mai cu seamă noaptea.
Intr’o noapte se trimite o patrulă puternică,
în recunoaştere. Sunt chemat şi eu la compania
a 6-a, ca la caz de nevoie să fiu mai aproape.
E beznă grea. Ne aşezăm în faţa tranşeelor, lân­
gă poarta tăiată în sârmele ghimpate, pe unde a
ieşit patrula. Şedem pe iarba umedă, aşteptând
desfăşurarea evenimentelor. Vremea trece în silă.
Privim tăcuţi, cu ochii încordaţi, în faţa sârme­
lor ghimpate, în bezna neagră care a înghiţit sol­
daţii. Patrula s’a coborît în vale, în dosul gării
Molid, unde frontul rusesc se îndoaie spre podul
Moldovei. Aici mişcă mai des patrulele ruseşti
şi cad asupra noastră1.
Deodată o împuşcătură ascuţită tulbură în­
tunericul nopţii şi inima noastră. Apoi ţipete.
Ura!... Ura!... Huri!... Huri!... Ţipete de moarte.,,,
râpăit de arme, apoi iar o tăcere de mormânt.
Nu trece mult şi din vale auzim zornăit de
arme şi unelte. Paşi greoi tropăie prin întuneric.
Prin poarta îngustă tăiată în sârme, intră gâfâind
soldaţii aducând pe braţe un om gemând. Le
eşim în cale. Aşezăm pe iarbă omul. II examinez
la lumina lampei de buzunar. II recunosc: e ser­
gentul Robert Fleischer, comandantul patrulei. E
 135

străpuns de baionetă în burtă. Prin rana îngustă!

se scurg, încet, şiroaie de sânge, iar intestinele
îşi scot capul din căldura burţii. Sergentul e pa­
lid, sudori reci îi curg pe faţă, şi-şi pironeşte a-
supra-mi ochii înholbaţi, aşteptând ajutor. Simt
cum mă străpunge în suflet privirea ochilor stic­
loşi.
— Am dat de-o patrulă1 rusească, în dosul
gării şi am fost rănit cu baioneta — ipune abia
înţelegându-i vorba.
II pansez cu grije şi-l trimit, în grabă, la lo­
cul de ajutor.

Aproape în fiecare zi trebue să trec dealul

Brazilor, la Frumosul, unde stau generalii Jony
şi Hegedűs. Amândoi sunt bolnavi şi trebue să-i
îngrijesc. Trec dealul călare. Calul urcă greu că­
rarea piezişă. Gâfăie, asudă, se poticneşte sărma­
nul animal.
Intr’o după amiază îndrept calul spre şo­
seaua naţională, ca să nu mai urc dealul. Locote­
nentul Pollâk, din adăpostul de lângă drumul
Dobrii mă vede şi mă opreşte:
— Ai înebunit? Doar n’ai de gând se o iei pe
şosea cu Ruşii în spate — îmi zice.
— E linişte pe front. N’o să tragă după mine
— îi răspund. De ce să-mă mai obosesc calul
pe deal.
Dau pinteni calului. Ies din valea Dobrii....
Sunt pe şoseaua naţională. In spate gara Molid,
dincolo, la stânga, pe Topliţa văd linia rusească.
Abia am apucat pe şosea, şi-mi pare rău de
pasul ce l-am fătcut. Dar acum e prea târziu, nu
mă mai pot întoarce. Ar fi o fugă ruşinoasă. Dau
pinteni calului şi o iau în trap pe drumul alb
şi pietruit. O nelinişte mă stăpâneşte. Să ies re­
pede din locul acesta primejdios. înaintea orăşe­
lului Vama, şoseaua face o cotitură. Dacă ajung
acolo, sunt salvat. Tropotele aspre ale copitelor
îmi par lovituri de târnăcop. îndemn calul din
hăţuri:
 136

— Hil Mai repedel Să ieşim din tirul Ru­

şilor!
Aud o bubuitură. Obuzul şueră în dosul
meu, simt cum se apropie şi cum cade vertiginos,
ca şi cum ar căldea în capul meu. Mă ghemuiesc
pe gâtul calului. Izbitura puternică şi explozia
obuzului cutremură văzduhul. Dau bice calului
speriat, care o ia la goană nebună gâfâind.
Alte bubuituri, şuierături şi izbituri se aud în do­
sul meu. Calul frige, mă aplec pe gâtul lui şi
prind aspru în mână hăţurile unsuroase. Trecem
ca fulgerul prin faţa adăpostului bicicliştilor şi
ajungem la cotitura drumului. Suntem salvaţi....
Calul e numai spumă, genunchii. îmi tremură,
corpul mi-e plin de sudori fierbinţi, faţa mi-e a-
prinsă.
La podul Yamei întâlnesc pe colonelul Fior,
care îmi zice:
_ Ce drac’ ai făcut, doctore? Trebue să fii
mai prudent şi să nu-ţi pui pielea în joc....
Ajung apoi la Frumosul, unde îngrijesc pe
generalii bolnavi. Masa o iau la locotenentul
Spielmann, la depozitul de aprovizionare. întâl­
nesc aici pe camarazii Hanko şi Fekete, cu cari
jucăm şah, bem cafea neagră veritabilă — sunt
acum doar la aprovizionare, — şi fumăm ţigări
de foi. Aici e şi locotenentul medic, Virgil Mla-
' din, român şi el, din părţile Aradului şi colegul,
prieten Herskovics Izidor.
Drumul înapoi îl fac pe calea obişnuită, prin
pădure, pe dealul Brazilor şi Afiniţe. Văd în
umbra bradului înalt mormântul sergentului Gal-
zo, singur. Colo a căzut sublocotenentul Pap,
colo e vârful dealului unde s’a tras asupra colo­
nelului, iar colo, la dreapta am avut locul de
ajutor.
La coborîş în valea Dobrii, întâlnesc pe şe­
ful nostru sanitar, colonelul Szepessy. Mă opresc
, în drum şi-i dau raportul.
E noapte când ajung acasă, la adăposturi.
Căpitanul Raţ mă ceartă pentru excursia de du­
pă amiazi.
 137

Noaptea soseşte un grup de soldaţi tineri,

trimişi întâia dată pe front. Coboară pe coasta
Afiniţei. Ruşii observă mişcarea şi pornesc un
foc violent de artilerie grea asupra lor. Tinerii
— novici pe front, — încolţiţi de obuze, fug spe­
riaţi prin pădure, de unde abia pot fi adunaţi a
doua zi. Mulţi dintre ei sunt slabi, rău nutriţi,
unii tremură de frică.
In timpul liber încep vaccinările obişnuite.
Vaccinez soldaţii chiar în tranşee. Acele şi si­
ringa le sterilizez într’o cratiţă deasupra unui foc
făcut între două cărămizi. Sterilizarea merge de­
stul de bine şi repede. Mă îngrijesc şi de depara­
zitare. Soldaţii fac în fiecare săptămână baie,
când le deparazităm şi hainele. Avem şi un băr­
bier aici, pe sergentul Tasch, apoi pe Raicu ca
supraveghetor, iar la deparazitare e Unterberg şi
ţiganul Barta. Munca grea începe dis de diminea­
ţa şi ţine până în noapte. Numai aşa putem lupta
contra tifosului exantematic.
Sergentul Raicu e om în vârstă, de loc din
Arad. Are şi .un frate aici, pe Izidor, care e tre­
cut de cincizeci de ani, deci în baza ordinelor
ar trebuie concediat, acasă. Dar nu este lăsat, fi­
ind suspectat ca naţionalist român şi pus sub
severă pază.
Intr’o seară sunt la comandantul Virányi, în
adăpost, când aghiotantul raportează asupra poş­
tei venite. Intre hârtii se află şi biletul de conce­
diere a plutonierului Izidor Raicu. Colonelul stri­
gă înfuriat:
— Omul acesta nu poate pleca acasă! Nu-1
las eu să plece! E periculos acasă. Iată-i dosarul!
E plin cu acţiuni iredentiste. Trebue săi rămână
aici!
Biletul este rupt în bucăţi.
Mă doare soartea acestui român nenorocit.
A fost declarat iredentist, deci trebue să moară
în linia de foc, deşi e trecut de vârsta obligatorie
de război.
Ziua următoare şed pe o grămada de trunchi
 138

de brazi, aşezaţi în marginea râului. Lângă mine

e sergentul Raicu. Vorbim mai mult în şoaptă:
— Fratele-ţi nu poate pleca acasă — zic eu,
—, deşi i-a sosit biletul de scutire. Nu-1 lasă Colo­
nelul, căci a fost declarat iredentist şi periculos
acasă. Dar o să-l ajut eu. E om bătrân, are tot
dreptul să plece. La prima ocazie bine venită o
să-l vâr într’un transport de răniţi şi bolnavi, cu
care va putea scăpa din front.
— Vă mulţumesc, din inimă, domnule D oc­
tori — zice sergentul. — Sărmanul frate de trei
ani e pe front, totdeauna în linia întâia. Merită
şi el odihna. După dreptate şi după lege ar tre­
bui să fie de mult acasă. E bătrân şi pe deasupra
şi bolnav. El şi-a făcut datoria. Ce mai vreau
delà dânsul? Trebue să putrezească aici, prin
şanţuri, atunci, când acasă sute şi mii de escrrci
şi protejaţi de-ai domnilor mari — furnizori de
bocanci de hârtie şi haine de urzici — chefuiesc
şi fac orgii. Fratele meu şi-a făcut datoria, şi
- şi-a spus pe faţă durerea şi indignarea. Iată pă­
catul lui cel mare. Dar sângele sânge rămâne,
Cinstea şi jurământul e lucrul principal în răz­
boi. Sângele şi sufletul ni-e legat de alte idealuri,
dar jurământul l-am ţinut.

Intre timp se apropie de noi soldatul Unter­

berg, pentru â-mi raporta unele lucruri. E pa­
lid, faţa şi hainele îi sunt cănite, pârjolite je a-
locurea, şiroaiele grele de sudoare lasă b n zd e
albe pe piele afumată. Se opreşte >b>sit în f£'ţa
mea şi-mi raportează încet ce are de spus.
Mi-a fost milă întotdeauna de acest om ne­
norocit, tăcut şi abătut. Nu-1 leagă nimic nici pe
el de blestemul acesta, care ne munceşte de atâta
vreme. E şi el de alt neam, neam străin printre
străini.
In faţa scăldătoarei se înalţă piramide de
arme. Inlăuntru oamenii companiei a treia fac
baie. Străbate până la noi larma soldaţilor vo­
ioşi sub duşul cald.
E zi caldă de toamnă.
 139'

— Şezi, colo, Unterberg — îi spun. — Eşti

obosit? De ce eşti trist? Te gândeşti iarăşi icasă,
la copii? Ce e cu tine? Spune-mi! Sau le-a bat­
jocorit iarăşi vre-un camarad?
Unterberg se aşează încet pe trunchiul gros
de brad. îşi şterge domol cu mâneca murdară
fruntea asudată, apoi îmi răspunde:
— Domnule locotenent! şi aici trebue să
port crucea grea a neamului din care fac parte.
Ce sunt eu de vină că m’am născut Evreu? In
fiecare zi sunt batjocorit pentru aceasta.
— Unterberg! — îi zic. — Sângele vostru v ’a
făcut-o. Sângele vostru a dat pe Fiul Omului, el
a fost al vostru. Şi voi 1-aţi alungat. S’a apropi­
at de voi cu ramura de măslin şi aţi alungat
sângele Lui din sângele vostru. De câte nenoro­
ciri. dureri, surghiunuri şi lovituri de bice v ‘aţi
fi putut salva, dacă aţi fi primit Cuvântul viu în
sufletul vostru. A fost al vostru, sângele vostru
a dat lumina, vouă vi s’a arătat steaua binecu­
vântată, care a coborît deasupra ieslei din Vif-
leim şi voi v ’aţi pus lacăt greu pe uşile ferecate.
Aţi alungat cu lovituri de pumn pe profetul
care-a ridicat în slavă neamul vostru şi aţi ră­
stignit pe cruce pe acela care a venit săi vă ră­
scumpere păcatul. In loc de „dinte pentru dinte“ ,
a adus „iubeşte-ţi deaproapele ca pe tine însuţi“ ..
Şi voi văl mai miraţi de suferinţa îndurată?
Spune-mi Unterberg! De ce poporul care a
primit în Ziua Florilor cu ramuri de măslin şi
strigăte de Osana pe profet, după două zile îF
huiduieşte şi-l răstigneşte? Ce putere ocultă, ce
interes a fost capabil să schimbe atât de brutal,
abia în două zile. sufletul blând al poporului în-
ghenunchiat şi să-l tulbure cu groaznicul v ifo r
al urei? Ce putere şi ce interes a pretins moartea
Fiului nevinovat al Omului, sânge din sângele lui
Izrael? Căci trebue să se fi petrecut ceva schim­
bare groaznică. O mare tragedie, a cărei urmări
le suportaţi şi azi, în loc să fie a voastră „lu­
mina şi puterea“ şi să se aştearnă în faţa se­
 140

minţiei voastre tot pământul, ca în faţa fiilor lui

Izrael?
Iată ce blestem purtaţi cu voi! Sângele nevi­
novat al fiului vostru vă arde inima, iată ce nu
vă dă odihnă! De ce aţi omorît bunătatea jido­
vească? N’a adus oare El porunca, cuvântul şi
bunătatea lui Izrael pe pământ?
De biciul Faraonilor aţi fost salvaţi de către
valurile mării Roşii; de greutatea sufletului nu
vă va putea mântui decât împăcarea cu fiul vo­
stru. Primiţi-1 cu drag în sufletul vostru şi mări­
rea se va aşterne, în faţa voastră. Azi e a voastră
puterea banului, dar atunci va fi a voastră şi cu­
răţenia sufletelor. Veniţi deci, să căutăm drumul
Împăcării şi al fericirei, căci e aşa de frumos
drumul moale al păcii, care nu-ţi răneşte trupul
slab şi obosit.
Soldaţii scăldaţi se înşiruie. proaspeţi, în fa­
ţa scâldăitoarei. Altă companie soseşte din tran­
şee. cântând. Soldatul Bartha se căzneşte să um­
ple cuptorul cuprins în vâlvătaie, cu trunchi cre-
paţi de brazi.
Unterberg stă tăcut şi îngândurat, privirea
i se pierde în sus, spre pădurea neagră a Afiniţei.
— Aveţi dreptate, domnule doctor! — răs­
punde el, după un răstimp. Dar noi numai un
Dumnezeu cunoaştem, pe Dumnezeul lui Izrael.
Altfel suntem cu toţii deopotrivă. Deopotrivă in­
spiră aerul nou născuţii şi deopotrivă îşi dau su­
fletul călătorii în poarta neagră a morţii. Deo­
potrivă plecăm pe drumul lung şi aspru al vieţii
şi deopotrivă ajungem sfârşitul. De ce să ne
nrîm? Numai între timp ni se despart drumuri­
le. Unul merge pe cărarea bătucită de strămoşii
lui, altul ajunge pe pietrişul aspru care-i în­
sângerează' piciorul obosit, al treilea trebue să şi
croiască singur drumul prin păduri seculare şi
prin stânci, altul ajunge în pădure, unde cade
victimă fiarelor sălbatice înainte de ce şi-ar fi
croit drumul. Dar acolo, sus. ne întâlnim cu toţii.
Numai pe drumul lung al vieţii ne dăm târ-
 141

coaie şi ne lovim cu pumnii, în groapă încăpem

fără murmur şi fără ură.
Iar atunci, când sufletul istovit ar avea ne­
voie de înţelegere şi de dreptate, când piciorul
trudit prin văgăuni însetează după odihna, când
braţe pline de iubire ar trebui să se aplece să ri­
dice călătorul obosit, atunci îl lovim cu pumnuL
Când trupul istovit cere apa răcoritoare a
izvorului, omul toarnă otravă.
Inima rănită cere alinare, omul o străpunge'
cu pumnalul urei.
Iată cum iubim noi, oamenii pe deaproape-
le nostru şi pe noi înşine!
Sus, în deal, aburii străbat fâşâind din caza­
nul înfierbântat. Din scăldătoare se aude vocea
aspră a sergentului Tasch. Afară soldaţii Bartha
şi Orgonaşiu, numai în cămaşă, despică trunchi
groşi de brad. Unterberg se ridică de lângă mine
şi pleacă încovoiat parcă ar duce o povară grea
în spinare.
Dinspre adăpostul comandantului. Miron —
ordonanţa mea cea nouă — fuge spre mine. Sunt
chemat de maiorul Hayni.

Luna Noemvrie trece în linişte. Ziua ne

adăpostim prin tranşee iar seara jucăm cărţi în
adăpostul căpitanului Valérián, unde abia încă­
pem. Cina ni se serveşte prin fereastra adăpostu­
lui, căci pe uşă nu mai e chip să intre bucătarii.
In colţul adăpostului, pe o buturugă, telefonistul
cu receptorul la ureche.
Adăposturile sunt terminate, e chiar şi vre­
mea, căci afară noaptea e frig, iarna se apropie
cu paşi grăbiţi în munţi.
Intr’o zi ploioasă ne pomenim cu lubeniţe.
Acum le-a trăznit în cap celor de-acasă să ni le
trimită! E luna lui Noemvrie, afară e frig de
iarnă şi noi mâncăm lubeniţe! Ce inconştienţă!
înjurăm aprovizionarea defectuoasă şi inconşti­
enta celor din dosul frontului. Zile de-arânduT
văd lubeniţe aruncate pe deal şi prin apa Dobrii.
Nimeni nu se atinge de ele.
 142

Intr’o altă) zi n e surprinde un foc viu de ar­

tilerie. Obuzele şueră prelung deasupra noastră.
Observăm cum trec mai departe, peste dealul
Afiniţe şi peste dealul Brazilor.
La vre-o câteva minute ni se raportează prin
telefon: Comanda Diviziei este în bătaia arti­
leriei duşmane. Faptul acesta înviorează' întreg
regimentul.
— Bombardează Divizia! — strigă vesel sol­
daţii.
Ştirea trece din gură în gură. Soldaţii ies a-
fară de prin adăposturi, toţi sunt afară1în tran­
şee şi aseultă şueratul bbuzelor, cari trec peste
noi, înapoia frontului.
— Tremură odată şi ei. cei delà comandă!
— spune vesel un soldat.
— Lasăhi să joace şi ei! Nu le strică! — zice
■altul.
Bombardamentul neaşteptat a căzut ca un
4răznet pe cei delà Divizie.
 Armistiţiul... Revoluţia...
CStre sfârşitul dunei Noemvrie frontul se li­
nişteşte.
Prin troeni aproape în fiecare zi apar în
faţa liniei noastre soldaţi ruşi, cari ne aduc iar
ştiri de pace. Delà dânşii aflăm că Ruşii nu mai
vreau să lupte, că o nouă revoluţie în mijlocul
ţării a alungat pe Kerenski şi că noua orânduire
nu mai vrea război. Spiritele la ei sunt foarte
agitate, revoluţia lor a intrat într’o nouă fază.
Ofiţerii nu mai sunt stăpâni pe situaţie.
Delà comandamentul nostru ni se dă ordin
Confidenţial: Să nu se facă nici-o mişcare îm ­
potriva Ruşilor, ci să aşteptăm atenţi desfăşura­
rea revoluţiei.
Intr’o zi compania întâia semnalează un par­
lamentar la sârme, pe şoseaua naţională. Un ge­
neral rus şi vre-o trei ofiţeri superiori aşteaptă
să fie primiţi şi trecuţi peste sârmele ghimpate.
Sunt conduşi apoi la Divizie, în satul Fru­
mosul. Au venit pentru tratative, poate, pentru
armistiţiu. Suntem curioşi cu toţii. Aşteptăm ne­
răbdători ştirile delà Divizie, de unde ni se spune
mai târziu, că Ruşii cer armistiţiu.
Mi-a sosit un bun prieten: părintele Virgil
Nistor, preot militar. Bl a venit să cerceteze cre­
dincioşii ortodocşi delà Regimentul nostru. Mă
bucură această vizită neaşteptată. II însoţesc prin
144

şanţuri, prin adăposturi şi la serviciul religios.

Nopţile le petrecem împreună în adăpostul meu.
Sunt aici şi preoţii Darányi, Jávor ka şi Kristo
Xaver.

1. Decembrie. — Frig groaznic. După amiazi

câteva bubuituri de tun străbat dinspre linia ru­
sească. Apoi o linişte de mormânt se aşează pe
întinderea alb|. Seara soldaţi ruşi apar în faţa
liniilor noastre. Ne spun că nu mai luptă. Vreau
pace. Cer rachiu şi tutun.
In 6 Decembrie, însfârşit, se declară armisti­
ţiul. Pe la amiazi grupuri compacte de soldaţi
Ruşi, fără arme, apar pe şoseaua naţională. îşi
scutură de departe căciulile mari şi grele. Chio-
tesc de veselie. In faţa tranşeelor noastre se a-
prind focuri mari. Soldaţii noştri rup sârmele
ghimpate şi pornesc şi ei,'în pâlcuri, dincolo de
sârme. Simt veseli cu toţii, chiotesc şi ei, îmbră-
ţişându-se cu Ruşii.
Ieşim şi noi din tranşee. Ne adunăm cu toţii
în faţa staţiei Molid, ca la un bâlciu de ţară. Sol­
daţii chiuiesc. unii joacă dansuri naţionale ru­
seşti şi căzăceşti. Sufletele s’au eliberat de jugul
celor patru ani de război. Au uitat suferinţa fără
margini a celor patru ani.
— Trăiască pacea! — strigă piepturile miilor
de soldaţi.
Se îmbrăţişează şi se sărută oameni cari
până azi nu se cunoşteau, ci numai se simţiau
prin şanţuri.
Frontul a dispărut. Sârmele ghimpate şi că­
luşeii spanioli sunt aruncaţi la o parte — ţăruşii
cari sprijineau sârma ghimpată ruginită şi în­
sângerată, sunt asvârliţi în foc.
Toţi sunt veseli, numai pe faţa ofiţerilor ruşi
se observă durerea şi frica neputincioasă în faţa
evenimentelor revoluţionare. Stau tăcuţi în jurul
focului care-şi flutură flacăra roşie învăluindu-
ne în fum.
— S’au rupt legăturile între ofiţer şi soldat
— spun ei. — Comitetele militare revoluţionare
 145

şi-au îndeplinit sinistra lor datorie. S’a topit dis­

ciplina iar fără disciplină arm,ata este ca o hordăl
sălbatecă.
Cei cu care vorbim, sunt ofiţeri de artilerie.
Oameni voinici» inteligenţi, foarte simpatici.
înainte cu vre-o câteva momente a sosit un
căpitan artilerist, calare pe un cal negru _ pur
sânge. Coboară sprinten din şea şi aruncă hăţu­
rile unui soldat rus din apropiere. Acesta însă
nici nu se mişcă, ci rânjeşte ironic către căpitan
şi-i zice:
— Mai ţine şi tu hăţurile! Eu le-am ţinut
destul.
Căpitanul se înroşeşte de mânie, tremură,
muşchii feţei i se contractează. îşi ridică mâna
pentru ca sări lovească, dar în clipa cealaltă bra­
ţul i-se lasă în jos. Calul lăsat liber o ia spre
linia ferată. Soldaţii râzând îi deschid drumul.
Căpitanul aprins la faţă de mânie şi de ru­
şine vine către noi şi se prezintă:
— Căpitan Vasil Vasilievici, din artilerie!
Calul speriat fuge spre gara Molid. Nimeni
nu l opreşte. Hăţurile îi atârnă liber şi se împle-
tecesc printre picioare.
Privelişte neliniştitoare. Asta-i revoluţia?!
Ofiţerii ruşi tremură, de indignare.
— Iată rezultatul demagogiei lui Kerenski!
— zice unul dintre ei. — Nu mai avem putere ca
să-i ţinem în frâu. Aici nu mai poruncim noi. Ei
ne poruncesc de acum şi duc spre părăpaştie Ru­
sia sfântă. Nu mai este nici-o scăpare. Mujicul
incult se bucură de revoluţie» crede că aceasta
îi va aduce pământul şi libertatea. Azi-mâine
vom fi ucişi şi noi de brutele acestea. Ne-au şi
spus-o. Ca şi când noi am fi vinovaţi de deslăn-
ţuirea războiului. Comitetele militare au dezagre­
gat frontul. Rusia sfântă e moartă!...
Stau tăcuţi, înfrânţi, cu faţa desfigurată de
marea lor durere şi ruşine.
Intrăm apoi într’o casă ţărănească, unde sol­
daţii noştri au aprins focul în cuptor. Ne aşezăm

10
146

pe laviţi în camera încălzită şi apar repede ploş-

tile cu rom. Golim cu sârg conţinutul aspru.
Unii dintre ei vorbesc bine limba germană.
Ne povestesc grozăviile ultimelor zile, desmem-
brarea frontului şi-a disciplinei.
__S’au făcut greşeli enorme, — zic cu toţii.
— Am fost tradaţi!...
Lacurile Mazuriene» Rennenkampf, Gorlice,
Brusilov, trec repede prin gândul nostru, ca un
film groaznic.
linii dintre ei plâng de durere. Iată cum
sfârşesc ei războiul sfânt al Rusiei ţariste....
Dar un alt război se încinge — sângerosul
războiu civil.
Soldaţii, înebuniţi de vraja libertăţii pleacă
acasă, călcând în drumul lor tot ce le iasă în
cale. M ăuntrul ţării: sate, oraşe fumegânde, tru­
puri sângerate şi sfârticate arată drumul revolu­
ţiei ruseşti. Unde se va opri puhoiul acesta? Când
se va sfârşi?
Din afară străbat strigătele nebune ale sol­
daţilor turmentaţi. Cântece răguşite, chiote vese­
le, sunetele fanfarei militare se aud.... ca o orgie
prelungită până în zorii dimineţii.
Din tranşeele ruseşti vin mereu soldaţi, îm­
brăcaţi în haine căptuşite cu vatelină şi cu că­
ciuli enorme. Intre ei mulţi Mongoli. Trec pe
lângă) ofiţerii lor rânjind, fără să-i salute.
Aduc cu ei zahăr alb şi ceai chinezesc, cizme
şi bunzi scumpe îmblănite. Le schimbă cu rom
şi cù tutun. Ca la un târg de ţară. Aducem din
cantina noastră tot ce avem: vin, cognac şi sligo-
viţă. După câte-o sticlă de rachiu se întind zeci
de mâni... se îmbrâncesc, se ocărăsc.
Fanfara militară rusească cântă jocuri pline
de foc. Soldaţi lăsaţi pe vine joacă căzăceasca.
împrejur camarazii lor cu soldaţii noştri bat din
päfini şi ţipă.
E noapte târziu, când şi ultimul soldat rus
ne părăseşte.
Noi ne întoarcem în tranşee. Trecem sâr­
mele ghimpate, acum împrăştiate. Ţăruşii lor ard
 147

încă! în jăratec. Suntem şi noi îngânduraţi, ni-e

Irig. Nu aşa ne-am închipuit sfârşitul războiului...
Trecem pe lângă linia ferată, nu mai ni-e
teamă de obuze, nici de gloanţe. Nu mai trebue
să ne tupilăm prin şanţurile de legăltură şi totuşi
0 frică ne stăpâneşte. Ni e teamă de ziua de mâi­
ne. înaintea noastră avem dezagregarea şi agonia
•colosului rus, care ne înspăimântă. Cangrena
trupului uriaş va infecta şi trupurile noastre...
Ludendorf se poate felicita acum. dar ce va
1 mâine? Fermentul revoluţiei ruseşti nu se va
>pri la jumătatea drumului. Fermentaţia a înce-
jut, va mistui tot ce-i iasă în cale şi nu va fi
uitere omenească să, o oprească. Nu o va putea
>pri nici graniţa de baionete. Nu! Sufletele sunt
nfectate, otrava absorbită îşi va face efectul.
Hălăduim cu zor în.noaptea îngheţată pe
ărarea din marginea şanţului de legătură. Arun-
,ăm pe furiş câte-o privire spre tranşeele ruseşti.
:ari cască goale în noapte. Dorinţa fierbinte a
elor patru ani s’a împlinit.... Frontul a dispărut,
'edem acum viaţa de dincolo de sârmele ghim-
wle, vedem cu cine am stat în faţă atâta amar
•de vreme.
S’a terminat războiul şi totuşi nu ni s’a liniş­
tit sufletul...
Ne înapoiem la adăposturi. Colonelul Virá­
nyi e încă treaz. Ii raportăm în grabă cele pe­
trecute.
— Am terminat, băeţi, cu frontul rusesc —
zice Colonelul. — Acum că ni s’au eliberat for­
ţele delà Est, o să,putem da lovitura de graţie,
cu toate puterile noastre, frontului de Vest şi fron­
tului italian. 0 să vedeţi cum o să tremure duş­
manul nostru secular de lângă Adriatică. Acum,
cred, că o să isprăvim în scurtă vreme cu răz­
boiul. 0 să zdrobim Antanta. Frontul român nu
mai contează, s’a terminat şi cu acesta. V or fi
siliţi şi ei să capituleze. Aici. de-acum nói vom
dicta pacea! Fermentul — Lenin şi Trocky —
şi-a făcut efectul. Aici se vor întâmpla încă eve­
nimente importante, care vor sgudui pământul

10*
148

rusesc. Războiul civil rusesc abia acum începe.

Pentru noi un fapt e sigur: noi am terminat aici
misiunea noastră. Pe noi de acum înainte ne
aşteaptă victorii noui şi alte glorii pe frontul de
Vest şi pe cel italian.
Plec apoi spre adăpostul meu. Dincolo de
apă văd camarazii, cu căpitanul Valérián în
mijloc, în jurul focului. — Băeţii, când mă ză­
resc încep să chiotească. Păşesc râzând pe pun­
tea îngustă, abia de-o palmă, când pe la mijlocul
ei îmi alunecă bocancii ţintuiţi cu cuie şi cad
cât sunt de lung. pe spate, în apa Dobrii. — Abia
mă pot scula dintre bolovanii din alvia apei, şi
ud până la piele, ies, de mă aşez la foc, în râsul
camarazilor. — îm i dau jos hainele ude leoarcă
şi mă infăşur în pături până ce mi se usucă hai­
nele la foc.

Primele licăriri ale bucuriei armistiţiului se

stâng repede la auzul frontului de Vest. Groză­
viile Iui şi-ale celui italian umple de groază su­
fletul soldaţilor. Ei credeau că e pace şi că
vor mérge acasă. Acum se trezesc şi văd că o
să meargă iarăşi în vârtejul morţii, pe frontul
grozav de Vest. Alte jertfe de sânge şi noui sufe­
rinţe ne aşteaptă.
Armistiţiul cu Ruşii îmi răscoleşte şi mie su­
fletul. Ştiu ce înseamnă acesta pentru naţiunea
mea. Visul nostru milenar se stinge. In parla­
mentele din Budapesta. Viena şi Berlin se pregă­
teşte deja înmormântarea noastră. O să se facă
zona de apărare maghiară. în trupul nostru. Pe
un brâu de douăzeci de kilometri la frontiera
ardeleană se va evacua populaţia băştinaşă ro­
mânească şi va fi înlocuită cu colonişti maghiari. ‘
Ordinul ministerului de domenii opreşte vânza­
rea liberă şi cumpărarea de pământ în Ardeal,
numai pentru a împiedeca ţăranul român să-şi
cumpere loc. Iată, deci, o nouă sclăvie şi mai
grea, decât a fost.
Căpitanul Capdebo poate să se bucure. Mi­
nele de aur le sunt salvate! Un popor de două­
 149

sprezece milioane e culcat la picioare. Prima

piedecă în calea Drang nach Osten“-ului este în­
lăturată. Mackensen dictează pacea: hotarul nou
vă trece dincolo de şira Carpaţilor. Puterea ger­
mană şi-a înfipt călcâiul de fier în stâncile de
granit ale Carpaţilor noştri.
— Acum e rândul vostru, dragă Emest! —
ii spun lui Szántó. — Pivotul celalalt pe care se
va răzisma forţa germană în năvala sa către Ră­
sărit, veţi fi voi, — naţiunea maghiară. Şi voi
aţi luptat pentru libertatea naţională!, pentru in­
dependenţa Ungariei, iar sfârşitul va fi: o nouă
sclăvie şi mai grea. Şi voi veţi fi înlănţuiţi de
stâncă, iar peste trupurile voastre va năvăli forţa
uriaşă! germană. Lupta voastră- pentru libertate
este şi ea efemeră. Şi visul vostru milenar este
înfrânt.
De ce atâtea lupte disperate, de ce atâtea
jertfe? Am ceva aici, înlăuntrul sufletului, ce mă
doare — e sângele strămoşilor ce l port în vine.
Este ceva în fundul sufletului, ce rupe disciplina,
o forţă care mocneşte înlăuntru, — e sângele
strămoşesc.
Băncile şcoalei, penele de cocoş ale jandar- !
milor, asfaltul oraşelor vor fi ale voastre, dar
ale noastre vor rămâne pajiştea verde şi plină
de miresme, cântecul paserilor slobode, arborii
crescuţi în pădure.
....Şi, totuşi, vom fi păpuşi în pumnul de oţel
german, şi noi, şi voi....

Dimineaţa, în faţa gării Molid şi în faţa sâr­

melor noastre stau iarăşi sute de soldaţi ruşi.
Focuri uriaşe ard, la căldura lor se încălzesc
deavalma ai noştri cu inamicii de ieri. Azi sunt
prieteni. Ofiţeri ruşi nu mai vedem.
După amiază vine un ofiţer rus, artilerist,
băiat tânăr, pe care l-am cunoscut ieri. Azi e cu
epoleţii rupţi. Cu lacrimi în ochi ne povesteşte
că azi dimineaţă li s’au rupt semnele ofiţereşti şi
că din ofiţeri au făcut ordonanţe şi soldaţi de
rând. Căpitanul artilerist Vasil a fost crunt bătut
150

şi distribuit la grajduri. Pe cei ce se împotrivesc,

îi împuşcă fărăi nici-o judecată. Ar vrea să vină.
la noi, căci la dânşii viaţa nu mai e în siguranţă.
Ziua următoare constatăm cu surprindere,
ciăi nu mai e nici un rus în locul obişnuit. Scru­
tăm neliniştiţi linia rusească. Nici-o mişcare.
I-am aşteptat pe azi, căci ne-au promis blănuri
şi cizme.
Curând după masă plec, însoţit de Orgona-
şiu şi de soldatul Laurencsik, spre linia ruseas-
CăL Vreau să-mi iau cizmele promise. Duc în
schimb rachiu şi vin. înaintăm grăbiţi pe şo­
seaua naţională, trecem de gara Molid şi ajun­
gem la cotitura drumului, după care sunt tran­
şeele ruseşti şi podul de lemn peste râul Moldo­
va. Cum intrăm după cotitură vedem şanţurile
ruseşti. în faţă cu sârme ghimpate. Ne surprinde
liniştea. In dosul sârmelor veghează santinela cu
baioneta la armă. Cum ne observă, face semne
ne oprim. Din adăposturi se ridică doi sol­
daţi, cari se reped la noi şi ne spun să ne în­
toarcem repede, căci la dânşii e Comisarul popo­
rului, în inspecţie.
" — Fugiţi repede înapoi! — spun tălmaciului
neu, soldatului Laurencsik. — Să nu dea eu
ochii de voi Comisarul că vă declară prizonieri
de război. Dar aţi adus ceva băutură? — ne în­
treabă.
Le dăm în grabă mai multe sticle cu rachiu,
iar noi o luăm în goană înapoi. Respirăm uşu­
raţi, când ieşim din cotitură.
După două zile alte unităţi preiau sectorul
din faţa noastră, cari se împrietinesc cu noi. Nu­
mai frigul mare ne mai împiedică fraternizarea.
Intre cei veniţi sunt mulţi români basara-
beni. Fac cunoştinţă cu un basarabean student în
medicină, român şi el. Ne împrietenim repede.
Vorbim mult de politica actuală'. E foarte în­
tristat:
—- Dragă prietene! — îmi spune. — Cu Ba­
sarabia s‘a terminat. Cnutul rusesc o să înece în
sânge vorba moldovenească. In biserici preoţii
 15t

slujesc în limba slavă, şcoli n’avem, iar oraşele

ni le-au invadat streinii. La noi totul e trist. Păt-
mântul lui Ştefan cel Mare e plin de glasuri strei­
ne. Ţăranului moldovean nu i-au rămas decât
doar Ochii ca să plângă. In poporul de rând mai
trăeşte instinctul naţional, dar cei de sus — b oe-
rii — s’au rusificat complet. Nu mai avem nici-o
speranţă. Ne prăpădim. O singură speranţă mai
era: dacă România ar fi luptat contra Rusiei. Nu
înţeleg, ce l-a îndemnat pe Brătianu să pornească
contra Puterilor Centrale, când inamicul cel mai
mare al Românilor a fost Rusia ţaristă. Testa­
mentul lui Petru cel Mare şi al Ecaterinei —
cheia strâmtorilor Bosforului — duce peste pă­
mântul românesc. Şi totuşi puterea română s’a
ataşat de Ruşi. Iată, acum dezagregarea rusească,
şi noi am fi liberi, Basarabia s‘ar întoarce acum
la sânul maicei sale. Dar acum pumnul de fier
german ne va strivi. Nu văd posibilitate de scăpa­
re, totul e atât de negru şi trist.
Suntem trişti amândoi. Mult timp ne plim-
băim, tăcuţi în faţa sârmelor ghimpate pe câm ­
pul îngheţat şi plin de gropi de obuze.
Suntem fraţi din acelaş sânge. Sufletul ne
vibrează deopotrivă în durerea m ută/Şi el a fost
crescut în vraja visului milenar al libertăţii na­
ţionale, şi acum şi el e strivit de visul destrămat.
— Două puteri luptă acum, pe viaţă şi pe
moarte — îmi zice el. — Puterea germană şi cea
rusească. Fiecare tinde spre Bosfor, spre Meso-
potamia, le trebuie cheia Indiei. Deocamdată
primează forţa germană, dar nu cred că pentru
mult timp. Colosul rus se va ridica cu forţe noui
şi iarăşi va purcede pe calea dorită: Panslavis­
mul! Marea Neagră! Afară, la marea Egee! Iar
drumul duce peste noi. N’o să putem rezista
groaznicei apăsări. Punctele lui W ilson sunt bu­
ne numai ca să ne orbească, pentru o clipă. Aici
se ciocnesc forţe grozave în vârtejul cărora noi,
mai slabi, vom fi striviţi.
Iar după o scurtă pauză continuă:
— La noi au degradat deja ofiţerii. Din ofi-
 ţeri au făcut ordonanţe şi îngrijitori de cai, iar
din aceştia ofiţeri şi comandanţi. Vântul revolu­
ţiei nu cruţă pe nimeni. Oameni nevinovaţi sunt
înjunghiaţi şi împuşcaţi. Stindardul roşu al revo­
luţiei este ridicat pe piramide de cadavre şi sate
fumegânde. Politica autocrate a ţarilor şi a boe-
rilor e răzbunată crunt acum. Viforul revoluţiei
răsbună amar suferinţele celor schingiuiţi, închişi
în temniţe şi huiduiţi prin gerul groaznic al Sibe­
riei. Din pieptul mujicului lipsit de pământ şi al
muncitorului proletar, isbucneşte cu furie sălba­
tică răsbunarea. Revoluţia, venită din straturi­
le de jos, a şguduit tronul împărătesc, doborîn-
du-1 în ţărină, cu stăpân cu tot. Cei schingiuiţi
şi duşi în lanţuri, cer răsbunare! Şi în ceasul răs-
imnării sufletele sunt însălbătecite, ochii sunt or­
biţi, nu văd şi nu se uită unde izbeşte pumnul
încleştat Colosul rusesc e în ghiarele morţii, dar
de subt trupul încolţit în spasmuri forţe noui se
ridică, forţe uriaşe — anonime. Din acestea o să
se \nască noua putere rusească. De aceasta mă
tem eul
Ţarismul autocrat, care n‘a auzit sbiciuirea
celor nenorociţi, — a murit. Coroana sclipitoare
s‘a prăvălit în ţărână şi nu o mai cinsteşte ni­
meni. Poporul eaută un alt ideal, alt idol la care
să se închine. Şi acum fierbe, clocoteşte, ca în-
tr‘un cazan drăcesc, viaţa viitoare rusească...
Dumnezeu cu tine, dragă frate! Eu mâine
plec în — beznă. In sufletul meu nu mai lică­
reşte nici barem speranţa care să-mi lumineze şi
să-mi arate calea. Mă duc pe drumul pierzaniei,
fără odihnă, buzele mi-au amuţit, sufletul mi-a
îngheţat, braţul mi s’a obosit.
Ne despărţim cu durere în suflet. Poate pen­
tru veşnicie....

Zilnic vin grupuri de soldaţi ruşi la locul de

întâlnire. Ne-am obişnuit cu aceste vizite. Nu mai
mergem în faţa sârmelor ghimpate. Eu îmi văd
de datoria mea. Timpul liber mi-1 petrec în mi­
cul adăpost înfipt în deal, în dosul scăldăltoarei.
 153

Adăpostul căptuşit cu şindrilă proapătă de brad

mă linişteşte şi mă înviorează. Privesc îndelung
munca oamenilor mei, cari se luptă cu flagelul
groaznic al exantematicului. Raicu. Taşch, Orgo-
naşiu, Unterberg, Bartha, Laurencsik, lucrează
din greu- Le aud fiecare cuvânt prin peretele de
brad.
Ce bine se împacă aici, la muncă, un R o­
mân, un Neamţ, un Evreu, un Ţigan şi un Slo­
vac! Ce armonios li se încheie munca! De ce nu
pot trăi aşa de armonios popoarele între ele?
Dar nu popoarele! Naţiunile nu se pot împăca
una cu alta în strâmta văgăună. Poporul se îm ­
pacă unul cu altul. Ce armonios lucrează în
brazdă ţăranul român, sas şi ungur. Brazda tă­
iată adânc în pământul negru se îngrijeşte deo­
potrivă de ei. Deopotrivă trag jugul greu şi le
curg sudorile înmuiate în sânge, deopotrivă a-
scultă cântecul ciocârliei, care sfâşie albastrul
cerului şi care le laudă munca.
Numai naţiunile, idealurile lor, imperialis­
mul, iată ce împiedecă pacea! Hegemonia! Iată
greşala! Poporul deopotrivă scormoneşte pămân­
tul, deopotrivă geme sub povara muncii grele,
deopotrivă ahtiază după pace şi dreptate. Şi iată
au fost smulşi delà coarnele plugului, din preaj­
ma ieslei, li s’a înlocuit dalta, ciocanul şi lopata
cu arme ucigătoare. Cântecul de pace al ciocâr­
liei a amuţit. In locul cântecului, râpăit de arme,
horcăituri de muribunzi, le asurzeşte urechea.
Aici, la munca paşnică ce armonios se îm ­
pacă neamurile, numai acolo, afară, între sâr­
mele ghimpate, numai acolo se ciocnesc naţiu­
nile duşmane.

ÏP
 După al patrulea Crăciun
în vifor
Dinspre Răsărit suliţi înspăimântătoare de
lumină străpung întunecimea. In bezna neagră
nume înfricoşătoare se ridică: Lenin, Trotzky....
— Din depărtări sgomote surde şi sguduituri ves­
tesc naşterea unei lumi noui. Milioane de oa­
meni se sbat prin moarte pentru viaţă.
Spre Răsărit mijesc zorii dimineţii... Fron­
tul de Est s’a destrămat, tranşeele cască gol în
noapte. Parapeturi orfane străjuesc în beznă. Nu
mai e nevoe de ele... Insă razele păcii străbat a-
nevoios prin bezna încărcată cu miasme de săl-
bătăcie sufletească şi de moarte. Razele palide
ale păcii viitoare vor lumina numai trupuri în­
sângerate de oameni necăjiţi, înebuniţi de groaza
celor patru ani. Legăturile care uneau om cu
om. frate cu frate, părinte de copil, sunt rupte.
Suflete înebunite şi popoare înghenunchiate se
vor scălda în lumina palidă a păcii. Razele păcii
nu vor fi destul de puternice ca să nască o nouă
viaţă fericită, mulţumire şi căldură între oameni.
Serbăm al patrulea Crăciun în beznă... Su­
fletele dor. Câţi am plecat pe drumul lung, aspru
şi necunoscut şi câţi am ajuns mijirea dimineţii?’
Câţi s‘au prăbuşit în bezna neagră, însângeraţi şi
sfârticaţi?
156

Serbăm Crăciunul... Stăm trişti în faţa bra­

dului împodobit cu ghirlande de hârtie colorată
şi cu luminiţe. Gândul ne a sburat departe. De
patru ani aşteptăm, zi de zi, ivirea dimineţii, şi
iată acum, în pragul păcii o frică nouă, necunoş
cută, pune stăpânire pe noi. Cu războiul ne-am
obişnuit şi acum călcăm cu greu şi teamă pragul
păcii viitoare.
Băutura, ceaiurile fierbinţi cu rom amorţesc
durerea sufletului. Cântecile de veselie şi ale or­
chestrei de husari-lăutari încearcă să ne învese­
lească. Noaptea târziu, chiote nebune străbat în
adăposturi şi prin bezna îngheţată. Cu pumnii
încleştaţi lovim masa de brad. Tropotesc sălba­
tic bocancii ţintuiţi cu cuie grele. Lăutarii înfier­
bântaţi de băutură şi de vraja păcii, cântă ou
foc. Veselia a ajuns la culme. Afară» în tranşee,
soldaţii cântă şi ei, li s‘a distribuit un butoiaş
de rom. Iată ce-i trebuie soldatului! Frontul e
liniştit. E armistiţiu! Nu avem teamă de sur­
prize, nici de atacuri. Petrecania e în toi.
Pe la ora trei din noapte se aud strigăte:
— Haideţi, băieţi! Să mergem prin companii;
la căpitanul Valy, Reiber» Pollak şi Hermann!
Să le dorim şi lor sărbători fericite!
Toţi primesc cu bucurie. Plecăm chiotind şi
cântând din răsputeri în noaptea albă, prin stra­
tul gros de zăpadă, cu lăutarii după noi.
Sublocotenentul Rittinger se împleteceşte pe
panta acoperită cu zălpadă şi se prăvăleşte ca un
butuc, la vale.
Aerul rece ne mai răcoreşte creciii înîier-
bântaţi. La companii continuăm petrecania. —
Toţi beau şi cântă, se îmbrăţişează, plâng şi se
sărută. Din sufletul obidit şi încarcerat în disci­
plina adăpostului strâmt şi al tranşeelor umede»
izbucneşte dorul de viaţă şi de libertate.
Primele raze ale dimineţii află numai oameni
înfierbântaţi de băutură şi de vraja păcii, care
o să vină. Rittinger e palid, părul îi atârnă în
bucle pe fruntea-i asudată, cântă mereu un cân­
tec neînţeles. Locotenentul Pirkner, Valy, Dlau-
 15T

chy şi doctorul Tóth, dansează. Pirkner loveşte

cu bocancii ţintuiţi cu cuie în stratul gros şi în­
gheţat de zăpadă. Mii de diamante sclipitoare se
împrăştie în primele raze de soare,
E dimineaţa de Crăciun. Azi s‘a născut în
ieslea delà Viflaim Mântuitorul — pacea între
oameni. Şi iată că de două mii de ani, în fiecare
an, se naşte din nou pacea, dragostea şi totuşi
nu se poate încălzi sufletul omenesc. Pacea, dra­
gostea de oameni s‘a născut în iesle- între dobi­
toace necuvântătoare, iar acum în palate de
marmurăi se jură răsbunare şi moarte. In pala­
tele de marmură sclipitoare nu poate prinde ră­
dăcini pacea şi dragostea de oameni, numai ies-’
lea-*ítobriir-Régii»mttriin H/304. Plecăm la Fru-
a fratelui strivit....

In 4 Ianuarie 1918 predăm poziţiile din va­

lea Dobrii Regimentului 11/304. Plecăm la Fru­
mosul pe un ger cumplit. Petrecem noaptea în
barăcile de lemn ale companiei de asalt, cu sub­
locotenentul Hanko, din satul Frumosul. Nu pu­
tem dormi de ger. Dimineaţa, Regimentul plea­
că la Margina şi Straja. Eu plec cu ceva mai
târziu, cu căpitanul Kovács şi cu locotenentul
baron Rudnyânszky. Ne însoţeşte şi locotenentul
Spielmann delà aprovizionare. Trecem prin Rus-
Moldoviţa, urcăm apoi cu mare greu dealul Cru­
cii pe poteci înzăpezite. Troiene mari ne stau în
cale şi frigul e groaznic. Suntem împachetaţi cu
căpitanul Kovács într’o căruţă, în pături groase
şi în paie. Ceilalţi merg pe jos. In pădurea Crucii
trecem peste un pârău, cu alvia lată. Gheaţa se
rupe subt povară, cei ce vin în urmă sunt siliţi
să treacă prin apă. Rocancii şi cizmele se umplu
de apă. Sunt siliţi, nenorociţii, să-şi continue
astfel drumul, prin ger. Crivăţul suflă fără în­
cetare. In pădure arborii plesnesc de ger cu su­
net de obuze. Noaptea târziu ajungem în vârful
dealului. Adânc în pădure se aud urlete de lupi
flămânzi. Caii îşi ascut urechile şi tremură. —
Nouă încă ni-e frică. Ţinem strâns în mână ca-
158

rabina încărcată. Abia după miezul nopţii ieşim

din pădure. La stânga se desprinde din beznă
mănăstirea Putna, atât de scumpă sufletului meu.
Aici îşi doarme de veacuri somnul Voivodul Şte­
fan. Ici-colo, în marginea drumului răsare din
beznă câte-o casă neagră' ţărănească. Nici-o miş­
care, nici-un suflet, numai zăpada scârţie sub
picioare şi sub roţi. Caii abia se mai târăsc, iar
noi suntem amorţiţi de frig. In troienile mari şi
în viscol pierdem drumul, o luăm la dreapta
spre Vicovul de jos, şi abia spre dimineaţă a-
jungem — după un înconjur mare, — la Straja-
Ferăstrău. Suntem îngheţaţi, nu ne putem coborî
singuri din trăsură. Suntem luaţi pe sus, pe bra­
ţe, membrele amorţite ni le freacă repede cu ză­
padă şi ni se dă ceai fierbinte şi rom, apoi sun­
tem aşezaţi pe laviţi în camera căpitanului Raţ.
In noaptea aceasta de groză, le-au îngheţat
picioarele la vre-o cincisprezece husari. Dimi­
neaţa, la vizita medicală, e privelişte grozavă: a-
tâtea picioare undate, roşii-vineţii. Unora trebue
să le tăiem cu cuţitul cizmele de pe picioarele
umflate. Nenorociţii soldaţi stau lungiţi pe jos,
peTun strat de paie. Unii plâng de durere, alţii
ţipă şi înjură văzându-şi membrele înegrite.
— Nici aceştia n’o să mai fie oameni — îşi
spun sanitarii între ei.
Intrun colţ al camerei stă culcat Alexandru,
ordonanţa locotenentului Kövér. Degetele delà
picioare îi sunt umflate. Când mă vede, începe
să plângă:
— N’o să mai fie om din miné, domnule
Doctor!
In altă cameră dau de locotenentul baron
Rundnyâszky, care ne-a însoţit pe drum. Amân­
două picioarele îi sunt umflate, negre.
Comandantul Regimentului e instalat în bi­
rourile fabricei de cherestea. Cu Rittinger sun­
tem încartiruiţi în casa unui evreu bătrân. Pri­
ma noapte nu putem dormi de ploşniţe şi de
păduchi.
In anticameră doarme familia evreului corn-
 159

pusă din şapte persoane şi ordonanţele noastre.

Abia putem străbate peste trupurile încolăcite,
noaptea târziu, când ne întoarcem delà cină. —
Când deschidem uşa răbufnesc din camera caldă
nori grei de aburi calzi. Pe masă abia palpită
lampa de petrol, în patul din colţi dorm vre-o
trei persoane, corpuri goale de copii se văd de
sub plapoma ruptă şi murdară. Ceilalţi dorm
pe jos şi pe laviţi. Evreul bătrân e întins în faţa
cuptorului, sforăie greu cu gura căscată. E aici
şi Miron — ordonanţa mea, — iar în faţa uşei
camerei noastre e lungit Yelciov — ordonanţa
lui Rittinger, — care îşi întinde peste pragul uşii
picioarele lungi şi murdare. Sforăie îngrozitor.
Pe jos, în jurul cuptorului, obiele murdare, b o ­
canci şi cizme. Din sobă răbufneşte o căldură
înăbuşitoare care topeşte încet florile de ghiaţă
de pe oblon.
Trecem grăbiţi peste trupurile chinuite. In-
trălm apoi în camera noastră. Ne loveşte un m i­
ros greu de terebentină şi de carbol. Ne apărăm
de ploşniţe şi de păduchi. Din camera vecină se
aude respiraţia grea, sforăituri, câte-odată plâns
de copil speriat şi mângăerea mamii.
— Mai bine era în tranşee! — zice Rittin­
ger. — Acolo puteam barem dormi, când ne
dădeau pace. Mirosul şi ploşniţele acestea sunt
îngrozitoare! Brrr....
Mi-aduc aminte de campania din 1914, Ga-
liţia, Polonia, Ravaruska, Solki. Novo-Radomsk,
Godomice.... păduchii, ploşniţele.... a două arma­
tă duşmană care se strecoară încet şi pe furiş în
tabărăi, reducându-ne puterea de rezistenţă.
Aşteptăm nerăbdători sosirea dimineţii. Ra­
zele soarelui de iarnă străbat cu greu prin gea­
mul încrustat cu mii de flori de ghiaţă. Afară
drumul îngheţat geme sub povara roţilor de care
şi sub talpa săniilor. Boi albi, sgribuliţi şi slabi
trag care împovărate pe drumul luciu şi prin
omăt. Gerul e groaznic.
Ne bărbierim şi ne spălăm cu apă caldă în
160

camera încălzită. Eşim apoi învioraţi în drum»

în gerul aspru.
Popota ofiţerească e peste drum. Aici ne
întâlnim cu ofiţerii la prânz şi seara la cinai.
Aici e „Gasinoul“ nostru. In timpul liber jucăm
cărţi, — jo c obişnuit pe front. — bem ceai cu
rom şi facem glume. Suntem veseli, nu ne mai
temem de atacuri şi de gloanţe. Suntem ca în
timp de pace, între oameni civili, copii şi femei.
Iozefina, fata gazdei, este tânără, drăguţă, ofi­
ţerii tineri toată ziua îi dau târcoale.
Intr’o zi căpitanul Vadas întâlneşte o fată
tânără, româncă. E sveltă şi frumoasă, o cheamă
Marioara. Are părul bălai. Ne frapează cu inte­
ligenţa ei. vorbeşte bine şi nemţeşte. Băeţii stau
înmărmuriţi în faţa acestei frumuseţi, chiar şi
Colonelul bătrân se încălzeşte şi o roagă să vină
în fiecare zi, să-i dea lecţii din limba română.
Regimentul odihneşte, numai noi, personalul
sanitar, n’avem odihnă. Satul e plin cu bolnavi
de febră tifoidă. — Edificiul cu etaj al şcoalei,
transformat în spital pentru contagioşi, e de un
aspect înfiorător cu gardurile lui înalte spoite
cu var. Dincolo de gardul şcoalei, e cimitirul
proaspăt, cu multe morminte şi cu cruci. Sunt
jertfele flagelului.
Intr’o seară un ţăran bătrân intră la mine.
Mă cheamă în grabă la fiul său grav bolnav:
— Trei feciori mi-au murit pe frontul Ita­
liei. Pe ăsta-1 mai am. Acum şi ăsta se prăpă­
deşte, — zice plângând bătrânul. — Scapă-mi-1
domnule Doctor!
In faţa casei mă aşteaptă o săniuţă. înhăma­
tă la un cal mocănesc slăbuţ. Abia încăpem a-
mândoi în ea. Bătrânul îşi îndeamnă dobitocul
obosit şi flămând.
Ajungem în faţa unei oase scunde, acoperită
cu paie afumate. Intrăm în cămăruţa luminată
slab de flacăra unui opaiţ. In faţa cuptorului, pe
vatră, întins pe şubă e băiatul bolnav. Numai
oasele au rămas din el. Ochii îi sunt sticloşi şi
mari, faţa-i albă cu trandafiri roşii. Bolboroşeşte
 161

cuvinte neînţelese. Lângă el stă ghemuită mamă-

sa. Bătrânul e în dosul meu şi-mi aşteaptă vorba.
__ Boala e grea — îi spun bătrânului. —
Dar mai este nădejde de scăpare.
Cuvintele mele îi dau speranţă bătrânului
chinuit. Izbucneşte în plâns:
— De ar asculta Dumnezeu rugăciunea noa­
stră — zice cu vocea sugrumată în lacrimi, —
numai pe ăista-1 mai am. Dacă-1 pierdem, suntem
pierduţi şi noi.
Promit bătrânului că voi veni în fiecare zi
şi vom face tot ce se poate ca să-l trecem peste
criză.
Ies în bezna nopţii cu sufletul tulburat. Mar-,
tiri nevinovaţi. In Sadova, Ilie, aici acest neno­
rocit şi câţi alţii, cari duc nevinovaţi crucea grea
a răutăţii omeneşti. Civili muritori de foame,
femei, copii ofticoşi, sdrenţoşi, desculţi în gerul
iernei grele. Fără medicamente şi fără haine
calde. Suflete disperate în deşert. Aceştia sunt
adevăraţii martiri ai războiului, aceştia sunt
eroii ! „
Flagelul bântue în tot ţinutul. Aproape în
fiecare casă este câte-un bolnav de febră tifoidă.
Deşi s‘au luat măsuri severe, totuşi cad doborîţi
şi unii din soldaţi de această boală.
Intr’o seară, la masă, ascultăm povestirile
interesante, hazlii, ale căpitanului Vadas, când
deodată un ţipet grozav ne încremeneşte. Fugim
cu toţii, cu capul descoperit în curte. De peste
drum ţipete, vaete străbat până la noi. întrebăm
soldaţii, ce s’a întâmplat? Ne spun că. acum a
murit în casa de peste drum, în febră tifoidă, o
fetiţă. Mamă-sa înebunită de durere ţipă prin
curte. In urma ei fug. desculţi copiii mai mici, —
fraţii fetiţei moarte — ţipând şi ei. Mama înebu-
nităl strigă din răsputeri numele fetiţei dragi, pe
care a pierdut-o.
Ţipetele groaznice ne apasă sufletul. Ne aşe-
zăta iarăşi la masă, dar nu ne mai trebue mân­
carea. Stăm muţi în jurul mesei, vorba ni-e îne­
cată, numai ţipetele dureroase străbat neîncetat

ll
162

în încăpere. Durerea mamei care îşi pierde

odrasla
Noaptea sunt chemat iarăşi la bolnavi. Gă­
sesc copii slăbiţi, în cămăşi murdare. întinşi pe
vatra caldă a cuptorului. Se uită speriaţi, la mi­
ne, unii plâng de frică. Bolnavi în pat, întinşi pe
laviţe, sau pe vatra goală. Ochii obosiţi, frânţi
de febra boalei mă fixează curioşi.
Sufletul mi-e cuprins de revoltă. Nu s’ a sfâr­
şit încă! Şi nu se va sfârşi niciodată prăpădul şi
blestemul! Acum îşi începe secerişul lui inami­
cul nevăzut
Câţi martiri! Câte suflete sdrobite în pi­
cioare! v
Generaţie călcată în picioare.... Mame care
îşi ţipă durerea deasupra mormintelor proaspe­
te, părinţi cu pumnul încleştat. Viforul încă nu
se opreşte. Nu! Afară e încă beznă neagră. In
faţa sicrielor mărunte veghează mame înghenun-
chiate. Afară, în beznă, viforul morţii vueşte cu
putere scuturând vlăstarul gingaş căţărat în bra­
ţele mamei istovite, şi îndoaie crucea abia în­
fiptă în mormântul proaspăt...
Intr’o dimineaţă, când trec pe dinaintea fa-
bricei de cherestea, cântece armonioase şi duioa­
se mă opresc în drum. Sunt cântece bisericeşti.
Plec înspre locul de unde vine cântarea. Ajung
la edificiul aproape dărâmat, din care străbat
melodiile frumoase. In lăuntru, în faţa unei me­
se, un preot în odăjdii slujeşte, în ruseşte. Ca­
mera e plină cu prizonieri ruşi, frânţi şi cu hai­
nele destrămate. Răspunsurile le dau prizonierii,
într’o armonie înduioşătoare: e Duminecă.
Prezenţa mea tulbură adunarea, până şi
preotul se întoarce intrigat spre mine: sunt ofi­
ţer străin. Le-am tulburat pietatea. Dar şi eu
sunt pravoslavnic, fraţi în credinţă! Şi eu. în
melodiile acestor cântări am crescut... văd par’-
câ pe tata în odăjdii, în faţa altarului, simţ mi-
rosul de tămâie şi de smirnă... aud glasul clopo­
telor... Hainele de sărbătoare... jocul copilăriei...
 163

ce departe au râmas? Se destramă) toate ca un

vis. ^
Vrăjit de amintirile copilăriei şi de melodii­
le duioase stau pierdut în colţul camerei, între
prizonierii niiirdari şi afumaţi... Sunt una cu ei:
fraţi in credinţă.
Părăsesc camera impăicat cu soartea. Melo­
diile cântării mă urmăresc până departe.

Pe la sfârşitul lunei Ianuarie soseşte un me­

d ic general delà Corpul de Armatăş, pentru in­
specţie. Trebue să plecăm şi noi, cu o companie,
l a . Straja.
Plecăm dimineaţă. Itt fruntea Companiei
locotenentul Pollak şi eu. Vântul ne bâté aspru
în faţă. De după geamurile încrustate cu mii de
flori de ghiaţă, copiii ne privesc şi rte fác senine.
Intri o fereâstră vedem pe Marioara.
In Straja aflăm companiile celorlalte uni­
tăţi. Ájungem şi noi la rând. Intrăm şi dăm ră-
portul:
— Domnule General! Regimentul 3 Húsárig
compania a şaptea, cu 148 de oameni.
Generalul îşi înseamnă în carnet numărul
soldaţilor. Apoi intră, pe rând soldaţii desbrăcaţi
în grupuri de câte zece. Bătrânul îi examinează,
făcându-şi notiţe în carnet.
Observ, cum în fundul câmerii, locotenentul
Pollak speriat, îmi face semne. Ducându-mă lâ
el, îmi spune la ureche:
— N’am decât o sută zece oameni. 0 să ne
prindă cu minciuna. Ce să facem?
Stăm nedumeriţi.
— Domnule Locotenent! — ne zice încet
plutonierul, care e lângă noi, — o să scăpăm u-
şor din necaz. Vom trece din nou atâţia soldaţi
pe dinaintea domnului General până vom com ­
plecta numărul ce ne lipseşte. Domnul Generál
n’o să dbseirvë.
Suntem salvaţi. Din soldaţii cari au fost exă-
minaţi, introducem iarăşi treizeci şi opt de oă-
meni, complectând astfel numărul care l-am ră­

ii*
 ♦
164

portat. Am tremurat, dar am scăpat f ăiră să fim

observaţi. Generalul e mulţumit cu rezultatul:
ne promite albituri» haine şi bocanci pentru sol­
daţi.
Ne reîntoarcem cântând. Soldaţii fac glume
pe socoteala noastră şi a Generalului bătrân.
In 25 Ianuarie plecăm la Fürstenthal-Voivo-
deasa. Plecăm cu greu din Straja, căci ne am
împrietenit cu locuitorii. Populaţia îşi ia rălmas
bun delà noi. Mulţi au ochii înlăcrimaţi. Sunt
atât de buni la suflet ţăranii români din Buco­
vina. Marioara, Iosefina ne petrec plângând. —
Evreul bătrân — gazda noastră — ne urmăreşte
până departe. De după geamuri copiii bălai ne
fac semne şi ne zâmbesc. Ţăranul bătrân, al că­
rui fecior s’a întrămat din boala grea, ne-aşteap-
tăi în faţa casei. Vrea să-mi sărute mâna în-
mănuşată, drept mulţumire pentru ajutorul dat.
In pridvorul casei stă bătrâna. îşi face cruci şi
binecuvântă Regimentul care i-a salvat copilul.
înaintăm cu greu prin ger şi prin troeni. Ne
întâlnim în faţă cu unităţi din infanterie. Abia
se întâlnesc coloanele şi încep asmuţările, atât
de cunoscute:
— Strângeţi hăţurile, măi husari! — strigă
râzând infanteriştii.
Husarii pedestri trec ruşinaţi cu capul plecat
pe lângă infanteriştii cari îşi bat jo c de husarii
fără cai. E mare ruşine pentru husar să fie pe­
destru.
... . — Unde vă sunt caii? — strigă un alt in­
fanterist.
— Ia u mâncat infanteriştii! — răspunde un
husar.
Acum husarii prind a hohoti de râs. Onoa­
rea Cavaleriei a fost salvată.
In faţa Marginei întâlnim unităţi ruseşti care;
fug din Moldova, din faţa soldaţilor români. Ei
ne spun că lângă Dorohoi două Batalioane de
români au pus pe fugă o Divizie rusească revo­
luţionară. In autocamioane, în căruţe, călări pe
cai, pe biciclete şi pe jos vin şiruri nesfârşite de
 165

soldaţi ruşi. Tunuri stau părăsite în marginea de

drum, grămezi de mitraliere, puşti, lăzi cu mu­
niţii aruncate în şanţuri.
Unii sunt foarte fericiţi că au ajuns în mâna
noastră:
— Războiul e sfârşit şi vom pleca acasă, —
ne zic zâmbind de fericire.
Ne aşezăm în marginea şoselei. Intr’o grădină
cu pruni» bucătarii aprind focuri. Au sosit şi
chesoanele cu mâncarea. Unul s’a oprit în faţa
noastră. Bucătarul scoate cu lingura gulaşul fier­
binte. Lângă noi, pe marginea şanţului soldaţi,
ruşi, flămânzi şi obosiţi, privesc cu jind la mân­
carea caldă!. Un husar bătrân se aşează cu ga­
mela în mână lângă un soldat bătrân rus. Gula­
şul cald abureşte, mirosul de cartofi şi de carne
se împrăştie în aerul rece. Deodată husarul bă­
trân întinde cratiţa fierbinte muscalului, zicân-
du-i:
— Ţine musealule! Mânâncăt! Tu eşti mai flă­
mând de cât mine.
Muscalul se repede cu amândouă mânile la
gamelă.
Scena m’a impresionat. Privesc mult timp
cum se înţeleg prin semne. Muscalul îşi şteige
gura fericit, cu mâneca hainei şi mulţumeşte cu
un zâmbet pentru mâncare.
— Mâncă, musealule! Mănâncă! — zice husa­
rul. — Băiatul meu e prizonier la voi, ştiu eu
oare are ce mânca? Nu mai ştiu nimic de dân­
sul. Barem tu să te saturi» căci şi tu suferi, ca şi
feciorul meu.
Tunuri sunt trase de cai buni ruseşti. Sol­
daţii ni le oferă pentru cumpărare. Biciclete, cai,
se vând pe preţuri de nimic. Dar cine are dispo­
ziţie şi bani pentru astfel de cumpărături?
Ruşii se încălzesc în jurul focurilor mari.
li privesc cu durere în suflet. 0 armată puter­
nică, bine echipată şi nutrită, acum în destră­
mare, fără disciplină, în debandada retragerii
ruşinoase. Delà ei aflăm că au fost bătuţi şi îm-
prălstiaţi la Dorohoi şi la Botoşani d “ către ar­
166

mata română. Fermentul revoluţiei a dezagregat

armata aceasta frumoasă şi-a distrus disciplina.
Pe autocamioane fâlfâie stindarde roşii, ca
sângele, în vântul rece al iernii.
Spre seară ajungem în comuna Fürstenthal-
Voivodeasa, locuită de colonişti germani aduşi
diS Austria. Aici a fost pe vremuri scaunul dom
nesc al Moldovei. De aici i-se trage şi numele.
Dar azi e locuită numai de nemţi.
Suntem încartiruiţi în grabă prin casele co ­
loniştilor. Eu întru în Casa naţională din m ijlo­
cul satului. Aşez bolnavii în sala mare de con­
certe. Pe pereţi se mai văd încă afişe sdrenţuite.
bucăţi de cortină sfâşiată atârnă deasupra sce­
nei.
In faţa noastră, în vale, aflăm un aparat de
sterilizat apă, rămas aici delà unitatea colonelu­
lui Dănîlă Papp. Şi aici bântue febra tifoidă.
Dăm ordine severe soldaţilor, să bea numai apă
fiartă, pentru a se feri de boală. închid mai
multe fântâni, cari îmi par suspecte.
In sat aflu mulţi bolnavi. Sunt singurul me­
dic. Zi şi noapte sunt la muncă cu soldaţii mei
credincioşi. Cutreerăm casele din sat, dăm po­
veţe, vaccinăm pe cei încă sănătoşi. Sunt oa­
meni cari ne înţeleg străduinţa. Mai cu seamă
primarul Straub ne dă tot concursul său pen­
tru stârpirea boalei.
Ofiţerii şi soldaţii sunt mulţumiţi. E linişte
şi sunt încartiruiţi în case bune şi curate. Unii
dintre băeţi au făcut cunoştinţă cu fetele din
sat. Mai ales fata primarului e curtată de ofi­
ţerii tineri şi mai cu seamă de locotenentul Pol-
lak.
Abia aştept sosirea serii, când rupt de obo­
seală, pot şi eu să m!ă odihnesc la masă cu cei­
lalţi camarazi, cari joacă cărţi, glumesc, sau cân­
tă. Aproape în fiecare seară avem de oaspe pe
preotul romano-catolic din comună. Om mic de
statură, gros, cu faţa roşcată, e vesel şi-i cam
place vinul.
Ziua, camarazii fac vizite pe la casele cu
 m

fete. Mai cu seamă casa primarului e asaltată nu

atât pentru primar, cât pentru ochii frumoşi ai
domnişoarei E.
Locotenentul Pollak propune într’o zi Colo­
nelului o cină comună cu notabilităţile din sat,
drept revanşă pentru primirea bună ce ni s‘a
făcut. Colonelul acceptă bucuros propunerea.
Ne pregătim cu zor de „banchet1;. Bucătarii
— Constantin şi Szilagyi — îşi dau toată silinţa
să ne pregătească o masă cât mai bună. Lălu-
tarii Regimentului sunt şi ei instruiţi.
Seara, la masa frumos împodobită cu ghir­
lande de brad, aşteptăm nerăbdători sosirea oas­
peţilor. Doamnele şi domnişoarele sunt condu­
se de braţ până în sală. Suntem cu totul vreo
treizeci de persoane. In fruntea mesei stă Colo­
nelul cu soţia primarului, în faţa lor preotul.
Pollak radiază de bucurie. Primeşte cu zâmbet
ironic fulgerile ce i le trimit ochii ofiţerilor mai
tineri, cari stau la coada mesei. Paharele se go­
lesc repede. Mai cu seamă primarul şi preotul,
cari stau între aghiotantul Raţ şi maiorul Polgar,
înghit cu zor nectarul galben. Dar nici ceilalţi
nu se dau bătuţi la băutură.
— Pe ăsta o să-l dăm gata în noaptea asta
— ne face semne căpitanul Raţ, arătând spre
popă.
Ordonanţele instruite de cu bună vreme nu
lasă paharele goale. Buteliile se golesc repede
după mâncările gustoase.
După cină dansăm cu toţii. E bal şi-încă bal
de Cavaleriei Numai sublocotenentul Demko sta
modest în colţul mesei.
Chiote vesele tremură în încăperea înfier-
bântatăl Lăutarii trag cu foc. Dansează chiar şi
popa în reverendă tropăind şi scuturându-se.
Petrecerea ia sfârşit abia când soarele s‘ a ri­
dicat de mult deasupra culmii dealului. Ordo­
nanţele şi bucătarii sunt beţi tun.
Fetele sunt fericite. Un vis al lor s‘a împli­
nit. O amintire, a unei nopţi fericite, va lega
.168

pururea sufletul lor de Regimentul nostru şi pe

noi de Voivodeasa.

Gerul groaznic nu se mai termină. Am ter­

minat lemnele uscate. Războiul lung a mistuit
tot ce era lemn uscat în comună: garduri, şop-
roane şi coteţe. Suntem siliţi să aducem lemne
verzi din pădure, cari sfârâie, pocnesc în foc,
dar nu dau căldură. Mai cu seamă bolnavii mei,
din sala mare de concerte, tremură de frig.
— Ce să facem cu ei? — zic într’o zi, pluto­
nierilor Kovács şi Tuţacov.
— ISTavem altceva de făcut decât să tăiem
v r e o câţiva stâlpi de telegraf — îmi răspunde
Kovács. — Aţi văzut stâlpii de telegraf din faţa
casei noastre? Sunt stâlpi mari de stejar.
— Ar fi prea mare îndrăzneala — răspund
îngândurat. — O să ajungem şi la Curtea mar­
ţială....
— Lăsaţi pe noi. O să-o facem şi pe asta.
Noaptea taie un stâlp de telegraf, îl m »
runţesc în grabă ascunzând lemnele sub paturi.
Stratul gros de zăpadă căzut peste noapte a
şters urmele care ne-ar fi putut trada.
Dimineaţa, primarul alarmat dă buzna la
Colonel, raportându-i cele întâmplate. Colonelul
e înfuriat, înjură şi ameninţă:
— Domnule Locotenent! — strigă către Dla-
uchy, — vei cerceta imediat şi trebue să afli
cine a tăiat stâlpul. II voi pedepsi foarte aspru!
Eu tac mulcom. Tac şi soldaţii, iar făptuito­
rii nu pot fi aflaţi....
Intr’o altă seară jucăm căirţi în jurul mesei.
In colţ gramofonul scârţie ariile arhicunoscute.
Se fac multe glume şi râdem cu toţii. Către ora
zece sunt chemat în comună, la o naştere.
îmi iau repede tunica şi geanta cu instru­
mente şi plec grăbit, însoţit de soldatul-sanitar
Orgonaşiu, în urma neamţului care ne conduce
la bolnavă.
Intrăm în curtea plină de omăt. Dâre de Iu-
 169

mină străbat prin geamurile mici. Ţipete de du­

rere se aud.
—* Am dat de dracu — şoptesc lui Orgona-
şiu. — Ce pot face cu instrumentele acestea, da­
că va fi vre-o complicaţie? Medicii militari nu
'sunt echipaţi şi pentru atari servicii.
Inlăuntru, unde intru cu groază, găsesc fe­
meia întinsă în pat, gemând. Lângă ea moaşa
comunală, o nemţoaică cât o matahală.
Examinez gravida. Toate sunt normale. Mă
bucur. Le şi spun celor din casă:
— Cred că pe ora douăsprezece se isprăveşte
naşterea....
Moaşa zâmbeşte ironic. Se vede că nu i-am
câştigat încrederea. Ies în bucătărie, de unde o
aud cum mă critică ironic:
— Ce mai vrea şi ăsta? Mie îmi spune el!?
Doar mă pricep mai bine decât dânsul. E încă
tânăr. Mie să nu-mi spună bazaconii.
Când reintru, Orgonaşiu îmi raportează cele
spuse de moaşă. Mă înfurii, strig şi înjur.
Durerile se înteţesc. La ora douăsprezece
fără un sfert se naşte copilul, un băiat bine des-
voltat.
Mă bucur. Am scăpat» din norocire şi p ro­
rocirea mi s‘a împlinit. Plec vesel acasăl Pe ca­
marazii îi aflu încă la popotă. Le povestesc pă­
ţania cu moaşa. Hohotele de râs şi glumele iu
mai contenesc. Locotenentul Dlauchy, bun dese­
nator, la moment prinde în creion scena naşte­
rii. In schiţă e ora douăsprezece fărăl un sfert,
când apare capul fătului, dar Orgonaşiu îl reţine
cu amândouă mânile şi-mi strigă:
— Domnule Doctor! Ce să fac? Nu l mai pot
reţine şi încă nu e douăsprezecei
Credincioasa slugă nu vrea să mă lase de
minciună.

Iarăşi suntem mutaţi. Plecăm la Solea. Ne

despărţim cu greu de cuibul acesta cu care ne­
am împrietenit. Trecem prin Margina, Glit şi
 170

Lichtenberg, acestea din urmă sunt distruse de

obuze. In faţa orăşelului Solea o cotim la dreap­
ta şi intrăm în pădure. Preluăm repede poziţiile.
Terenul e scormonit de obuze, — semnul lupte­
lor crâncene ce au fost pe-aici. In marginea dru­
mului îngust morminte proaspete, cruci cioplite
în grabă. Pe una din ele se mai văd încă literele
scrise cu creionul chimic: Caraba Ion infanterist
din Compania a 5-a. Numărul Regimentului e
şters de ploi. La o depărtare de vre-o zece metri
delà mormânt se Văd în ă adăposturile mici, să­
pate în pământul umed. In preajma gropilor de
adăpost se vede pâlnia obuzului» care va fi . cau­
zat moartea nenorocitului soldat. Mai la vale, pe
bârnele rămase intacte stă spânzurată în drum,
casa pădurariului. Tot cuprinsul e spintecat de
obuze, schije de oţel, cu marginea ascuţită, ca
ţăişul briciului, şrapnele, cartuşe şi efecte mili­
tare aeoper pălnânlul.. Adăposturi mici, săpate
în pământ ca un lanţ nesfârşit, se întind şi s»
pierd pe câmp şi în pădure. Brazii înalţi sunt
spintecaţi şi frânţi în două, trântiţi ca firele de
pai, la pământ. Trunchiuri groase de brazi, ră­
mase fără crengi, se înalţă înspăimântător la
cer. Mai spre Sud, oraşul Solea e tupilat în vale.
Cupola bisericei bizantine a fost bombardată şi
ea. Găuri mari îi cască în turlă şi prin pereţi.
Din marginea pădurii se văd tranşeele ru­
seşti cum trec prin Solea, în faţă cu şiruri ne­
sfârşite de sârmă ghimpată!. Ruşii s‘au retras. In
locul lor acum sunt unităţi de Români.
Adăpostul meu e în pădure, la vre o cinci
sute de metri de comandantul Regimentului.
Lupte nu se mai dau. Ziua eşim în tranşee,
pe dâmbul Ciporniţa, în faţa comunei Arbora.
De aici privim linia tranşeelor cari se preling şî
se pierd pe câmpul descoperit, plin de adăpos­
turi, gropi săpate în pripă în timpul luptei şi în
care se mai văd mănunchiuri de paie putrezite
şi de burueni, sdrenţe, obiele murdare, haine
sfârticate, cutii goale de conserve, fâşii de cort,
curele, arme rupte, bocanci găuriţi şi putreziţi,
 càpele militare. Ici-colo morminte şi cruci îneg-
rite împestriţează câmpul trist şi batjocorit.
Cruci mute, nemişcate ne străpung inima.
Trecem tăcuţi pe lângă ele. sărim peste m or­
mintele surpate. Sunt camarazii noştri, cari ră­
mân pe aici.... 0 amintire însângerată ne va lega
pururea de locurile acestea, de pământul îmbi­
nat adânc cu sângele şi lacrimile noastre.
Noaptea se aud urlete înfiorătoare prin pă­
dure. Sunt haite de lupi flămânzi. Intr’o noapte
doi soldaţi artilerişti au fost sfâşiaţi de fiarele
flămânde. Primim ordine stricte: să umblăm cu
carabina încărcată şi numai în grupuri.
In tranşeele din faţa noastră sunt Românii.
Vedem soldaţii români, în straie sure şi cu ca­
pela ţuguiată în cornuri, cum se ridică şi se
pierd prin şanţuri şi prin pădure. Strigăm unii
la alţii.
Intr’o dimineaţă Divizia ne încunoştinţea-
ză, că un Colonel delà Statul major va veni pe
front, având o misiune înaltă. Sunt detaşat eu
pe lângă misiune, ca tălmaci. Ieşim cu căpita­
nul Raţ pe şoseaua naţională, unde întâlnim
curierul însoţit de căpitanul Werth eimstein. —
Plecăm apoi toţi patru spre liniile româneşti.
Intrăm în Solea pustiită. Aproape nici-o casă
n’a rămas întreagă. Pereţi spintecaţi, acoperi­
şuri dărâmate spânzură în aer. Pretutindeni
murdărie, miros înăbuşitor, efecte, haine putre­
zite şi împrăştiate. Dintr’o curte un pian sfărâ­
mat îşi cască larg pântecele spre noi.
O luăm la stânga şi după o cotitură suntem
în faţa podului din mijlocul orăşelului. Pe aici
trece linia românească. Şire multiple de sârmă
ghimpată ne închid calea. După sârme se vede
Santinela română cu armja în mână. Facem
semne soldatului român, care ne înţelege. Ne
apropiem de sârme: spun soldatului român că
suntem în misiune, aducem o misivă a împăra­
tului austriac Carol al IV-lea, către Regele Fer­
dinand.
In vre-o câteva clipe apare şi subofiţerul,.
 172

care raportează comandantului. De prin tranşee

şi din adăposturi soldaţii români ne privesc
curioşi, unii se apropie de noi şi dau în vorbă!:
— Aducem scrisoare delà împăratul austri­
ac pentru Majestatea Sa Regele Ferdinand — le
spun eu.
— Poate va fi pacea întrânsa — zic cu ochii
aprinşi, soldaţii palizi.
După câteva minute auzim tropot de cal.
E ofiţerul de serviciu. Sare sprinten din şea. E
băiat tânăr, chipeş, bine îmbrăcat şi echipat se
vede a fi energic. Face semln soldaţilor adunaţi.
In momentul următor nu mai zărim nici unul
în faţa noastră. Toţi s‘au retras în tranşee. Ne
surprinde plăcut această disciplină, după defec-
ţia rusească.
— Disciplină de fier trebue să fie între a-
ceştia — îmi şopteşte căpitanul Raţ. Acum înţe­
leg eşecul lui Mackensen, la Şiret.
Ofiţerul român se îndreaptă spre noi, salu­
tă şi se prezintă:
.— Căpitan Carpen — zice el scurt şi e-
nergic.
Transmit misiva peste sârmele ghimpate.
Colonelul intră în vorbă cu Căpitanul român.
Vorbesc în franţuzeşte. Eu mă apropii de un
locotenent mai în vârstă, sosit abia acum. E
advocat în Dobrogea. Vorbim de defecţia ru­
sească, pacea delà Brest-Litovsk, apoi de armis­
tiţiul român şi de propunerile de pace.
Comunic ştirile mai noui ce le cunoaştem:
Puterile centrale pretind cedarea şirei Carpaţi-
lor şi-a Dobrogei. Locotenentul isbucneşte în
hohote de plâns. Căpitanul stă încruntat şi ne­
gru, numai muşchii feţei i se contractează
ritmic.
— Ce lovitură groaznică! Ce lovitură! — re­
petă stins locotenentul*
Căpitanul Raţ e lângă mine. Mă întreabă
ce-a răspuns ofiţerul? II privesc, e palid şi emo­
ţionat şi el.
 173

— Sărmanii- îi va durea grozav nenorocirea

— îmi zice şoptind.
Ne reîntoarcem târziu, spre adăposturi. Su­
fletul mi-e tulburat, mă doare nenorocirea fra­
ţilor mei sărmani, martiriul lor —. pentru mine.
Pentru noi o să-şi piardă podoaba Carpaţilor şi
limanul mării Negre, pentru noi au plecat la
moarte şi la nimicire.
La stânga drumului văd biserica cu cupola
bombardată, naia făxiă ferestre şi fără uşi, cărţi
sfinte sfârticate şi împrăştiate prin umezeala
curţii.
Mergem tăcuţi pe şoseaua sfâşiată de obuze.
Durerea ofiţerilor români ne apasă sufletul.
La răispântia drumului ne despărţim de c o ­
lonelul curier şi de căpitanul Wertheimstein.
Noi o luăm la stânga către adăposturile noastre.
Păşim încet pe cărăruia plină de băltoace. Pă­
mântul se înviorează sub bătaia razelor de soa­
re. Bocancii grei intră adânc în lutul jilav. Câm­
pul e plin de gropi de obuze şi de adăposturi.
In bătaia soarelui de primăvară, ici-colo ghio­
ceii îşi ridică sprinten capul. Din pădure se
aud sgomjote, lovituri de secure, glasuri om e­
neşti, cântec. Dincolo de sârme se văd soldaţi
români cu lemne în spinare. Făşii înguste vi­
neţii se ridică din pădure: sunt focurile bucă­
tăriilor, cari pregătesc mâncarea.
Căpitanul Raţ mă prinde de subsuoară1.
Mergem aşa, strânşi unul de altul, pe cărarea
îngustă, tropăind prin noroiul negru.
— Eşti foarte trist, Doctore! — îmi zice el,
privindu-mă în ochi. Iţi văd durerea întipărită
pe faţă. Te va durea şi pe tine nenorocirea fra­
ţilor tăi. Nu fi supărat pe mine şi pe noi, Ma­
ghiarii. Suntem prieteni buni şi prieteni buni
vom rămâne. O! Dacă ar fi venit şi ei cu noi,
de mult s‘ar fi terminat războiul! Dar ei au
năvălit — aproape fără arme. cu pieptul gol —
în contra păretului de oţel german, deşi puteau
să ştie că) puterea germană nu se poate învin­
ge. Suntem Europa Centrală, dragă camarade!
 174

Ar îi trebuit să vină alăturea de noi. Acum veţi

suferi şi voi, calci doar sunteţi fraţii lor de
sânge.
— Iţi mulţumesc pentru bunătatea inimei,
domnule Căpitan, — îi zic. — îm i cad aşa de
bine cuvintele tale atât de bune. Inzadar, sân­
gele sânge rămâne, nu-mi pot ascunde durerea
care mă frământă. V‘am servit cu cinste, deşi
sângele mă atrăgea spre ei, dincolo de sârme.
Am fost aici, cu voi într’un rând. am stat aici,
ţinându-mi jurământul.
Sufletul mi se sbătea şi măcina între două
fronturi: datoria, cinstea, loialitatea faţă de ţară
în care trăesc de-o parte, iubirea fraţilor de a-
celaş sânge, visul milenar al libertăţii naţionale
d e altă parte.... două pietre grele, între cari se
macină încet şi mi-se mistue sufletul....
Sângele, educaţia, politica voastră greşită
faţă de naţionalităţi a aprins în noi flacăra Care
ne încălzea sufletul Şi ne-a ridicat „Fata Mor­
gana“ Înaintea ochSfor noştri, deşi no! nu ce­
ream dëcât libertatea sufleítíltti şi a limb ei noa­
stre. Né simţiam închişi în colivie, sub zăbrele
grele, căci voi vo'iâţi să ne târfţi avântul sufle­
tului — nu ctt bunăvoinţă şi cu dragoste curată
— în alte direcţii. Aerul care ne împresura îl
simţiam rece, amorţit şi fără putere de mişcare
ca pasărea cu aripi ciuntite.
Nu ne-aţi permis să creştem drepţi, cum
creşte bradul în pădure şi atunci ä trebuit să
ne îndoim — aşa cum se îndoaie puieţul prins
între burueni şi între garduri de nuiele, în par­
tea aceea de unde puteam primi razele şi căl­
dură soarelui nostru — de dincolo de botáré:
Noi nu căutam altceva decât căldură şi hrátíÜ
sufletului nostru. Limba noastră aţi huni-o deşi
e limba mamelor noastre, cu care am plătit tri­
but scump pentru mărirea voaâtră. Ám vrut să
creştem drepţi, dar voi nu ne-âţî lăsat. Aceia,
cari- cresc şi vor creşte spre vo! din rândurile
noastre, în aceia nu veţi aveâ iiici-o mulţumire.
 175

sunt trădători şi vă vor trada şi pe voi la primul

prilej bine-venit.
Dragă Căpitane! O mie de ani am plâns.
Râurile mari, cari spintecă în lung şi în lat
pusta maghiară, au fost lacrimile noastre, dai'
până au ajuns la voi. amarul lacrimilor noastre
s’a schimbat în apă dulce. Vântul, care bate fu­
rios şi scormoneşte pusta, a fost suspinul nostru
pe care nu l-au înţeles copiii pustei voastre. Am
fost daţi la o parte, iobagi sărmani şi opincari,
dar noi din aceştia ne-am ridicat, aşa cum se
ridică1 floarea gingaşă din ţărână.
Atunci, când vântul revoluţiei franceze a
atins şi culmile Carpaţilor, atunci când adierea
vântului libertăţii a rupt zăgazurile şi lanţurile
grelei robii, şi noi ne-am bucurat alături de voi,
de bucuria voastră, de libertate — frăţietate —
egalitate. însăl atunci — în anul 1848 — aţi uitat
să ne chemaţi la unire şi aţi hotărît soartea A r­
dealului nostru fără ascultarea noastră', deşi noi
eram majoritatea, noi v’am dat braţul vânjos al
iobagului nenorocit, care vă scormonea brazda
şi vă aducea regulat dijma. Pe noi ne-aţi uitat
să ne chemaţi la marele praznic al libertăţii,
ne-aţi lăsat şi pe mai departe în frigul desnă-
dejdii. Pâinea amară a devenit şi mai amară
de lacrimile noastre. Voi vă hueuraţi, noi plân­
geam şi aşteptam, resemnaţi, ivirea dimineţii, a
învierii noastre.
Cu pumln de fier este imposibil să desvolţi
cultură, înţelegere şi pace între popoare. Tăişul
baionetei se toceşte doar în luhgul vifor al ani­
lor, iar din duşman se poate face frate. Dé c e
să ne lovim atunci atât de crunt unii pè alţii,
când dormim sub acelaş acoperemânt, când
plugurile noastre scormonesc aceeaşi brazdă de
pământ!
Iată ce ne doare! Am aşteptat delà fraţii
liberi ceeace delà voi înzădar am aşteptat. V oi
nu ne-aţi înţeles durerea sufletului. „Fata M or­
gana“ ne cheamă încă în zări, şi poate, odată
va veni ziua mult aşteptată, când neamurile se
176

vor înţelege, când în loc de zăngănit de arme pă­

durile vor răsuna de cântec de chitară, când
„frate“ îşi vor zice popoarele între ele şi mâna
care acum ucide» atunci va mângâia cicatricea
rănei dureroase de astăzi.
Din fermentaţia lentă se naşte viaţă, din
ură dragoste şi din duşman frate....
Intrăm în pădurea de brad. Lângă mormân­
tul soldatului Caraba Ion ghioceii îşi ridică
sprinteni capul din zăpadă. Căpitanul Raţ mă
strânge de subsuoară ca şi când ar vrea să nu
mă piardă. E foarte trist şi el. Ochii par’că i se
scaldă în lacrimi. Ajungem la adăposturi. Căpi­
tanul îşi ia rămas bun delà mine.

E armistiţiu între noi şi armata română.

Insă la noi se fac pregătiri de ofensivă. In caz
că Guvernul Român nu va primi condiţiile de
pace impuse de Puterile Centrale, se va ataca
frontul român în direcţia Dorohoi, — aşa ne
spune ordinul confidenţial primit pe la sfârşitul
lunei Martie. Obiectul: se va împinge întreg
frontul român până la Prut, unde vom întâlni
forţele austro-ungare şi germane, cari ocupă
Ucraina şi cari vor trece în Basarabia. Ordinul
ne spune: fiecare regiment va forma, urgent,
câte o unitate pentru rechiziţii. Se va rechiziţio­
na fără milă şi se va da lovitura de graţie duş­
manului secular, pentru a-1 distruge.
Alte ştiri ne spun că unităţi ruseşti în de­
bandadă ard şi pustiesc prin Basarabia.
Eu fac regulat dis de dimineaţă vizita me­
dicală. Din ferastra adăpostului meu văd până
departe prin pădure cum se strecoară bolnavii
spre locul de ajutor. Unii când sunt încă de­
parte sunt sprinteni, se împing veseli unii pe
alţii, dar când ajung în faţa adăpostului se li­
niştesc deodată şi îşi iau înfăţişare de bolnavi.
Intr’o zi, din „Hinterland“ , ne soseşte o uni­
tate pentru întărire. Vin pe jos din Rădăuţi. Ti­
neri, bătrâni, unii abia se mai ţin pe picioare
sub greutatea raniţei şi-a armei.
 177

— Ce să fac cu aceştia? — strigă Înfuriat

maiorul Hayni. Oameni de aceştia ne trimit pe
front? E îngrozitori
Convoiul abia se mai târeşte. Unii cu tuber­
culoză deschisă, alţii cu hernii, epileptici, unul
cu prolaps rectal, — stau cu toţii trişti şi dis­
peraţi.
La prima vizită medicală sunt silit să trimit
pe mai mulţi din ei acasă.
Timpul liber îl petrec prin pădure. Fac vi­
zite prin tranşee, pe la camarazi, însoţit de
Szántó şi Demko.
Aşteptăm primăvara, soarele cald, pacea,
care să ne ducă acasă.

12
 Bălăceana — oază de linişte
E 2 Aprilie. Soare cald de primăvară. Pe
ogoare s‘a topit zăpada, numai prin văgăuni, în
dosul brazilor şi în inima pădurii mai albeşte
stratul de zăpadă îngheţată.
Românii au primit condiţiile impuse şi s’ au
retras pe vechea graniţă. Drumul e liber. Ple­
căm la Bălăceana. Ne cade bine marşul în bă
taia razelor de soare. Eşim în drumul mare,
traversăm orăişelul Solea, pustiit şi ars. Ajungem
la podul, unde am predat misiva împărătească.
Sârmele ghimpate sunt aruncate la o parte....
O luăm pe şosea, trecem prin faţa gării Ca-
cica, apoi o luăm la dreapta şi urcăm în sus pe
deal, spre Bălăceana.
In sat intrăm odată cu asfinţitul soarelui.
Comună mare şi frumoasă, cu case bine înche­
gate, cu cerdacuri largi prin ogrăzile pline de
pomi. Din curţi şi prin ferestre, femei, bătrâni
şi copii ne privesc curioşi şi speriaţi. In faţa
primăriei ne aşteaptă căpitanul Juhas şi locote­
nentul Dlauchy — trimişi înainte pentru încar-
tiruire. Ei ne arată fiecăruia casa unde vom
locui. Pe păreţi albi şi pe porţile largi stă scris
cu slove mari numele ofiţerului sau unităţii în­
cartiruite.
Frontul a amuţit. Satul curat, oameni buni
la suflet, buni gospodari, primesc cu bine solda-

12*
ISO

tul obosit. Insfârşit, am ajuns să ne împărtăşim

de binefacerile liniştei, curăţeniei şi păcii. întâia
odihnă, după truda amară de patru ani.
Ziua următoare facem vizita de rigoare no­
tabilităţilor din sat: Părintele Boca, preotul or­
todox, om bătrân şi bolnav, mă întreabă la pri­
ma vedere, nu cumva cunosc pe fiul său, Adri­
an, student în medicină, care e dus pe frontul
italian. Sărmanul tată nu vrea să ştie că fiul nu
se mai întoarce, că îşi doarme somnul între
stâncile măcinate delà Isonzo.
Sus, în capul satului, intrăm la învăţătorul
Rusu. Aici e încartiruit maiorul Hayni. Familie
foarte simpatică. Silvia —, fetiţa tânără, frumoa­
să ne înviorează cu tinereţea şi cu drăgălăşenia
ei. In sat vre-o câteva familii de evrei bogaţi,
Fallenbaum, jos, la răscruce bogătaşul şvab
Sauer, mai încolo învăţătorul Doboş şi preotul
Jemna, familia Cormoş, etc.
Ne împrietenim cu toţii din primele mo­
mente. Ne simţim acasă.
Aflu în comună o baie rituală. Punem stă­
pânirea pe dânsa, o reparăm şi curăţim şi o
punem în funcţiune.
Aproape în fiecare zi trebue să merg în co­
muna Ilişeşti, unde avem încartiruită o compa­
nie. — Drumul de vreo patru kilometri, îl
fac călare. Aflu şi o farmacie în comună, unde
intru cu bucurie şi stau de vorbă cu farmacistul
Rumpf. Sunt singurul medic în apropiere. Popu­
laţia civilă aleargă la mine. Am clientelă mare...
Intr’o seară în faţa popotei opreşte o tră­
sură. Două femei tinere intră la aghiotantul Raţ.
Le aud cum vorbesc: cer în grabă un medic la
sora lor mai mică, care s‘a îmbolnăvit subit.
— Vino, doctore! — îmi strigă aghiotantul,
din camera vecină. . — Te cheamă un bolnav.
Du-te repede! Dar grijeşte. să nu ţi se întâmple
vreo nenorocire cu aceste femei frumoase.
Sunt în trăsură, între cele două doamne ti­
nere. Caii sboară pe drumul bun în noaptea se­
nină de primăvară caldă. In capătul comunei
 181

Costina intrăm într’o curte boierească. In prid­

vorul larg ne-aşteaptă, alarmaţi, părinţii. Mă
conduc în grabă în camera bolnavei. E o fetiş­
cană tânără, frumioasă. Faţa îi este palidă. Pă­
rinţii sunt speriaţi.
Mă aşez pe marginea patului şi examinez
fetiţa. Stau mult timp şi-i pipăi pulsul. Nu e
nicio primejdie. Le spun părinţilor. Fetiţa se în­
viorează. Stăm mult timp de poveşti. Apoi sunt
ospătat, chiar numai către dimineaţă îmi dau
drumul, luându-mi-se cuvântul că’n fiecare zi o
să vin la ei....
Soldaţii sunt încartiruiţi şi ei în condiţii
foarte bune. S’au şi împrietenit cu populaţia ci­
vilă. Sunt buni la suflet ţăranii români bucovi­
neni şi primitori...
Aici s’a potolit viforul. Din pământul udat
din belşug cu sânge şi cu lacrimi, va răsări floa­
rea dragostei de oameni. Rănile pământului răs­
colit de braţele tremurânde şi umede de sudo-
ftle morţii vor fi învelite de iarbă. In deşişul
codrului pângărit se va întinde iarăşi muşchiul
verde, iar adăposturile noastre — în cari ;.m
tremurat atâta timp — vor putrezi în grabă. —
Jocurile vesele şi glasurile de bucurie ale copi­
laşilor şi ale nepoţilor noştri, vor străbate câm ­
piile pline cu flori şi pădurile înverzite, din cari
azi ura sălbatecă şi bestialitatea omenească a
alungat cântecul, razele calde de soare şi mgă-
ciunea sfântă.
Copiii şi nepoţii noştrii! Oare va mai fi p o­
sibil ca sufletul nostru însângerat să poată crea
o generaţie lipsită de patima oarbă a urei? Vom
avea oare nepoţi, cari să se aşeze în genunchi
pe covorul gingaş de iarbă si în cântece de v e ­
selie se culeagă florile fragede ale câmpului în­
tins şi cald? Floare zămislităl, crescută şi îmbu­
jorată din sângele nostru vărsat din belşug şi
din căldura sufletului nostru, dăruită pxl<uăntu-
lui rece....
Aici a amuţit zângănitul armelor. l.t dimi­
neaţa sură se desluşeşte conturul păcii viitoare.
182

Bi'est Litovsk! Săgeţi noui se înfig în corpul plin

de sânge. Cunună proaspătă de spini pe fruntea
asudată! In articolele păcii delà Brest-Litovslc
se întrevede deja sâmburele noului măcel.
In Occident şi în Sud orizontul e încă negru.
Furiile tulburate nu se pot astâmpăra. Frontul
francez spintecă corpul german ca un ic ascuţit,
la Verdun. Dar şi acolo suliţele de lumină ale
obuzelor şi rachetelor luminează — deşi numai
pe o scurtă clipă — feţe galbene de mormânt şi
trupuri istovite. Sufletele sunt încărcate şi scâr­
bite de atâta sânge, obosite de vaetul negru al
morţii şi de zângănitul armelor. Şi acolo, prin
şanţurile Verdunului, oameni înebuniţi de groa­
za morţii se cutremură la fiecare lovitură de
obuz. Şi acolo, ţipetele mamelor şi ale copiilor
striviţi în picioare înjunghie întunericul nopţii...
Pace, pâine şi căldură! Iată ce strigă necon­
tenit mulţimea flămândă şi înebunită. Pace, în
care să dea putere muşchiului obosit şi supt de
greul zilelor amare; căldură, cáré să cicatrizeze#
gerul zilelor amare; căldură, care să cicatrizeze
raţiile grozave ale sufletului chinuit....
Visul groaznic e pe sfârşite!
Şi totuşi ivirea dimineţii nu va fi uşoară!
La noi Buftea ne pironeşte sufletul. Puterea bru­
tală amuţeşte graiul sufletului rănit. In beţia
victoriei învingătorul nu priveşte viitorul, nici
nu vede suferinţa celor umiliţi şi învinşi. Mielul
legat pentru jertfă niciodată nu este întrebat
dacă îl doare legătura strânsă.
Viitorul negru poartă în pântecele său sâm­
burele unui noui cataclizm. Revanşa! Afurisita
de revanşă, care a înecat în sânge şi în vaet pă­
mântul Belgiei şi Alsaciei, care a distrus sute şî
mii de căminuri calde şi atâtea vieţi. Sâmburele
nouei revanşe e sămânat acum în articolele pă­
cii. Acolo sus, Brest-Litovsk — aici jos, Buftea!
Morţii vor putrezi în grabă!
Viii vor plânge mai departe!
Vor duce crucea grea a suferinţelor. In loc
de legătură trainică şi caldă a păţii sincere şi
 183

binevoitoare, popoarele se înlănţuie cu legături

de spini, cari pătrund adânc şi dureros în inimi..
Cu lovituri de pumn se face rânduială între oa­
meni, atunci când e mai mare nevoie de căldu­
ră şi ajutor.
Când se vor înţelege oare neamurile între
ele? Când oare patimile omenirei vor fi stăpâni­
te de iubire? Iubirea sinceră şi caldă a de-aproa-
pelui, care topeşte sârmele ghimpate — cari des­
part azi inimile popoarelor, — iubirea care sin­
gură e în stare să închege într’un corp popoa­
rele, azi încă duşmane....
Şi aici, pe pământul Bucovinei, poporul le­
gat de glia strămoşească va geme mai departe
subt jugul străin. Desnaţionalizarea stupidă îşi
va urma mersul mai departe, sufletul gingaş al
copilului nevinovat va fi sfărâmat de mâini ne­
miloase. E atât de dureroasă această schingiuire,
iar sufletul rănit şi pângărit jură răzbunare!
 Cruci părăsite
Aici e linişte acum!... Dar liniştea animalu­
lui din abator, legat pentru înjunghiere....
Plecăm mai departe. Lăsăm în urmă m or­
mintele, crucile de lemn înegrite, dar amintirea
lor ni-e înfiptă adânc în inimă. Bulgării de ţă­
rână de pe mormintele camarazilor noştri ne
apasă greu sufletul chinuit. Gräber, Miletici, Gal,
Degenfeld, Pap, Galzo şi ceilalţi camarazi —
mulţi — voi rămâneţi aici!....
Abia ne mai putem duce povara sufletului,
înainte!.... înainte!, fără încetare! Jos, în Su­
dul înflorit sub cerul albastru al Veneţiei ne
aşteaptă moartea — de care am scăpat aici. A-
colo e încă întuneric şi sufletele oarbe îşi jură
încă răsbunare cruntă.
Luna Aprilie 19Í8. 0 lună liniştită în vifo­
rul de sânge. Bălăceana... primăvară caldă... ■'
Ordinul de zi Nr. 192, ne îndreaptă spre
alte orizonturi: Italia! Frontul negru al morţii,
Noui suferinţe, alte sârme ghimpate, alte vaete
şi răcnete, alte trupuri sfârticate în calea îm ­
păcării.
Ne despărţim] cu greu de populaţia civilă.
Plâng sătenii. Pleacă Begimentul. Fete cu ochii
înlăcrimaţi aduc flori proaspete de primăvară
soldaţilor cari pleacă. Plâng şi husarii. Privirea
ochilor înlăcrimaţi ne urmăreşte până departe.
186

Trenul porneşte. Stăm nemişcaţi în ferestre­

le larg deschise şi în uşi, privirea ni se pironeşte
pe culmea dealului cu grădini înverzite, spre
Bâlăceana. De prin grădini, oameni bătrâni, fete
şi copii ne fac semne de adio.
Roţile de fier bat în ritmuri nesfârşite. Duc
povara grea, vieţile cari s‘au salvat aici — spre
alte abatoare... Pe culmea dealului se mai văd
încă oamenii cari flutură năframe albe... prie­
tenii cari se pierd în depărtare... ' ‘ *- 'K
E zi caldă de primăvară. Pe câmpul învio­
rat oameni bătrâni şi copii slăbiţi răstoarnă1,
trişti, brazda în pământul negru. Adierea vântu­
lui de primăvară ne aduce miros proaspăt de
pământ. Ce mireasmă dulce are/acest pământ!
Cu nările larg deschise trag în párnánál obolsit
aerul proaspăt şi încărcat de miresmele ogorului
brăzdat de sclavii de veci ai pământului.
Iată şi codobatura oare îşi mlădiază ritmic
cdtpul gingaş printre bulgării sdrobiţi! Sus, în
îttălţilm ciocârlia fericită îşi cântă cântecul li-
blrtăţii Şi ăl păliîîântului reînviat. Aici a amuţit
zângănitul armelor şi sunetnl lugubru al obuze­
lor, cari au alungat paserile cântătoare. Braţul
óhtíTui trudit netezeşte încet rănile adânci ale
părhântului. 0 nouă viaţă se va zămisli în n ă-
rçmtaelë pământului rănit, spintecat şi măcinat
de obuzele grele şi de arme.
O nouă viaţă... noui idealuri!
Cele vechi s‘au prăbuşit!
Cei salvaţi din dărâmături suntem asvârliţi
pe alte drumuri, drumul fatalităţii crude. Nu
este oprire! Suntem aruncaţi ca frunza ofilită
îri bătaia vântului năpraznic. Generaţie nenoro­
cită, biciuită de viforul groaznic. Fără ajutor şi
fără scăpare. Suflete amorţite, trupuri sfârticate
şi îngenunchiate în ţărână. Legături strămoşeşti
rupte în sdrenţe. Ţipete desnădăjduite în noap­
tea neagră, marne văduvite. Copii plecaţi cu
flbri şi cu cântec şi, cari nu se mai întorc la
vatră, niciodată. Căminuri părinteşti răcite —
grămezi dè suflete încremenite. Ochi bătrâni
 187

uscaţi şi braţe paralizate de lungul aşteptării.

Dramuri pierdute în bezna care nu se mai ri­
dică....
Roţile de fier gem în ritmuri nesfârşite. E
grea povara sufletelor împovăxate. Scârţie şi
plâng roţile de fier, plânge şi sufletul nostru...
Gonim în largul câmpiei bucovinene, în
tristeţea înfiorătoare a Galiţiei: Kolomea, Sta-
nislau, Halici, Lemberg.... Trecem în goană ji i n
cimitire nesfârşite. Cruci răsfirate pe câmpul a-
morţit şi trist, cruci negre, unele aplecate înir’a
parte în pământul mormântului surpat. Cama­
razii cari rămân aici! Par’că ne fac semne triste
de adio. îşi iau răimas bun delà prieteni.
~ Câţi am venit şi câţi ne reîntoarcem?
Stanislau.... Rohatin! Amintiri dureroase.
Aici s‘a prăbuşit sub lovitura glontelui de plumb
în primele zile ale războiului, cel mai bun prie­
ten al copilăriei mele... Gheorghe Stane... capo­
ral în Regimentul 64 Infanterie... consătean şi
camarad.
Mă aplec adânc prin geamul larg deschis
în vântul aspru, aşi vrea să strig din răsputeri:
— Stane Gheorghe! consăteanul meu, prie­
tenul zilelor copilăriei mele scumpe, camaradul
meu! Eu plec acasă! Tu rămâi aici în pământ
străini şi rece! Bulgării mormântului tău îmi vor
apălsa pururea sufletul, iar crucea ta o voi
purta înfiptă în inima mea rănită! Rămâi cu
bine, dragă camarade!
Lacrimi fierbinţi îmi îneacă în gât striga­
rea... Plâng... Viaţa noastră tânără frântă în
două....
Bătaia roţilor de fier nu mai încetează*,
uruie şi plâng în fuga lor nebună înaintea ochi­
lor amintirii năframe îşi flutură albeaţa. Bălă-
ceana... Fürstenthal... Iertarea... dragostea, cari
fac să se uite durerea, suferinţa şi cari sunt în
stare să clădească ce s‘a dărâmat şi din duşman
să facă frate...
Suntem smulşi iarăşi din oaza răcoritoare a
188

dragostei şi împinşi cu biciu de foc în vâlvătaia

morţii....
Stăm nemişcaţi şi muţi... — unii îmbrăţişaţi
— şi privim amurgul care se lasă încet peste
tranşeele adăposturile, şanţurile de legătură, sâr­
mele ghimpate şi crucile de lepnn, cu cari e plin
câmpul trist al Galiţiei....
Intr’o fereastră stă răzilmat, cu capul aplecat
înafară, sublocotenentul Szántó. Vântul primă­
verii se joacă cu buclele lui blonde...
Cântă, mai mult în zumzet, cântarea căpi­
tanului Panos:

„E pustie casa părintească,

Surâsul a încremenit pe buze....“

Zumzetul cântării triste sună dureros, amin­

tirile inimei rănite ne ard sufletul....

Trupuri sfârticate şi însângerate.... mii de

morminte proaspete... păduri de cruci negre...
năframe albe, care se pierd în zare... suflete înă­
buşite....
Trenul uruie, plâng roţile încinse.... Fug cu
noi în noaptea neagră....

— SFÂRŞITUL PÀRTU I. —
INTRE DOUĂ FRONTURIT...

ii

PE FRONTUL ITALIAN

Sunt în tren în drum spre frontul italian»

cu vărul meu Ştefan Moga şi cu Vaier Pop, a-
mândoi locotenenţi de artilerie, prieteni buni
de-ai mei. Poposim o zi în Viena, unde îl cerce­
tez pe cumnatul meu, care de trei ani îşi face
aici serviciul militar.
In Viena se observă deja criza economică.
Rânduri nesfârşite de oameni necăjiţi fac coadă
în faţa prăvăliilor cu alimente. Pretutindeni se
aud înjurături, vaete şi certuri. Oamenii înjură
războiul, pe faţă, fără nici-o jenă.
Aflu pe cumnatul 'meu palid şi slăbit de
foamea îndurată. Ii aduc şuncă, caş şi pâine de
acasă, din Ardeal. Ce bucurie pe el când i le
pun pe masă! Cheamă în grabă pe gazda casei
şi amândoi se minunează de atâtea bunătăţi, de
cari de mult nu au mai văzut.
E evident pentru oricine, că populaţia n ’o
să poată rezista mult timp mizeriei şi foamei.
Lucruri mari se aşteaptă....
Dimineaţa plec mai departe cu aceleratul
de Udine. Trenul fuge cu noi în goană pe ser­
pentina mare a Semmeringului. Sus în munţi e
 190

írig. Ploaie măruntă cu ninsoare bate greu în

geamurile aburite.
Satele şi oraşele se pierd în ceaţă prin ,:'iile
înguste. Trecem prin Tarvis, Villach, apoi sjre
Sud se desemnează tot mai clar şira munţilor
vineţii ai Alpilor Italieni din graniţa austriacă.
Intrăm în munţi prin valea îngustă. Stânci uria­
şe spânzurate în coasta muntelui ne ameninţă.
Pontaffel-Pontebba, staţie de graniţă: trenul tre-
,ce uruind peste podeţul de piatră cioplită. Sun­
tem pe pământ italian... Pufăie, zuruie, se în-
coardă looqmotiva grea, goneşte cu noi prin
valea îngustă şi prin nenumărate tuneluri. Jos,
spre Sud, deasupra se luminează de-odată. Al­
bastrul lui ne zâmbeşte în lumina soarelui de
primăvară. Aerul s‘a schimbat dintr’odată. Des­
chidem larg geamurile. Ne aplecăm adânc prin
ferestrile deschise şi sorbim setoşi, cu gura larg
deschisă, aerul cald şi plin de miresme al pă­
mântului italian.
E aerul Veneţiei cântate de poeţi, cerul Ve­
neţiei...
Cât de repede s’a schimbat clima! Sus în
munţii austrieci e încă frig. Ploaia şi zăpada cade
pe pământul aproape îngheţat. Aici primăvara
s’a deşteptat deja în toată splendoarea ei. Frun­
ze mari şi verzi se mlădiază în bătaia vântului
de seară.
Culoarul vagolnului e arhiplin de oameni
extaziaţi de aerul cald al primăverii italiene. —
Lângă mine, la un alt geam, un ofiţer tânăr stă
îmbrăţişat cu soţia lui. Cred că sunt tineri că­
sătoriţi, — aspiră cu nesaţ aerul îmbalsamat.
Vântul cald îşi face joc prin buclele blonde ale
femeii, care aplecată adânc prin geam, parcă
s‘a lăsat pierdută în voia valurilor dulci ale
primăverii.
Acolo, în jos. în depărtarea vineţie e Vene­
ţia — oraşul lagunelor şi-al visurilor.
Oprim o clipă în Gemona. Oraşul pare un
-cuib uriaş de vultur printre stâncile mari de pe
^coasta dealului.
 191

Se înserează. Trecem pe lângă grădini, gar­

duri de piatră, case cu etaj, smochini şi duzi.
Totul e bine orânduit şi îngrijit. Drumuri ne­
tede şi albe bine întreţinute. Şi aerul, aerul pă­
mântului italian cre ţi îmbată plămânul setos şi
Iţi răcoreşte fierbinţeala frunţii.
Uităm nenorocirea care ne aşteaptă. Plă
mânui flămând simte numai aerul dulce. Sufle­
tul par’că aude din depărtări, cântece de C1 :ier
fermecat.
înţeleg acum puterea care atrage atât de
mult tinerele perechi aici, pe pământul Italiei.
Forţa care radiază din acest pământ atrage ca
un magnet sufletul ahtiat după căldură şi iubi­
re. Simt par’că: acesta e pământul meu natal,
sunt acasă la ai mei — îmi aştept părinţii.
E seară târzie când intrăm în Ud'
bolta cerească azurie şi curata, miliarde de sie­
le ne zâmbesc sclipind.
Trecem pe strada principală delà gară spre
oraş. Bocancii grei, ţintuiţi cu cuie sună stri­
dent şi strein pe strada pietruită. Trecem prin
faţa unui edificiu, acum e spital pentru răniţi.
Prin ferestrile luminate vedem soldaţi mişcând
prin încăperi. Deasupra boltiturii mari fâlfâie
faldurile unui steag alb cu crucea roşie în m ij­
loc, sub el e pajura Austriacă: K. u. K. — Iarăşi
K. u. K. şi picior strein pe păimântul lui Gari­
baldi....
Stau mult timp in societatea unor ofiţeri,
pe terasa cafenelii. Locuitori civili abia se văd,
se strëcoarâ ca stafiile prin umbra caselor
înalte.
Sunt încartiruit în Hotel d’Italia. Geamurile
larg deschise. Nu pot adormi. Ar fi un sacrile­
giu să dorm în noaptea aceasta fermecată. Şed
pierdut în geamul deschis, privesc cerul mrat
în jăratecul miliardelor de stele şi sorb setos,
cu respiraţii profunde, aerul moale şi dulce. In
faţă e castelul regal — îi văd turnul cu orolo­
giul şi cu ciocanul. E linişte sfântă. Numai tro-
192

päitul greoi al bocancilor patrulelor îmi tulbură

pietatea şi pacea.
Italie dragă, pământ sfânt al strămoşilor
mei! Ce ştii, poate chiar de aici să fi pornit
strămoşii mei — legionarii lui Traian — acum
două mii de ani, în ţara munţilor înalţi şi a
basmelor, în Transilvania. Poate forţa aceasta
o simte atât de puternic sufletul meu, legătura
aceasta mă leagă atât de puternic de pământul
acesta, pe care azi îl văd pentru prima oară şi
pe care l-am îndrăgit la prima vedere. In Rusia,
în Polonia, pe pământul trist al Galiţiei căutăm
cu ochii speriaţi spre cerul trist şi spre pămân­
tul negru cu satele mici şi sărace. Aici însă mă
simt din primul moment acasă. Cerul îmi zâm­
beşte, aerul îmi răcoreşte fruntea înfierbântată.
Mă simt acasă ca în mijlocul alor mei, deşi s1n-
tem în plin război, deşi oamenii se ucid unii
pe alţii pe pământul acesta al amorului şi al
cântecului dulce.
Sunt pe pământ duşman şi totuşi mă simt
acasă....
Aproape de doi ani oamenii se ucid unii pe
alţii pe plaiurile acestea calde, aerul mugeşte
din greu de vaete şi de suspine. Sbuciumul răz­
boiului şi răcnetul celor striviţi în* călcâie a a-
lungat şi aici paserile cântătoare.
Cerul ne zâmbeşte, aerul cald aşteaptă iu­
bire, dar şi aici braţe încleştate se înalţă şi su-
liţi reci străpung inima rănită.
Ceasul din turnul castelului bate ora două­
sprezece. Eu sunt încă în fereastră. Par’ că tim­
pul şi-a oprit mersul. Simt: după două mii de
ani am revenit acasă, la casa părintească, la
mormintele strămoşilor mei.
Dimineaţa trenul mă duce prin Cas-arsa,
Pordenonne, Sacile. Pretutindeni case dărâmate,
gropi uriaşe de granate, efecte aruncate — gro­
zăvia războiului. Trecem în goană peste podul
lung, Improvizat din lemn, deasupra râului Ta-
gliamento. Pe marginea râului se văd adăposturi
din beton armat, acum multe sunt dărâmate,
 193

pustiite, şanţuri ce traversează câmpia şi se

pierd prin curţi şi grăldini.
Prin sate se văd locuitori civili lucrând la
câmp tăcuţi şi trişti. Numai în ochi le poţi citi
durerea şi ura groaznică faţă de cutropitor. —
Aici nu chiotesc veseli după trenul care fuge,
aşa ca la noi în Ardeal.
Pe driimul lung şi alb, coloane de soldaţi,
care cu muniţie şi alimente se scurg necontenit
în jos, spre Piave, spre moarte....
Târziu seara ajung în Cordignano: La gară
mă aşteaptă trăsura Regimentului 3 Husari. Vi­
zitiul dă bice cailor. S’a întunecat, numai albul
drumului mai luminează din beznă. Deodată,
din dreapta şi din stânga drumului, puncte gal­
bene tremură în întuneric: sute şi mii de puncte
luminoase tremurânde joacă în marginea şose­
lei şi în faţa noastră.
— Ce sunt punctele acele luminoase? — Sau
numai îmi pare mie? — întreb pe soldatul bă­
trân de pe capră.
— Sunt licurici, domnule Locotenent, — îm i
răspunde cu glas domol husarul. Toată noaptea
se joacă aşa cu întunericul. Şi noi i-am admirat
în primele zile după sosire, acum nici iiü-i mai
observăm.
Noaptea târziu ajungem în satul San-Fior di
sopra, unde e încartiruit Regimentul. La coman­
da Regimentului e încă lumină: mă aşteaptă cu
mâncare caldă. In faţa casei, sub bolta stufoasă
de viţă de vie, la masa întinsă aflu pe căpita­
nul Raţ, oare dictează ordinul de zi plutonieri­
lor Juhasz şi Foris.
— Bine ai venit, doctore! — îmi zice Raţ,
îmbrăţişându-mă cu drag.
Apar şi bucătarii cu ordonanţele ca să mă
salute. Ne bucurăm de revedere.
După cina caldă plec cu ordonanţa la lo ­
cuinţa mea. Comună mijlocie, cu case de piatră
bine închegate, curţi împrejmuite cu garduri
înalte, tot de piatră. Pretutindeni, pe marginea
drumului, prin curţi şi prin grădini, duzi şi

ia
194

viţă de vie. La cotitura drumului apare casa cu

etaj:
— Iată locuinţa domniei Voastre — îmi spu­
ne Csanki, ordonanţa de serviciu.
Intru în pridvorul larg pardosit cu căriimi-
dă rogie.
E^noapte târziu. Stăpâna casei — o bătrâna
gârbovită — încăl nu doarme. O aflu cu ochii
obosiţi, scrutând zarea îndepărtată, în jos spre
Vest, spre stelele sclipitoare.
Acolo e Piave, râul ucigaş, unde feciorul
său apără pământul sfânt al Italiei!
— Bona sera Signore! — îmi zice.
Mă conduce apoi la lumiina slabului opaiţ
sus la etaj. Scara de lemn scârţie sub greutatea
noastră. Intru în odaia, în oare aflu durmind
în patul alb, pe colegul Schmodtzer. Se ridică
speriat şi buimăcit. Ne bucurăm de întâlnire. El
m‘a înlocuit la Regiment în timpul concediului
meu. Mă trântesc şi eu în patul alb şi moale-
Sunt obosit, somnul mă fură îndată.
Cerul senin al Italiei, aerul domol al Veneţiei
şi cântecul miilor de paseri mă trezesc dis de
dimineaţă. E linişte. Razele soarelui îşi tremură
căldura pe pământul fraged. In faţa casei, pe
uliţa pietruită, oameni bătrâni, copii şi fete trec
grăbiţi şi tăcuţi spre câmp, cu seceri sclipitoare
în mâini şi la brâu. Merg să culeagă frunze de
duzi de cari e plin câmpul, grădinile şi margi­
nea de drum. E hrana principală a viermilor
de mătase. Alimentul acesta susţine industria
principală, fabricarea mătasei, care este izvo­
rul de trai al populaţiunei băştinaşe.
In şuri, prin case, prin poduri, pe stative
speciale sunt aşezate în rânduri cutiile cu viermi
pururea flămânzi, cari rod mereu frunzele de
dud.
Pe dinaintea noastră trec fete. Sunt pline
de frumuseţe şi viaţă. Aici, pe şesul friulian se
pot vedea cele mai frumoase femei italience —
o rasă fericit combinată din sânge latin şi ger­
man — cu pă'rul bronzat, faţa creolă, cu corpul
 195

mlădios. Frumuseţea lor ne cucereşte. In ochi

Ie sclipeşte însă ura fără margini faţă de cutro-
pitorul care le-a călcat pământul liber.
— Ce femei minunate sunt acestea — spun
camarazii. Păcat că nu te poţi apropia de ele,
atât sunt de sălbatice şi atât ne urăsc de mult.
Am încercat să intrăm în vorbă cu ele, dar trec
înainte fără cuvânt, sâsăind doar printre dinţi
„P orci di Tedeschi!” , sau „Porci di Ungeresi!” .
Mă uimeşte puterea conştiinţei naţionale a
acestor femei. Ele rabdă în tăcere, de multe ori
flămânde şi bolnave, dar nu cer ajutor, sau
graţia inamicului. Bărbaţii, copiii, amanţii le
sunt dincolo de Piave, apără acolo pământul
încă liber al Patriei, iar aici ele apără dârz, cu
dinţii încleştaţi, onoarea neamului şi a ţării.
Aici nu este dans, muzică, zâmbet şi îmbră­
ţişare de fecioară. Aici mâna femeii loveşte,
dinţii muşcă, privirea ochilor scânteetori stră­
punge. De pe pământul acesta binecuvântat de
Dumnezeu a dispărut acum iubirea şi râsul sglo-
biu.
Cât de deosebită era viaţa de pe frontul ru­
sesc! In Polonia, Galiţia, Ukraine, Volhinia şi
Bucovina, femeea se împrietenia repede cu sol­
datul armatei duşmane. Abia a plecat soţul,
părintele, sau fratele şi femeea se şi consola
cu mângăerile soldatului duşman.
Aici, unde femeile au sânge fierbinte, aici
pe şesul Veneţiei în Friuli, la poalele munţilor
înalţi şi vineţii, acum nu mai e iubire, nu mai
e muzică armonioasă şi cântec de chitară. Gon­
dolele multicolore se leagănă trist în bătaia va­
lurilor mării. Cântecul de amor a amuţit, cum
amuţeşte cântecul paserii la prima izbitură' de
grenadă. Aici acum e numai ură, duşmănie şi
■dor de răsbunare. Stomlacul e flămând, dar fru­
moasele femei ale încântătorului ţinut Vittorio-
Veneto nu cedează. Inima femeii italiene e ce­
tate de granit, pe care, iată, de doi ani o ţine
intactă conştiinţa şi mândria naţională. Pe pă­
mântul cald italian, inima soldatului trudit, flă-

13*
196

mând, acum nu află alinare, numai ură şi răs-

bunare. Suntem duşmanii lor:
__ Porco di TedescoL. Porco di Ungereso!
— ţipă tânăra femeie încolţită de vorba solda­
tului duşman.
— Porc de Digo! Neam de macaronari! —
răspunde înfuriat soldatul ruşinat.

Intre sârmele ghimpate se ciocneşte ura

seculară. Căni ură nebună arde sufletul italian
faţă de puterea austro-ungară. N’au uitat încă
ocupaţiunea şesului veneţian, Mantua, Solferino,
Custozza, le arde încă sufletul rănit. Femeile din
câlmpia veneţiană şi de pe podişul Friuli n’ au
uitat durerea şi ruşinea mamelor şi bunicilor
pângărite de armata cutropitoare. Acum din
nou e cutropită câmpia de către duşmanul se­
cular, din nou e izgonit cântecul cald al sufletu­
lui liber italian şi pământul lor scump e călcat
din nou de tropotul greu al piciorului duşman.
Câtă ură clocoteşte aici! Triest, Fiume, Is­
tria — pământul făgăduinţei, — ţinta supremă
a inimei italiene, visul lor scump s’a prăbuşit
între stâncile Karstului. Isonzo cu valurile lui
reci a spălat avântul, idealul sfânt s’a sfărâmat
între stâncile sterpe ale Doberdo-ului. Azi, hu­
sarul maghiar şi austriac îşi adapă1 iarăşi calul
în apele iuţi ale Tagliamento-ului. Pe aici a um­
blat şi Âtila, strămoşul, „biciul lui Dumnezeu“ ,
arzând sate şi oraşe înfloritoare. Drumurile a-
cestea sunt cunoscute de străbunii duşmanului
de azi.
Acum valurile râului Piave plâng neconte­
nit cântecul de avânt al sângelui italian, iar
mâine poate câmpia Pad-ului se va sguduii de
lovitura morţii.

Cobor înviorat din patul alb şi moale. O

iau pe drum spre turnul înalt al bisericei, spre
Campaniile. Acolo e comanda Regimentului.
Aflu pe camarazi împreună sub boltitura viţe­
lor de vie. Unii joacă cărţi, alţii stau în jurul
 197

mesei, lângă un şah murdar. In faţa noastră,

prin piaţa târguşorului: femei, fete şi copii des­
culţi trec întruna ducând în spinare frunzele
de dud.
Populaţia civilă flămânzeşte şi sufere mult.
Iam a grea a mistuit toate rezervele de alimen­
te. In regiunea aceasta singura sursă de câştig
« cultura viermilor de mătase. Fabricile de măL
tase lucrează cu zor. La noi, în „Hinterland“
se plăteşte cu bani grei câte un ghem de aţă şi
mătase. Aici se află berechet. Ofiţeri şi soldaţi
mai şmecheri se folosesc de împrejurare şi-şi
agonisesc bani mulţi din comerţul cu aceste ar­
ticole. Zilnic sunt trimişi acasă1 soldaţi şi ordo­
nanţe cu sacul plin cu ghemuri de aţă. Aici se
capătă; aproape pe nimic. Mai cu seamă pentru
alimente — pâine şi slănină — poţi cumpăra
orice. Cu un kilogram de pâine se pot cumpăra
cearceafuri fine, lingerie, pânză de iii, covoare.
— Priveşte la fata aceea minunată — îmi
zice locotenentul Tallian, arătând spre o fată
tânără cu părul negru.
Fata e în mijlocul piaţetei, cu corfa sub­
suoară, din care ne îmbie marfa: ghemuri de
aţă şi mătase. Părul negru îi cade în bucle grele
pe faţa creolă şi pe fruntea-i înaltă, ochii negri
ard de jăratecul unui foc nebun, corpul înalt,
subţire, se îndoaie mlădios. Dinţii albi îi râd şi
ei sub buza roşie de sânge.
— Ce corp superb de actriţă! — spun ca­
marazii, — pătat că se pierde aici la ţară.
— Ce corp şi ce picioare minunate! — spun
câţiva ofiţeri mai tineri cari o înconjoară.
— Prego Signori! — strigă ştrengăreşte cu
glasul ei arginţiu, fata frumoasă.
Lăsăm cărţile de joc şi şahul, facem cerc
cu taţii în jurul ei şi ne căznim cu slaba noa­
stră cunoştinţă de limbă italiană, să intrăm în
vorbă.
Haina moale alunecă graţios pe corpul plă­
pând şi mlădios, ochii mari şi negri râd de sub
198

buclele negre. In jurul ei fete şi copii desculţi*

se îndeasă, se îndeamnă şi se bat.
Cumpărăm şi noi mosoare de aţă.
Fata ne mulţumeşte graţios, primind banii:
— Grazie tanto — zice râzând.
Aceasta e prima femiee italiană pe care o-
vă'd râzând de când am venit aici.
Locotenentul Eggenhotffer nu-şi mai poate
astâmpăra sângele fierbinte, prinde mâna fetei
şi vrea să o îmbrăţişeze, dar în clipa următoare
surâşul fetei se schimbă în mânie, cu braţul li­
ber loveşte aspru braţul lui Eggenhoffer. Lovi­
tura sună, faţa locotenentului se îmbujorează
de ruşine şi de mânie. Aici nu-i glumă. Aici nu
e apropiere între inimi. Puntea înţelegerii şi a
împăcării au dus-o valurile iuţi ale râului Isonzo
şi Tagliamento.
Când va răsuna iarăşi câmpia veneţiană de
cântec de chitară? Şi când se vor găsi aici iarăşi
inimi iubitoare?
Seara stau nemişcat în pragul casei mele,
cu privirea pierdută în licăririle miilor de licu­
rici. In curte, în faţa mea stau lungiţi soldaţii.
Ii aud cum vorbesc în noapte. Unul se laudă cu
cunoştinţa sa de limbi streine.
— Şi eu ştiu opt limbi! — spune un Ungur
ţanţoş de pe pustă.
— Nu se poate — îi răspund râzând ca­
marazii.
— Ba da, aşa e cum vă spun, dar pe toate
le ştiu numai ungureşte — răspunde ungurul în
hazul tuturor.
Din jos, dinspre Piave explozii surde pă­
trund până la noi, prin taina neagră a nopţii.

După două zile plecălm spre Stevena, în

sus spre Vittorio. înainte de plecarea noastră a
căzut o ploaie caldă. înaintăm uşor pe drumul
bine lucrat şi umezit de ploaie. Razele calde ale
soarelui pripesc trupul, aburi grei se ridică din
pământul umed şi cald. Iarba umedă, înrourată
sclipeşte în mii de străluciri.
 199

Trecem prin sate, pe drumuri împrejmuite

cu viţă de vie, cu duzi, cu smochini şi cu lămâi.
Pretutindeni oameni trişti, copii desculţi — făiră
cuvânt, fără bineţe. Nicăieri nu vezi un zâmbet»
o vorbă de îmbărbătare, — numai ură şi do­
rinţă dârză de răsbunare.
Intrăm în Stevena. Aici vom fi încartiruiţi.
Instalez repede locul de ajutor în mica piaţă a
târgului, într’o măcelărie. E singurul loc potri­
vit pentru acest scop. Spălăm repede pardosea­
la murdară de sânge închegat şi păireţii plini de
păianjeni, de cari atârnă greoi, cârligele pentru
carne, mâncate acum de rugină.
Locuiesc în piaţetă. In dosul meu în casa
arhitectului M. Domenico e comandantul regi­
mentului. O parte a regimentului e încartiruită
înspre răsăritul comunei în apropierea fabri-
cei de mătase. Acolo e şi comanda batalionului.
In faţa casei, sub boltitura de viţă de vie, ofiţerii
jofecă cărţi şi şah. Seara pe la ora şase e o
animaţie deosebită. La ceasul acesta ies munci­
toarele din fabrică, aproape toate tinere. Ne a-
şezăm atunci, cu toţii pe podeţul de piatră ciop­
lită, peste care trebue să treacă muncitoarele.
Observaţii, glume sboară spre ele. Câte un ofi­
ţer mai tânăr şi sburdalnic se avântă spre tine­
rele fete. Dar nu e chip de apropiere.
In comună sunt mulţi bolnavi. Febra tifoi­
dă face ravagii mari şi aici. începem din prima
zi munca de apărare. De dis de dimineaţa până
târziu noaptea cutreerăm casele cu bolnavi. —
Trebue să urc în fiecare zi dealul pieziş cu vii,
unde o familie întreagă boleşte de mai multe
zile. Bolnavi slăbiţi, uscaţi, cuprinşi î'n fierbin­
ţeala boalei mă privesc aiuriţi. In unele case aflu
cinci-şase bolnavi trântiţi prin paturi şi pe du­
şumea. Ce privelişte grozavă! ofere faţa lo r a-
prinsă şi mâinele tremurânde!
împărăţia muribunzilor..-.
Trec călare în fiecare zi în satele învecina­
te, Caneva şi Sarmede. Pretutindeni bolnavi slă­
biţi şi nenorociţi....
200

Marginea drumului e presărata eu smo­

chini, lămâi şi duzi, în şiruri nesfârşite. Trec
zilnic pe lângă o casă, din curtea căreia o ceată
de copii mărunţi mă salută.-.. Ne-am împriete­
nit.... O fetiţă bălaie e urcată pe zidul de piatră,
— acolo mă aşteaptă. Opresc calul în marginea
.gardului şi din şea netezesc faţa copilei, apoi
dau copiilor pâine, slănină şi zahăr şi câte-o
prăjitură delà popota noastră. Mama lor îmi
muţumeşte pèntru grija ce ie-o port.
Şi aici, ca şi în Galiţia şi Bucovina şi pe
stepele cenuşii ale Poloniei, populaţia băştinaşă
trece prin suferinţe grele. Şi aici: zi de zi, alt
mormânt se deschide în cimitirul îngrijit, noui
cruci se înfig în pământul scormonit. Spini stră­
bat, şi aici, inimile rănite.
Populaţia suportă suferinţele acestea imen­
se cu o abnegaţiune uimitoare. Nicăiri nu auzi
un vaet, o vorbă de mustrare. Toţi duc în tăce­
re povara grea a suferinţei şi a foamei. Suportă
resemnaţi soarta vitregă ce i-a ajuns. Mă uimeş­
te forţa aceasta de rezistenţă şi de mândrie na­
ţională, care înneacă vaetul chiar şi în faţa
mormântului proaspăt. Mai cu seamă femeile su­
portă cu o putere uimitoare jugul strein
Sunt chemat într’o zi la o bolnavă cu febră
tifoidă. Locuieşte peste drum de casa mea. Urc
cu greu la etaj pe scările de lemn, cari troznesc
şi scârţie sub bocancii grei. Sus, în camera delà
etaj aflu în pat o fetişcană tânără, abia de pa­
trusprezece ani, cu părul negru. E grav bolnavă,
faţa şi trupul îi ard de fierbinţeală. Lângă ea e
sora ei, Magdalena.
In fiecare zi vin pe la ele, stau mult timp,
tăcut, lângă patul bolnavei, o ţinem mai mult
în cearceafuri umezite. Mă bucur când văd câtg
un zâmbet şters pe faţa ei îmbujorată de febră:
La ordinul Colonelului, bucătăria noastră
dă de mâncare, în fiecare zi, familiei gazdei
noattre, totaşa şi unor bolnavi gravi din apro­
piere Ce fericiţi primesc nenorociţii mâncările
calde! In jurul bucătăriilor de campanie stau
 201

ingr ămaidiţi locuitorii, mai cu seamă copiii flă­

mânzi, cu câte un castronaş în mână, aşteptând
rănăşiţa de mâncare pe care o rad de pe fun­
dul cazanului fierbinte. Şi aici, ca în Bucovina,
se găseşte câte un soldat bătrân, care îşi oferă
bucuros castronul eu guiaş câte unui italian flă­
mând. Sufletele suferinde îşi înţeleg durerea şi
nenorocirea.
Luăm masa în grădina adumbrită de cireşi
înalţi şi stufoşi. Colo, lângă garduri, smochini
şi portocali îşi mişcă frunzele greoaie în bătaia
vântului moale.
Intr’o după amiază zuruie deasupra noastră
un aeroplan italian. Nu peste mult timp un avion
de al nostru îl încolţeşte. O luptă disperată se
începe deasupra capetelor noastre. Luptă pe
viaţă şi pe moarte. Ţăcănit de mitralieră, fum
gros se lasă în jos, a lene. Stăm nemişcaţi, cu
inima svâcnind şi privim îngroziţi ciocnirea.
Deodată avionul italian se cutremură şi se
îndoaie la o parte, alunecând vertiginos în spi­
rale.
— Ăsta e lovit! — strigă soldaţii. O să cadă
aici în apropiere.
Aeroplanul rămas teafăr face viragii cău-
tându-şi prada, apoi o ia uruind spre răsărit.
Şuviţe negre de fum îi arată druimul.
 Mâine plecăm...

Ziua următoare primim un ordin sever:

— Regimentul va fi necontenit în stare de
alarmă. Nu se ştie clipa când va pleca pe front.
Se distribue şi mălştile de gaz, pe care le
probăm, individual, în camera de gaze. Şi pen­
tru cai se dau măşti, făcute din saci de nisip.
Aşteptăm îngânduraţi ziua plecării. Ne in­
spectează şi comandantul suprem, generalul Bo-
roevici Semn căi ofenziva se apropie.
îm i iau rămas bun delà bolnavi şi delà cu­
noscuţi. Ne-am obişnuit unii cu alţii. îmi iau
rămas bun şi delà sóra Magdelenii: îmi strânge
mult timp mâna, de adio, îi simt pulsul accelerat
şi ritmic. Acum se simte mai bine, faţa palidă
şi fină îi zâmbeşte.
— La revedere! — îmi şopteşte fata cQ bu­
zele uscate. Când o se vă întoarceţi de pe front
Să veniţi pe aici, o să vă primim cu drag, ca
pe un prieten sincer.
— Cum să nu vin pela voi, draga mea
pacientă — îi zic.
Pe scări, Magdalena îmi strânge mâna şi-mi
mulţumeşte cu ochii înlăcrimaţi pentru grija ce
am purtat surorei sale. Mă impresionează sin­
cera căldură ce am aflat în casa aceasta.
204

— O să rupeţi frontul la Piave? — mă în­

treabă abia şoptind. Aşa se vorbeşte. Sărmanii
noştri părinţi şi fraţi, — mirele meu — Alfredo
sunt acolo, pe malul celalalt al apei. Mergeţi
într’acolo? Şi o să-i ucideţi? Dolmnule Doctor!
Când se va sfârşi nenorocirea aceasta? Când se
vor întoarce acasăf ai noştri? N’ a fost deajuns
dezastrul, inimile ni le-au distrus, acum vreau
să ne omoare şi sufletul? Suntem călcaţi în pi­
cioare, cum e călcat viermele în ţărână.
Sărmana Italiei Friuli, Veneto, răsună de
glasuri streine. Urîm pe Germani şi aliaţii lor
Maghiarii. Nu voim altceva decât să ne eliberăm
fraţii aflaţi în sclăvie. Goricç, Trient, Fiume,
Dalmaţia sunt ale noastre, le dorim cu sufletul
fierbinte. Şi ei ne-au cutropit şi ne calcă în pi­
cioare!
O să rupeţi frontul la Piave? Dar totuşi nu
pot să cred, acolo e doar Diaz, care împreună
cu Francezii şi Englezii va apăira pământul li­
ber. Acolo o să vă loviţi de o rezistenţă în­
dârjită.
Stăm mult timp, tăcuţi. Mâine plecăm pe
front. Nu o să le mai revăd niciodată.
— Ai dreptate Magdalena — îi' zic. Suntem
fraţi din acelaş sânge. Şi pe mine mă doare
suferinţa şi nenorocirea voastră. Mâine plecăm
la moarte. Ne aşteaptă valurile reci şi iuţi ale
Piavei. Poate îl vom întâlni şi pe Alfredo. Ce-i
trimiţi prin noi?
Hohote de plâns răspund întrebării. Plec
grăbit Hohotul plânsului şi scârţâitul scărilor
de lemn măi petrec până la poartă. De jos, din
poartă mai strig încă odată:
— A rivederci, Signorina! Grijiţi de mica
noastră pacientă!

Ziua următoare plecăm. Nori grei şi negri

acopei cerul. Spre Vest suliţi de lumină străbat
stratul de nori negri şi scutură aerul fierbinte.
 205

Regimentul e încolonat. Cai cu sarcini grele în

spinare stau nelmişcaţi. Ultimele pregătiri, se dau
ordine. Sunt călare între Colonel şi căpitanul
Raţ. înapoia noastră ofiţerii şi Regimentul în­
colonat pentru marş.
In porţile caselor civilii ne privesc tăcuţi şi
trişti plecarea. S’au obişnuit cu noi. Acum o să
vină alte unităţi, streine, în casele lor. Am fost
duşmani, dar ne-am înţeles cu dânşii, i-am ajutat
şi ne am împărţit cu ei mâncarea.
In curtea casei lor o văd pe Magdalena, tris­
tă. Stă în pragul porţii şi ne face semne de
adio.
Plecăm spre Piave. Nume îngrozitor. Opre­
lişte însângerată. Acolo sulfetele înebunite se
pregătesc iarăşi pentru nunta grozavă a morţii.
Acolo, jos, înspre căimpia înverzită şerpuieşte ca
un şarpe de argint, în jos spre mare, râul Pia­
ve. Apa aceasta desparte frontul, prin valurile
ei furioase va trebui să năvălim ca să strivim
cu pumnii şi unghiile însângerate adăposturile
de beton şi cuiburile de mitraliere. Deasupra
gloanţe de plumb vor şuera, iar jos sub pi­
cioarele încărcate cu povara grea, apa rece va
spăla nisipul fin. Se va împleteci nenorocitul
soldat, gloanţe: îi vor lovi pieptul şi inima ob o­
sită. Gemetele, vaetele, înjurăturile şi sângele
vârsat vor fi înghiţite de valul furios al apei.
înainte! Strigăt grozav — glasul morţii. îna­
inte! fără să ştii de unde vine glonţul ucigaş şi
unda rece sub picioare....
începe iarăşi dansul morţii.... N’a fost de­
stul Doberdo, Tagliamento! Ziua de mâine ne
va aduce alte lovituri groaznice.
înaintăm cu greu. Căruţe delà aproviziona­
re şi cazanele de bucătărie uruie pe drumul pie­
truit. Bocancii se târăie cu greu prin colbul alb.
Ce altfel sună ropotul acesta de picioare ob o ­
site! Nu ca acasă, la parada militară. Aici sol­
datul abia îşi târăie piciorul umflat în bocancul
rupt şi spart.
206

Deasupra noastră se mişcă nouri grei ca

plumbul. înaintea şi în dosul nostru coloane
nesfârşite. Deodată coloana se opreşte brusc.
— Avangarda a greşit drumrtil! — ni-se
spune delà soldat la soldat.
Stăim nemişcaţi în drum. Ploaia începe şi
ea să cadă. Ne coborîm din şea. Ploaia se înte­
ţeşte, picuri grei cad pe noi şi ni se strivesc pe
faţă. Hainele sunt ude, apa străbate până la
piele. Nu mai e niei-o scăpare. Stăm ceasuri în­
tregi în viforul groaznic. Ploaia cade mereu, b o­
cancii ni se umplu cu apă. Dor şi se umflă de­
getele mari delà picioare.
Stăm nemişcaţi şi muţi, fără nici-o speran­
ţa. Dinspre răsărit se aude zgomot de roţi de
tren:
— Atenţie! Vine trenul! Liberaţi drumul —.
strigă soldaţii de pe linia ferată.
In spatele nostru apare locomotiva gâfâind,
fără faruri. Numai lanterna albastră a maşinis-
tului licăreşte straniu în noapte.
Ploaia cade mereu. Ceasuri lungi şi grele.
Regimentul stă nemişcat. Lângă mine, calul meu
stă cu capul plecat, scuturându-se din când în
când, par’că ar fi cuprins de friguri.
Stăm astfel în viforul aspru. Deodată husa­
rul Hustea strigă în gura mare:
— Coloană, stai!
Sute de râsete urmează comandei. Aceste două
cuvinte au ridicat amarul şi tăcerea de pe su­
fletele necăjite.
— Coloană, stai! — strigă soldaţii din gură
în gură.
Coloană, stai!... când de aproape patru cea­
suri nu ne-am mişcat din loc.
Apoi coloana se urneşte cu greu. Păşim în
băltoace pline cu noroi. Noroiul rece ne stro­
peşte faţa.
In marş aflăm că Regimentul 5 Husari a
 207

greşii drumul, împotmolindu-se şi răsturnând

carele cu muniţie şi alimente. Asta a fost cauza
învălmăşelii şi a întârzierii.
Trecem printr’o comună. Apa cade vrăşmaş
de pe streşini. E întuneric, nu se aude decât
târâitul bocancilor şi căderea apei de pe
scocuri.
— Allo! Din care Regiment sunteţi? — stri­
gă o voce, de sub boltitura unei porţi.
—Regimentul 3 Husari! — răspunde altă
voce răguşită din rândurile noastre.
— Dar voi care sunteţi? — întreabă un alt
husar.
— Regimentul 32 honvezi, din Dej! — ră­
spunde glasul înfundat în beznă.
Ajungem la o pantă. La răsărit mijesc zorii
dimineţii. A încetat şi ploaia. Urcăm cu greu dru­
mul prin lutul galben. Bocancii grei alunecă,
iar soldaţii împovăraţi se rostogolesc.
Se aud înjurături, vaete, blesteme, strigăte.
Jos în valea adâncă vedem căruţe răsturnate,
soldaţii încearcă să ridice în picioare caii şi
căruţele răsturnate. înjurături, blesteme, şuerat
de bice.
Din deal, prin şanţul larg se rostogolesc la
vale ape murdare, iar de pe frunzele arborilor
picuri grei d e . apă cad, ca şi când ar lăcrima
şi ei în faţa grozăviei acesteia.
Par’că e un vis groaznic de spaimă.
Urcăm cu greu dealul până pe creastău Case
răsleţe răsar în lumina sură a dimineţii‘ m oho­
râte. E satul Scomigo. Aici vom fi încartiruiţi.
O luăm în urma ordonanţei, care ne duce
la locuinţă.
Urcăm grăbiţi scările la etaj, unde intrăm
în camera ce ne-a fost rezervată. Ne aşteaptă
un pat dublu. Ne desbrăcăm până la piele. —
Stoarcem hainele umede şi le întindem prin
odaie, apoi ne trântim în patul larg tustrei, cu
locotenentul Tallian şi cu preotul militar J. Ven­
del. Sgribulim de frig sub pătura de lână.
 208

— Ei, părinte! — zice râzând Tallian, acum

ai ajuns între noi. Nu-ţi garantez inviolabilitatea
corporală.
— Ăsta mai are chef să facă glume. Nu-mi
pasă de nimic, numai să mă pot încălzi după
noaptea aceasta infernală, — zice popa, sgribu-
îind în pielea goală şi cu ochelarii pe nas.
Jos, în bucătărie, ordonanţele fierb ceaiuri
fierbinţi. Ne cade bine lichidul fierbinte, meste­
cat cu rom.
E trecut de amiazi, când ne trezim din som­
nul greu. Hainele s‘au uscat şi le putem îm­
brăca iarăşi.
Afară e un cer senin, soarele e fierbinte. In
mijlocul parcului se înalţă un arbore măreţ, e
un Magnolia, cu flori albe şi mari. Privim mult
timp florile mari şi frumoase. Mai încolo, lân­
gă gardul de piatră: smiochini, portocali şi lămâi
cu fructe bogate pe crengi, dar încă verzi. Şedem
apoi în parc, unii stau desbrăcaţi în bătaia ra­
zelor fierbinţi.
In dosul unui gard de piatră un furnicar de
şopârle verzi cu burta galbenă mişună şi-şi fac
jo c în bătaia razelor de soare. N’am mai văzut
atâtea şopârle la-olaltă.
Văd şi pe stăpânul casei, un italian bătrân.
Om mic de statură, puţin cam gârbovit de ani.
Umblă tăcut şi trist printre soldaţi. Mă roagă,
s ă i cercetez copilul bolnav de febră' tifoidă.
Urcăm scările înguste până în camera de
sus, din turn. Acolo zace băiatul. E în vârstă
de şaptesprezece ani. E slab şi palid, cu ochii
înholbaţi.
Examinez bolnavul, apoi mai stau mult
timp în cameră, vorbind încet cu bătrânul ne­
căjit.
— Suntem nenorociţi, domnule Doctor! —
îmi zice bătrânul. Iată şi băiatul acesta, şi el
e victima războiului crunt. Celalalt băiat mj-a
murit la Tagliamento. Abia a fost de douăzeci
de ani. Acum’, iată, stau aici singur, la bătrâ­
 209

neţe. Nu mai am nici-o speranţă. Ştiu, veţi ataca

îronul italian. Mâine-poimâine, nu importă. —
Cum văd din lucrările de pregătire mi e teamă
că nu vă veţi opri până pe câmpia Pad-ului.
Sărmană Italie, vei fi călcată în picioare! Când
va fi sfârşitul acestei lupte nebune?
Diaz, Cadoma, Francezii, Englezii, poate
vor putea rezista puhoiului austro-german. Dar
mult timp nu mai poate dăinui. Va fi foamete,
domnule Doctor! Totul a fost rechiziţionat, până
şi ultima bucăturăi din gura poporului înfome­
tat. Populaţia e înfometată de pe acum, dar ade­
vărata foamete va urm!a de aici înainte.
Domnul Doctor e din Transilvania? Tran­
silvania! Am umblat pe acolo în tinereţele mele.
Am lucrat la linia ferată mulţi ani, noi am spart
deali rile mari pentru tunele. Cunosc populaţia
română şi ungară. Am trăit între ei şi i-am în­
drăgit. Româneşte am vorbit binişor, căci se
potriveşte mult cu limba italiană.
A fost de mult, domnule Doctor! Au trecut
de mult anii aceia. Şi acum la bătrâneţe, iatăumă
singur, — fără sprijin, viforul m‘a scuturat şi
m‘a trântit la pământ. Numai băiatul acesta de
mi-ar scăpa! El să-mi mai lumineze drumul bă­
trâneţii mele.
Bătrânul se ridică greu de pe scaun şi iasă
afară târându-şi picioarele. Peste puţin timp se
întoarce cu o sticlă neagră, iar din dulapul prins
în părete, scoate două păhăruţe şi le umple:
— Lacrima Cristi! — domnule Doctor! Vin
vechiu de douăzeci de ani. Am ascuns câteva
butelii, celelalte mi le-au rechiziţionat. Suntem
fraţi de suflet, văd, vreţi să ne ajutaţi în nenoro­
cirea noastră, primiţi un pahar. E vin renumit
şi vechi.
Ciocnim paharele şi le bem în sănătatea
fiului bolnav, Lichidul galben alunecă uşor, ca
şi uleiul, pe gâtul însetat.
Bătrânul umple încă odată paharele, le mai
golim odată, Simt cum mi se urcă la cap. Apoi
luând în braţe butelia plină cu praf, o mângâie

14
 210

cu mâna lui aspră* cum mângăi faţa unui copil

răsfăţat, şi-o duce să o ascundă. Alături de vinul
roşu italian, oare îţi strânge stomacul, vinul a-
cesta este o băuturăl minunată.
- - Din ăsta dau zilnic fiului meu, — zice
bătrânul după ce se întoarce. Cred că aista îl va
ajuta să) treacă peste criză.
De jos, din parcul casei se aude vocea ma­
iorului Hayni, dând ordine patrulei de ofiţeri
care' pleacă în recunoaştere către Piave.
— Veţi căuta cele mai bune drumuri, pe
care să ne apropiem de râu, din trei părţi de­
odată. Direcţia: cotul Piavei în colţul dealului
Montello.
Patrula e gata de plecare. Privesc de sus,
din odaia din turn şi ascult ordinul. Bătrânul e
la spatele meu, priveşte de acolo pregătirea.
— Asta e pregătire pentru ofensivă? — mă
întreabăi. Sărmanii noştri fii pe cari îi veţi
strivi. Dar totuşi nu pot crede că veţi putea
străpunge frontul delà Piave. N’o se vă lase.
Ofiţerii pleacă în recunoaştere. Las pe bă­
trân în camera bolnavului şi cobor în cancela­
ria"regimentului, unde văd pe plutonierii Juhas
şi Foriş, copiind la şapirograf ordinul de zi. Ei
îmi spun că în fiece moment poate sosi ordinul
de atac. Se fac pregătiri intense.
Toată noaptea răsună drumul de bătaia co­
pitelor de cai şi-a roţilor de tun. Se transportă
muniţie şi alimente, pontoane negre spre râul
blestemat.
— Vom avea o artilerie care va bombarda
fiecare petec de păknânt — zic ofiţerii — va fi
o bătălie de care îşi vor aduce aminte din tată
în fiu Italienii.
— O să-i otrăvim cu gaze asfixiante. N’o
să mai rălmână nici picior de italian în tranşee
— zice altul.
— De s’ar începe odată ofensiva — zic ne­
astâmpăraţi băeţii tineri.
— Numai nu vă prea îmbulziţi — zice un
 211

ofiţer bătrân, o săi vină şi rândul vostru de-o

să plângeţi amarnic....
— Eu mi-am evacuat coşurile ' ca să am
unde împacheta lucrurile ce le voi rechiziţiona
— zice Kövér, — căci nu voiu mai fi atât de
măgar, să mă întorc acasă cu mâna goală din
această ofensivă.
— Mie numai picturi, tablouri îmi trebuesc
— zice altul. — Barem de-aşi cădea în vre’un
muzeu, sau bibliotecă, să aflu câte doresc.
— Kövér de sigur, va rechiziţiona ghemuri
de aţă — zice râzând Pollak. La urmă mai ştii,
va aduce la Timişoara şi pe fata frumoasă din
San-Fior.
— Doar n’o să rămân aici cu ea ca săi mâ-
nânc macaroane, — răspunde zâmbind Kövér.

După ştirile mai noui, în faţa noastră sunt

Englezi şi Francezi, iar între ei sunt şi legionari
Cehoslovaci. Alaltă-ieri au fdst surprinşi vre-o
trei legionari, pe caii i-au spânzurat, — făiră
multă formalitate — în faţa oraşului Cone-
gliano.
Frontul este încă liniştit. Ici-colo avanpos­
turile şi patrule italiene de recunoaştere intră
în luptă cu avanposturile noastre, probabil
pentru a face prizonieri, delà cari să afle pre­
gătirile noastre.
Statul nostru major ne comunică:
„Intre Asiago şi Brenta, duşmanul conti­
nuă cu forţe mari luptele de recunoaştere. Par­
te prin focul artileriei, parte prin lupte cu ba­
ioneta au fost respinse“ .
Altă zi un alt comunicat ne vesteşte:
„Luptele sângeroase au continuat pe Monte
Pertica. Pe la amiazi duşmanul — protejat de un
foc viu de artilerie — a înaintat pe un front de
un kilometru. Atacurile disperate ale duşmanu­
lui s’au topit însă în rezistenţa noastră dârză.
Cu pierderi mari a fost silit să se reîntoarcă în
şanţurile sale. Focul artileriei duşmane bomb ar
dează, aproape în fiecare zi, dosul frontului no-

14*
 212

stru, făcând nenumărate victime chiar din popu­

laţia civilă“ .

La noi se fac pregătiri febrile. Ştim că pes­

te câteva zile o să pornească ofensiva. Atacul
general va începe poate la 14 Iunie. Simţim şi
vedem aceasta din marile pregătiri ce se fac.
Sute şi mii de tunuri sunt concentrate în mar­
ginea Piavei. Problema cea mai grea va fi tre­
cerea râului.
Regimentul odihneşte încă în Seomigo. Câ­
teva companii sunt răsfirate prin cătunele veci­
ne, în Carpesica şi în San-Pietro. Le cercetez
zilnic, călare. Sunt bolnavi puţini, soldaţii sunt
odihniţi, iar hrana s’a înbunătăţit. Faptul acesta
încă dovedeşte că suntem aproape de ziua ofen­
sivei.
In sfârşit în 14 Iunie soseşte ordinul de
atac. La consemnul „Albrecht“ va începe ofen­
siva ]^e întreg frontul. Râul Piave trebue trecut
cu orice preţ şi-apoi va fi ocupat dealul Mon-
tello. Direcţia noastră! este colţul Nord-Est al
Montello-ului, iar de acolo oiraşul Treviso. —
Noaptea următoare trebue să fim în Treviso!
Ziua trece într’o surescitare generală. Ne tre­
cem timpul sub umbra Magnoliei mari, care ne
răcoreşte. Sunt atât de frumoase florile lui mari
şi albe, pline de viaţă şi atât de proaspete!
In curtea largă plutonierii şi soldaţii fac
pregătirile necesare. Unii încarcă muniţii în lăzi
şi pe care, alţii ung armele. Oamenii lucră fără
a spune vre un cuvânt. Nici-o vorbă mai aspră,
sau vre-un zâmbet. Sufletul fiecăruia e apăsat
de groaza zilei de mâine. Ce va fi mâine la ora
aceasta? Câţi dintre noi vor muşca cu dinţii
din ţărână!? Numai privirea ochilor arată tulbu­
rarea sufletelor cuprinse de fiorii fricei.
Bătrânul italian deretică mereu printre noL
Cămaşa vărgată e lipită de pielea-i asudată. In
ochii lui se citeşte o ură şi o groază fără mar­
gini. Băiatul lui e în camera de sus. L-am cer­
cetat în fiecare zi, am stat ceasuri lungi la că­
 213

pătâiul lui. Ăsta aici, poate va scăpa delà moar­

te, dar ceilalţi, colo de jos, bărbaţii viguroşi şi
plini de viaţă, pleacă mâine la moarte.
Ne culcăm seara de vreme. Dar somnul n u ,
ne prinde. Ne svârcolim, neliniştiţi în patul fier­
binte. Ochii caută continuu la arătătorul o ro ­
logiului.
Dimineaţa la ora trei va începe ofensiva, —
aşa ne spune ordinul. Ceasurile bat ritmic tic-
tacul lor, dar înaintează foarte încet.
Ne sculăm din pat şi privim prin fereastra
deschisă către Apus, spre şesul întins. Acolo e
Piave, acum încăi doarme, dar peste vreo câteva
ceasuri îl va sgudui strigătul morţii. Mii de guri
de foc vor cutremura pământul.
Umblăm în vârful degetelor, vorbim numai
în şoapte, — sa într’o cameră mortuară. Jos, în
curte, soldaţii se mişcă. Arme, ustensile se cioc­
nesc, fălcând sgomot. Scârţie nisipul sub bocan­
cii grei.
Aşteptăm cu greu ivirea dimineţii. Aşa a-
şteaptă, desigur, şi osândiţii la moarte zorii din
urmă.
— La ora trei va începe bombardamentul
artileriei. La ora şapte va începe atacul infan­
teriei. Noi vom pleca la ora trei, fix, înspre
Piave! — dă ordin Colonelul.
Ceasurile puse la punct arată precis timpul.
E deja ora două din noapte. Fierbinţeala aerului
par’că a mai scăzut, corpul ne tremură, ni-e
frig.
Ne adunăm în curte: soldaţii se încolonează
pe strada principală. E încă beznă. Sus pe bolta
cerească milarde de stele vibrează. Sufletul din
noi tremură şi el.
Suntem încolonaţi. Răsună ultimele or­
dine.
Bătrânul italian n’a dormit nici el astă-
noapte. Acum e în uşa bucătăriei cu capul gol,
şi priveşte încruntat plecarea Regimentului. Du­
cem moarte copiilor şi fraţilor lui....
Stau sub arborele îndrăgit, sub superbul
214

Magnolia. Lângă mine calul înşeuat, tremură şi

el neliniştit, îşi freacă de mine capul lui cumin­
te, simt căldura sângelui de animal.
Cercetăm mereu ceasornicele. E ora două
şi cincizeci şi cinci de minute. Stăm nemişcaţi
şi muţi, inima ne palpită cu tărie, sângele
fierbinte ne apasă creerul. încă cinci minute şi
va începe urgia!
E atât de frumoasă noaptea aceasta italia­
nă-, e linişte adâncă, nici-o mişcare decât clipi­
rea stelelor.
E ora trei. Jos, spre Apus o bubuitură spin­
tecă tăcerea nopţii, după ea începe focul groaz­
nic. Bubuiturile continuă fără încetare, ca şi
când cerul s‘ar fi deschis deasupra noastră, iar
sub picioare puteri satanice ar sgudui din ţâţâni
pământul. Se sguduie, bubuie, răcneşte şi plânge
şesul, delà mare până în munţii Tirolului. Bara­
jul artileriei trage o dungă roşie de foc în întu­
necimea nopţii.
Moartea îşi începe secerişul.
— Regiment! înainte, marş! — dă ordinul de
plectrt cu vocea sugrumată, Colonelul.
Ne punem în mişcare. Mergem încet şi fără
cuvânt. Colo, în jos, înaintea noastră, se cutre­
mură cerul şi pământul, sclipiri de explozii, su-
liţi de lumină sfâşie întunericul. In spate, spre
Răsărit o dungă roşie arată ivirea dimineţii.
înaintăm spre Carpesica, apoi o cotim, la
stânga către Formeniga. S‘a luminat deabinelea,
iarba rumenă sclipeşte cu mii de diamante în
argintul razelor de soare.
Coborim în vale pe o pantă piezişă, pe ser­
pentine bine îngrijite. Regimentul trece valea
peste o punte. Adăpăm caii în undele reci şi
curate ale râului Cervano.
Soarele s‘a ridicat de mult pe cer, razele
lui fierbinţi ard trupul istovit şi încărcat cu po­
vară. Ureăm iarăşi o serpentină, tot mai sus
spre vârful dealului, unde ajungem gâfâind în
satul San-Pietro di felette. Cădem plini de su­
dori şi obosiţi, în curtea bisericei de piatră. iTn
 ceas de odihna. Ni se împarte prânzul. Jos spre
Piave, tunurile înfocate tot mai urlă. Patru mii
de guri de tun aruncă necontenit focul năpras­
nic spre liniile duşmane. Aerul e fierbinte, aru-
iala groaznică nu mai conteneşte, apăsându ne
creerul, sufletul, nervii, — viaţa. Ce blestem
groaznic!
Stăm lungiţi pe jos, cu faţa palidă şi iară
cuvânt. Nu ne trebue mâncarea: numai uruiala
groaznică o auzim întruna.
Deasupra noastră apar aeroplane. Sunt de
ale noastre. Merg spre poziţiile duşmane pentru
recunoaştere. Bombardamentul nu mai înce­
tează.
Pe drumul alb grăbesc unităţile, coloane de
muniţie se îngrămădesc, cai înebuniţi de sgomo-
tul lugubru fremiură şi se împleticesc de irită.
Plecăm şi noi spre Refrontolo. In marginea
comunei apar deja răniţii: oameni înebuniţi de
groaza îndurată, unii plini de sânge şi noroi gal­
ben. Delà ei aflălm primele veşti de izbândă.
__Trupele noastre au trecut peste Piave şi
au ocupat primele linii duşmane pe Montello —
ne spun ei. Au fost capturaţi vre o două mii de
italieni în primele ceasuri.
Ochii obosiţi se aprind din nou. Victorie!
Am rupt linia de apărare a inamicului! Drumul
spre Lombardia e liber!
Apar şi prizonieri italieni: ofiţeri, bersagli-
eri cu pălăria lată, infanterişti1 slăbiţi cu -
rini albastre de cauciuc pe umă'r. In ochi li se
citeşte încă frica de moarte şi incordarea groaz­
nică de apărare. Unii cu hainele sfârticate şi
pline de lut, alţii cu faţa însângerată sau braţul
bandajat. înaintează încet şi greoi pe lângă noi:
vin mereu în şiruri nesfârşite.
— Primele linii italiene s‘au predat — ne
spun ei, nu am putut rezista atacului cu gaze
asfixiante.
lnaintăim cu aor înspre Piave. In Refronto­
lo poposim o jumătate de oră. Intru în castelul
din marginea şoselei. Mă înviorează umbra dea­
216

să a curţii, plină cu castani, portocali şi cu lă­

mâi. Castelul e pustiu, Locuitorii din comună
au fost evacuaţi cu toţii. Pretutindeni case dă­
râmate sau fără ferestre şi fără uşi. Iei-colo
câte-o pisică rătăcită şi fără stăpân trece dru­
mul, miunându-se amar.
In marginea comunei se deschide o vedere
grandioasă spre câmpia veneţiană. Piave, râul
ucigaş în bătaia razelor de soare pare un şarpe
uriaş de argint. Se vede şi dealul Montello, în­
fipt ca un muşuroi în şesul întins. Deasupra lui
baloane captive străjuiesc în aer, ca nişte vi­
ermi graşi de mătase. Arbori se desprind din
coasta de deal, case răsleţe, coloane de fum al­
buriu, izbituri de obuze.
Plecăm mai departe. Bubuitul tunurilor nu
mai încetează. Deodată se porneşte şi cerul. —
Trâznete străbat prin norii grei de plumb, picuri
mari şi calzi ne bat în faţă.
Mergem fără cuvânt, ca o turmă speriată...
Ploaia cade mereu cu picuri greii, apa pă­
trunde până la piele, curg şiroaie calde pe faţa
obosită, pe mânecă şi pe sub centură. înaintăm
cu greu pe serpentină. Ne apropiem tot mai
mult de uruiala infernală.
O luăm la stânga pe o cărare. Ne împotmo­
lim în năclăială. Abia ne tragem din ea picioa­
rele grele şi umflate. Intrăm apoi într’o pădu­
rice. Picuri grei de apă cad mereu pe faţă, pe
gât de pe ramurile şi frunzele copacilor. Hainele
ne sunt ude leoarcă.
Ne întâlnim cu locotenenţii Pollak şi Dlau-
chy, cari au fost trimişi în recunoaştere.
— Ajungem numai decât în comuna Barbi-
sanello, unde ne vom odihni — ne spun aceştia.
Se înoptează. Nourii grei şi plumburii dau
un aspect sinistru regiunei triste. Par’că şi bu­
buitul tunurilor mai încetează. Sguduituri vrăş­
maşe tremură pământul. Am ajuns pe front!
Presiunea minelor explodate ne culcă, ca pe
nişte jucării la pământ.
 217

Intre arborii sfâşiaţi şi uzi apar câteva case

răsleţe.
— Barbisanello! — strigă locotenentul Pol-
lak.
S’a înoptat. Ploaia a încetat şi ea, abia mai
cerne. Uzi până la piele intrăm în casăţ, urcăm
în grabă scările de lemn, lăsând şiroaie grele
de apă după noi pe duşumea. Aşa, cu hainele
pline de apă, cu echipamentul pe noi, ne trân­
tim pe jos, pe pardoseală. Suntem aproape de
Piave. In mici răstimpuri salve de obuze ne sgu-
duie casa, mine explodează! în apropiere. Sune­
tul sinistru ne sguduie şi ne înspăimântă. In-
tr’un colţ, maiorul Rozsaffy îşi face culcuş din
două scânduri.
Locotenentul Tallian e în mijlocul camerei,
de unde îşi cheamă ordonanţa:
— Unde eşti mă, pezevenchiule? De când
strig după tine! Adăi-mi repede apă în lighean!
— îi strigă.
— Dar ăsta ce mai vrea? — se întreabă ofi­
ţerii.
— Mă spăl pe picioare, — zice ironic Talli­
an, doar n’o să' mă culc murdar.
Noi tremurăm de frig şi suntem uzi până
la piele, iar locotenentul Tallian vrea să se mai
şi spele.
— Ăsta a înebunit! — zice un ofiţer.
Ordonanţa intră cu ligheanul plin cu apă
de ploaie, Tallian se spală încet, liniştit, par’căi
ar fi acasă.
Noaptea se desfundă iarăşi canalele cerului.
Puhoiul de apă cade într’una. Printre crepătu-
rile scândurilor cu cari sunt căptuşite ferestrele,
suliţi de lumină străbat: explozii de obuze şi
rachete, iar din vârful dealului Montello reflec­
toare mari împung cu făşii largi întunecimea.
Băltoace de apă se formează pe podele în
jurul trupurilor chinuite. Dar cine se interesea­
ză aici de aceste fleacuri? Maiorul sforăie pe pa­
tul lui de scânduri. Unii se mişcă greoi, respi­
218

raţii grele, gemete înăbuşite străbat aerul umed.

Ne doare trupul încârcit pe duşumeaua goală.
Lângă mine zace prietenul Szántó. Ii simt
respiraţia caldă.
— Doctore! Dormi? — îmi zice cu vocea
înăbuşită. De astă dată am dat de dracu. Dimi­
neaţă trebue să trecem peste Piave. Ce scandal
va fi! şi ploaia aceasta blestemată tocmai acum
a trebuit să vină! Dacă mai ţine până' dimineaţă,
n’o să mai rămânăl nici urmă de pod şi pontoa­
ne. Cum o să trecem peste valurile înfuriate? O
să vezi — camarade — că ploaia aceasta ne va
zădărnici ofensiva. Ce noroc orb au porcii de
italieni! Mie mi-e teamă că ne vom împotmoli
aici.
Afară paşi grăbiţi scârţie pe scări: E telefo­
nistul Wiedmann, care caută pe aghiotant. Adu­
ce un ordin urgent delà Divizie.
Locotenentul citeşte ordinul la lumina lam-
pei de buzunar:
— Dimineaţă pleacă Regimentul — sună
porunca. In satul Barbisano se va ataşa regimen­
telor 5 şi 9 husari, cari vor trece dimineaţă râul.
Regimentul 5 husari se află, în prezent, în Chie-
sola, la cotul Piavei. Acolo e şi podul improvi­
zat şi detaşamentul de pioneri. Se vor căuta ur­
gent legăturile!
Ordinul cade ca o lovitură grea asupra noa­
stră. Nimeni nu mai doarme. Ascultăm, fără cu­
vânt, bătaia picăturilor de ploaie. Curg şiroaie
grele de apă prin scocuri.
A sosit ziua judecăţii din urmă!...
_ Până acum au trecut râul, regimentele:
39, 44, 46, 63, 32 infanterie, 3 bosniac, 24 şi 2h
glotaşi austriaci şi 12 honvezi, — ne raportează
telefonistul.
E ora trei dimineaţa. De douăzeci şi patul
de ore ţine lupta grozavă. Regimentele au trecut
apa şi au intrat adânc în primele linii duşmane,
punând stăpânire pe colţul de Est al dealului
Montello.
 219

Vorbim mulconn cu ştafetele de legătură,

cari s’au întors acum delà Pia ve:
— După masă italienii au început contra-
ofenziva, — ne spun ştafetele. Se vorbeşte că
duşmanul a aşteptat pregătit atacul nostru. Cehii
ne-au tradat ofenziva şi punctele de trecere.
Trădare! şi pe deasupra şi ploaia aceasta
fără îndurare....
— O să vedeţi băeţi, că o să fie vai de noi
— zice un ofiţer bătrân. O să ne poticnim aici,
deşi ordinul sună că de seară trebue să fim în
Treviso.
Unul dintre camarazi a lovit cu piciorul li-
ghianul lui Tallian, plin cu apă. Conţinutul mur-
dar se prelinge sub oamenii cari zac pe podele:
— Dumnezeul ei de apă! — strigă un cama­
rad în întuneric. N’a fost destulă ploaia de ieri?
Ne ridicăim de pe podeaua udă. Dăm jos
scândurile cari acopăr fereastra. Afară ploaia
cade încă. Arborii trişti şi negri îşi scutură frun­
za în bătaia vântului de dimineaţa. E atât de
tristă şi de neagră toabăl întinderea! Deasupra
şuieră obuzele.
Alte ştafete ne aduc veşti că Piave s’ a re­
vărsat şi puhoiul apelor a rupt şi dus podul şu­
bred ridicat cu atâta jertfă eri noapte. Acum
picherii lucrează la un alt pod, în focul artile­
riei. Se fac sforţări supraomeneşti.
Către ora cinci ploaia încetează. Ieşim în
curte, în noroiul negru. Hainele ni se lipesc pe
pielea umedă şi rece.
înspre Răsărit se ridică tot mai sus pe cer,
o dungă roşie de lumină, străbătând prin norii
grei şi negri. Aşteptăm ca o mântuire ivirea ra­
zelor soarelui, care să ne pătrundă corpul ume­
zit şi răcit de groaza nopţii trecute.
înaintăm cu greu în noroiul cleios, spre
Barbisano. O tăcere de mormânt stăpâneşte tur­
ma de oameni. Deodată, dinspre Sud se aude un
zumzet armonios care se apropie din ce în ce
de noi: Sunt şiruri de aeroplane duşmane în re-
 220

cunoaştere. Grupuri de zece, cincisprezece avioa­

ne mişună sprinten prin aer. Unele coboară pâ­
nă la cincizeci de metrii deasupra râului, arun­
când bombe pe podul şubred la care lucrează
din răsputeri pionerii, împroşcând cu mii de
gloanţe din mitraliere oamenii îngroziţi din ju­
rul apei.
Soarele a spart stratul gros de nouri. Aburii
-calzi se ridică' de pe frunza arborilor, de pe iar­
ba sclipitoare şi de pe hainele noastre.
In faţă întâlnim şiruri nesfârşite de răniţi,
umezi şi ei până 1a piele şi murdari de glodul
.galben, unii cu braţele înfăşurate şi atârnate de
gât, alţii plini de sânge, şchiopătând, sau cu ca­
petele bandajate. Merg şi ei fără cuvânt pe dru­
mul care-i scoate din infern. Aceştia s‘au reîn­
tors peste apăi astă noapte, când podul era încă
intact. Ei ne povestesc, îngroziţi şi abia înţele-
> gându-le vorba, groaznica luptă.
_ Apa a inundat toată alvia largă, acum e
■ça o mare înfuriată, — ne spun ei. Primele linii
duşmane s‘au predat la întâiul atac cu gaze as-
fixiante. Armata noastră s‘a înfipt în coasta dea­
lului Montello, a înaintat până la cota 201. Ita­
lienii au început contra-ofenziva desnădăjduită,
"încercând să-şi menţină poziţiile pe creasta dea­
lului. Numai de s‘ar putea menţine podul de
pontoane ca să se asigure aprovizionarea trupe­
lor de dincolo de apă. Ţărmul râului e plin cu
cadavre. Valurile mari, umflate de ploaia de
ieri şi de azi noapte, au dus la vale tot ce au
-aflat în cale: muniţii, alimente, răniţi şi cadavre
de pe multele insule. A fost o grozăvie azi noapte
să auzi strigătele disperate ale răniţilor şi mu­
ribunzilor, cuprinşi, fără scăpare de furia ape­
lor. Dar cine s‘ar fi încumetat să se împotri­
vească apelor umflate!
— Unde vi-e Regimentul? — îi întrebăm.
— Am ajuns azi noapte la Chiesola, în faţa
podului de pontoane. Regimentul e ascuns acolo

«
 221

prin dărâmături şi tufe. Aşteaptă terminarea

podului nou, ca să treacă) fluviul.
înaintăm pe drumul plin cu noroi. Ştafete
vin mereu, cu caii în galop, să caute legăturile.
Ploaia de ieri ne-a străbătut corpul, ne-a
spălat avântul. Toţi suntem trişti şi îngrijoraţi.
Intrăm în Barbisano. Ne oprim lângă tumul
bisericei, unde ne trântim pe jos, ascunşi pe sub
arbori şi după garduri. Pretutindeni lăzi cu mu­
niţie, granate acoperite cu grijă cu frunziş ver­
de. Pe drum stau îngrămădite coloane dela'a-
provizionare.
Dinspre Piave vin mereu pâlcuri de rălniţi.
Locul de ajutor e. în biserica de piatră, din m ij­
locul comunei.
Intru şi eu înăuntru, unde dau de vre o cinci
medici sufulcaţi, lucrând din răsputeri. Pe par­
doseala de lespezi sute de răniţi gem şi plâng,
mulţi foarte grav răniţi, cu membrele sfâşiate,
abdomenul sfâşiat, alţii acum îşi dau duhul.
In faţa altarului, pe o masă' improvizată e
întins un rănit grav, sîârticat de obuz. Doi me­
dici se căznesc să-l panseze. Cu greu pot înde­
părta stratul gros de glod cleios, uscat pe mem­
brele rănite. Şiroaiele de sânge cari tâsnesc prin­
tre crepăturile noroiului uscat arată locul lesiu-
nei. Abia se poate curăţa de glod şi apar îngro­
zitor mebrele sfârticate. Frânturi de oase, bu­
căţi de carne însângerată şi înămolistăl. Rănitul
e inconştient, numai mişcarea pieptului mai a-
rată că nu i s’a stins încă viaţa. — Bucăţile de
cam e sfârticată sunt tăiate cu foarfeci mari, chi­
rurgicale.
Pe treptele altarului, răniţii îngroziţi, ţipă,
gem şi înjură. Pe o altă masă, în faţa icoanei
Sfântului Anton, se face amputarea unui picior.
Aburi grei de eter, cloroform, tinctură de io d şi
fum de ţigară se amestecă în aerul înăbuşitor, în
faţa altarelor însângerate. Intr’un colţ un rănit
grav ţipă după ajutor:
222

— Ajutor!... Am copii!... Nu mă lălsaţi să

mor! Camarazi! — strigă într’una.
Medici galbeni la faţă, istoviţi de munca
grea, lucrează fără încetare. Jos, pe duşumea:
haine, pansamente şi echipamente însângerate-
Razele soarelui străbat prin vitralii, culori vii
tremură pe faţa gplbenă a nenorociţilor soldaţi,
a medicilor frânţi de oboseală şi pe duşumea.
Afară explozii groaznice cutremură pămân­
tul. Edificiul solid se sguduie din temelie. De­
asupra unui altar e crucifixul. Isus răstignit, cu
cununa de spini pe frunte, priveşte îndurerat
-spectacolul groaznic.
Sanitarii aduc pe tărgi răniţii. Intre ei unii
din regimentul nostru; husarul Harangozó Eme-
rieh, din comp. a 6-a, împuşcat în plămâni şi
-husarul Ion Hack din aceeaşi companie, rănit
la braţ de glonte. Morţii sunt duşi afară şi aşe­
zaţi în faţa bisericei pe iarbă. Lângăi ei stau în-
.grămădiţi răniţii. Unii fumează. Aici nu se spe­
rie omul viu de fratele mort. Aici toţi sunt prie­
teni şl fraţi!
Mă reîntorc apoi spre tabăra noastră. îmi
aflu camarazii în faţa turnului bisericei. înăun­
trul turnului lăzi cu muniţie, iar sus în turn stră­
juiesc două mitraliere.
Aşteptăm trecerea regimentelor peste apă.
Acum trece prin faţa noastră maiorul Szmre-
csâny şi doctorul Bania, delà Regimentul 5 Hu­
sari. înaintează foarte grăbiţi spre podul de pon­
toane. Ne fac semne de adio.

1F
 Iadul delà Pia ve...

Piave e sub bombardamentul artileriei. Din

turnul bisericei se vede bine râul larg cum şer­
puieşte în jos, spre câmpie. Pe podul improvizat
fug oamenii, mai la vale pe apă pontoane pline
cu soldaţi traversează râul. Obuze grele cad în
apă, ridicând pâlnii uriaşe de apă clocotindă.
Tremură şi plânge tot cuprinsul.
Dinspre Treviso uruie avioane în aerul fier
binte. Sunt aeroplane duşmane.
— Două Caproni vin spre noi! — strigă m a­
iorul. Sunt aeroplane de bombardament!
In jurul avioanelor mari, grupuri de aero­
plane mici, de vânătoare sclipesc în razele dc
soare. Vin vrăşmaş către noi. Le privim cu groa
2$. Jos, pe pământ se opreşte brusc orice mişca­
re, toţi se ascund şi tac.
Admirăm curajul aviatorilor italieni, unii
se coboară până la patruzeei-cincizeci de metri
deasupra podului, împroşcându-1 cu bombe şi
cu gloanţe.
Un Caproni se apropie de noi.
— Apăraţi-văl — strigă din răsputeri ma­
iorul.
Toţi se pitulează după garduri şi sub copaci
mari. Aeroplanul e deja deasupra noastră, m o­
toarele îi uruie îngrozitor. De sus, din turn în­
 224

cepe un foc aspru de mitralieră. Noi suntem în

uşa turnului, înghemuiţi unii peste alţii. Locote­
nentul Kövér s‘a lipit de un stâlp de telegraf. —
Privim cu frică maşina infernală.
Deodată a licărire alburie, o făşie sclipitoa­
re străbate vertiginos în jos.
— Aruncă bombe, bandiţii! — strigă cama­
razii.
Ne strângem instinctiv şi mai bine în mica
încăpere. Eu sunt în uşa turnului, între Szántó
şi Reiber. Deodată o explozie groaznică ne arun­
că suliţi de lumină orbitoare în faţă. Presiunea
ne izbeşte de plălrete, simt ca în vis ca şi când aş
fi lipit de blocurile reci de piatră. Apoi o durere
îmi sfâşie pieptul. îm i pierd cunoştinţa pentru
câteva momente. Szántó şi Reiber îmi prind cor­
pul care se prăvăleşte. Când îmi revin, văd pe
Kövér cum se ridică din ţărânlăl. E plin de noroi
şi fum, cu părul sburlit In interiorul camerei
ceilalţi ofiţeri se ridică de printre lăzi, ajutân-
du-se unii pe alţii. Faţa ni-e palidă, unora le
curg dâre groase de sânge din nas şi din gurăi,
iar ochii le sunt roşii.
La vre o şapte paşi) de noi, pământul e scor­
monit, iar între schijele de obuz arde fitilul,
răspândind un fum gros şi miros greu de benzi­
nă, petrol şi praf de puşcă. Este locul unde a
explodat bomba.
— Au aruncat o bombă incendiară, — zice'
miaiorul. Asta ni-a fost norocul. De era cu ecra-
zit, praf ne flălcea cu turn cu tot.
Aeroplanul uruie mai departe, căutându-şi
prada. Auzim la un scurt interval: o nouă explo­
zie. Ni se raportează prin telefon că doi cai şi
un husar au fost omorîţi de bomba care a căzut
în raionul nostru.
Dinspre Răsărit alt uruit de avioane.
— Vin aeroplanele noastre! — strigă un sol­
dat.
Sus, în aer, începe o luptă disperată. Mitra­
lierele ţăoăkiesc. Deodată marele Gaproni se cla
tină, aripile albe sclipesc ca argintul, apoi apa-
 225

râtul se apleacă într’o parte ca o pasăre lovită,

şi — fănâi motor — se prăvăleşte vertiginos spre
Piave.
Observatorul ne strigă din turnul bisericei:
— Cade înapoia liniilor noastre!
E aproape de amiazi. Regimentele 5 şi 9
husari au început trecerea peste râu. încordare
supraomenească. Dinspre pădurea Sulder şi din
spre Nervesa începe un alt bombardament v io ­
lent asupra podului delà Falze. Sute şi mii de
obuze cad necontenit în apă şi pe malurile apei.
Prin valul acesta de foc trebuie se treacă apa
bieţii soldaţi înebuniţi de spaimlä.
Dinspre Nervesa vin mereu avioane duşma­
ne. Uruie groaznic în aer. Se învârt deasupra
noastră şi deasupra podului. Nouraşi de şrapnele
sboară în aerul fierbinte. Explozii mari tremură
aerul şi apa, ridicând pâlnii înalte. Ştafete vin
fugind şi gâfâind, pline de sudori. Abia pot da
raportul:
— Regimentul 5 Husari a început trecerea
peste apă — ne zic abia răsufilând. Colonelul cu
ofiţerii simt în faţa podului1, acum se pregătesc
siăLl treacă.
Avioanele uruie deasupra noastră. O explo­
zie în apropiere cutremură pământul. — După
vre o câteva minute ni se raportează:
__Maiorul Szmrecsany, căpitanul Jeckelfa-
lussy şi doctorul Rama au fost sfâşiaţi de un
obuz, iar doctorul Balogh este rătnit grav.
Vestea dureroasă ne sguduie sufletul.

Dinspre Piave apar deja soldaţii cu tărgife.

Aduc trupurile sfârticate şi însângerate. Dâre
de sânge curg după targă în ţărină. Maiorul e
un morman de carne sfârticată, numai distinc­
ţia de ofiţer superior a hainei mai arată1 cine e
nenorocitul. Explozia proectilului a smuls căpi­
tanului Jeckelfalussy jumătatea feţei, iar docto­
rului Barata capul. Stăm înfioraţi, cu capul des­
coperit, în faţa trupurilor mutilate-
Mai la vale, sanitarii gâfâind aduc pe medi-

15
226

cui căpitan Balogh. E rănit grav de o schijă,

care i-a spintecat pulpa piciorului. E palid, faţa-i
e umediăl şi rece, părul vâlvoi şi ud. II ducem
repede la locul de ajutor din biserica de alături,
II aşezăm pe masa din faţa altarului, aici i se
pansează rana adâncă din care ţâşnesc şiroaie
de sânge.
Tmi face un semn cu mâna. Mă aplec deasu­
pra lui, abia îmi şopteşte cu vocea stinsă:
— Mulţumesc Providenţei, sunt salvat. A-
cum barem mlăl pot reîntoarce acasă, unde n’am
mai fost de patru ani. Cred că acum, cu rana
aceasta, mă vor lăsa să plec. Mama se va bucura
de revedere. Eu îi sunt singurul ajutor. Sărma­
na cât s’a căznit cu mine pânlă m’a crescut. —
Acum barem la bătrâneţe o voi putea ajuta şi
eu. Mie mi-a fost destul! M’am rugat atât de mult
să scap odată din infernul acesta, acum Dumne­
zeu m’a ascultat.
Îmi iau rămas bun delà camarad, îi sărut
fruntea palidă şi rece.
— Poţi fi lipiştit, dragă camarade, — îi zic.
Tu ţi-ai făcut datoria, acum şi mama ta se va
bucura că te va şti acasă. Rana se va vindeca
în scurtă' vreme şi vei fi iarăşi om. Dumnezeu
cu tine!
Naia. bisericei e plină cu răniţi. In curtea
bisericed, în umbra copacilor, morţii sunt cul­
caţi în şiruri.
Mă reîntorc grăbit la unitatea mea. In par­
cul din faţă se sapă deja gropile pentru nenoro
ciţii ofiţeri călzuţi adineaori. Deasupra uruie
avioanele. Bombardamentul sguduie pământul.
Acum aduc delà podul blestemat cadavrele
husarilor Szabo Bálint şi Simon Emerich, din
compania a 7-a, din regimentul nostru. Amândoi
sunt sfârticaţi de obuzul groaznic, căzut chiar
lângă pod. Dâre groase de sânge se preling după
ei pe pământul umed.
Răniţii vin mereu gemând şi blestemând
râul ucigaş. Intre ei recunosc pe plutonierul
Molnár şi pe fruntaşul Faragó Ioeif, apoi pe
 227

husarul Varga, pe Köröndi, Filip, Tot, Benkó

şi Szalma, cu sângele ţâşnind din trupurile lor
sfărâmate. Mai în jos, în şanţuri zac în nesim­
ţire husarii Stancsik şi Ion Ciora, delà mitralie­
re, amândoi atinşi de schije de obuz. Sub un
dud, în marginea părăului Solighetto zace întins
pe jos, plin de sânge, plutonierul Maculiţa şi
husarul Gheorghe Sămânţă.
Oamenii Regimentului 5 Husari trec în goa­
nă peste podul şubred. — Se clatină podul siub
greutatea lor. Pâlnii înalte de apă se ridică şi
cad apoi pe oamenii îngroziţi de spaimă. Sus,
pe Montello ţăcăne mitraliera, explodează bom ­
be. Italienii şi Englezii au început contraofe
ziva.
In focul acesta grozav apare comandantul
suprem al armatei, Arhiducele Iosif. E aici, în
foc, şi el. II privim uimiţi şi cu stimă, cum stă
înaintea gropilor martirilor, cărora le dă ulti­
mul salut. — Prezenţa Arhiducelui electrizează
soldaţii demoralizaţi.
Deasupra norii se mişcă greoi, ploaia cerne
mărunt. Martirii sunt coborîţi în groapa umedă.
Sus uruit de avioane, jos explozii de obuze şi
ţăcănit de arme îşi iau rămas bun delà cama­
razii care pleacă. Lutul galben ni se lipeşte de
mână, de picioare şi de haină. Sufletul ni e rece
şi amorţit. Ni-e frig. Aşteptăm momentul când
ne va sfârtica şi pe noi obuzul greu. Aici nu mai
e scăpare!
Ne înebuneşte uruiala îngrozitoare care nu
mai încetează.
Locotenentul Radovan, din Regimentul 43
Inf., vine delà pod. îm i povesteşte grozăviile zi­
lei de ieri: a pierdut mai mult de jumătate din
oamenii cu cari a lucrat la pod. A fost o muncă
supraomenească facerea podului în focul nă-
praznic şi în ciuda valurilor furioase.
Pe drum, pe lângă noi sunt transportate în
grabă alte pontoane, spre Piave. Un nou pod
va fi întins peste apă.

15*
228

— Regimentul 5 Husari a trecut podul — ne

spun ştafetele însângerate. Podul a fost iarăşi
rupt în doua, de bombe. Legătura cu cei de din­
colo de apă este ruptă.

Când bombardamentul avioanelor a rupt

podul, ochiul îngrozit a înregistrat icoane de
iad. Ţipete înfiorătoare, oameni şi cai înebuniţi
se învălmăşesc, şe îngrămădesc pe podul care
pârăie din măruntaie şi se desface încet în douăl
Oameni, cai cu sarcină grea în spinare cad în
apă. Ici-colo înoată în valurile mari şi tulburi
cai cu mitraliera în spinare, coifuri de oţel se
văd în apă! cum se cufundă şi iar apar la supra­
faţă. Scânduri, grinzi, pontoane sfărâmate sunt
tărîte de valurile iuţi şi însălbătăcite. Pretutin­
deni ţipete, înjurături, scârţiit, răpăit, explozii,
ţăcănit. Apa par’că fierbe clocotind în bătaia
miilor de obuze grele.
Aşteptăm cu nervii încordaţi. Acum începe
şi pentru noi lupta adevărată pe viaţă şi pe
moarte. Acum vine rândul nostru. Comandantul
nostru, colonelul Virányi, cu adjutantul Raţ şi
cu căpitanul Vadaş au trecut şi ei podul bles­
temat.

Camaradul şi prietenul meu Csernath se află

în fruntea coloanei cu Regimentul 5 Husari, el
conduce unitatea, e adjutantul căpitanului Mar­
ton.
Ei poate reda mai fidel luptele eroice din
linile întâi de pe Montello, sforţările supraome­
neşti şi suferinţele ce au încercat nenorociţii a-
junşi în vâlvătaia morţii.
— „Plecăm, la ora unsprezece şi jumătate —
spune Csernath. — Avioane duşmane uruie gro­
zav deasupra noastră. Mergem încet, ne pitulăm
prin tufe şi după! stâncile ce ne ies în oale. Câte­
odată obuze cad vertiginos şi se sparg lângă noi,
cutremurând pământul. Aerul e fierbinte, iar
dinspre Piave vântul moale şi cald aduce miros
de cadavre.
 229

Străbatem o potecă îngustă şi ne urcăm pe

o dâlmă. Aici au fost tranşeele noastre. Ne tâ­
râm prin şanţuri, pe parapete şi printre sârmele
ghimpate. Cadavre zac împrăştiate pe pământul
sfârtîcat de obuze. Aici, un cadavru cu abdorae
nul sfâşiat — intestinele îi curg afară, — muşte
mari şi verzi roiesc în jurul băltoacelor de sânge
închegat.
Suntem extenuaţi, ni-e greaţă.
Am ajuns în vârful dâlmei. Apăraţi de ar­
bori ne târâm tot mai în jos spre apă. Dintr’ oda­
tă apare în faţa noastră fâşia sclipitoare a râu­
lui blestemat.
Roiuri de avioane duşmane roiesc mereu
deasupra apei, coboară vertiginos, cu un curaj
de necrezut deasupra podului de pontoane, a-
runcând bombe asupra trecătoarei şubrede.
Ne târâm încet şi foarte atenţi până la mar­
ginea apei. Alvia largă este plină cu bolovani,
ici-colo câte-o stâncă mai mare iese din alvie.
Arbori tineri, tufe se înşiruie pe marginea apei.
Ne pitulăm sub arbori şi după stânci. P ri­
vim cu groază valurile mari şi tulburi, podul
şubred, aşezat pe grinzi şi pe pontoane, Deasu­
pra podului stă spânzurată în aer o funie, pen­
tru asigurare. Partea dinspre noi a trecătoarei
e cufundată în apă. Se vede că a fost lovită de
bombe. Prizonieri italieni vin în pas alergător
pe pod, spre noi.
La ora douăsprezece şi douăzeci minute
pleacă Regimentul. Plec şi eu în fruntea compa­
niei mele. Până la pod trecem prin pietrişul gros
care ne fuge de sub picioare. Când suntem în
faţa podului, începe iarăşi un bombardament
violent de artilerie grea. Obuze grele cad verti­
ginos cu sutele în apă şi în pietrişul alviei largi.
Pâlnii mari de apă se ridică în aer clocotind.
Cinci avioane coboară deasupra podului, îm-
proşcând cu bombe şi gloanţe oamenii cari a-
leargă îngroziţi peste el.
Ne retragem în goană spre adăposturi.
Mă culc după o tufă. In enervarea grozavă
230

aprind o ţigaretă şi privesc spectacolul înfioră­

tor. Uruie în aer groaznicele obuze şi se sparg
în apă. Schije de obuze şi gloanţe de mitralieră
ţăcănesc şi pocnesc pe lângă mine. Marginea de
dincolo a râului este în foc şi fum.
Yre-o douăzeci de minute ţine spectacolul
groaznic. Aşteptăm cu nervii şi cu creerul încor­
dat terminarea bombardamentului, şi privim
buimăciţi jocul avioanelor care aruncă gloanţe
şi foc.
Bombardamentul încetează, avioanele se
pierd în zare.
Colonelul pleacă înainte. După el ofiţerii şi
soldaţii. Abia ajung însă în mijlocul podului,
când iarăşi începe bombardamentul. Ii vedem
cum ajufig, fugind, ţărmul drept al apei, apoi se
pierd prin tufişuri.
Avem ordin ca în mici răstimpuri să avan
săm şi noi în grupuri mici, de câte doi-trei oa­
meni. şi să trecem podul.
Aştept să treacă bombardamentul. Lângă
mine, căpitanul Dioszeghy îşi desbracă pantalo­
nii şi sufulcându-şi haina pleacă înspre apă. —
După el plec şi eu cu patru oameni. Avansăm
repede şi ajungem pe pod. In faţă vin roiuri
de prizonieri, numai cu greu putem străbate pe
podul cufundat în apă până la genunchi. Oame­
nii mei o iau înainte.
Sunt aproape la mijlocul podului, care se
clatină sub mine când începe un nou bombar­
dament. Obuze se sparg în apă, aruncând pâlnii
de apă şi de nisip pe noi, aproape strivindu-ne
sub greutatea lor. Prind disperat funia groasă
întinsă lângă punte.
Prin fumul gros şi vălul sur de apă văd
— ca într’un vis — contururi de avioane. Uru-
iala lor îmi striveşte auzul, tunete îmi sparg tim
panul Simt o sguduire uriaşă. Cad în genunchi
pe pod. Văd şters prin fum şi apă cum podul
se cufundai, iar valurile duc frânturi de scânduri
şi de grinzi.
Mâna mi-a încremenit pe funia umedă, în-
 231

tinsă, apa rece îmi ajunge până la brâu. înaintea

mea, pe podul oare scârţie şi mişcă, văd feţe
îngrozite de prizonieri italieni.
Un italian înalt şi gros, roşcat la faţă, vrea
sărmi cufunde capul în apă. Instinctul de viaţă
îmi dublează forţa. Râcnete grozave ies din gâ­
tul meu uscat şi cu o singură smucitură mă
arunc pe pod. Dau o lovitură cu lopăţica în ca­
pul soldatului italian. Sângele ţâşneşte în urma
loviturii grele. Corpul plin de sânge se rostogo­
leşte în apă. Mă ridic în picioare, deasupra ca­
pului învârt lopăţica râcnînd ca o fiară sălba­
tică, către prizonierii îngroziţi.
Fug înainte v r e o douăzeci de paşi. Aici e
liber podul. La dreapta obuze spintecă) apa, schi­
je ţiuie pe lângă mine. Cad în genunchi. Simt că
sunt rănit la pulpă. Abia mă pot ridica în pi­
cioare, mă urnesc cu greu din loc, gâtul mi-e
uscat şi fierbinte, abia pot respira.
— înainte! înainte! — strigă oamenii fu­
gind.
îm i încord puterile şi fug înainte. Cu faţa
palidă de moarte fuge înapoi, pe lângă mine,
un sublocotenent.
— înapoi! — răcnesc eu.
Dar el nu mă aude. Fuge înspăimântat şi
înebunit.
Malul e aproape. In apă, într’ùn ponton a-
plecat înspre o parte şi de jumătate plin cu apă,
văd pe sublocotenentul contele Zichy. Subloco­
tenentul de adineaori fuge înebunit spre el şi se
prăvăleşte în apă.
Obuze şi bombe cad mereu în apă şi pe mal.
Malul italian e pieziş în faţa noastră. încă o
sforţare şi sunt pe uscat, la începutul cărării ce
urcă pe Montello. Mă opresc ca săi răsuflu. Yăd
oameni lipiţi de stânci şi pe pământ.
Plec mai departe, ameţit, pe serpentină. La
prima cotitură văd cadavrul unui husar — cu
calul lângă el, întinşi în ţărînă. In jurul lor băl­
toace de sânge închegat. Husarul, un băiat tâ­
năr, are abdomenul sfâşiat, capul e înfundat în
232

ţărînă. La vre o câţiva paşi e capela lui, se văd

pe ea literile din postav roşu: Reg. 9 Husari.
Pornesc înainte. Avioane se învârtesc mereu
deasupra mea, obuze cad şi se strivesc cu mare
sgomot în juru-mi.
Dinspre Apus se ridică nouri grei. Căldura
e înăbuşitoare. Abia pot urca pe serpentină.
Sunt plin de sudori, înăbuşit, membrele îmi sunt
grele ca de plumb.
Sunt singur. Mă aşez în umbra unui castan
bătrân. De aici privesc în jos jocul infernal. Văd
pe generalul Kirschaber, — om bătrân, dar încă
sprinten, — cum dă ordine, strigând. Ies apoi
din umbra copacului, îmi caut unitatea. Bom­
bardamentul a mai încetat. La vre o douăzeci de
paşi străjuieşte alt copac. Vreau să fug într’a-
colo, dar deasupra mea apare un avion, care mă
împroaşcă cu gloanţe de mitralieră'. Cad istovit
sub arborele stufos, tremur, frica morţii a pus
stăpânire pe mine. Pocnesc gloanţele, frunze şi
raimuri cad din arbore.
Dupăce avionul dispare, ies din nou din
umbră, mă târăsc pe brânci, şi ajung la vre o
şase-şapte metri, când începe iarăşi bombarda­
mentul. Stau nemişcat. In apropierea mea se
izbeşte un obuz, ridicând fum negru şi pământ.
Nervii îmi sunt extenuaţi de incordare şi de
frică. îmi aştept în fiecare clipă moartea.
Abia după o jumătate de oră mă pot târî
mai departe. Trei ore mă târăsc pe brânci, prin
focul artileriei, până când ajung la marginea
unei coline, unde văd oameni mişcând printre vi­
ţele grele de vie şi o casă aproape dărâmată/.
Aici e comanda Regimentului.
Complet extenuat intru printr’o fereastră în
casă unde mă prezint Colonelului, Parterul casei e
plin cu oameni: ofiţeri, ordonanţe stau îngrămă­
diţi. Aflu aici şi pe ofiţerii Regimentului 3
bosniac.
Bombardamentul nu mai încetează]. Casa se
sguduie sub isbituri groaznice.
 233
I

Inoptează. Apare într’un târizu şi ordo­

nanţa mea, Martin, dar vine cu mâna goală,
fără mâncare şi fără băutură.
— Calul a fost lovit de-o schijă — îmi spu­
ne el şi a fost trimis îndărăt.
Am rămas acum fără mâncare, băutură şi
fără tutun. Noaptea ne luăm rămas bun delà
ofiţerii bosnieci, cari pleacă în tranşee. Cei ră­
maşi ne întindem pe vatra goală şi adormim în
grabă.
Dimineaţa pe la ora trei ne trezeşte brusc
un bombardament violent. Plecăm şi noi spre
cota 183. Trecem pe un drum spintecat de obu
ze. Apoi o luăim pe o potecă. Câte un obuz cade
în apropiere, atunci ne oprim şi ne trântim în
iarbă.
Intrăm într’o vălişoară, loc bun de adăpost,
unde ne şi oprim. Plouă mărunt, nouri grei de
plumb înoată pe cer şi avioane se învârtesc de­
asupra....
Ridicăm în grabă câteva corturi pentru a
ne apăra de ploaie. Eu mă aşez pe o grămadă
de rogoz, dar umezeala mă cuprinde. Sufletul
mi-e greu, trupul istovit, flămând şi cu gâtul
uscat stau întins nemişcat. Legătura cu cei de
dincolo este ruptă. Moartea ne rânjeşte de a-
cuma.
Stăm fără cuvânt. Timpul trece cu paşi grei.
Vine ordin de plecare: la noapte trebue să
preluăm poziţia! Eşim din vale, abia putem urca
în brânci prăpastia care ne-a apărat. Ajung în
vârful colinei. Observ nişte bocanci aproape
noui, mă târăsc spre ei, prind cu mâna un bo-
canciu, dar observ îngrozit că în el e un picior
în putrefacţie.
Ne târîm mai departe prin tufe, prăpăstii şi
peste coline.
S’a înoptat. Nu mai vedem nimic în beznă.
Simt că am ajuns în vărful unei coline, în fată
ne izbim de o casă dărâmată, aici e poziţia o b ­
servatorului delà artilerie. Intrăm prin dărâmă­
turi în camera de subsol. Suntem protejaţi de
234

beznă. Lumină nu se poate face, căci ne ob­

servă) inamicul. Un miros penetrant ne izbeşte.
Pipăi pe jos, prin întuneric, simt paie şi gu­
noi. Ne trântim strânşi unii de alţii în locul a-
cesta blestemat. Aprind o ţigară. Flacăra chi­
britului este primită cu înjurături: Un ofiţer ar-
tilerist înjură toţi strămoşii aceluia care încear­
că să trădeze locul de ascunzătoare.
Ce puteam face altceva? Am tăcut mulcom.
Maiorul Ghiczy tremură cuprins de friguri.
II luăm între noi şi-l încălzim cu trupurile noa­
stre.
E dimineaţa la ora trei. Abia se creapă de
ziuă, când primim ordinul să ne retragem în
fundul văii, unde vom fi apăraţi de obuze. Ne
coborîm în vale fără cuvânt şi foarte atenţi. Ra­
zele soarelui străbat până la noi. — Deasupra
aeroplane uruiesc, obuze, bombe cad în dosul
nostru. Suntem apăraţi însăl Stăm îngânduraţi
şi plini de spaimă. Obuze sguduie pământul,
schije şi pietricele isbesc coifurile de oţel. Stăm
culcaţi pe iarba umedă şi rece.

Un sublocotenent e grav bolnav. E vânăt la

faţă, la fiecare isbitură de obuz se cutremură şi
plânge. II mângăem ca pe un copil în faşă.
D°i răniţi trec prin faţa noastră, în spinare
cu mitraliere capturate azi noapte delà italieni.
In urma lor sanitarii duc pe targă un ofiţer ita­
lian, grav rănit.
Chiar în faţa noastră se întâlnesc cu alţi sa­
nitari, cari aduc pe braţe un ofiţer rănit, de al
nostru. Ofiţerul italian e scos repede din targă,
iar în locul lui îl pun pe ofiţerul nostru. Italianul
e aşezat pe iarbă în groaznicele-i chinuri.
Toată după amiaza ascultăm îngroziţi vae-
tele înfiorătoare ale nenorocitului rănit. Soarele
cald şi insectele îi ard trupul istovit. Ii trimit un
castron cu apă ca să i astâmpăr barem setea. ■ —
Nu-1 mai putem mişca din loc, că ne văd ita­
lienii.
 235

La ora patru după amîazi primim următo­

rul ordin:
„Comandamentul Superior al Armatei nu
mai vede necesară ocuparea dealului Montello.
Ofenziva este suspendată. Poziţiile câştigate vor
fi menţinute şi întărite. Se vor ridica reţele de
sârmă ghimpată în faţa şanţurilor“.
Seara la ora nouă) facem schimbul cu Regi­
mentul 32 Infanterie, care a suferit pierderi pes­
te patruzeci de procente.
Extenuaţi de încordare, de sete şi de foame*
trebue acum să mai intrăm şi în linia de foc. —
Membrele îmi sunt amorţite, piciorul drept sclin­
tit, la fiecare mişcare simt dureri cumplite.
Când se înoptează, plecăm să facem schim­
bul. Eu conduc campania de pioneri. Dureri
atroce îmi sfâşie articulaţiile şi stomacul, urcăm
mai mult în brânci prăpastia piezişă, abia pot
ieşi pe coastă cu ajutorul ordonanţei. Ne târîm
încet şi fără sgomot pe o potecă până la drumul
pietruit, care şerpuieşte pe lângă Piave. Druimul
e plin cu gropi de obuze.
Obuzele cad mereu. Se aud îngrozitor şuie­
răturile în aer şi exploziile de granate. Pâlnii
uriaşe se ridică din alvia apei, în clocot.
Pe lângă drum se întind şiruri de salcâmi,
tineri. Ne târîm aproape inconştienţi pe sub ei,
spinii lor ne încolţesc şi ne sângerează faţa. Cu
ochii şi cu faţa însângerată, extenuaţi de sforţa­
rea supraomenească ne târîm trupurile obosite.
Drumul urcă în sus pe deal, la stânga apei.
Cu gâtul uscat, sufocaţi, ne tragem tot mai sus
pe deal. In sfârşit se observă în noapte conturul
unei oase şi o îngrăditură de piatră. De după în­
grăditură se aud glasuri de oameni. Sunt gropa­
rii Regimentului 32 Inf., cari îngroapă morţii.
Sute de cadavre zac în şiruri, iar groparii însăl-
bătăciţi ne poftesc şi pe noi acolo. Trecem pe
lângă edificiul ruinat şi luându-o înainte, ajun­
gem la poziţie. Siluete omeneşti se văd prin în­
tuneric. Ne aşezăm pe jos apăraţi de o mică.
ridicătură de pământ. începem schimbul.
236

Italienii au observat mişcarea în poziţiile

noastre. Un foc violent de artilerie începe pe
aripa noastră stângă şi pe frontul Regimentului
9 Husari. Focul creşte în intensitate dintr’un m o­
ment într’altul. E foc de baraj in dosul liniei noa­
stre, Ia o mică! depărtare de noi, pentru a îm
piedeoa rezerva de-a veni în front. Spectacolul
e îngrozitor. Mii de obuze şueră în aer şi cad
vertiginos cu vuet asurzitor la pământ. Noi sun­
tem apăraţi de o dâlmă, culcaţi şi lipiţi prin
-şanţuri şi văgăuni, unii sunt ascunşi prin caver­
nele răsleţe rămase delà italieni. Explozii groaz­
nice scutură pământul, grămezi de pământ, piet­
re, arbori sunt asvârlite în aer, ca şi când ar
fi ridicate de o mână nevăzută şi afurisită. Totul
e fum, praf şi pământ răscolit. Trozneşte pămân­
tul din încheeturi, pârâie, geme şi se clatină sub
noi. Răcnete, strigăte se aud în sgomotul asurzi­
tor. Nerviţ nu ne mai biruie. Simţim că ne ples
neşte inima şi creerul.
In stânga, lângă noi, la Regimentul 9 Hu
sári, unde se concentrează focul de baraj, e sfâr­
şitul lumii. Nu se mai' vede nimic în pârăiala
groaznică, numai trombe uriaşe de pământ şi
de fum ridicate în aer. Dunga dealului fierbe
în bătaia miilor de obuze. Oamenii sunt trântiţi
la pământ şi sfârticaţi în sute şi mii de bucăţele.
Locotenentul medic R. este cuprins subit de un
şoc nervos. Se aruncă afară din cavernă îşi a-
runcă de pe cap coiful de oţel şi începe să dan­
seze ca un nebun în faţa adăpostului în ploaia
groaznică de proectile. Din gură îi iasă răcnete
înfiorătoare, tremură, se trânteşte la pământ,
apoi iar se ridică şi începe dansul macabru al
morţii. Faţa îi este desfigurată. Soldaţii se uită
buimăciţi şi îngroziţi la dânsul, abia îl pot târî.
cu mare greutate şi după o luptă grea, legând î
ciu curele de mâini şi de picioare. Nenorocitul
medic nu se linişteşte, stă lungit pe vatra umedă
şi năclăioasă a cavernei şi caută cu privire de
nebun spre ieşirea îngustă a cavernei prin gura
•căreia se vede slab o mica porţiune din albastrul
 237

cerului. Ţipă. şi răcneşte mereu. Afară bombar­

damentul continuă cu furie nebună, par’că s‘ăr
prăpădi pământul. Apa Piavei este ridicată în
sute şi) mii de trombe uriaşe oa şi când ar clocoti
sub ea forţe subterane şi satanice. In cavernă
doctorul R. cântă cântări religioase, ochii lui au
o privire stranie şi mereu se sbate sub legătura
strânsă.
Totul a intrat în beznă şi în groază de mor­
mânt.
La ora douăsprezece s’a terminat schimbul
regimentului. Mă întind pe pământul jilav şi a
dorm cumplit.
Dimineaţa pe Ia ora cinci, puternice explozii
mă trezesc dan somnul greu. Acum văd limpede:
suntem in marginea unei coline, loc suficient de
apărat în contra focului artileriei. îmi trimit
oamenii să caute apă potabilă. După scurt timp
se reîntorc şi îmi raportează că au aflat o cister­
nă, dâr sunt cadavre de italieni în apă. Deasupra
mea un cireş mare străjueşte, ou crengile rupte.
Sclipesc fructele aurii în rouă dimineţii, pe jos
sute şi mii de cireşe împrăştiate. Le iau în gură.
dar sunt amării. Le scuip cu greaţă.
înainte de amiazi focul artileriei a mai în
cetat. Ne vin ştiri că patrule de italieni se scurg
mereu până la sârme.
Oamenii sunt flămânzi, aprovizionarea este
complect oprită, podul e aruncat în aer. Suntem
disperaţi unii în stare sa se arunce, sălbatic a-
supra liniilor duşmane, chiar şi contra unor pu­
teri diabolice, numai pentru a afla o bucată de
pâine şi un strop de apă.
Ni se raportează că Regimentul 9 Husari a
atacat linia italiană şi că adversarul a fost res­
pins din primele linii. Oamenii extaziaţi ies din
şanţuri şi se arunca furioşi după inamicul care
fuge.
Alt raport ne spune, că, unităţi de ale noa­
stre au ajuns până la adăpostul comandantului
italian. Maiorul Ghiczy raportează că unitatea
sa a capturat o sută treizeci de prizonieri, şase
238

tunuri şi treizeci şi două de mitraliere şi că nu

mai poate reţine oamenii electrizaţi de victorie;
toţi vreau să se arunce mai departe.
I se răspunde să-şi retragă oamenii înaintaţi
şi săi rămână pe poziţiile anterioare.
In timpul retragerii trupelor legăturile între
unităţi slăbesc. Italienii au observat retrage­
rea forţată şi şe aruncă năvalnic, în număr co ­
vârşitor, asupra noastră.
Scene epice se desfăşoară, lupte corp la
corp, cu baioneta, Trupuri cad străpunse de
baionete şi strivite de patul puştei. Cranii slărâ
mate; sângele ţâşneşte în ţărînă.
Orice rezistenţă eroică e zadarnică. Forţele
italiene şi franceze strivesc linia de apărare,
intră adânc în şanţurile noastre.
Sublocotenentul Szerényi fuge la noi, laţa
i-e palidă de moarte, strigă din răsputeri:
— Duşmanul a invadat şanţurile! Cu revol­
verul în mână am îndemnat la rezistenţă sol­
daţii, bucătarii şi ordonanţele!
Din flancul stâng ne vin ştiri că Regimentul
32 Infanterie a contraatacat şi că a fost atât de
mare avântul lui încât abia au mai rămas vreo
câţiva oameni din el.
Apărat de o dâlmă, doctorul Preisz şi-a a-
ranjat din crengi de arbori o masă de operaţie,
îl văd cum amputează un picior sfârticat de
obuz. Nenorocitul soldat cuprins de spaima
morţii, ţipă în groaznicele-i chinuri. Pe jos ca­
davre împrăştiate, cu faţa galbenă, ou haina pli­
nă. de noroi cleios. Răniţii gem şi ţipă. Miros
pestilenţial de cadavre şi de hoituri ne străbate
în nările umflate şi în plămânul obosit.
In pas alergător sosesc alte companii pen­
tru întărire. Suntem aruncaţi şi noi în luptă. Ne
târîm fără cuvânt, scrâşnind din dinţi1, pe sub
arbori, înainte. îmi strâng în mână lopăţica.
Ajungem în vârful colinei. Căpitanul Marton
strigă mereu:
— înainte!
 239

Şueratul obuzelor şi bombardamentul par’că

ar Înceta. Sărim peste şanţul de legătură şi fu­
gim înainte pe pământul lunecos şi umed de
ploaie. La vre-o cincizeci de paşi vedem mişcând
soldaţi italieni.
In faţa noastră şi pe lângă noi se ridică flă­
cări şi nori de fum. Izbiturile, exploziile ne asur­
zesc. Grămăzi negre de pământ şi fum se ridică
în aer, şuerând şi gemând, arborii sunt rupţi şi
smulşi din rădăcină şi ridicaţi în înălţimi, par’că
un vifor groaznic ar biciui pământul.
Alergăm înainte, cu capul plecat în marea de
fum şi praf scormonit. Ceafa mă doare, par’eă
sunt lovit de ciocane grele. Mirosul de pucioasă
îmi sufocă! pieptul. Ne opintim lungindu-ne pe
brânci, apoi iar ne ridicăm şi fugim gemând
înainte.
Orbiţi, cu ochii înlăcrimaţi de gaze ne târîm
tot înainte. Văd — ca printr’o ceaţă deasă — fi­
guri de oameni, unii se svârcolesc pe jos, alţii
se târăsc pe brânci, urlând şi blestemând. Flăr
cări şi fum răbufnesc din măruntaiele pământu­
lui. Ne poticnim unii de alţii, unii se agaţă de
picioarele celor ce fug. Văld — ca la lumina unui
fulger — pe sublocotenentul delà Regimentul 32
Infanterie, cum îşi aruncă braţele în aer, corpul
i se îndoaie căzând în genunchi. Soldaţii se op ­
resc în jurul lui pentru o clipă.
înainte! — răcneşte un subofiţer.
învăluiţi de fuim alergăm înainte. Eşim din
vălul de fum şi înaintea noastră vedem învăl-
măşindu-se corpuri'. Râcnete fioroase străbat din
piepturi. Granate de mână sunt aruncate mereu,
unde explodează, doi-trei oameni se culcă la pă­
mânt, sfârticaţi în bucăţi.
Bombardamentul artileriei a încetat.
Unii atacă cu baioneta. Corpurile se prăvă­
lesc la pământ, sângele ţâşneşte în şiroaie.
Ajung în toiul învălmăşelii de corpuri. Un
subofiţer cu patul armei loveşte în jur. Un sol­
dat italian zace înaintea mea lungit la pământ.
Sângele îi ţâşneşte din gambă. Mă ţinteşte cu
240

revolverul... îl izbesc cu lopăţica... II văd cum se

lungeşte la pământ fără cuvânt...
Un alt italian, cu faţa îngrozită şi cu ocini
însângeraţi vrea să mă lovască cu patul carabi­
nei... II lovesc — înebunit — şi ii sfâşii ţeasta...
Sunt împresurat de câţiva soldaţi. Alergăm
înebuniţi înainte. Miros de sânge fierbinte e în
aer... Mă poticnesc în cadavre... Nu mai aud ni­
mic... par’că aş fi asurzit..
Apoi iarăşi strigăte nebune spintecă aerul
fierbinte... Hura!... HuraL. H u r a P r i v e s c în
jur... pământul e plin cu cadavre...
In faţă terenul e liber... La stânga văd ita­
lieni fugind....
Linia e ocupată! Ne arajăm repede prin şan­
ţurile surpate. Trimitem patrule înainte. Mă a-
şez după un parapet, unde vine plutonierul Al-
mássy şi husarul Bartal să-mi prezinte raportul.
Se aşează jos la un pas de mine.
Un şuenat ascuţit se aude în aer... Se apro­
pie , tot mani înfricoşător de noi... Plutonierului
i se opreşte în gât raportul... Deodată o izbitură
asurzitoare cutremură pământul. Simt o sgudui-
tură groaznică! în cap şi în urechea stângă, a-
poi sunt îngropat de pământ.
"“Stau vreo câteva clipe ameţit, apoi instinctiv
ridic capul şi cu umerii, pământul greu. Sunt
iarăşi la aer, simt că trăescL.
Privesc buimălcit în jur — ca’n vis, — îmi
scutur capul care îmi vâjâie groaznic şi văd în
preajma mea şi prin crăngile arborilor, bucăţi
de carne, intestine sfârticate şi împrăştiate.
Explozia obuzului a sfârticat în bucăţi pe
nenorociţii mei soldaţi, cari erau lângă mine.
Bombardamentul începe iarăşi. Alte unităţi
aleargă la contraatac. Tot mai des se izbesc obu­
zele în faţă. Italienii îngroziţi s‘au retras pe po­
ziţii.
Ne retragem mai la vale, în şanţuri. Rupem
crengi din arbori şi le aşezăm pe jos, trântîndu-
ne pe ele. Nu ne mai pasă de şrapnele, de obuze
 241

şi de gloanţe. Trupurile extenuate adorm re­

pede.
Abia încep să mijească zorii dimineţii, când
simt foşnetul crengilor şi tufelor de lângă mine.
E ordonanţa mea — Martin. îşi vâră capul prin­
tre crengi. II privesc cu ochii pe jumătate în­
chişi, pare cu zece ani mai bătrân. Mustaţa i e
cioflicatăi
Obuzele şuieră mereu deasupra.
In linia întâia e linişte. S’ a dat ordin solda­
ţilor să nu mai atace pe Italieni Duşmanul, de­
cimat şi el, e extenuat, nu mai cutează să atace.

16
 Retragerea de pe Montello
Legătura noastră cu malul celalalt al apei
e distrusă încă. Nu mai avem muniţii, nici ali­
mente. Suntem în gura morţii.
Timpul e umled, ploios, numai la mari răs­
timpuri apar razele de soare, pentru scurtă
vreme.
Stăm culcaţi în adăposturile strâmte şi pline
cu apă — fără alimente, fără apă de băut şi
fără tutun. Ni-e foame, ni-e sete. Dóriim mai bine
marţea.
Ni se raportează prin firul telefonic:
— Cartierul General a hotărît retragerea de
pe Montello. La noapte trebue să-l evacuăm şi
să ne retragem pe malul stâng al apei, la pozi­
ţiile de plecare.
Bombardamentul continuă încă. In jurul
nostru e infernul.
Sunt ameţit, buimăcit, privesc toată ziua cu
ochii înholbaţi, făşia îngustă de pământ, care
îmi închide calea. Deasupra groapei văd cerul
cenuşiu. Răsuflu greu, nu mă mai pot mişca în
fundul groapei. Foamea, setea mă înebuneşte.
Din când în când şopârle verzi şi grase, cu bur­
ta aurie încearcă să se caţere pe marginea groa­
pei, se uită speriate, cu ochii curioşi la mine,
apoi se pierd iar, foşnind prin iarbă.
Seara târziu primim ordinul că Regimentul

16*
244

va evacua în cursul nopţii poziţile de pe Montel-

lo şi se va retrage dincolo de apă.
Eu sunt lăsat în urmă cu şase oameni pen­
tru a face legătura. încă o noapte trebue să pă­
zesc locurile acestea infernale!
S’a înoptat. Companiile sunt retrase din
şanţurile prime şi1 sunt adunate mai la vale, iar
la ora unsprezece începe retragerea generală.
Eu rămân cu oamenii mei de ariergardă.
Tremur de frigul umed şi de slăbiciune. —
'Abia mai pot umbla. Vântul rece bate printre
arbori, iar sus în aer şuieră obuze.
îm i îmbărbătez oamenii.... Clipele par se­
cole în aşteptarea morţii şi a mántuirei.... E
beznă....
La orizont apare o dungă roşie. E luna oare
se ridică acum, încet pe cer.
Veghez plin de încordare, cu ochii obosiţi..
Aud glasuri de oameni: a sosit căpitanul Pâlfy,
căruia îi predau punctul. Vreau să raportez Co­
mandantului cele întâmplate, dar în clipa aceia
o izbitură! de obuz rupe firul telefonic.
Luna plină se ridică maiestuos pe cer pole-
ind împrejurimea.
Pornim în pas mărunt spre Răsărit, străba­
tem făiră cuvânt cărarea, trecând pe sub arbori.
Se aude uruială în aer: sunt aeroplane duşmane
la o mică înălţime. Ne pândesc mereu. Oamenii
se lipesc în umbră, nimeni nu mai mişcă până
ce nu trec de noi avioanele înspăimântătoare..
'Apoi iar ne ridicăm cu greu şi ne târîm în jos,,
spre apă, care sclipeşte ca o dâră de argint în:
noaptea luminată de razele lunei.
Am ajuns cu greu pe drumul pietruit, care
acum nu-1 mai poţi cunoaşte, atât e de plin cu
gropi săpate de obuze. Este complect desfundat.
Explozii, tunete sè aud. Ne tragem mai la vale.
Ne loveşte mirosul penetrant de cadavre.
In mărginea drumului răcneşte un rănit. A-
mândouă picioarele îi sunt smulse de obuz.
Urcăm cu greu o mică dâlmă, ne poticnim
prin sârmele ghimpate rămase delà italieni, apoi
 245

ajungem într’o vălişoară. In fundul ei cască o

gură întunecoasă: e un adăpost făcut de englezi.
Intrăim pe trepţi în afunzime, în caverna uriaşă,
înfiptă în inima pământului. Deasupra ei un
strat de pământ de vre-o cincisprezece metri ne
apără de cele mai grele obuze. Ne loveşte un
aer pestilenţial şi umed. Lumina slabă a unei
lumânălri se căzneşte din greu ou întunericul
gros. Jos apă până la glezne, iar de sus, de prin
traverse picuri grei de apă cad mereu pe noi
şi în băltoaca de pe duşumea.
închisoare groaznică, aerul şi mirosul in­
fect ne apasă pieptul şi totuşi ne simţim uşu­
raţi, calci suntem apăraţi de moarte.
Afară se aud explozii. Soldaţii năvălesc pe
trepţi, ei ne spun că obuzul a căzut chiar în
faţa cavernei.
Nu-mi mai pasă de nimic, mă trântesc pe
priciul mucegăit şi adorm.
Târziu noaptea mă trezesc sufocat, foamea
şi setea mă înebuneşte. Toţi sunt cu faţa palidă
de moarte şi fără nici-o speranţă. Stăm tăcuţi,
numai sunetele picăturilor de apă mai străbat
şi tulbură încăperea. Simţim că suntem în faţa
judecăţii din urmă.
Plutonierul Mede — gornistul Regimentului
— îşi scoate cartea de rugăciuni şi începe să
cetească cu glas tare rugăciunea muribunzilor.
Noi murmurăm în cor rugăciunea.
Respiraţia e tot mai grea, înăbuşitoare în
aerul infect, membrele ne sunt ca de plumb.
Mă târăsc cu greu până la eşire. Afară e
beznă. Eşim din adăpost. Plecăm mai departe pe
drumul morţii.
A început iarăşi bombardamentul.
Tremurând, aproape morţi, ne târîm pe dru­
mul care duce la Piave. Oameni trec pe lângă
noi fără cuvânt şi fără sgomot: sunt unităţi din
Regimentele 9 Husari, 32 Infanterie şi 3 Boş-
nieci.
Mergem cu toţii în pas grăbit.
246

Pentru viaţă alergăm acum!

Pe lângă drum se înşiruie cadavre, mirosul
pestilenţial ne loveşte în nări. îm i vine greaţă
şi la fiecare pas crampele îmi taie stocmacul gol
şi mă doboară la pământ.
Făişii de lumină orbitoare străbat prin î"
tuneric: Sunt reflectoarele italiene cari pândesc
mişcarea.
Aproape alergăm către Piave. Obuze cad
în apă. Ajungem gâfâind pe malul apei. Oameni
extenuaţi şi rupţi de foame şi de sete se aruncă
în brânci în marginea apei, din care beau cu
nesaţ. Unii se adapă din gamele. încerc şi eu
să beau din apă, dar are un miros pestilenţial
de cadavre. Stomacul mi se învârteşte, greaţa mă
doboară la pământ.
Pontoane se apropie de ţărm. Ne aruncăm
în pontonul negru şi-l împingem delà mal, cu
pari. Obuzele cad mereu în apă. Pontonul se
ridicai pe valurile apei, se aud gemete, blesteme
şi înjurături. Suntem în curentul apei, valurile
iuţi se joacă cu viaţa noastră. Clocotyl valurilor
furioase ne pare cântec de mormânt. Un obu-
cade lângă noi în apă, cu vuet înfiorător. Apa,
pietriş, nisip ne este aruncat în faţă şi pe haine,
unii sunt răniţi.
Nu peste mult simţim cum fundul pontonu­
lui atinge albia râului. Sărim afară, în apă, până
la brâu şi împingem din răsputeri pontonul spre*
ţărm. Un pioner fuge spre noi, spunându-ne că
trebue să trecem insula de pietriş până la cela
fait braţ al apei, unde ne aşteaptă un alt ponton.
Alergăm înăduşiţi, pietrişul ne fuge de sub
piciorul greu, ne poticnim, unii se rostogolesc-
sub greutatea raniţei şi armamentului, alţii gem
şi gâfăie, înjurând şi blestemând. Toţi suntem
cuprinşi de spaima morţii, şiroaie de sudori ne
curg pe corpul înfierbântat.
Mâna Domnului e de asupra noastră!
înapoia, înaintea şi în jurul nostru este nu­
mai foc şi fum. Gâfâind şi împletecindu-ne în
 247

picioare, ajungem la braţul stâng al Piavei. încă

o sforţare şi vom fi salvaţi!
Ne aruncăm în pontonul care e la mal, apoi
îl împingem, încordaţi spre curentul apei. Va­
luri mari curg vrăşmaş la vale. Cu. mare greuta
te ne putem apropia de ţărmul stâng, dar nu
ne putem lipi de malul înalt şi pieziş. Funii ni
se aruncă de pe mal, dar nu le putem prinde.
Curentul vrăşmaş al apei ne duce la vale, fără
apălrare.
Nu mai pot aştepta. Mă arunc în apa rece
şi după o sforţare supraomenească, luptând din
răsputeri cu valurile reci şi iuţi, pot prinde ră­
dăcinile din mal şi săi mă trag pe uscat.
Sunt pe uscat, în faţa satului Chiesola. Viaţa
mi-e salvată!” *) :

*) Pasagiu inedit cu însemnările camaradului dr.

lo s if C s e r n d th , su bloe. (D elà pag. 228, a lin ia tu l u ltim ,
p â n ă la p a g . 247).
 Comunicate oficiale
Cartierul general K. u. K. dă următorul co­
municat oficial în ziua de 18 Iulie 1918.
„Neînfluinţată de ploaia mare care cade me­
reu, presiunea armatei austro-ungare pe malul
drept al Piavei ţine mai departe, -iar în multe
puncte liniile noastre au fost duse înainte. Re­
zultatul luptelor este arătat de înaintarea cu şea-
se kilometri a trupelor noastre, teren care a tre­
buit capturat delà inamic pas cu păs. Suntem
stăpâni pe coama dealului Montello, cheia cea
mai importantă a frontului delà Piave. Contra-
atacurăjle disperate ale |!namiculuii s’au Inăruit.
Am capturat opt mii de prizonieri şi treizeci şi
şapte de tunuri, ajunse în mana noastră numai
pe sectorul Montello, lapte cari arată importan­
ţa luptelor avute“ .
In aceiaş zi Cartierul General Italian spune
următoarele:
,,Intensitatea luptelor delà Piave s’au accen­
tuat. Armata a IlI-a cu vitejia-i cunoscută a re­
ţinut valurile duşmanului. Atacuri vehemente
ale inamicului s’au alternat cu contra-atacurile
noastre. încercările disperate ale duşmanului de
a rupe liniile noastre au eşuat. Luptele au con­
tinuat până târziu în noapte. Avioanele noastre
în ciuda ploaiei continue au desvoltat o activi­
tate de eroism, activând intens în lupte. Inami-
 249

cul a încercat din Sfera (partea, de Răsărit a

dealului Montello) şapte atacuri către Sud-Vest
şi Sud-Est. Ţinuta trupelor noastre şi ale Aliaţi­
lor a fost de admirat. Toţi au înţeles —, delà pas­
ul Stilfs şi până la marea Adriatica — că; nu
se poate îngădui inamicului să rupă frontul. Fie­
care din soldaţii noştrii, cari au apărat muntele
Grappa, a fost pătruns de marea datorie că, fie­
care palmă din acest pământ istoric este al Pa­
triei.
In luptele eroice delà 15 şi 16 Iunie şi atacu­
rile din 13 Iunie, cari au oprit ofensiva armatei
duşmane, merită a fi amintite individual, ca
exemple ale eroismuul şi datoriei: Divizia 45 In­
fanterie, Regimentele 37 şi 38 Ravena, 42 şi 43
din Ferrara, 119, 120 din Ermilia^ 243 şi 244 din
Casena, 255 şi 256 din Veneţia. 271 şi 272 Poten-
za, 78 Infanterie, în special Batalionul 1., Regi­
mentele Northumberlarid. Foresten, Royal W ar-
vick, Oxford şi Bucks Light engleze, Brigada 13
Pinerelo, Brigada 117 Padua, Brigada Lecca, Re­
gimentele 226 italian şi Batalionul 2 din Regi­
mentul 10 Infanterie francez, Campania de asalt,
Batalioanele Monte Clapier, Tolmezzo şi Monte
Rosa şi în sfârşit Compania 178 mitraliere“ .
Comunicatul semi oficial al Agenţiei Ştefa­
ni începe astfel comunicatul:
,,Lupta ale cărei valuri curg de două zile, de­
là podişul Asiago până la Mare, este cea mai for­
midabilă luptă, care s’a dat vreodată în Italia.
Aceasta este lupta întregei armate .şi a întregei
naţiuni cu toate forţele duşmanului secular.
Comunicatul K. u. K. din Î9 Iunie:
„Luptele continuă cu furie pe Câmpia Ve-
neţianâ. Duşmanul încearcă prin contra-atacuri
energice şi înverşunate, zădărnicirea ruperii
frontului de către armata noastră. Se dau lupte
disperate pentru poziţiile ocupate de noi, pe li­
nia ferată Oderzo-Treviso şi pe Montello. In re­
giunea Montello luptele ne amintesc atacurile
groaznice de pe Karst. Duşmanul şi-a împins va-
250

lurile de atac în câte şase linii spre frontul nos­

tru. Orice încercare i-a fost zădărnicită. Căpi­
tanul Brumovsky a doborât al 33-lea avion duş­
man, Căpitanul Linke-Biriaiwford al 25-leaj iar
Locotenentul Fiala al 20-lea.“
Comunicatul Italian din aceeaş zi:
„La Piave luptele azi după amiazi au în­
ceput iarăşi cu toată furia. Bravura inamicului
s’a poticnit şi spart de rezistenţa eroică a liniilor
noastre. Duşmanul, pe care-1 urmărim pas de
pas, se apără cu toată disperarea. Fiecare petec
de pământ a fost obiectul unor lupte epice, în
care a luat parte şi aviaţia noastră, aruncând
cincisprezece mii de kilograme de explozibile şi
zeci de mii de gloanţe de mitralieră asupra ar­
matei inamice, strânsă ca într’un cleşte pe ma­
lul drept al Piavei.
Divizia I-a de asalt, Divizia 30 Infanterie,
Brigada 217 şi 218 Volturno, cât şi Brigada 267
şi 268 Casenta, merită laudă excepţională. Lupta
continuă cu înverşunare, iar inamicul ca să-şi
menţină vreo câteva poziţii câştigate în primele
zile, jertfeşte unităţi peste unităţi. Numărul pri-
zonerilor capturaţi s’a ridicat la 9011 oameni.
Mai multe tunuri, sute de mitraliere au rămas
în mâna noastră. Numărul avioanelor duşmane
doborâte de armata noastră se ridică la cinci­
zeci“ .
Comunicatul K. U. K_ delà 22 Iunie:
„In sectorul Piave luptele au pierdut eri din
intensitate. Acolo unde Italienii şi-au reînoit
contra-atacurile — ca în unele părţi pe Montel-
lo şi la Vest de San-Dona — i-am respins cu
mari pierderi. Inamicul a pierdut din 15 Iunie
până la 20 Iunie, 42 de avioane, şi paţru baloane
captive. Numărul prizonierilor s’a ridicat la pat­
ruzeci de mii, între ei sunt şi câţiva legionari
Ceho-slovaci, cari au fost supuşi imediat Curţii
marţiale şi executaţi.
Ruperea de nori, care s’a repetat aproape
 251

zilnic în săptămâna trecută pe Câmpia Veneţia-

nă, a inundat în mare parte şesul, mârind di­
ficultăţile şi suferinţa trupei. Râul Piave a deve­
nit turbat. Valurile lui furioase au împiedicat
ceasuri întregi comunicaţia între ţărmuri. Nu­
mai cu greutăţi şi sacrificii supraomeneşti s’an
putut trimite alimente şi muniţii în liniile prime“ -
Comunicatul K. U. K. din 24 Iunie:
„Revărsarea apei şi situaţia creată de timpul
nefavorabil ne-au silit să evacuăm părţile ocu­
pate pe Montello şi pe ţărmul drept al apei. Or­
dinul dat înainte cu patru zile — deşi a întâmpi­
nat greutăţi enorme — totuşi s’;a executat în în­
tregime, încât inamicul n’a observat mişcarea
noastră. Mai multe poziţii evacuate deja de că­
tre trupele noastre au fost bombardate intens
toată ziua de eri, în unele locuri chiar subt foc
de baraj. Pierderile generale ale inamicului se
cifrează la vreo 150.000 de oameni“ .
Comunicatul Italian din 24 Iunie:
„Ziua de eri ne-a încununat succesul. Ina­
micul răzimat pe ţărmul drept al Piavei a fost
respins tot mai mult către apă de către presiu­
nea noastră şi de către focul artileriei noastre,
după opt zile de rezistenţă disperată şi pierderi
uriaşe, duşmanul a început în 23 Iunie evacu­
area şi transbordarea trupelor pe ţărmul cela­
lalt al apei. Montello şi ţărmul drept al Piavei,
— afară de o mică porţiune de Mussille — sunt
iarăşi în mâna noastră. Am capturat un mare
număr de prizonieri şi mult material de război.
Numărul impresionant de cadevre de Austriaci şi
de Unguri stă mărturie nenorocirei şi capitulării
inamicului“ .
Marele dezastru suferit de către Armata
Austro-ungară are repercusiuni adânci în Par­
lamentele din Viena şi din Budapesta. însuşi
prim-ministrul Wekerle este silit să recunoască
în plenul Parlamentului din Budapesta, că ar­
mata Austro TT “ 1
252

tru la Piave, evaluând la mai mult de una sută

de mii, pierderile trupelor Austro-Ungare.
*

E noapte. Suntem la capul podului delà Fal­

ze. Ascultăm clocotul apei. Abia se poate desluşi
conturul dealului Montello.
— Intrăm iarăşi în linie, vom prelua pozi­
ţiile din stânga Piavei! — dă ordin Colonelul,
Plecăm cu pas grăbit pe drumul desfundat
de obuze. La stânga noastră, peste apa blestema­
tă, Montello zace leneş în noapte. Pentru mo­
ment e linişte. Apoi iar se aprind sute şi mii de
rachete, cari îşi revarsă lumina galbenă şi tre-
murândă. De pe cota 368 (Vârful Montello) re­
flectoare uriaşe spintecă fâşii de lumină orbi­
toare în beznă.
înaintăm cu greu în focul de artificii. Lân­
gă noi Piave îşi goneşte valurile furioase în jos,
spre mare. In răstimpuri avioane uruie, se co­
boară până deasupra noastră. Stăm nemişcaţi
până ce dispar din nou în beznă.
Ne retragem de pe Montello, evacuăm po­
ziţiile atât de greu câştigate şi cu atâtea Jertfe
de sânge. Ofensiva a eşuat, nici Gen. Konrad n’a
putut rupe frontul italian sus în munţii Tirolu-
lului, la Asiago. Aici blestematul râu. Piave şi
aliatul cel mai credincios al italienilor, ploaia
şi ruperea de nori — au oprit şi zădărnicit o-
fensiva atât de bine calculată. Treviso-Lombar-
dia s’au eliberat, au scăpat de coşmarul groaz­
nic.
Soldaţii şi Ofiţeri cari zilele trecute se avân­
tau în speranţa reuşitei ofensivei, azi merg fără
cuvânt, deprimaţi.
înaintăm în marş forţat pe drumurile des­
fundate. Trebue să intrăm în poziţii încă pe în­
tuneric, ca să nu se observe inamicul.
— Ei, frate Carol, duci gol geamantanul? —
întreabă un glas în întuneric.
— N’o să mai duc nici măcar ghemuri de
aţă, — răspunde tris Locotenentul Kövér
Intrăm în Moriago. Ne odihnim o jumătate
de ceas. Apoi companiile o cotesc la stânga
spre Piave. Schimbul trupelor se tace repede.
Noi, cu Comandantul Regimentului, o luăm
spre satul Giusin. In cursul marşului, Miron. or­
donanţa, îmi pierde pelerina de cauciuc.
Intrăm în Guisin deodată cu primele mijiri
ale dimineţii. Câteva case resfirate stau poso­
morâte printre arbori, fără ferestri şi fără uşi,
unele cu păreţii dărâmaţi. O luăm pe o potecă
şi întrăm într’o pădurice, la marginea căreia ne
aşezăm pe iarbă. Aici vom staţiona. Aflăm vreo
câteva adăposturi săpate în pământ, stâlpii lor
sunt putrezi şi verzi de mucegai, nu poţi intra
înlăuntru de apa care e până la genunchi. Scân­
duri, bucăţi de lemn, efecte putrezite şi murdării
de om inoată pe suprafaţa apei. Aerul e sufo­
cant. Prin uşile scunde şi întunecoase şobolani
speriaţi dau târcoale inafară.
Rămânem afară, unde ne lungim pe iarba
înaltă şi plină de apă. Umezeala ne trece prin
haină.
— Atenţie! strigă un subofiţer. Sunt scorpii
pe aici!
înspăimântaţi privim în jur. Ni-e teamă de
animalele primejdioase mai mult decât de glo­
anţe. Suntem extenuaţi, trupul ni-e ça de plumb.
Razele soarelului de dimineaţă se luptă cu greu
cu un strat de nouri cenuşii.
Aici vom sta, în locul acesta atât de trist şi
infricoşetor. Mă simt atât de singur şi nenorocit.
Duhoarea ierbii umede şi putrezifă îmi străbate
creerul, îmi vine să vomez, stomacul mi-e în
crampe. Mi-e frig, tremur în razele slabe ale
soarelui abia răsbit prin nori...
Aici petrecem ziua şi noaptea. Cazanele bu­
cătăriilor s’au impotmolit pe drum, acum ziua nu
mai pot veni după noi.
— Regimentul a preluat poziţiile! ne rapor­
tează telefonistul.
"Noaptea următoare plec la Mosnigo,, la co­
manda celuilalt Batalion. Aflu pe maiorul Polgar»
Căpitanul Vadas şi Locotenentul Dlauchy în
254

caverna, care e săpată adânc subt o casă grea

de piatră. Camerile din parter sunt umplute cu
bolovani, cari apără caverna contra obuzelor
grele. O lampă mică şi afumată de petrol, lu­
minează slab încăperea scundă şi cu aer pes­
tilenţial. Uşa cavernei e astupată cu o foaie de
cort.
Afară în noapte se aude uruiala tunurilor
grele şi a cazanelor cu mâncare.
— Acum am primit încunoştiinţarea — zice
maiorul — că, ne-a reuşit să evacuăm complect
regiunea Montello şi ca numai vreo câteva tu­
nuri au rămas acolo. Regimentele 9 şi 5 Husari,
din Divizia noastră, s’au luptat eroic şi au sufe­
rit pierderi de 60 de procente. Au reuşit să se
retragă şi ele, fără să fie observate de inamic,
aşa că în prezent nu mai avem nici un om pe
Montello, toţi s’au retras dincoace de apă.
— „Şi în Tirol a eşuat ofensiva, — spune
Căpit. Vadas, Generalului Konrad nu i-a reuşit
să rupă rezistenţa italiană. Acum ne-am împot­
molit. Ce ştii cât va trebui să stăm aici! Dacă
ne-ar fi reuşit lovitura, am fi pe câmpia largă
a Padului şi poate am fi putut forţa pacea sepa­
rată cu italienii.
— Acum rămânem aici, — zice maiorul.
Am preluat poziţiile pe un front de opt kilometri,
delà Bosco, până la Mira. Regimentele 9 şi 5
Husari au fost scoase din linia de foc şi retrase
la Piave de Solighetto, pentru a se odihni.
In ziua următoare mutăm comanda Bata­
lionului la Moriago. Suntem mai aproape de
front, la un kilometru depărtare. Casele sunt
dărâmate, abia aflăm una în stare mai bună.
Grinzi, păreţi, spintecaţi, ferestri, uşi spânzură
în aer, grămezi de piatră şi de tencuială ne în­
chid. drumul. Colo e farmacia dărâmată, sticle,
borcane sparte, recepte îngălbenite şi împrăştia­
te zac prin grămezile de tencuială şi de cără­
mizi. Aflu între ele o sticlă cu „Pagliana“ , me­
dicament pe care l-am cunoscut încă în copilă­
ria mea, când îl aduceau muncitorii italieni de-
 255

la Fabrica de cherestea, tatălui meu. In jurul

farmaciei miros de medicamente.
Mai la vale e biserica, interiorul e golit, pic­
turile deteriorate, pânzele spânzură în aer pe
pereţi. Răcoare şi miros de tămâie străbate îna-
fară prin uşa dărâmată. _
In mijlocul pieţei aflăm o casă în stare mai
bună. Ne oprim aici. Subt casă aflăm o cavernă
din beton armat. Aici ne ascundem în timpul
bombardamentului. Când e linişte, ne urcăm în
camerele delà parter şi delà etaj, unde e şi can­
celaria Batalionului. Mă instalez şi eu într’una
din camerele delà etaj. Ferestrele camerei sunt
cusute cu scânduri. E semi-întuneric.
Când începe bombardamentul fugim cu toţi,
în goană, în cavernă. De zece, de douăzeci, trei­
zeci de ori se repetă fuga aceasta speriată. Cu­
noaştem deja foarte bine şueratul obuzului în
aer. Ştim de unde vine şi unde o să cadă. Atât
de mult ni s’a perfecţionat auzul.
Uruie, şueră obuzul pr'
— Ăsta merge înapoia noastră, — zic sol­
daţii.
Altul uruie şi plânge:
— Ăsta o se cadă în apropiere, — spune
altul.
Şi deodată un şuerat ascuţit, izbitura sgu-
duie pământul şi casa de piatră. Ţigle, pietrii,
scânduri sboară prin aer şi printre casele cari
se dărâmă. Presiunea aerului intră până în ca­
vernă.
Ziua când e linişte, şedem sau stăm lungiţi
în camerele noastre, nu cutezăm să eşinTla aer,
la soare, căci ne observă duşmanul de pe cul­
mea dealului Montello şi imediat ne bombar­
dează.
Când se lasă noaptea, în întuneric putem
eşi, în faţa cavernei, de unde privim îngroziţi
conturul negru şi nemişcat al dealului bleste­
mat, cât şi fâşiile de lumină cari sfredelesc la
mici răstimpuri bezna, iscodind poziţiile noas­
tre. Ca un şarpe uriaş şi lat de argint sclipeşte
256

râul ucigaş în lumina reflectoarelor cari ne pân­

desc.
Când auzim dinspre Nervesa, sau Montebel-
luna bubuituri de tun, atunci fugim cu toţii, go­
niţi, în umezeala cavernei.
Bucătăriile sunt înapoia frontului, în locu­
ri adăpostite, acolo fierb mâncarea Numai no­
aptea târziu, pot veni până la noi. Ni-e interzis
să facem foc pentrucă-1 observă inamicul. Când
soseşte mâncarea ne repezim cu toţii ca lupii
flămânzi asupra alimentelor sleite: supă de carne
răcită, fripturi unsuroase, cafea neagră răcită,
înghiţim în grabă, aproape toată cantitatea ce ni
s’a adus. Ziua apoi flămânzim. De multe ori duş­
manul ţine subt bombardament drumul, atunci
chesoanele se poticnesc, sau sunt izbite de obuze,
— şi noi rămânem fără mâncare.
Pâinea nu se mai poate consuma. Simţim
şi noi sărăcia şi nenorocirea celor de acasă.
Pâine fabricată din ovăz şi din tărâţe, cu fire
galbene de paie prin ea. Este adusă în saci şi ni
se măsoară cu lingură, căci este aproape numai
mărunţiş şi praf uscat. Mâncăm cu Jingura fă-
rămiturile.
Ziua, afară arde soarele fierbinte de Cuptor
dar noi în cavernă, sau în camerele închise cu
scânduri, tremurăm de frig.
In tranşee starea sanitara a soldaţilor şi a
ofiţerilor se înrăutăţeşte zi de zi. Oameni cu
faţa pământie, cu haina mucegăită se prezintă
la vizita medicală din zori de zi. Enterite, fri­
guri, oameni tremurând, îndobitociţi, ruini de
corpuri omeneşti.
E îngrozitor! Să stai lungit zile de arândul
pe pământul ud, în ploaie, în şanţ, sau în bătaia
soarelui fierbinte, flămând, setos, sau în caverne
scunde de pe păreţii cărora cad ritmic picuri
grei de apă pe corpurile chinuite!
Aşa trece zi de zi, luna fierbinte a lui Cup­
tor, atunci când acasă, la ţară, oameni înbujo-
raţi la faţă cosesc spicele de grâu în soarele fier­
binte.
 257

Intr’o zi primim o veste tristă: colegul nos­

tru, medicul Căpitan Balogh, delà Regimentul 5
Husari, care a fost grav rănit în ziua a do ;a a
ofensivei delà Montello, a murit în septicemie
la Budapesta. Tristeţea ne cuprinde sufletul. îmi
deplâng sincer camaradul iubit. Doi ani de zile
am fost legaţi unul de altul pe front printr’o
caldă armonie prietenească. Acum l-am pierdut!
Intr’ o noapte, în faţa noastră, la Malboţr-
gheti forţele italiene trec cu pontoane — neob­
servate — şi protejate de întunericul nopţii, —
peste Piave, atacându-ne liniile. Ne surprinde
atacul neaşteptat. Poziţiile Căpitanului Herman,
delà compania 2-a, sunt asaltate şi cuprinse.
Suntem în caverna, unde jucăm cărţi pe
fundul unui butoi, la lumina palidă al unui o-
paiţ şi aşteptăm, flămânzi, sosirea bucătarilor cu
mâncarea.
Explozii ascuţite de grenade şi ţăcănit de
mitralieră ne trezesc din joc.
Telefonul sună alarmant:
— Atacă italienii poziţia Companiei 2-a, ne
strigă telefonistul ghemuit în colţ.
Ne repezim în curte, unii ne urcăm fugind
în podul casei, la locul de observaţie.
înaintea noastră, pe câmp lupte cu grenade
de mână, explozii surde, ţipete... Ura!... Ura!..,
Avanti!... Avanti!....
Atacul prin surprindere ne-a tulburat. Mi-e
teamă.
Auzim jos ordinele şi ţipetele aspre. Se ce­
re prin telefon, foc aspru de baraj pe Piave.
Nu ne putem orienta, e noapte, nu putem şti
ce forţe inamice au trecut dincoace de apă.
O ştafetă aleargă sufocat şi gâfâind:
— Compania a 2-a a fost respinsă din tran­
şee — ne spune. Am părăsit linia l-a de apărare.
Oamenii s’au retras pe linia Il-a.
Exploziile şi ţăcănitul mitralierelor sună tot
mai aproape.
— Să intre în foc şi rezerva! — strigă ma-
orul.
#■

17
258

Lupta se dă în apropriere noastră. începem

contra-atacul. Apoi asalt cu baioneta. La stânga,
Căpitanul Reiber intră în flancul drept al ina­
micului, învăluindu-i forţele înaintate. Râpăit in­
tens, ţipete disperate. înjurături, blesteme, ţipe­
te, ordine se amestecă într’un concert înfioră­
tor. Sus în aer încep să şuere obuzele grele. A
început focul groaznic.
— Lucreaiză bine şi precis artileria noastră!
— strigă de sus, din podul casei observatorul.
— Este un foc de baraj puternic, — zice
Căpitanul Vadas. Nu cred să mai poată trece alte
unităţi de italieni peste apă, iar cei trecuţi nu
se mai pot întoarce. Ii vom captura pe toţi.
Deasupra Piavei expodează sute de şrapnele
ici-colo rachete luminează pe o clipă întinderea
neagră.
Aşteptăm neliniştiţi şi înfriguraţi desfăşura­
rea luptei.
Căpitanul Reiber ne anunţă prin telefon:
— Am atacat în flanc duşmanul şi l-am res­
pins cu baioneta din şanţurile noastre. Nu cred
să fi venit forţe mari peste apă.
Spre zorii dimineţii lupta încetează. Răni­
ţii vin mereu, gemând, abia pot distinge în lu­
mina mohorâtă figurile palide ale nenorociţilor
soldaţi: Toth-Kovâcs, Ion Pilan, Kabok, Ion Dan
Imre Iozsa, Pâlfi Ludovic, Tóth Ştefan, Kiţescu
Vlago, Reca Martin, Orovez, Czeko toţi răniţi
de gloanţe şi de baionete.
Sanitarii asudaţi aduc pe targă un grav ră­
nit italian:
E Giacomo Rizzo, subofiţer, băiat tânăr şi
bine închegat, are braţul şi piciorul drept sfărâ­
mat, răni adânci la cap. Ţipă îngrozitor:
— Mamma mia!... Mamma mia!....
Pansez în grabă pe nenorocitul soldat, îi dau
şi medicamente calmante, dar tot nu încetează
să ţipe. Nu-1 mai pot asculta.
In lumina mohorâtă a dimineţii e infiorăr
îoare faţa lui nebărbierită, plină cu noroi şi
 259

fum. Il compătimesc şi ceilalţi răniţi şi-l mâîi-

găie mereu cu vorbe ungureşti şi româneşti.
Camera locului de ajutor e plină cu răniţi.
Aşteptăm să se însereze, ca să-i putem transpor­
ta înapoia frontului.... Intre ei mulţi prizonieri
italieni, răniţi şi ei... Delà aceştia aflăm că, două
Batalioane au fost pregătite să treacă apa şi să
formeze un cap de pod la Moriago. După ei ar
fi venit şi alte forţe însemnate. Focul artileriei
însă le-a împiedicat planul. S’au retras fugind
spre Piave în focul ucigător. Unii sfâşiaţi au
pierit în valuri.
Dimineaţa suntem bombardaţi cu gaze as­
fixiante, gaz numit „Crucea galbenă“ . Toaca de
fer, care dă alarma, ne umple de o groază ne­
bună.
După un răstimp aud glasul maiorului Pol­
gar :
— Căpitanul Juhász e otrăvit cu gaze la
punctul Fontigo! Fugi repede, doctore! Dă-i a-
jutor!
Alerg spre tranşeele din stânga, din marginea
râului Piave, pe câmpul deschis, printre grădini
şi printre arbuşti de duzi şi viţe de vie. In urmă,
doi sanitari fug bălăbanindu-se cu targa. îm i
pipăi mereu masca de gaz, legată de gât, iar când
ajungem în apropierea tranşeelor ne punem
masca şi intrăm în şanţuri.
Pe căpitan îl aflăm imobilizat în adăpostul
maiorului Rozsaffy, cu respiraţia superficială, vâ­
năt la faţă şi la buze. II ridicăm în grabă şi fu­
gim cu el prin şanţul întortochiait. Ne sufocăm
sub mască, sudori grele curg în şiroaie pe corpul
înfierbântat, pieptul îmi plesneşte. Capul mi-e
greu sub casca de oţel, urechile îmi ţiuie. Unul
dintre sanitari se poticneşte şi se rostogoleşte.
Apuc eu targa cu povara grea' şi-o luăm gâfâind
tot înainte. Ne lovim de redanele ce ne stau în
cale prin şanţul întortochiat, ne poticnim. Nu
mai pot suporta masca blestemată, mă îneacă,
îmi simt faţa umflată, buhăită, ochii îmi ard ca‘n
jăratec în orbită. Ne oprim o clipă. Rupem mas-

17*
260

ca (ie pe faţă, un miros acru de fân putrezit îmi

intră prin nările umflate. Suntem pe câmp des­
chis, dealul Montello e în stânga noastră, II simt
par că ar fi un ochiu hidos de uriaş care mă
priveşte. O luăm mai departe în pas alergător şi
ajungem istoviţi şi bălăbănindu-ne cu targa, cu
genunchii tremurând la Moriago, la locul de a-
jutor. Cădem sdrobiţi de oboseală în faţa lo­
cului de ajutor. Junghiuri ascuţite îmi străbat
corpul chinuit, inima-mi vrea să spargă coşul
pieptului. Abia mai pot respira, şiroaie fierbinţi
îmi curg în dâre groase pe faţa-mi congestionată
şi pe corpul istovit.
Salve de obuze şueră prin aer, troznituri
groaznice se aud prin apropriere. Aerul cald tre­
mură şi ne îneacă...
Urmează zile mai liniştite. Aerul cavernei
şi ai camerelor întunecate ne slăbeşte tot mai
mult forţa şi rezistenţa. Ochii ni se înfundă în
cearcăne negre în faţa mohorâtă. Ne urăm unii
pe alţii. Din trupurile şi hainele noastre emană
mirosuri infecte. Nu mai putem rezista.
Afară e cald, soare fierbinte, iar noi ne o-
filim şi sgribulim în cavernă.,
Aşteptăm ceas după ceas să ne schimbe, dar
am fost uitaţi aici, în locul acesta blestemat. Să­
ptămână după săptămână trece şi noi suntem
încă tot aici, încarceraţi. Câte odată ne furişăm
ca şi nişte afurişiţi printre casele dărâmate, a-
păraţi de garduri, ziduri şi mormane de pietriş
şi alergăm la râuleţul mic care curge prin mij­
locul satului, în dosul bisericei de piatră. Ne
cade aşa de bine apa limpede şi rece: ea ne ră­
coreşte piciorul obosit şi umflat de atâta trudă.
Ne spălăm încet şi plini de frică şi ne uscam
vestmintele în bătaia razelor fierbinţi.
Intr’o după amiază şedem cu Dlauchy şi. cu
Kulka pe malul râuleţului curat, apăraţi de tufe
şi de zidul bisericei. Vorbim încet privind cum
se scurg valurile iuţi. De după turnul bisericii
înalte, Montello pare un vierme gras şi verde,
tolănit şi nemişcat în bătaia soarelului, în şe­
 261

sul câmpiei Veneţiene. Pe deal, între arbori,

dungi galbene de pământ răsturnat arată pozi­
ţiile italiene.
E linişte adâncă. Numai aerul tremură în
căldura soarelui de vară.
Deodată simt, cum îmi fulgeră prin spate un
fior rece. Ochii îmi vibrează. Mi-e frig, tremur.
Dlauchy mă priveşte speriat:
— Cei cu tine, .camarade? — mă întreabă el.
Ţi-e rău? Eşti atât de palid.
Dinţii îmi clănţănesc în gură. îm i strâng pe
corp vestonul. Kulka mă prinde de subsoară şi
plecăm astfel spre casă. In faţa mea Montello
şi casele încep să danseze. Dinţii îmi clănţănesc
mereu, abia pot îngâna câte-uni cuvânt.
Mă trântesc pe duşumea pe patul meu făcut
din iarbă. îmi trag pe mine tunica înblanită,
soldaţii mei, Orgonaş şi Miron mă acopăr cu pă­
turi de lână. Capul îmi ameţeşte, simt lovituri
surde, ca şi când mi-ar bate capul cu măciuca...
Tremur... Mi-e frig groaznic. In camera plină
de duhoare e semi-întuneric, ferestrele sunt bă­
tute cu scânduri, numai printre crepăturile lor
mai străbate câte-o rază slabă de soare. Corpul
mi-e greu, simt că se învârteşte casa cu mine...
Afară şuerături se aud, explozii sguduie ca­
sele din jur. Noui explozii... detunături... case se
dărâmă... Noui lovituri de măciucă în creerul
meu fierbinte.
Miron fuge în sus, pe scările de lemn:
— Domnule Locotenent veniţi repede în ca­
vernă! Iarăşi ne bombardează italianul! — îmi
strigă.
Plin de dureri sfâşiitoare mă ridic cu greu
de pe patul înfierbântat şi încins de căldura tru­
pului meu, şi cu genunchii tremurând cobor în
cavernă.
Aflu acolo pe maiorul Polgar, căpitanul *
Vadas, pe Dlauchy şi pe ceilalţi ofiţeri, telefoniş-
ti, ordonanţe, înghesuiţi unul într’ altul: De sus,
din bolta cavernei picuri de apă' cad ritmic pe
oameni încremeniţi şi muţi. Sudori reci mă cu-
 262

prind. Picuri reci de apă cad cadenţat pe faţa-

mi albă transpirată, pe gât şi pe mâini.
Mă retrag sgribulind într’un colţ pe o gră­
madă de bolovani. Afară se aud sgomote uriaşe,
bucăţi de piatră, cărămizi, ţigle, scânduri şi pă­
mânt sboară în aer şi se lovesc de ziduri.
Bombardamentul încetează. Ies din cavernă
şi urc din nou în camera delà etaj, unde mă
trântesc ca un obiect fără suflare, pe aşternut.
Capul îmi ţiuie, simt cum arterele îmi svâcnesc
în creer. Mă umple apoi un val de căldură Mă
chinuie setea. Cu ochi larg deschişi privesc în­
căperea întunecoasă.
! Mâna îmi caută mereu lănţisorul-amulet legat
/ de gât, pe care-1 port din prima zi a răsboiului
şi care mi-a dat încredere că voi scăpa cu viaţa
din războiu. Simt şi acum — în chinul boalei —
ca îmi va apăra viaţa. Lângă el e săculeţul dăruit
de mama, cu pământ de-acasă cu miros de smir­
nă şi de busuioc. In cealaltă mână strâng scri­
soarea ultimă ce-am primit-o, încercând a zecea
— sută oară să o citesc, dar literele ei îmi fug
înaintea ochilor aprinşii în fierbinţeală, şi în
semi întunerecul camerei.
Aştept mâna răcoritoare a mamei, aştept fi­
gura ei blândă să apară în iadul acesta bleste­
mat şi să-mi răcorească fruntea înfierbântată.
Mamă!... aşa ca de mult, în senina mea copilărie,
când mâna ta îmi netezea fruntea fierbinte şi-mi
afla alinarea durerii... 1
Ce departe sunt de mângăerea mamii!
Afară iarăşi uruială infernală* tunete, ex­
plozii, sus în aer şueră prelung obuzul greu, ca
un car ferecat, încărcat cu povară. Izbitura gro­
aznică scutură din măruntaie casai de piatră.
Simt că pământul s’a mişcat sub mine,
. Miron Zaharie urcă repede pe trepte. Gâfâ­
ind şi plângând, mă roagă iarăşi:
Domnule Doctor! veniţi în cavernă! Iarăşi
trag italienii. Obuzele cad aici, în vecini — îmi
strigă. Auziţi detunătura? A sărit în aer casa din
vecini!
 263

Cu capul greu, cu genunchii tremurând mă

agâţ de ordonanţă şi cobor cu greu în cavernă.
După trecerea bombardamentului urc iarăşi
la etaj. Mă prăvălesc pe duşumea. Nu mai pot
rezista, gâtul mi-e uscat, mă îneacă, din iarba
putrezită duhori grele îmi întră în creer. Greaţa
mă chinuie într’una.
Miron vine din nou fugind pe trepte:
— Domnule Doctor! Pentru Dumnezeu, ve­
niţi în cavernă. Iarăşi ne bombardează inami­
cul !
Nu mă mai pot ridica de pe vatră, mă ros­
togolesc înapoi pe patul de iarbă. Miron plânge,
mă imploră, încercând să mă ridice.
Afară detunături, izbituri, sguduituri infer­
nale. Tremură pământul şi casa de piatră.
Nu mai pot. Mă doare fiecare părticică, jun-
ghiurile îmi sfâşie corpul.
— Lasă-mă în pace, Miron — îi strig. Dă-mi
pace. Te împuşc de mai încerci să vii după mi­
ne... Marş afară... Dă-mi pace — îl implor...
Miron iasă plângând din încăpere. Rămân
singur. Casa se învârteşte, timpul joacă cu mine.
Prin crepăturile scândurilor delà fereastră fâ­
şii slabe de soare străbat în camera întunecată.
Figuri stranii coboară pe suliţele de lumină —
pitici şi uriaşi, cari se apropie rânjind de mine,
mă înconjoară şi mă lovesc cu ciocane grele,
Sună greoi lovitura. Sângele îmi creapă ţeasta.
Aşi vrea să strig: Miron! Miron!... Mamă! Mamă.
Dar graiul mi se îneacă în gâtul uscat... Alte
figuri intră în casă rânjind şi dansând, şi-mi iz­
besc creerul... Simt că mă învârtesc în înfinit...
Apar apoi camarazii mei căzuţi în lupte, cu râs
straniu pe buze... Stane Gheorghe, Zavrel.. Grä­
ber... Pap, Gal, Schneider, Tecler, Galzo... Regi­
mentul... Cruci de lemn legănându-se în vânt...
AiureR... Apoi mă prăvălesc în bezna infinită...
Ceasuri dearândul zac în nesimţire. E no­
apte târzie când mă trezesc. Lângă mine stau
soldaţi mei credincioşi — Orgonaş şi Miron.
Miron îşi frânge mâinile şi plânge. De pe o
264

fereastră au ridicat obloanele de scânduri. Aer

de mare, curat şi înviorător — aerul Veneţiei —
întră în cameră, izbindu-mi faţa asudată. Trag
în plămâni aerul dulce...
Afară cerul albastru arde în jăratecul mili­
ardelor de stele. De departe, dinspre Monte Tom­
ba şi dinspre Monte Grappa, vântul domol al
mării ne aduce sunete de explozii surde.
In faţa casei, în strada îngustă scârţie ro­
ţile- grele de fier, castroanele şi cazan ele se iz­
besc cu zgomot. Glasuri de oameni se aud din
întuneric: au sosit bucătarii, cazanul cu mân­
carea de mult răcită. Pentru noi — viaţa!
 * *

Prăbuşirea
»
?

A cincia' oară cad frunzele vestejite de pe

arbori şi încă nu s’a sfârşit blestemul. In răz­
boiul crunt de patru ani, forţa de organizare
şi de rezistenţă germană a înfăptuit minuni. Jur-
împrejur încolţită de inamici puternici totuşi
ţine încă frontul uriaş, înfipt adânc în pământul
duşman Forţa germană rezistă puternic în P o ­
lonia, Alsacia-Lorena, Belgia, Muntenia şi Serbia
şi până departe pe câmpia Veneţiană. Acesta-i
bilanţul celor patru ani de război crâncen. De
patru ani încercuiţi aproape hermetic, privaţi de
legăturile de aprovizionare, acasă cu populaţia
flămândă, sdrenţuită se menţin încă eroic pe
pământ străin. Apăsarea externă a contra ba­
lansat-o până acum coheziunea internă. Acum
însă populaţiunea de acasă, flămânzită şi exte­
nuată slăbeşte disciplina. Acasă foamete, car-i
nete de alimente, în special in Germania şi
Austria, unde populaţia face coadă de dis de di­
mineaţă până în noapte, în faţa magazinelor de
alimente. Revolta creşte din zi în zi. Populaţia
nu mai vrea război. Doreşte pace.
Chiar şi’n parlamentele Puterilor Centrale
se ridică glasuri cari pretind pacea. E zadarnică
severitatea cenzurei, căci cei de pe front află
mizeria celor de acasă şi durerea aceasta slăbeşte
disciplina celor^patru ani de eroism.
266

Intre astfel de împrejurări trimite Monarhia

Austro-Ungară, în 18 Septemvrie 1918, cererea
de pace, predată nunciului papal din Yiena. Mo­
narhia a obosit în luptă, doreşte pace. Puterile
Centrale recunosc acum că rezultatul decisiv nu
se poate câştiga prin arme. Chiar şi ziarele scriu
în sensul acesta. Un ziar din Budapesta scrie:
„Aliaţii sunt de acord şi declară cinstit, că răz­
boiul acesta nu se poate termina cu forţa armată.
Conducătorii Antantei se vor convinge în scurt
timp şi ei, că ei mai puţin vor putea învinge“ .
Pe frontul de Vest însă ofensiva Mareşalului
Foch aduce rezultate îmbucurătoare trupelor
Antantei. Pas cu pas înaintează trupele lui Poch-
iar apăsarea groaznică îndoaie încet dar sigur
frontul German.
La Est forţele ruseşti nu mai figurează în­
tre puterile Antantei. Puterea nouă rusească
luptă cu greutăţi enorme interne — contra re­
voluţii în inima imensei ţări, legiunile Ceho-Slo-
vace în Siberia îndepărtată şi cu trupele albe
care lupta din răsputeri contra nouei orândueli.
La orizontul rusesc America şi Japonia stau şi
pândesc cu arma în mână.
Pretutindeni sânge vărsat şi vaet.
Monarhia Austro-Ungară aşteaptă nerăbdă­
tor primirea ofertei ei de pace. Dar şi în interio­
rul ei, şoviniştii, partidele de dreapta' combat
vehement încercările de pace. Tot aşa şi în Ger­
mania, unde ziarele de dreapta atacă furios ce­
rerea Monarhiei.
In Germania Generalul Kainz scrie urmă­
toarele:
„Dincolo vreau să ne fure cinstea şi pâinea.
Cu toate frazele democratice ale lui Vilson, Loyd
George şi Clemenceau, asta e ţinta lor adevărată.
Domnii acestea vreau să execute politiceşte şi
economiceşte Germania, ca să formeze apoi lu­
mea după bunul lor plac. Sunt tirani aceştia, în
haina blândă de demagog şi tiranizează popula­
ţiile lor numai pentru că majoritatea acestor po­
 267

poare a fost orbită de ura faţă de germani“,

(Deutsche Zeitung).
Puterile Centrale aşteaptă pasul hotărîtor
delà America, dair această speranţă se spulberă
repede, căci America, prin Yilson refuză net pro­
punerea de pace a Monarhiei.
Presa antantei scrie articole fulminante con­
tra propunerilor de pace ale Puterilor Centrale.
După „Associted Press“ , efective conciliabule
se pot face numai atunci, când Puterile Centrale
vor primi fără condiţii punctele lui Vilson. Intre
aceste puncte se află: evacuarea completă a Ru­
siei, predarea Alsaciei şi Lorenei, corectarea et­
nografică a graniţei Italiene, evacuarea teritorii­
lor franceze ocupate în prezent, a României,
Sârbiei, Belgiei şi Muntenegrului, refacerea aces­
tora, cedarea unui port maritim Sârbiei, Darda-
nelele port liber, autonomia naţionalităţilor din
Austria, Ungaria şi Turcia şi crearea unui stat
Polon independent din toate teritoriile locuite
de Poloni.
In senatul francez Clemenceau se ridică con­
tra notei Puterilor Centrale: „Intre crimă şi
drept nu poate fi pertractare. Nota trebue să o
plătească Germania! Când Germania a început
războiul şi până când a cucerit teritorii, n’a a-
mintit niciodată că lupta aceasta nu se poâte de­
cide prin arme. Numai acum vorbeşte aşa. Acum
în schimb, Antanta crede în victoria forţelor ar­
mate. O jumătate de secol a suferit imperiul
francez neîndreptăţiri umilitoare din partea ina­
micului, care nu ne putea ierta că am salvat din
naufragiu, credinţa în dreptatea imanentă şi în
libertate. Vorbele germane au fost pumnul de
oţel, praful uscat de puşcă şi tăişul săbiei. In
sfârşit clipa, când „Domnul presupus al lumii”
— împăratul Wilhelm — s’a hotărât să supri­
me mândria popoarelor libere, care au cutezat
să înfrunte domnitorul acela, care din robia pro-
)riei sale ţări a dedus că şi la celelalte popoare
Îipseşte avântul simţămintelor nobile. Noi am
ştiut-o de mai înainte, dar Germania sdrobită
268

abia de éri a început să înţeleagă ce fel de oa­

meni îi stau în faţă... După patru ani plini de
glorie, destinul a adus retragerea forţelor impe­
riale în faţa popoarelor libere. Ziua prorocită de
mai mult de o jumătate de secol de către instinc­
tul nostru naţional — a sosit. Copiii sunt la ter­
minarea maréi opere începute de părinţi. Cine-ar
putea să vază în vis timpuri mai frumoase? Noi
am căutat numai pacea! Noi dorim numai pace
dreaptă, pentruca aceia, cari ne vor urma, să fie
scutiţi de grozăviile trecutului“ .
Pe frontul militar Mareşalul Foch dă răspuns
notei Puterilor Centrale, declarând marea ofen­
sivă contra liniilor Siegfried, pe frontul Italian
Generalul Diaz atacă cu forţe mari, iar la Sud,
Sarail.
Cererii de pacea i-se răspunde cu arme.
Popoarele Monarhiei sunt in fierbere. Cehii
au simpatizat pe faţă, delà început cu Antanta.
Regimente ceheşti întregi, cu drapel şi cu mu­
zică, au trecut la Ruşi. Acum şi slavii delà Sud
se mişcă, doresc şi ei unitatea tuturor slavilor
de Sud, într’un stat liber-naţional, chiar şi Po­
lonii — poporul alintat ai Austriei — vreau să
se deslipească de Monarhie, făcându-şi statul lor
naţional.
Greutăţile interne ale Monárhiei se îngră­
mădesc. Dezertori de pe frontul italian inundă
pădurile Croaţiei, formându-şi un cadru revolu­
ţionar bine organizat — aşa numitul Zeleni Ka­
der, — zi de zi se măreşte numărul celor dezer­
taţi de pe la unităţile din front, iar populaţia ci­
vilă simpatizează şi alimentează aceste forma­
ţiuni revoluţonare. Siguranţa drumurilor şi căi­
lor ferate e periclitată.
In haosul acesta, care se întinde pretutin­
deni, trimite Regele Carol al IV-lea pe contele
Ştefan Tisa la Zagreb şi în Bosnia, ca să salveze
situaţia.
Contele Tisza se prezintă îmbrăcat în haină
militară de colonel de Cavalerie, între Croaţi,
Bosnieci şi Musulmani, încercând cu mână as­
 26£

pră să oprească evenimentele şi să stingă pati­

mile. Insă în loc să potolească patimile aprinse,
varsă ulei pe focul care mocnea de mult.
Politicianii croaţi se bucură că Tisza a fost
trimis cu misiunea împărătească. Nici nu se pu­
tea face un serviciu mai mare naţionalităţilor
Sud slave. Tisza, — zic ei — este omul trecutu­
lui şi nu al viitorului. Şi de fapt misiunea conte­
lui Tisza se sfârşeşte cu eşec.
La Sud, pe frontul bulgar-macedonean situa­
ţia militară e disperată. Bulgarii nu mai pot re­
zista forţelor inamice. Tot mai mult îşi află loc
deprimarea, oboseala şi spiritul revoluţionar în
unităţile bulgare, aşa încât Guvernul bulgar se
vede nevoit să ceară armistiţiu.
Frontul delà Sud s’ a frânt.
Defecţia bulgară are un efect fulgerător a-
supra popoarelor Monarhiei şi asupra soldaţilor
de pe front. Puterile Antantei acum atacă cu
forţe îndoite. In Apus, delà mare până la hota­
rul Elveţiei atacă Mareşalul Foch. Intre Reims
şi Verdun s’au defectat liniile germane, linia de
apărare Siegfried s’a îndoit şi ea. Verdunul a
fost eliberat.
Puterile Centrale fac sforţări supraomeneşti
pentru a reconstitui frontul delà Sud. Insă totul
e zadarnic.
In 1 Octombrie Vilson adaugă încă cinci
puncte condiţiilor de pace:
„Justiţie dreaptă, drepturi egale pentru toţi,
interesele unor naţiuni nu se pot suprapune
intereselor generale ale popoarelor;
în cadrele Ligii Naţiunilor nu se vor putea
încheia alte alianţe;
orice asociaţie separată şi boicotul se elimi­
nă, căci numai Liga Naţiunilor va avea dreptul
de-a lua măsuri contra Tenitentului, prin retor-
ziuni economice;
orice acord internaţional se va aduce la cu­
noştinţa Ligii Naţiunilor“ .
— După Vilson __ „idealul naţional tot mai
mult pierde din întâetate, lăsând loc planurilor
270
1
comuine ale unei lumi civilizate. Iar ţelurile a-
ceslça nu le arată bărbaţii de stat, ci popoarele
înşild. Bărbaţii de stat sunt numai interpreţii
sentimentelor popoarelor pe care le prezintă.
Germania înzadar aleargă cu condiţiile ei de pa­
ce, lumei nu-i trebuesc condiţii de pace, ci, vic­
toria definitivă a dreptăţii“ .
In parlamentul Austriac au loc discuţii ve­
hemente. Cehii pretind tot mai agresiv Statul au­
tonom Cehoslovac. Deputatul Stanek spune răs­
picat:
„Cehii, pe cari Austria i-a subjugat, n’au
vărsat benevol nici un picur de sânge pentru
Puterile Centrale. Cehii doresc frontul Statelor
slave delà Danzig — prin Praga __. până la
Adria“ .
Evenimentele revoluţionare se precipită. In
4 Octombrie ţarul Ferdinand al Bulgariei e silit
să demisioneze.
In 5 Octombrie Puterile Centrale oferă din
nou armistiţu lui Vilson. Ca bază de discuţii ac­
ceptă cele patrusprezece puncte ale lui Vilson1.
Oferta de pace a Monarhiei:
„Monarhia Austro-Ungară, care a continuat
războiul numai ca măsură de apărare, acum din
nou îşi manifestă dorinţa ca să pună capăt văr-
sărei de sânge şi ca să facă posibilă o pace dre­
aptă, cinstită, deci se adresează cu aceasta cere­
re Preşedintelui Statelor Unite ale Americei, pen­
tru ca să încheie cu el şi aliaţii săi armistiţiul
imediat pe uscat, pe apă şi în aer şi ca să pur­
ceadă la pertractările de pace“ .
Baza de plecare al acestor pertractări le for­
mează punctele lui Vilson.
1. Toate tratatele de pace vor fi publice.
1. Libertatea navigaţiei marine.
3. Ridicarea restricţiunilor economice.
4. Dezarmarea naţiunilor.
5. Rezolvarea în mod cinstit şi sincer a pro­
blemei coloniilor.
6. Evacuarea teritoriilor ruseşti.

4
 7. Evacuarea Belgiei.
8. Eliberarea teritoriului francez, refacerea
şi repararea nedreptăţii cauzată Franţei în anul
1871 prin anexarea Alsaciei-Lorenei.
9. Corectarea frontierei Italiene după linia
etnografică.
10. Autonomia popoarelor din Austro-Unga-
ria.
11. Evacuarea României, Serbiei şi Munte-
negrului.
12. Autonomia naţionalităţilor din Turcia,
libertatea strâmtorilor Dardanele.
13. Refacerea Poloniei.
14. Se va forma Societatea Naţiunilor.
In interiorul Monarhiei problema maghiară
se impune tot mai imperios. Radicalii maghiari,
social-democraţii şi independenţii, pretind tot
mai energic ruptura delà Austria. Grupul parla­
mentar al contelui Karolyi pretinde pacea sepa­
rată şi imediată, cât şi separarea naţiunei ma­
ghiare de influenţa Germană.
Evenimentele curg vertiginos, presiunea acu­
mulată va sparge rezistenţa disperată. Curentul
sângeros năvăleşte către prăpastia adâncă şi nu
este putere omenească care să-l poată opri.
Ungurii, orbiţi de visul Imperiului milenar,
cer stat independent, naţional. Reprezentanţă
separată la Conferinţa de pace, ruptură de Aus­
tria, viaţă naţională, drepturi vamale separate
şi bancă de emisiune, integritatea Statului ma­
ghiar, drum la mare, niciun amestec strein în
afacerile interne, ca ei singuri să-şi poată orga­
niza viaţa lor de Stat pe baze pur naţionale ma­
ghiare. Nici un particularism şi nici o altă for­
maţie a naţionalităţilor nu pot avea loc în statul
maghiar.
Politicianii maghiari nici azi nu văd pră­
pastia spre care îi duce vertignos curentul. Pa­
tima naţională îi orbeşte. Şi acum, în ceasul al
doisprezecelea, când totul pârăie, se clatină şi se
dărâmă, ei discută şi vreau sa se menţină pe ba­
zele politicei lor nefaste.
272

Naţionalităţile vreau să se rupă din trupul

maghiar. Punctele lui Vilson definesc clar de­
terminarea liberă pentru ori care naţionalitate.
Aceasta o pretind acum popoarele subjugate.
Wekerle, Tisza încearcă cu mână de fier să
oprească puhoiul, dar e târziu. Evenimentele
care se îngrămădesc nu mai pot fi oprite de for­
ţă omenească. Monarhia a scăpat iarăşi momen­
tul oportun, când printr’o sforţare eroică ar fi
putut să-şi salveze barem viaţa. După pacea delà
Brest-Litovsb s’ar fi putut salva Monarhia prin­
tr’o pace separată cu Antanta. Atunci se putea
forma o Monarhie pe baze federaliste cu popoa­
re egale în drepturi şi în libertăţi. Dar s’a pier­
dut momentul. Acum e prea târziu.
Sfatul naţional polon a declarat Polonia li­
beră şi independentă.
In parlamentul Austriac chiar primul mi­
nistru declară că Statul Austriac nu mai are pu­
tere ca să se împotrivească tendinţelor separa­
tiste ale Cehilor.
Frontul de Vest în urma presiunei armate­
lor Aliaţilor se clatină. Situaţia militară a forţe­
lor germane e disperată. Germania se vede silită
să primească condiţiile lui Vilson, cerând în 12
Octombrie armistiţiu.
La cererea Germaniei, secretarul Statelor
Unite, Lansing răspunde:
„Nu va fi permis ca spiritul răzbunării să
tulbure pertractările de pace. Cum se va sfârşi
războiul, poporul Americei nu va mai simţi ură
faţă de popoarele care au fost numai obiecte
simple în mâna dictatorilor militari ai Puterilor
Centrale. Severitatea justiţiei drepte trebue do­
molită cu iertare, însă nu trebue să-i uităm pe
aceia cari au iniţiat groaznicele crime contra
umanităţii“ .
 Desmembrarea Austriei

Cehii proclamă la 14 Octombrie 1918 Repu­

blica independentă Cehă, dând prin aceasta lo­
vitură de graţie Monarhiei.
In 16 Octombrie Prim-ministrul Husarek al
Austriei, declară în Parlament că s’a decis fede­
ralizarea Austriei, cu patru naţiuni. Dar pasul
este întârziat. Cehii, Polonii au declarat deja se­
pararea lor şi formarea unor state naţionale, in­
dependente de Austria. Slavii de Sud, cât şi R o­
mânii dini Transilvania cer şi ei separarea şi in­
dependenţa.
Oficial numai Statul maghiar mai ţine cu
Austria. Dar numai oficial, căci marea majori­
tate a naţiunei cere şi ea complecta separare şi
independenţă.
Oficialitatea austriacă şi maghiară numai
acum vede, că una fără alta nu pot rezista ma­
réi presiuni a naţionalităţilor, numai acum văd,
când forţele centrifugale se manifesta tot mai
vertiginos, că numai colaborarea între acestea
două naţiuni au susţinut până acum Monarhia
şi hegemonia maghiară. Până acum au fost doi
camarazi pururea în ceartă. Acum unul fără al­
tul se vor distruge, cum se destrămă snopul de
grâu fără legătură. Moartea unuia aduce şi moar­
tea celuilalt camarad, căci doan erau legaţi
strâns, unul de altul.
Deputaţii români din Parlamentul din Bu-

18
274

dapesta se declară în 16 Octombrie, ca Sfat Na­

ţional Român. Iar în ziua de 18 Octombrie, de­
putatul Dr. Alexandru Vaida-Voevod citeşte în
Parlamentul Maghiar declaraţia grupului parla­
mentar Român:
— „Naţiunea Română din Ungaria vrea să
se desfacă pe vecie de Ungaria, vrea să trimită
reprezentanţii ei la Conferinţa de pace şi ea sin­
gură vrea să-şi croiască locul între naţiuni. Ni­
meni altul, decât Sfatul Naţional Român, sau or­
ganele emise de acesta — de prezent Consiliul
executiv —< nu este împuternicit ca să discute
asupra chestiunilor politice cari interesează Na­
ţiunea Română, nici sa pertracteze, nici să adu­
că deriziuni, deci toate actele cari se vor face
fără consultarea acestui organ, le declarăm nule
şi fără obligaţiune pentru Naţiunea Română.
După suferinţa şi luptele seculare poporul Ro­
mân din Austro-Ungaria îşi aşteaptă dreptul ina­
lienabil la o viaţă naţională liberă“ .
Chiar şi contele Tisza este silit să recunoas­
că în Parlamentul Maghiar, că Monarhia a pier­
dut războiul.
Alea iacta est!
Puterile Centrale primesc în 19 Octombrie
răspunsul lui Yilson, la nota ce i s’a adresat.
Preşedintele Statelor Unite îndeamnă la pertrac­
tări directe cu Consiliile naţionale ale naţionali­
tăţilor Monarhiei:
— „Preşedintele —* sună răspunsul, —. îşi
ţine de a sa datorie să comunice cu Guvernul
Austro-Ungariei, că nu poate lua în considerare
propunerile făcute, dat fiind că din 8 Ianuarie
până azi, a survenit unele evenimente importan­
te, cari au schimbat competinţa şi răspunderea
Guvernului american.
Intre cele 14 puncte, pe care le-a formulat
atunci Preşedintele a figurat şi următorul: „P o­
poarelor din Austro-Ungaria trebue să li se dea
cea mai largă posibilitate de desvoiltare auto­
nomă“ .
De când s’a scris şi spus aceasta în faţa Con-
 275

greşului Statelor Unite, Guvernul a recunoscut

că între Cehoslovacia şi Germania, cum şi Au-
stro-Ungaria, este stare de război şi că Sfatul
Naţional Ceh este de facto guvern cu drept de-a
purta război şi care este investit cu autoritatea
şi drepturile de a-şi conduce singur chestiunile
politice. Guvernul Statelor Unite a recunoscut
mai departe şi dreptul de libertate al .Iugoslavi­
lor. Preşedintele deci nu mai este în măsură să
recunoască numai autonomia acestor popoare
ca bază a păcii, ci este silit să accepte ca ele sin­
gure, şi nu el, pot se hotărască asupra acţiunilor
cari vor satisface aspiraţiile şi drepturile popoa­
relor lor“ .
In Paris s’a constituit ^Guvernul Cehoslovac,
în frunte cu Masarik preşedinte, Beneş ministru
de externe, Stepanek la război.
Un nou comunicat al lui Vilson declară ca­
tegoric: „Numai acel armistiţiu va fi primit, ca­
re va împiedica ostilităţile Germaniei. Dacă alia­
ţii ar trebui să discute cu acele puteri militare şi
cu acei domni monarhişti, cari au deslănţuit răz­
boiul, atunci Germania nu poate cere pace, ci
numai capitulare“ .
In Parlamentul Maghiar, contele Karolyi
cere imperios, în ziua de 22 Octombrie, pacea
separată:
„Cred că fiecare dintre noi — zice Karolyi
—. trebue să simtă acea răspundere care zace a-
cum pe umerii noştri. Este imposibil ca maghia­
rul să nu se revolte şi să nu răcnească la răs­
punsul care ne-a lovit obrazul. Trebue să scu­
turăm naţiunea din inerţia care-a cuprins-o.
Trebue să scuturăm Parlamentul şi să-i strigăm
că naţiunea nu suferă această nepăsare. Nu su­
feră, ca atunci, când este vorba de soarta sa, de
integritatea teritoriilor sale, de viaţa sa, să se
piardă zece zile cu intrigi, cu pertractări şi cu
pacte. Nu simt aceşti domni cum seamănă de
groaznic evenimentele de acum, cu ultimele zile
ale Bizanţului, şi nu simt cum mocneşte revolta
în sufletele chinuite?

18*
 276

Căci de ce-am ajuns în situaţia aceasta şi

de ce stăm în faţa unei păci umilitoare, o vom
şti îndată: In decursul războiului două mari pe­
ricole ne ameninţau mereu, unul a fost victoria
lui Hindenburg, care ar fi fost cimitirul indepen­
denţii Ungariei, iar al doilea continuarea războ­
iului până la complecta capitulare. Dintre acea­
stă Schylla şi Charybdis numai un singur drum
putea să ne scape, şi noi n’ am cutezat să păşim
joe el: acesta era pacea separată. Salvarea Unga­
riei a depins numai de aceasta. Am ajuns aici
graţie Guvernului şi a majorităţilor, cari ne-au
arătat lumii întregi ca mai mari germani, decât
Germanii înşişi. De aceea am primit acum acest
răspuns!
„Să nu ne legănam în iluzii. Situaţia este
foarte tragică. Dacă Germania acceptă condiţiile
de pace ale Antantei, atunci Germania va înche­
ia pace şi noi vom rămâne singuri. Este imposi­
bil să aşteptăm acest moment! Avem nevoie de
un guvern în care să participe şi social-demo-
craţii şi naţionalităţile! De acel guvern care este
gata să încheie pacea separată!“
Insă toate încercările de-a salva Monarhia
sunt efemere.
Jos, la Sudul Monarhiei, Regimentul 79 In­
fanterie, format din Croaţi, intră triumfător în
Fiume, ocupând oraşul. Semnalul revoluţiei este
dat.
Pe frontul italian armata italiană începe o
nouă ofensivă contra Puterilor Centrale.
In Germania în urma evenimentelor revo­
luţionare, Ludendorf dimisionează.
In Budapesta, în urma mişcărilor revoluţio­
nare se formează Sfatul Naţional Maghiar, care
sileşte pe comandantul cetăţii să-i predea pu­
terea.
In oraş încep ciocniri sângeroase. Mulţime
mare de cetăţeni se înşiruie subt drapelul revo­
luţionar. Soldaţii îşi rup rozetele de pe chipiu şi
le calcă în picioare. Ofiţeri şi soldaţi se îmbrăţi­
şează. Oameni împănaţi cu flori — cu erizante-
 277

me albe — forfotesc pe străzile Capitalei, cân­

tând şi chiuind.
Statul Naţional Maghiar declară ruperea de
Austria şi formarea Ungariei-Mari, independen­
tă şi liberă. Poporul maghiar serbează în delir
evenimentul, iar guvernul inou desleagă toată lu­
mea de jurământul prestat împăratului. Suntem
liberi a hotărî de soarta noastră!
Pe frontul italian, acum în descompunere,
unităţi întregi părăsesc tranşeele fără luptă şi
cântând, veseli se întorc acasă cu flori la chipiu.
Revoluţia a pornit ca un curent năvalnic, cri­
zanteme albe zâmbesc pe chipie şi pe haina mo­
horâtă de militar, în inimi bucuria eliberării şi-a
salvării.
Totul s’a sfârşit! Legăturile s’ au rupt. Scla­
vii s’au cutremurat. Forţe necunoscute se ridică
din anonimat. Punctele lui Vilson sboară în aer
şi în inimi; independenţă, libertate.
Monarhia nu mai este! Cercul de oţel, care
a ţinut atât de strâns secole de-arândul naţiona­
lităţile, s’a rupt şi sfărâmat ca un vas netrebnic.
Pe pusta ungară s’a reîntors spiritul lui Kos­
suth, poporul maghiar cântă şi se veseleşte şi nu
simte că fără camaradul de eri n’o să poată re­
zista apăsării vremii şi justiţiei care o să vină.
 Revoluţia în Ardeal
Sunt în Cluj, venit în concediu de boală pe
zece săptămâni, de pe frontul italian. Sunt nu­
mai oase şi piele, dar mulţumit că am scăpat cu
viaţă din tortura şi grozăvia frontului, unde aţâţi
camarazi şi colegi de-ai mei şi-au pierdut viaţa.
Evenimentele revoluţionare mă surprind în a-
cest oraş. In 31 Octombrie 1918 sunt chemat, cu
mai mulţi ofiţeri români din armata austro-un-
gară, la Am,os Frâncu, marele şi neînfricatul na­
ţionalist.
— Monarhia a murit! — ne zice Amos Frân­
cu. Chiar şi contele Tisza a recunoscut dezastrul.
S’a deschis drumul: suntem liberi... Viforul re­
voluţiei a rupt zăgazurile şl legăturile care ne le­
gau cu lanţuri grele. Azi, sau mâine va fi aici.
Trebue să afle sufletele pregătite! Dragii mei cor­
pii, pregătiţi-vă! Gândiţi-vă la suferinţele de vea­
curi ale strămoşilor noştri'. Horia, Cloşca şi Cri-
şan, se cutremură în morminte. Spiritul lui A-
vram Iancu e cu noi şi aşteaptă fapte mari.
Ne aşteaptă mari datorii, dragi camarazi.
Plecaţi şi organizaţi forţele rezistenţei naţionale.
E mare nevoie azi de suflete curate şi de jertfe.
Recolta este coaptă: aşteaptă numai secerişul.
Noi trebue să o secerăm! Victoria trebue să fie
a noastră. Plecaţi deci şi organizaţi forţele elibe­
rării naţionale! Adunaţi în jurul vostru pe toţi
oamenii care pot prinde arma în mână, aprin­
 280

deţi în sufletul lor ideea naţională şi ţineţi trează

flacăra conştiinţei de rasă: Grijiţî! Zile mari, vi­
for mare ne aşteaptă!...
Cu cuvintele acestea în suflet plecăm la
drum, la datorie. In oraş e mare tulburare. Po­
pulaţia stă subt imperiul evenimentelor revolu­
ţionare.
Noaptea plec spre casă, în Valea Jiului. Cu
trenul sosesc soldaţi de pe fronturi, în deban­
dadă: se simte deja viforul revoluţiei. Chiuituri
se aud în beznă.
La Teiuş mulţime mare de soldaţi au bari­
cadat gara. Pretutindeni voie bună: vocea stri­
dentă a trâmbiţelor şi clarinetelor răscoleşte în­
tunericul nopţii. Voci răguşite strigă din când în
când:
— „Trăiască libertatea!“
Răpăit de arme se aude. Din ferestrele vagoa­
nelor, soldaţii trag cu arma afară în noapte, fără
nici-o ţintă. Alţii trag în becurile electrice, care
luminează gara. Soldaţi turmentaţi, cu capela pe
ceafă, pu carabina în mână, cotrobăesc prin
compartimente, râcnind: „S’a sfârşit războiul!“
„Acasă!... Acasă!...“
Disciplina s’a topit. Cu patul armei lovesc şi
sparg uşile şi geamurile vagoanelor. Alţii izbesc
cu pumnii păreţii vagoanelor, ţipând şi înjurând.
Civili înspăimântaţi, femei, copii plângând stau
nemişcaţi şi îngroziţi prin colţul sălilor de aştep­
tare şi prin vagoane. Afară răpăitul armelor nu
mai încetează. Soldaţii turmentaţi se urcă in gar­
nitura pusă în mişcare. De jos se aud răcnete,
. înjurături, strigăte şi răpăit de arme. Soldaţii
înebuniţi de vraja libertăţii, se duc acasă ducând
cu ei fermentul dezagregării, care topeşte dis­
ciplina seculară. Ţăcănitul roţilor de fier este
înăbuşit de râcnetul soldaţilor, de răpăitul arme­
lor şi de tropotul bocancilor ţintuiţi. Uşi sunt
trântite cu sgtunot. Undi cântă, alţii se îmbrăţi­
şează şi se sărută...
Mergem îngroziţi în noaptea neagră.
Mulţime mare de soldaţi vine cu trenurile

*
 281

cari se încrucişează. Soldaţi agăţaţi de scări şi

de tampoane. Noui ţipete, chiuituri, răpăit de
arme...
Mi-e frică. Am fost ani de-arândul în război,
am văzut mari lupte şi asalturi, dar nu am sim­
ţit încă groaza aceasta în suflet. Acolo cel puţin,
ştiam de unde vine glonţul ucigaş.
Ajung în Simeria, unde aştept, în restauran­
tul murdar şi afumat, formarea trenului, care să
mă ducă în Valea Jiului. Cu trenul dinspre Arad
sosesc sute şi mii de soldaţi, cari năpădesc gara
şi restaurantul. Ei caută ofiţeri.
Un soldat înalt, cu parola galbenă, murdar
şi afumat, intră cu carabina în mână în restau­
rantul gării. E Dalmaţian. Mi-se adresează în
italieneşte:
— îmi permiteţi, domnule locotenent, să vă
tai distincţia? — mă întreabă.
Simt şi văd, revoluţia a învins, nici nu are
rost împotrivirea.
Soldatul turmentat, cu mâna tremurândă şi
cu briceag murdar îmi taie stelele delà gulerul
hainei, apoi stelele de aur mi le dă în mână,
strângându-mi mâna dreaptă:
— Servus camarade! Acum suntem cu toţii
fraţii — îmi zice.
De afară se aud ţipete. Un căpitan activ,
care s’a împotrivit degradării, pălmuind un sol­
dat, este bătut crunt şi lăsat aproape mort în ţă­
rână. Civilii speriaţi se retrag prin colţuri: toată
lumea tremură îngrozită.
Stau în mijlocul restaurantului, ciufulit, cu
gulerul hainei gol şi privesc buimăcit vârtejul vi­
forului slobozit din lanţurile disciplinei, cum clo­
coteşte, sfarmă, rupe şi distruge tot ce-ii iese în
cale. In mână-mi sunt stelele de aur de cari eram
atât de mândru înainte. Acum sunt ca o pasăre
ciufulită, fără pene, şi privesc cum se distruge
munca atâtor generaţii.
Intr’un târziu e trasă şi garnitura noastră. In­
trăm într’un vagon de clasa a IlI-a. întâlnesc
soldaţi cunoscuţi, _ consăteni de-ai mei, cari
 282

mă recunosc. Pe celelalte linii alte garnituri, ar­

hipline cu soldaţi se pun în mişcare. Gloanţe
şuieră, se lovesc în păreţii vagoanelor şi în edifi­
ciul gării. Răniţii strigă după ajutor; copii, fe­
mei, plâng şi ţipă, mărind panica grozavă.
In sfârşit, pleacă şi garnitura noastră în
amurgul serii care se lasă încet pe creasta dea­
lurilor. Mă duce „Revoluţia“ acasă. Acasă, în
căminul refăcut de mâna mamei văduvite... Ca
şi frunza ruptă delà trunchiul secular, aşa sun­
tem svârliţi noi şi bătuţi de evenimentele revo­
luţionare...
Moarte, groază, bucurie, plâns şi râs, se îm­
pletesc laolaltă...
Stăm tăcuţi pe băncile de lemn.
— Domnule locotenent! îmi zice într’un târ­
ziu un camarad, — în sfârşit venim şi noi, acasă.
După patru ani. Acum o să fie pace. Acasă mă
aşteaptă plugul ruginit şi holda înţelinită. Sunt
atât de fericit, că azi voi fi acasă, la vatra mea,
lângă nevastă şi copiii mei mărunţi...
— Va fi pace acum, — îi zic. Insă ne aşteaptă
încă zile mari şi grele. Băieţi! Trebue să fim cu
toţii laolaltă! Monarhia a murit. Nu mai este nici
împărat, nici Rege: acum noi trebue să hotărâm,
în baza principiilor lui Vilson suntem liberi a
hotărî: Vrem să ne rupem din trupul maghiar
şi să ne alipim de fraţii liberi din România, sau
nu?
— Eu aşa cred — zice un soldat bătrân, cu
faţa obosită şi brăzdată, — dacă ne lasă să ale­
gem, apoi atunci de bună seamă noi numai pe
fraţii noştri îi putem alege...
—■Aşa este! — le zic. Hotarul s’a topit. Nu
trebue să ne mai temem de penele de cocoş ale
jandarmilor unguri'. De-o mie de ani aşteptăm
învierea. Acum a sosit ceasul! De o mie de ani
plânge sufletul din noi după fraţii liberi de din­
colo de munţi. Acum ne putem întinde braţul
dincolo de graniţă. Parângul, Prislopul, Cânde-
tul, Surducul, este al nostru, toate sunt acum ale
noastre... Pământul strămoşesc este iarăşi al no­
 283

stru. Sufletul ni se bucură de bucurie mare. In­

să să nu uităm că sunt şi streini de neamul nos­
tru pe acest pământ. Pe aceştia Iii va durea des­
părţirea de fraţii lor, dar sufletul nostru, bucu­
ria noastră, trebuie să le ierte toate relele ce ne-
au făcut... Să le iertam toată batjocura oe am
îndurat delà ei, pe pământul nostru strămoşesc,
în casele noastre. Noi trebuie să uităm tot trecu­
tul dureros, de dragul învierei şi în pragul bu­
curiei mari... O nouă viaţă, plină de bucurii şi
de dreptate, trebuie să înceapă pe pământul nos­
tru! Noi ştim ce este sclavia: ştim ce e apăsa­
rea: ştim ce dureroasă este lovitura pumnului de
fer, cum doare şi mistuie forţarea învăţărei lim-
bei streine. Tocmai pentru aceia, lumea noastră
trebuie să fie curată, lipsită de ori ce brutalitate
şi de apăsarp.
Dragii mei! Numai atunci va fi complectă
victoria noastră, dacă ne putem înfrâna şi pe
noi înşine, patimile, ura şi răsbunarea din sufle­
tul nostru. Numai atunci va fi complecta, dacă
puterea care ne-a dat-o soarta noastră, o vom
un răpăit de armă.
folosi pentru tămăduirea rănilor şi nu ca să lo­
vim şi mai adânc învinsul în ţărîna umilirei.
Noi ne bucurăm, sufletul nostru saltă, hota­
rele s’au destrămat între fratele şi frate: însă să
nu uităm că lor le este durere ceeace nouă ne
este bucurie. Să uităm deci durerile îndurate şi
să le iertăm totul pentru marea noastră înviere...
Opaiţul cu ulei din tavan luminează slab fe­
ţele obosite. Se adună în jurul meu oamenii chi­
nuiţi, scăpaţi din tranşee. Roţile de fer ne duc
în căldura vetrei părinteşti. O linişte impresio­
nantă se face în vagon. Băeţii tac, numai din va­
gonul de alături străbate până la noi câte-o frân­
tură de chiuitură, glas aspru de clarinet, şi câte ^
Prin gări, oamenii chiulesc de bucuria reve­
derii. Trecem prin Haţeg, Pui, Livadia: pe ser­
pentina mare a Merişorului locomotiva ne trage
cu greu şi pufâind. Scârţie roţile de fer prin
curbe, ridicându-ne tot mai sus pe dealul Băni-
 284

ţei. Razele slabe ale opaiţului străbat cu greu şi

tremurând prin geamul aburit. Tufe, arbori negri
se văd pe dunga de deal, mlădiindu-se ca stafiile
în noapte.
Prin uşa farg deschisă a cazanului, fâşii
lungi de lumină roşie sfâşie întunericul, ca şi
coada unui bălaur din poveşti. Fumul de cărbu­
ne străbate înăuntru, se aşează pe plămânii şi pe
ochii obosiţi...
Prin tunelul lung delà Băniţa locomotiva
abia ne mai trage. Suntem în vârful dealului, —
în Băniţa.
Am ajuns acasă! Asta e lumea mea. Drumuri
bătucite de piciorul tatălui meu. Pe aici am um­
blat -şi eu, atât de des, în copilărie! Cunosc văile,
potecile şi stâncile răsfeţe.
Trecem apoi ca un vârtej printre stâncile
albe de var ale Cetăţii Bolii. Jos, în stânca uria­
şă, gura peşterii cască larg spre linia ferată.
Alunecăm vertiginos jos pe pantă. De după
cotitura Rancotului apar puncte de lumină tre-
murândă: sunt felinarele electrice din oraşul Pe-
troşeni. Am ajuns acasă. Ne ridicăm şi ne luăm
efectele în spinare.
« — Băeţi! — strig. Fiecare să-şi ia arma şi
muniţia cu dânsul! Să le păstraţi, poate va fi încă
nevoie de ele. Dacă vă chemăm, să veniţi cu
toţii!
In gară lume multă aşteaptă nerăbdătoare
ştirile mai noui.
Sunt acasă! Aerul încărcat cu fum de căr­
bune şi funingine, îmi reaminteşte copilăria de
mult trecută. Malul Jiului, locul nostru de joc,
claustrai Călugăriţelor cu Agapita şefa claustru-
lui, unde-am urmat clasele primare, Parângul,
Prislopul, Surducul, camarazii mei de şcoală şi
de jo c cu cari împleteam lanţuri de flori, cân­
tând pe câmpul înverzit. Ocna neagră, în pânte­
cele căreia sclavi palizi — minierii plini cu su­
dori negre, —. scormonesc diamantul negru.
Amintirea tatălui meu, care mă iubea, glasul clo­
potelor bisericii pe care le trăgeam atât de des,
 285

glasul şi figura învăţătorilor mei, care m’a înso­

ţit toată viaţa, îmi trec pe dinainte ca un caleido­
scop colorat. Iar pe deasupra pluteşte greu fu­
mul de cărbune, care se aşează pe plămâni, pe
piele şi pe pereţii caselor negre. Colo, spre Vest,
ocna îşi cască gura afumată în noaptea friguroa­
să de Noembrie. In jurul minei de cărbuni, sute
de becuri electrice îşi tremură lumina de licurici
în noaptea tulburată...
Pretutindeni, oameni speriaţi roiesc pe
străzi şi prin piaţă.
Aducem cu noi vântul „Revoluţiei“ . Legă­
turile care ne-au înlănţuit s’au rupt. Hotarul s’a
prăbuşit, topindu-se de căldura inimilor noa­
stre. In noaptea rece vad conturul Parângului,
al Prislopului, al Vâlcanului. Acolo e hotarul
blestemat care s’a prăbuşit acum! In aer plu­
tesc punctele lui Vilson: autodeterminare, liber­
tate naţională...
Credinţa că neafliul meu va fi liber îmi dă
puteri noui de viaţă. Jieni! Opincari!... Ţă­
rani!... Pământul strămoşesc va fi iarăşi al vos­
tru!.
Acasă se pregătesc pentru marea sărbătoare
a învierei. Mama slăbită de durerea îndurată,
dar cu sufletul şi credinţa neînfrântă, mă îmbră­
ţişează cu drag.
— Acum să împlineşte visul, vom fi liberi
de acum. Tatăl tău dacă ar trăi s’ar bucura şi el,
căci visul strămoşilor se înfăptueşte acuma. Am
suferit nespus de mult, dar acum iertăm toate
relele ce ni s’au făcut, suntem creştini şi românii,
cari trebue să iertăm toate pentru marea noa­
stră libertate. Acum la muncă dragul meu, lup­
taţi cu toţii să organizaţi poporul pentru ma­
rea luptă a libertăţii! Am înfipt aseară, cu mâna
mea, drapelul românesc în tumul bisericei noa­
stre, ca semn al biruinţei. Drapelul tricolor pe
care l-am adus din Ţara şi pe care l-a primit ta­
tăl tău delà Regele Ferdinand —<pe atunci moş­
tenitor al Tronului — şi pe care l-am ţinut cu
sfinţenie până acum, ca pe un lucru sfânt. A so-
286

sit ceasul mult dorit, pe care-1 aştepta cu atâta

dor şi tatăl său... Vin fraţii de dincolo, din Ţa­
ră... Dumnezeu ne-a ascultat...
Aflu pe cumnaţii mei — Duma şi Raţiu —
împreună cu Miocu, Olariu şi Petre Iacob; aş­
teaptă ştirile mai noui. Ce va fi? Ce e de făcut?...
Pregătirea sufletelor pentru mântuire! Asta ne
este datoria!
Petru Iacob sosit şi el azi din închisoarea mi­
litară din Cluj, unde a fost încarcerat după re­
tragerea din Valea Jiului a armatei româneşti —
în anul 1916 — şi supus unui groaznic supliciu.
E numai umbră din ceace a fost, cu cicatrice
groaznice pe c o r p __semnele loviturilor şi schin-
jiurilor la ce a fost supus, — dar fericit că-şi ve­
de neamul liber.
Muncitorimea minieră se mişcă şi ea. Orga­
nizaţia muncitorească s’a pus în acţiune. Capita­
lismul a primit lovitura de graţie. Revoluţia a
eliberat şi sufletul obidit dl muncitorilor de mi­
ne. Şi ei se pregătesc de sărbătoare. îşi întăresc
legăturile. Tovarăşul lor Ciser, e sufletul miş­
cării. E mare orator, cu toatecă e autodidact.
Admir talentul şi bunătatea acestui om, vorbele
lui cad ca şi ploaia caldă pe holda înverzită, a-
vântă mulţimea ahtiată după libertate.
Oficiile publice, cât şi Direcţiunea minelor
sunt desorientate. Directorul general Winkl eh-
ner, încearcă — disperat — cu mână de fier,
uneori brutal —i să stăpânească mulţimea de
muncitori, însă e târziu, muncitorimea şi-a aflat
alţi conducători, eşiţi din sânul său şi acum a-
ceştia au ajuns la cârmă. Muncitorul revenit din
ocna întunecată, obosit şi frânt de muncă, de­
pune târnăcopul plecând în grabă la sediul or­
ganizaţiei să se adape cu ştiri noui. Cuvintele lui
Ciser cad ca lovitura de măciucă în sufletul chi­
nuit al minierilor.
— Tovarăşi! Fraţilor! —<strigă Ciser. A so­
sit şi ziua noastră. Vremea conţilor s’a terminat.
Capitalismul e silit să-şi caute alte cărări, a fost
destul din jăcmăneală! Braţul muncitorului va
 287

arăta lumei întregi de ce este capabil. Punctele

lui Vilson se referă şi Ia noi. Şi braţul muncito­
rului trudit va putea hotărî de soarta sa! Aici, în
Valea Jiului zece mii de muncitori aşteaptă pri­
măvara, învierea şi braţul cald, puternic care
să-l ridice la lumină şi căldură din afunzimile
pământului pe care-1 scormonesc. Treziţi-vă!
Vremea întunecată a somnului s’a sfârşit, soa­
rele libertăţii trebue se afle suflete curate şi oa­
meni hotărîţi de soarta lor. Inşiraţi-vă în jurul
nostru ca un gard de oţel, ca să ne apărăm drep­
turile la viaţă!
Mulţimea aclamă în delir vorbele lui Ciser.
In suflete se aprinde o nouă speranţă, vraja li­
bertăţii care dărâmă toate obstacolele oe-i ies în
cale şi vede numai un ţel, un ideal: drumul lu­
minos care duce la libertatea mult dorită.
Ţintă îndepărtată! Himeră!
Trei lumi se luptă aici pentru viaţă. Trei
lumi: puterea care s’a clătinat şi se destramă a-
cum doborâtă de viforul revoluţiei, şi alte două
lumi, ce acum se ridică din bezna nopţii care e
pe terminate: viaţa naţională a poporului băşti­
naş — ţăranii rom â n i__alungat delà vatra stră­
moşească, şi viaţa internaţională a inimelor
muncitoreşti. Ne organizăm cu toţii pentru lupta
decisivă.
Două lumi atât de înrudite. Lumea ţăranilor
băştinaşi alungaţi de către stăpânirea trecută, la
marginea pădurii, şi lumea muncitorilor cari
scormonesc, plini de sudori fierbinţi, pământul
negru. Amândouă sunt oţelite în marea suferin­
ţă şi dorul de libertate, iar energia comprimată
în aceste suflete, va sparge opreliştea artificială,
aşa cum ecrazita creapă stânca.
Evenimentele care se precipită în capitala
Ungariei sunt favorabile nouă. Lindner, minis­
trul de război al guvernului Karolyi a declarat
în faţa mulţimei: „Nu mai vreau să văd soldat
de aici încolo!“, deslegând soldaţii de subt jură­
mântul prestat împăratului.
Curentul revoluţiei a năpădit populaţia în-
288

treagă. Soldaţii vin mereu de pe fronturile des-

membrate, cete de prizonieri ruşi pleacă înspre
casă. Trenurile sunt arhipline cu soldaţi cari a-
duc cu ei fermentul dezagregării in sate.
Jos la Sud, defecţia bulgară a deschis larg
porţile ferecate. Armata lui Mackensen a început
retragerea forţată din Muntenia, subt presiunea
armatelor Aliaţilor delà Sud.
Noi ne pregătim pentru ziua ceă mare a li­
bertăţii. La începutul lunei Novembre se consti­
tue Sfatul muncitoresc în Valea Jiului, cu sediul
în Petroşeni. Tot atunci se constitue şi Sfatul
Naţional Român.
La 8 Noembrie, în faţa cafenelei Grün se ţine
prima adunare publică naţională românească, la
care asistă mai multe mii de persoane, ţărani şi
muncitori. Conducătorii adunării sunt: Olariu
avocat, preoţii Duma şi Miocu. După vorbirile
înflăcărate ale preşedintelui Olariu şi ale părin­
telui Miocu, se ridică preotul Duma pe tribună,
desfăşurând faldurile unui drapel naţional ro­
mân, dăruit de un ţăran din Livezeni:
— Fraţilor! — strigă părintele Duma. Ziua
mare a sosit, hotarele s’au. prăbuşit. Parângul,
Prislopul* şi Cândetul —. arătând spre vechea
graniţă care se întinde pe culmea munţilor în
preajma noastră — sunt liberi. Pregătiţi-vă să
primiţi în haină de sărbătoare fraţii de dincolo
de munţi. Nu mai străjuesc jandarmii cu pene
de cocoş la hotare, azi nimic nu mai poate îm-
pedeca unirea pe vecie! Să fim tari şi încreză­
tori în ceasul înfăptuirei! Mia de ani s’a scurs
ca o clipă dureroasă. Strămoşii tresaltă în mor­
minte. Sufletul ne plânge de marea bucurie.
Glorie martirilor, pace şi fericire celor ce
trăesc aceste zile mari şi viitoare! Pregătiţi-vă,
fraţilor, pentru serbarea zilei mari a bucuriei!
Canaanul s’a deschis, la masa îmbelşugată ne
aşteptăm fraţii, cari pentru noi au plecat în foc,
la moarte şi la nimicire.
Trăiască libertatea!
Mulţimea tresaltă în delirul libertăţii. Faldu-
 289

rile drapelului naţional fâlfâie, deasupra capete­

lor descoperite, mulţimea năvăleşte sărutându-1
şi ascunzându-şi faţa în mătasa lui. Toţi suntem
fericiţi, credem cu toţii în pace şi în fericirea po­
poarelor de pretutindeni.
Plecăm apoi cu toţii în piaţă. Aici noui cu­
vântări, noui emoţii. In numele muncitorilor mi­
nieri ridică cuvântul Ciser:
— Fraţilor! — zice, __ muncitorii mineri,
sclavii diamantului negru sunt literi acum. Ini
ceasul eliberării lor se întorc cu drag şi cu înţe­
legere către ceilalţi sclavi ai pământului, către
ţărani şi le doreşte fericire. Nu vă punem pie-
deci în calea înfăptuirei unităţii voastre naţio­
nale, care vă încălzeşte sufletul. Nu! Ţinta ne
este aceiaş: Libertate, pace între popoare. Numai
drumul pe care căutăm ţinta ni-e altul, Primiţi-
ne braţul prietenesc.
Războiul sângeros a adus şi ziua libertăţii
mari. Ziua de azi este câştigată de martirii tran-
şeelor din război. Capitalismul, care a stors vla­
ga muncitorului făcându-i amară pâinea de toate
zilele, azi este doborât la picioarele noastre. Opri­
marea s’a sfârşit, maşinăria veche s’a stricat, nu
mai poate funcţiona. Noi, muncitorii am fost ba­
laurul din poveşti care a răsturnat capitalismul.
Trecutul care a prădat muncitorimea şi care a
pus biruri grele pe umerii voştri!, politica gre­
şită faţă de naţionalităţi s’a sfârşit. In viitor va
fi altfel: vom mătura tot putregaiul, începând din
Parlament şi până la ultima cancelarie notarială!
Noi! Muncitorii organizaţi, cari ne-am trezit din
somn.
Fraţi ţărani! Şi voi aţi fost subjugaţi şi jăc-
măniţi, pământul acesta de pe care va alungat
statul maghiar şi capitalismul, a fost al vostru.
Dar nu poporul maghiar v’a alungat la marginea
pădurii. Nu! CapitaEsmul v’a alungat, căci capi­
talismul riare naţionalitate. Naţionalitatea lui
este banul, puterea blestemată care deopotrivă
apasă pe muncitorul român şi maghiar, sau ger­
man. Acesta este hidra, care a făcut atâtea du-

19
290

reri! Dar suntem aici noi şi vom tăia capul hid­

rei blestemate.
După terminarea cuvântărilor începem re­
crutarea pentru Garda Naţională. In mai puţin
de o jumătate de oră se înscriu mai mult de una
sută cincizeci de oameni. Primim oamenii, cu
locotenentul Moga, prin strângere de mână.
Muncitorii formează şi ei o puternică gardă
roşie, care este pusă subt comanda lui Barabaş.
Sfatul Muncitoresc este în permanenţă, subt
preşedintele Szedlacsek, muncitor şi el. Discuţiile
se prelungesc până în zorii dimineţii.
Sfatul Naţional Român lucrează aparte, în
edificiul Primăriei, însă într’o perfectă bunăîn-
ţelegere cu Sfatul Muncitoresc, având delegaţi
unii la alţii.
Bunăvoinţa Sfaturilor o arată şi faptul că
oraşul a fost împărţit în două zone, una — par­
tea minelor şi coloniilor de muncitori — subt
paza gărzii roşii, iar cealaltă parte — piaţa şi
partea de sus a oraşului __ subt paza gărzii ro­
mâneşti. Gărzile fac serviciu regulat, mai eu
seamă noaptea circulă patrule întărite.
La ordinul Sfatului naţional român, cutre-
erăm împreună cu locotenentul Ştefan Moga şi
Victor Ianza satele din Valea Jiului românesc.
Mergem călări, cu carabina în spinare prin omă­
tul mare. In comuna Câmpul lui Neag — comu­
nă veche româneasca, aşezată ca un cuib de vul­
turi la poalele Retezatului şi la 2 kilometri de­
părtare de fosta graniţă română-ungară — sun­
tem primiţi cu mare sărbătoare de toată popula­
ţia, în frunte cu preotul bătrân Ştefan Berinde
şi cu fiul său, teologul Vasile. O însufleţire in­
descriptibilă a pus stăpânire pe sufletul acestui
popor de munte, români adevăraţi, urmaşi de-ai
Dacilor, străjer! ai graiului şi sângelui româ­
nesc. Aici văd forţa sufletului românesc care a
supravieţuit mileniului de apăsare şi care a sfă­
râmat ori ce încercare de cutropire. Câmpul —
lui Neag a rămas curat, aşa cum a fost plămădit
de strămoşi. Aici n’a pătruns nici un curent de
 291

desamăgire, nici de pervertire. Au rezistat dârz,

cu inima fierbinte şi ochi ageri de vultur în acest
cuib înfipt in munţi la trecătoarea Carpaţilor şi
fineau legătura strânsă cu cei de dincolo de ho­
tar şi făclia dragostei de neam aprinsă.
In clocotul bucuriei din 28 August 19Í6 ei au
fost primii cari au dărâmat hotarul, primind cu
chiote de bucurie primii soli ai armatei române.
Preotul bătrân, Ştefan Berinde încins la brâu în
loc de brâul preoţesc, cu o bandă lată tricoloră,
cu fiul său Vasile şi cu sătenii George Mârşav,
Ştefan Breben, Alexa Hamz, Petru Majotcă şi Ion
Danciu au condus primele patrule româneşti în
munţii Retezatului, sus pe Bilugu, pe muntele
Făgeţel, Tulisa în spatele armatei austro-ungare
şi germane, fugărind oştile duşmane până de­
parte în Valea Streiului. Călăuza Petru Matei
prins de oştile germane, a fost executat fără
nici-o formalitate.
In cuibul acesta am desfăşurat drapelul li­
bertăţii, încunjurat de dragostea neţărmurită a
poporului de rând. La apelul pentru înfiinţarea
gărzii naţionale au sărit cu toţii, cu mic cu mare,
chiar şi femeile cereau să fie primite în gardă.
După vorbirea înflăcărată a părintelui protopop
Nicolae Zugravu se constitue garda naţională a
comunei Câmpul lui Neag: comandant teologul
Vasile Berinde şi Ion Hamza lui Iosiî. Iar pen­
tru întărirea gărzii naţionale din oraşul Petro-
şeni s’au recrutat gardiştii Gheorghe Hamzu,
Gheorghe Todea, Ianăş Dreghiciu, Petru Ma­
jotcă. Băeţi tineri cereau cu lacrimi în ochi să
fie primiţi şi ei în gardă, ca să-şi apere pămân­
tul, legea şi graiul strămoşesc.
Pretutindeni, prin celelalte comune, prin
Uricani, Bărbăteni, Paroşeni, Iscroni, Livezeni
aceeaşi însufleţire. Preoţii Muntean, Şandru, Su-
ciu, Rusan, Traian Ion, Dionisie Socol cu dască­
lii cari au mai rămas din urgia vremii, s’au în­
colonat în fruntea poporului pentru apărarea
libertăţii, pe care o visau strămoşii. E drum de
triumf drumul nostru prin satele rămase încă

19*
292

nevătămate de urgia exploatărilor de cărbuni*

cu ţărani chipeşi, îmbrăcaţi în haină de sărbă­
toare, cu tricolorul în frunte. E sărbătoarea „In-
vierei“ . Chiote de veselie străbat din cleanţurile
munţilor, fluer ciobănesc, dangăt de clopot tre­
mură văzduhul îngheţat şi sufletul nostru.
 „Republica
diamantului negru“ . . .

JandarmD unguri, vre’o douăzeci şi patru de

oameni, sunt încă aici, însă nu mai prezintă
nici-o putere, nici autoritate. Penele de cocoş
nu mai impresionează pe nimeni.
Intr’o zi, cu locotenentul Ştefan Moga in­
trăm la căpitanul Stolzenberg, comandantul de­
taşamentului de jandarmi din Petroşeni. Ii ce­
rem arme pentru oamenii din Garda noastră.
— Domnule Căpitan! —• îi spun. Te rugăm
să ne predai armele şi muniţia ce o aveţi în ma­
gazie. Evenimentele sunt mai tari decât voi, nu
mai are înţeles rezistenţa. Forţa noastră s’a eli­
berat, voi nu mai sunteţi în stare să opriţi eve­
nimentele în curs. Curentul revoluţiei este mai
tare decât puterea voastră, el vă mătură din
cale.
— Dragă camarade! — îmi răspunde trist
căpitanul — mă leagă jurământul şi datoria.
Văd clar ce se întâmplă, văd prăpastia spre care
mergem, dar nu mă pot da înapoi delà datorie,
trebue să mă înghită prăpastia.
— Dă-ne barem vreo câteva arme, — îi zice
locotenentul Moga. Avem mulţi oameni fără de
arme. Am preluat puterea, dar fără arme nu
putem garanta ordinea. Forţa voastră s’a topit.
Ministrul vostru de război va trimis acasă şi va
deslegat şi pe voi de subt jurământ. Ce mai vreţi?
294

Căpitanul Stolzberg e palid, tremură ner­

vos. Pe faţă i se vede întipărită marea frămân­
tare sufletească şi durerea.
Puterea milenară s’a destrămat.
Afară în curtea casarmei, oamenii gărzii aş­
teaptă nerăbdători. Străbate înlăuntru murmu­
rul mulţimei. Pe bănci şi prin coridoare jan­
darmii cu faţa palidă, sunt enervaţi din cale
afară.
—■ Să le luăm cu forţa! — strigă gardistul
Ion Blaj, un om cât un munte.
— Las’ că le dau ei de bună voie — aud
glasul gardistului Moş, mai potolit la vorbă.
Căpitanul într’un târziu face semn unui plu-
tonier-major:
— Deschide magazia şi dă câteva arme —
îi zice.
— Iţi mulţumim domnule căpitan, — îi zi­
cem. Răspundem pentru ordine şi garantăm că
nimănui nu i se va întâmpla nici un rău.
Ne luăm apoi rămas bun şi eşim în curte.
Plutonierul-major deschide uşa ferecată, noi nă­
vălim în magazia plină cu arme şi cu muniţii.
Gardiştii Iuliu Socol, Anghel şi Pascu, încredin­
ţaţi cu alegerea armelor, dau armele afară. In-
tretimp o armă se descarcă în mâna unui gar­
dist. Detunătura alarmează populaţia din jur.
Jandarmii ies speriaţi în curte.
înarmaţi eşim apoi din curtea casarmei şi
încolonaţi traversăm cântând oraşul.
Seara trimitem o patrulă puternică în pasul
Surducului, pentru pază.
Noaptea detaşamentul de jandarmi evacu-
iază casarma, plecând spre Budapesta. Preluăm
noi casarma evacuată, unde instalăm garda. Co­
manda gărzii o avem împreună cu locotenentul
Ştefan Moga. Subcomanda sublocotenentul Salcă,
ofiţeri de inspecţie Vaier Suciu, Iuliu Socol, Vic­
tor Marţius, medicul gărzii: Dr. Ionel Moga lo­
cotenent.
In 12 Noemvrie începem pertractări cu ar­
mata lui Mackensen, care vrea să se retragă din
 295

Muntenia prin pasul Surducului. După câteva

zile de pertractări cădem de acord, şi începe
marşul Germanilor.
Cu capul plecat şi trist se retrag unităţile
germane. Soldaţii victorioşi ai „Drang nach Os-
ten“-ului acum se reîntorc fără cuvânt şi frânţi,
rezistenţa uimitoare germană s’a frânt şi “ea.
Merg încă în şiruri bine închegate şi disciplinaţi,
Trec peste teritorii aflate în flăcări, Jur-împrejur
înconjuraţi de duşmani, chiar şi camaradul de
eri — ungurul — s’a transformat în duşman.
Aşa se retrage militarizmul german atât de vic­
torios şi de temut înainte şi pe care nu l-a pu­
tut nimici grozăvia celor patru ani de război.
Zeci_de. .mii de-soldatU rec prin pasul Sur-
ducului într’o ^şciplpiă. impresinnantä NuTTse
întâmplă nici-un neajuns.
In 16 Noemvrie se ţine şedinţă comună cu
cele două Sfaturi. Prezidează Szedlacsek, preşe­
dintele muncitorilor. Vicepreşedinţi: preotul
Duma şi preotul Kiss.
Suntem cu toţii în Casinoul funcţionarilor
delà Societatea de mine, în jurul mesei verzi.
Remarc între reprezentanţii muncitorilor pe bă­
trânul Sabo, care acum e comisarul alimentaţiei,
e în haină simplă de muncitor, însă pe faţă i se
vede grija maréi răspunderi ce o are în funcţiu­
nea lui revoluţionară. Delà el depinde acum via­
ţa şi fericirea celor zece mii de muncitori ai
„Republicei diamantului negru“ cum s’a numit
Valea Jiului de către Sfatul Muncitoresc revolu­
ţionar.
Preotul ungur, Kiss vorbeşte:
__Sfaturile doresc să conlucreze în cea mai
bună armonie, amândouă sunt străbătute de spi­
ritul păcii şi vreau să menţină ordinea. Insă se
află elemente, care uneltesc din umbră pentru a
distruge aceasta armonie. Acestea trebue să le
măturăm din cale. Dacă nu se vor opri acestea
. uneltiri criminale, atunci în douăzeci şi patru
de ore vom mătura şi pe „fişpanul“ — prefectul
judeţului — din Deva, — strigă înfuriat.
296

Din Deva, centrul judeţului organele Guver­

nului din Budapesta şi mai cu seamă funcţionarii
vechiului regim, uneltesc în umbră pentru ză­
dărnicirea revoluţiei muncitoreşti şi a libertăţii
poporului Român.
—- S’a scurs destul sânge nevinovat în răz­
boi, — zice inginerul Fritz, — nu vom mai per­
mite alte vărsări de sânge. Şovinismul, să vină
el de ori unde, trebue distrus.
Este prezent şi Victor Maderspach, mare
proprietar în Iscroni. El este acuzat, că în tim­
pul războiului, dar mai cu seamă în timpul re­
tragerii armatei române a spânzurat sute de ţă­
rani români nevinovaţi. Maderspach se apără
cu îndârjire în contra acuzării grave:
— Nu este drept că aş fi avut un detaşa­
ment terorist şi că aş fi măcelărit populaţia ci­
vilă. Eu mi-am apărat numai moşia — zice.
N’am exercitat nici-o teroare!
Preşedintele Szedlacsek loveşte furios masa:
— Teroarea a murit! Iar dacă n’a murit în­
că, vom omorâ-o noi! Poporul va vorbi de aici
încolo, şi nu moşierii! —. strigă.
In 17 Novembrie un detaşament de jan­
darmi unguri soseşte, pe neaşteptate, cu un tren
blindat î-n Petroşeni ca să ne intimideze. Jan­
darmii turmentaţi de băutură, decoraţi cu pan­
glici tricolore ungureşti străbat piaţa oraşului
înarmaţi până în dinţi, căutând pe ofiţerii gărzii
româneşti ca să-i omoare. In piaţă se ciocnesc
cu un grup de muncitori, pe unul dintre ei dl
bat straşnic lăsându-1 în nesimţire, aproape mort
şi plin de sânge.
Mobilizăm la moment ambele gărzi. Sfatu­
rile intră momentan în acţiune. Sirena minelor
din dealul Dâljei sună strident, dând alarma.
Minerii aleargă cu târnăcoape şi cu ciocane ca
să-şi apere fraţii.
Jandarmii s’au retras în gară. Trenul blin­
dat e garat pe linia a doua, în faţa lui mitraliere
gata la comandă. De prin deschizăturile vagonu­
lui blindat ţevi de mitraliere privesc înafară.
 297

Două puteri stau faţă în faţă. Peronul geme

de mulţimea înfuriată. Sosesc şi gărzile în pas
alergător, iar dinspre Grausam altă mulţime de
muncitori vine fugind spre gară. O enervare ge­
nerală.
Pe peronul arhiplin de oameni, unui gardist
i se descarcă arma. Glonţul sparge tavanul de
tinichea, iar detunătura sguduie nervii încăSrcaţi
ai mulţimei. Comande se aud. Jandarmii sunt
la mitraliere. Ţipete străbat, copii, femei, fug
înebuniţi în lături.
In învălmăşeala aceasta apare preotul Du­
ma, care cu vocea lui aspră şi puternică liniş­
teşte mulţimea agitată şi înspăimântată.
Intre timp începem tratative cu comandan­
tul detaşamentului de jandarmi şi cădem de
acord, ca trenul blindat să plece imediat spre
Deva.
Trenul pleacă apoi uruind în noapte, acom­
paniat de înjurăturile şi fluerăturile mulţimei
înfuriate.
In noaptea aceasta şedinţa Sfatului Munci­
toresc se prelungeşte până dimineaţa. Admir
puterea de a convinge mulţimea a lui Ciser, om
fără studii şi totuşi cu un suflet atât de bun şi
cu o cultură vastă, orator excelent, care scor­
moneşte sufletul mulţimei.
In 18 Noembrie Guvernul Maghiar mai în­
cearcă încă odată .să câştige de partea sa Sfatul
Muncitoresc din Valea Jiului, trimiţând pe
Szentivânyi, Comisar al guvernului, -la Petro
şeni. Suntem concentraţi cu toţii în Casinoul
funcţionarilor.
Comisarul Guvernului salută ambele Sfa­
turi din Valea Jiului, cari ştiu să lucreze în cea
mai deplină armonie pentru binele public, or­
dine şi pace.
Szeles, trimisul Centrului din Deva vor­
beşte despre pacea între popoare:
— Vedeţi curcubeul, — zice, —i culorile lui
sunt combinate din culorile naţionale ale aces-
298

tor două naţiuni. Aşa trebue să se împace na­

ţiunea maghiară cu cea română!
Noi, românii însă suntem neîncrezători în
promisiunile Guvernului din Budapesta, faţa de
care nu ne mai leagă nici-o putere. Suntem li­
beri a hotărî.
Noi, Românii, aşteptăm cu mare nerăbdare
să intre armata română în Ardeal. Dar nici
muncitorii nu se lasă prinşi cu vorbele dulci ale
emisarilor guvernului.
Ciser dă răspunsul în numele muncitorilor:
— Domnule Comisar! — zice. Muncitorii nu
mai cred în vorbe. Minierul care se reîntoarce
din mină, vrea pâine, iar populaţia „Republice!
diamantului negru“ doreşte pace, linişte. Noi
scormonim cu sudoarea trupului nostru şi cu
unghiile noastre însângerate diamantul negru
din măruntaele pământului, cărbunele care în­
treţine viaţa Statului, el mişcă inima şi forţa
ţării, pâine dorim în schimbul lui şi pace. Aici,
acum noi poruncim, noi netezim cu mâna noa­
stră aspră blocul de cărbune, noi îl sfărâmăm
şi-l scoatem la lumina soarelui ca şi mama iubi­
toare pruncul său, cu durere şi cu sudori de
sânge. De aici încolo noi vom hotărî de viaţa şi
de soartea noastră! Nu mai dăm cărbuni până
nu ni se dă pâine în schimb, iar copiilor noştri!
pace şi sănătate.
Trimişii guvernului se reîntorc la centru
fără nici-un rezultat. Muncitorii singuri vreau
să-şi hotărească soartea, iar populaţia băştinaşă
— ţăranii români — aşteaptă mântuirea de din­
colo de munţi.
In seara următoare suntem chemaţi urgent
la telefon de către şeful staţiei Livezeni:
— E revoluţie în satul L ivezeni!__ne strigă
speriat şeful gării. Trenul de persoane a fost si­
lit să se reîntoarcă delà podul Jiului din cauza
focului de arme, de mitralieră şi de grenade. In
dosul gării, poporul e în fierbere, ţipete de ura
se aud şi răpăit de arme.
Sărim cu toţii. Alarmăm garda, încălecăm
 299

şi pornim în goană spre satul Livezeni. Din spre

gara Livezeni se aude un răpăit de arme, explo­
zii de grenade. Suntem neliniştiţi. Cum dăm cu
caii gâfâind pe podul Sălătrucului, în colonia de
ţigani vedem o mare fierbere. Sărim din şea şi
ne repezim între oamenii cari ţipă,
— Ce-i aici? _ strigă sublocotenentul Salcă
către ţiganii îngrămădiţi într’un şanţ, în dosul
bordeelor.
— Ce să fie Domnule, — zice liniştit un vlăj­
gan de ţigan, iacă le arătăm muerilor şi copiilor
cum a fost războiul. Să ştie şi ei ce-am făcut pe
front.
In capul satului Livezeni, în dosul gării, de
ambele părţi ale Jiului s’au stabilit înainte cu
vre-o treizeci de ani mai multe familii de ţigani
nomazi, făcându-şi şi ei rosturi: câte un bordei,
un atelier de troace şi linguri, potcovării. Acum
cei veniţi acasă de pe front şi-au adus şi armele
cu dânşi, unul a adus şi o mitralieră, alţii gre­
nade de mână, aşa cum făceau aproape toţi' sol­
daţii descompusei armate austro-ungare. Ţiganii
reîntorşi de pe front, cu trofeele aduse cu dân­
şii, nu s’au putut răbda să nu-şi arate vitejia în
faţa celor de acasă. Cum s’a lăsat seara s’au pus
pe lucru. Au adunat ţigănia şi au simulat un
atac al inamicului, trăgând cu mitraliera, cu ar­
mele şi aruncând grenade, însoţite de urlete ne­
bune de hura... hura..., aşa cum se făcea pe front.
Tocmai atunci trecea trenul de persoane spre Li­
vezeni. Gloanţele săsâiau deasupra trenului', în­
cât conductorul trenului, speriat, a oprit garni­
tura şi a întors trenul la Petroşeni, în credinţa
că populaţia s’a răsvrătit.
Asta a fost revoluţia din satul Livezeni!
care a băgat în groază populaţia oraşului Petro­
şeni.
In jurul ţiganilor: femei, fete, copii şi bă­
trâni cu plete lungi şi cu nasturi de argint pe
haină se îngrămădesc şi ţipă, înjurând că le-am
stricat petrecania.
— Bage dracul în voi! — strigă înfuriat sub-
300

locotenentul Salcă. Ce mama dracului aţi făcut?

Pentru asta o să vă spânzurăm pe toţi!
Intretimp a sosit şi garda înarmată. Vaete,
ţipete străbat în noapte. Ţiganii speriaţi se pun
în genunchi şi cer iertare.
— Domnule Locotenent —, zice bătrânul
Lingurar, către locotenentul Moga, noi n-am fă­
cut nici un rău, iacă am făcut numai o petre­
canie şi noi. De ce să ne spânzuraţi?
— Asta-i petrecanie! __ le strigă locotenen­
tul. Aţi oprit trenul şi aţi băgat în sperieţi popu­
laţia oraşului.
— încolonaţi-vă patru cu patru! __ strigă
sublocotenentul Salcă. Repede! că n’avem vreme
de pierdut, lua-v-ar dracu de nerozi!
Ţiganii încolonaţi, cu armele în spinare,
unii cu iatagane vechi, sunt conduşi în oraş, prin
care sunt plimbaţi pe strada principală — în ha­
zul populaţiei, care acum s’ a liniştit.
Noaptea ţinem ţiganii în cazarma gărzii şi
numai dimineaţa îi eliberăm, dupăce îi dăscălim
să nu mai facă asttfel de petrecanii. Ţiganul cu
mitraliera rămâne benevol ÎiT gardă.
In 20 Noemvrie o mare mulţime de munci­
tori se adună în faţa minei de Vest. Agitatori in­
conştienţi şi fără răspundere —. mulţi prizonieri
reîntorşi de curând din Rusia, — şi agenţi plătiţi
de către interese oculte, aţâţă mulţimea contra
comercianţilor evrei:
— Să mergem în oraş, —■strigă mulţimea, —
să ne răzbunăm pentru multele suferinţe îndu­
rate! Haideţi să jefuim comercianţii evrei, căci
şi ei sunt dintre jefuitorii noştri, să ne luăm în-
napoi ceace ni s’a furat!
Mii de braţe se ridică în aer şi se agită.
— Să mergem, să ne luăm avutul, căci e din
sudoarea noastră! __ strigă mulţimea înfuriată.
Comercianţii consternaţi îşi închid obloane­
le în grabă, tremură cu toţii aşteptând eveni­
mente grave.
Sfaturile încunoştinţate de cele ce se pregă­
tesc iau repede măsuri de apărare, Ciser fuge
 301

în faţa muncitorilor, însoţit ae/tovarăşul său Po-

pescu __ vicepreşedintele Sindicatului muncito­
resc, — şi cu Achim Zamora. Cu vocea lui de
arhangel opreşte mulţimea:
— Sunteţi muncitori organizaţi?__le strigă.
Nu vă murdăriţi mâinile şi sufletul de muncitor!
Acum, când soarele libertăţii noastre a răsărit,
acum vreţi să întunecaţi numele cinstit de mun­
citor? Nu se poate, nu vă este permis să faceţi
ceeace vreţi! Oameni răi, lipsiţi de conştiinţa
maréi răspunderi sunt aceia cari vă îndeamnă
la pasul acesta şi la vărsa|fe 4e sânge.
Tovarăşi! Răsbunarea noastră nu poate fi
sângeroasă. Nu! Răsbunarea noastră trebue să
fie iubirea deaproapelui, care ridică şi care iartă.
Cu asta trebue să ne răsbunăm noi nenorocirile
şi suferinţele de veacuri!
Cuvintele lui Ciser cad greu în sufletele mun­
citorilor înfierbântaţi. Braţele agitate se înmoaie,
târnăcopul cade din mâna împăcată. Sufletul
muncitorilor s’a liniştit şi împăcat. Dorul răsbu-
nării a fost alungat din inimi de simţul de drep­
tate şi de dragostea deaproapelui. Ca adierea
vântului care alungă norii grei de plumb şi după
cari apare iarăşi soarele zâmbind, aşa s’au alun­
gat norii grei ai răzbunării din sufletele mult
încercate.
Sfaturile, în înţelegere frăţească, hotăresc ca
din ziua următoare toate mărfurile din prăvălii
să fie puse în vânzare pe un preţ foarte redus,
pentru cş. să se poată aproviziona toţi muncito­
rii. Trimişii sfaturilor lucrează toată noaptea la
inventarierea magazinelor, iar dimineaţa, — po­
trivit promisiunei făcute în faţa mulţimei, — se
începe vânzarea articolelor.
Prin măsura aceasta prudentă s’a împiede­
cat o mare vărsare de sânge şi alte nenorociri.
Norul greu a fost alungat. Poporul s’a liniştit.
Dar şi un alt factor contribue să atragă aten­
ţia muncitorilor delà evenimentele politice şi re­
voluţionare: duşmanul de moarte al muncitoru­
lui, — gazul metan, sau „tanetul“ cum îl nu-
302

mese muncitorii. — In faţa acestei forţe îngrozi­

toare care paşte la fiecare pas muncitorul cobo­
rât în maruntaele pământului ca să-i tulbure li­
niştea eternă, cade în genunchi şi cea mai aspră
inimă de muncitor. Forţa aceasta comprimată în
afunzimile pământul cade ca trăznetul în noap­
tea întunecată pe nenorocitul miner." „Metanul“ ,
gazul acesta infernal sguduie măruntaele pă­
mântului sfărâmând cu forţa sa uriaşă töt ce-i
iese în cale. De forţa aceasta se teme muncitorul.
Aceasta nu cunoaşte milă.
Paraziţii minelor, şobolanii dau semnalul de
alarmă, cum arată seismograful cutremurul pă­
mântului. Şobolanul aici, în întunecimea şi tai­
nele pământului este prietenul muncitorului şi
este ţinut în mare cinste. Muncitorul flămând şi
el, îşi împarte bucuros cu el coaja de pâine us­
cată, căci este animalul sfântei Varvara, hramul
minelor întunecate. In jurul grajdurilor din
afunzimea minei __ unde sunt adăpostiţi caii —
se adăpostesc cu sutele aceşti şobolani. Legende
s’au creat în jurul lor. „Spiritul ocnei“ , „piticii
minelor“ cari trăesc în imaginaţia aprinsă a mun­
citorilor şi cari dacă apar în ocnă în faţa unui
muncitor, atunci acesta e pierdut, e fiul morţii,
— aşa povestesc între ei muncitorii.
Ziua sfintei Varvara este mare sărbătoare
în toate ţinuturile miniere, hramul minelor.
Muncitorii serbează cu mare cinste aceasta zi,
căci cine supără pe sfânta Varvara acela îşi atra­
ge ura şi răzbunarea ei.
In copilărie ascultam cu groază în suflet le­
gendele acestea, sfânta Varvară şi piticii minelor
trăiau aievea în imaginaţia mea de copil. Cum mă
temeam, când împreună cu alţi tovarăşi de joc
— prieteni ai copilăriei — intram prin gura afu­
mată a ocnei, şi ne înfundam tot mai adânc în
întunecimea şi răcoarea pământului. Aşteptam
în tot momentul să apară piticii şi spiritul ocnei,
la fiecare zgomot de picături de apă căzută din
pereţii ocnei şi la fiecare licărire de opaiţ îndé-
părtat prin întuneric, tremuram cu groază.
 303

Cum admiram şi cum stimam muncitorii a-

dunaţi în faţa „Anstalt“-ului unde îşi murmurau
rugăciunea înainte de coborâre în ocnă!
Ce fiori ne cuprindeau, când se făcea schim­
bul echipelor de lucrători! „Glück auf!“ , „Noroc
bun!“ , salutul tradiţional al muncitorilor mi­
nieri ne cutremura fiinţa. Ce feţe mohorâte ieşeau
din ocnă după terminarea orelor de lucru, cu
haina umedă de noroi şi de praf de cărbune pă­
reau ca după un viscol groaznic, sudoarea fier­
binte le spăla brazde albe pe faţa inegrită de pra­
ful de cărbune.
„Glück auf!“ , „N oroc bun!“ , cu acest salut
îşi ia rămas bun delà soţie şi delà copii, cu acest
strigăt îşi salută camaradul când intră în ocnă
şi când se face schimbul. Acasă îl aşteaptă copiii
flămânzi ca să le aducă pâinea, pe care mâna lui
aspră o despică din măruntaele pământului. Mi­
nerul nici când nu ştie dacă îşi va mai revede
soţia, copiii, părinţii. Căci el duce un război
crunt, zi de zi cu forţele pământului. In fiecare
colţ al ocnei îl pândeşte nenorocirea, spiritul rău
al ocnei aşteaptă clipa când să prăvălească peste
el blocul greu de cărbune şi glod umed, sau să
dea drum liber gazului comprimat printre' stra­
turile de cărbune, care să macină, sdrobind tot
ce mintea şi mâna omenească a iscodit şi făurit
cu grea sudoare. Sclavul chinuit al minei umede
duce zi de zi, ceas de ceas şi clipă de clipă po­
vara grea a luptei pentru viaţa lui amară. „N o ­
roc bun!“ ingână buza îngălbenită când vede mi­
jind slaba lumină a soarelui în gura ocnei. Viaţa
şi-a salvat-o în fiecare zi şi fiecare clipă, mine­
rul reîntors din mină. Este atât de impresionan­
tă rugăciunea de mulţumită a grupului de mun­
citori eşiţi din ocnă.
Acum cu judecata coaptă, după ce am fost
asvârlit şi eu pe atâtea fronturi, abia acum înţe­
leg adevăratul rost al rugăciunei. In copilărie as­
cultam cu sfială şi cu groază rugăciunea şi cânte­
cul muncitorilor cari coborau în întunericul pă­
mântului, acum mă rog şi eu cu ei, simt vibra­
304

rea şi teama sufletului lor. Şi ei sunt oameni, sol­

daţi care luptă în fiecare clipă în prima linie de
foc, contra duşmanului, pentru viaţă şi pentru
pâine. Plătesc cu sudori negre şi cu sânge dia­
mantul negru care mână afară la lumină maşi­
năriile, fabricile, cultura şi viaţa. Ei scot din mă­
runtaiele întunecate, prin mii de primejdii, gâr­
boviţi şi frânţi de poveri, forţa aceasta, baza cul­
turel şi a binelui omenesc.
Din vreme în vreme spiritul ocnei să răsbu-
nă crunt pentru tulburarea linişte! eterne. Ura
lui doboară muncitorul frânt şi obosit, cu cama­
razii lui cu tot.
Deşi revoluţia a cutremurat şi sufletul mii­
lor de muncitori, totuşi lucrul în mine curge re­
gulat. In măruntaele pământului sună sprinten
târnăcopul. Producţia de cărbune este normală.
Dăm cărbune pentru pâine.
Intr’o noapte în Mina de Vest —t subt cătu­
nul Dâljei __ s’a cutremurat pământul. Explozia
groaznică sguduie pământul. Sguduitura surdă
opreşte pe o clipă bătăile inimei miilor de mun­
citori. Lucrul s’a oprit. Puterea exploziei pătrun­
de cu iuţeala fulgerului prin scobiturile pămân­
tului, arzând şi dărâmând întăriturile de lemn.
Oameni şi cai cad pradă presiunei groaznice şi
flăcărilor. Şinele de fier sunt îndoite ca şi o ju­
cărie de copil, vagonete grele sunt aruncate ca
un fir de pai şi sfărâmate, păreţii ocnei se pră­
buşesc cu sgomot asurzitor, blocuri de stânci sunt
smulse şi aruncate în calea mântuirei celor ce au
scăpat cu viaţa din infernul acesta.
Sguduitura şi sgomotul surd subteran se
simte şi înafară. In instalaţiile marilor maşini de
separat cărbune lucrătorii opresc brusc lucrul.
— Explozie în mină! — strigă oamenii în­
groziţi.
Maşinăriile s’au oprit brusc, numai ascenso­
rul funcţionează, şuieră funicularul de sârmă al
ascensorului şi 'roata uriaşă care se învârte verti­
ginos. Simt, par’că ar fi şuieratul obuzului pe
câmpul de bătaie. Clopotul ascensorului care dă
 305

semnalul de pornire sună strident, înfiorător,

umplând sufletul de groază.
— Repede!... Repede! să ne salvăm tovară­
şii! — strigă vocile minerilor trudiţi şi îngroziţi.
Jos, în ocna neagră oameni îngropaţi de vii
aşteaptă mântuirea!
Coridoarele înguste, scobite prin stânca de
cărbune şi căptuşite cu stâlpi groşi de stejar sunt
acum baricadate de bolovani, blocuri de căr­
buni şi de glod cleios. Fum şi miros de pârjeială
şi de carne arsă străbate prin coridoare:
Echipele de salvare abia îşi pot face drum
printre dărâmături. Lumina slabă ale opaiţelor
luminează slab feţele palide de moarte ale sal­
vatorilor şi muncitorilor aflaţi în cale. Clopotul
ascensorului sună în mici răstimpuri, sguduind
nervii. Acolo e salvarea!
Cadavre se desprind din întuneric, oameni
arşi de vii, sfârticaţi, cai ucişi stau lungiţi prin­
tre dărâmături. Intr’un alt coridor cai mari —
de rasă Mecklenburg — stau tremurând printre
dărâmături. Aceste dobitoace au fost coborâte în
ocnă când erau încă mânzi şi de aici vii nu mai
pot scăpa şi eşi afară la lumină.
Vestea nenorocire! străbate ca fulgerul prin
coloniile de muncitori. Oameni speriaţi aleargă
înspre gura ocnei. Soţia îşi caută bărbatul, copi­
lul părintele, părintele copilul. Scene grozave se
petrec: femei înebunite de durere, smulgându-şi
părul, altele se trântesc la pământ, ţipând. Vaete
şi plâns pretutindeni.
Gura ocnei înghite mereu echipele de sal­
vare, care grăbesc în profunzime. Doctorii Schu-
lek, Nestor şi Vitéz cu ingineri, măestri mineri
conduc măsurile de salvare. Şi aici, ca pe fron­
tul din război, camaradul nu-şi lasă tovarăşul
muribund. E impresionantă solidaritatea şi dra­
gostea camaradeaiscă: prin foc, apă şii primejdii
aleargă! sa ducă ajutor tovarăşului în periből şi
muribundului din ocnă.
Afară, la gura ocnei sute de oameni, femei,

20
306

copii şi bătrâni aşteaptă înfriguraţi salvarea ce-

lor dragi.
Veşti înfricoşetoare se colportează din mi­
nut în minut:
— S’a prăbuşit galeria, sunt îngropaţi de vii!
— strigă o femee înebunită.
Alta vorbeşte de sute de morţi.
In gura ocnei încep se apară primii salvaţi.
Muncitorul salvat — teafăr din ocnă — este îm­
brăţişat de zeci de braţe, toţi îl întreabă îngro­
ziţi:
__ Ce e cu bărbatul meu?... copilul meu?
Jos în fundul galeriilor, eohipele de salvare
s’au apropiat de locul tragediei. Galeriile sunt
pline de fum şi cu păreţii prăbuşiţi. Oameni îne-
buniţi fug prin galeriile întunecate, întortochiate
şi printre dărâmături. Cadavre de oameni şi de
cai zac resfirate: sunt martirii vieţii grele de mi­
nier. Echipele scot la lumină cadavrele nenoro­
ciţilor minieri. Mulţi răniţi se salvează singuri
din întunecime, unii cu răni grave şi cu arsuri
sunt aduşi pe targă.
Spitalul minelor se umple repede cu victi­
mele ocnei. Marţii sunt scoşi şi ei şi transpor­
taţi la Spital, unde sunt aşezaţi pe pardoseala
rece a morgei, în două şiruri. La capul fiecărui
mort se aşează opaiţul de lucru, arzând. Feţele
cadavrelor sunt negre de arsuri şi de fum şi
umflate, sprâncenele şi părul pârlit, iar din gura
întredeschisă dâre de sânge se preling şi scurg
pe duşumeaua rece.
Aseară au plecat cu voie bună în serviciu,
iar acum zac doborâţi la pământ, fără suflare,
în şir unii lângă alţii, treisprezece camarazi, în­
tre ei băeţandri de 16— 19 ani cari au căzut şi ei
Jertfă groaznicului metan.
Băeţi tineri cari în fiecare zi se coborau în
afunzimile pământului, în întunecimea eternă
pentru pâinea amară, atunci când alţii se bucu­
ră de bucuriile vieţii lor tinere. Tineri mineri,
cari se ofilesc înante de vreme în aerul umed
şi fără lumină al ocnei, căzând jertfă tubercu­
 307

lozei şi celorlalte plăgi; nenorociţi martiri, cari

gârboviţi de tineri duc povara grea a vieţii de
sclav al cărbunelui negru, vă privesc cu jale
mare în suflet lupta voastră zilnică cu duşmanul
prin măruntaele pământului- Cei de-o vârstă cu
voi se joacă în bătaia soarelui, pe câmpul încă
înverzit, iar voi staţi lungiţi aici cu zâmbetul în­
gheţat pe buze...
E îngrozitoare priveliştea şi durerea rude­
lor. Mamele ţipă sfâşietor; dincolo soţiile îşi
frâng mâinile şi-şi smulg părul, copiii plăpânzi
ţipă induioşetor dupa părinţi. Proletari nenoro­
ciţi. Durerea brăzdează mai adânc sufletul aces­
tor proletari, focul le arde mai adânc inima chi­
nuită.
Sunt aduse flori, — crizanteme şl cununi
de flori arteficiale — şi sunt aşezate de mâni
aspre pe corpurile neînsufleţite.
Tragedia muncitorilor minieri a sguduit
toată populaţia Văii Jiului. Mai mult de zece mii
de oameni s’au adunat la înmormântare. Trenu­
rile varsă mulţime mare de oameni îmbrăcaţi în
haină neagră.
Treisprezece sicrie stau înşiruite în piaţa
orăşelului. Români, Maghiari, bătrâni, tineri,
unii abia au atins etatea de 16 ani. Numele scris
pe sicrie sguduie mulţimea. Români, unguri, or-
todoxi, catolici şi reformaţi. Aici se împacă atât
de bine ca în afunzimile pământului, unde mâna
lor aspră spinteca deopotrivă blocul de cărbune.
Şi aici, în moarte, pleacă împăcaţi şi îmbrăţişaţi
pe drumul veşniciei. Depotrivă au fost dobo­
râţi de duşmanul comun al minerului. J ob , în
afunzimile ocnei nu este problemă naţională,
nici de limbă şi nici de religie, acolo inima în­
cordată nu cunoaşte decât un singur duşman;
gazul metan, care îl pândeşte din întunecimea
grea.
După serviciul divin, convoiul pleacă spre
cimitir. In frunte sunt comandanţii gărzilor cu
căpitanul Iantea şi două plutoane de gardişti.
Consiliul Naţional Român e reprezentat de că-

20*
308

tre Vaier Pop Comisarul Văii Jiului. Muzica mi­

nieră cântă marşuri funebre. Preoţii în odăjdii
negre şi cele treisprezece sicrie cu convoiul lung,
interminabil al populaţiei, ca un şarpe uriaş şi
negru. Sus, pe dealul Dâljii sirena minelor îşi ia
rămas bun delà tovarăşi, sunetele lugubre ne
spintecă sufletul amărât. Muntele Parângul şi
Prislopul bat prelung echoul glasului sirenei.
Sunetele clopotelor şi durerea celor zece mii
de oameni însoţesc martirii datoriei de miner.
Afară, în cimitir, treisprezece gropi proas­
pete îşi aşteaptă prada. Gărzile dau onorul celor
căzuţi pe frontul muncii grele.
După rugăciunea preoţilor sicriile sunt lă­
sate încet în groapă. Se aud ţipete, cari ne sgu-
duie creerul. Marşul funebru şi salvele gărzilor
închee ceremonia trista.
Coasta cimitirului geme subt povara mii­
lor de oameni. Mult timp trece până când mul­
ţimea părăseşte cimitirul şi deasupra morminte­
lor proaspete se lasă suflul lăcrimat şi rece al
serii de toamnă târzie.
La reîntoarcere trec pe dinaintea liceului de
stat. îmi apar în minte anii de elev. O forţă lă­
untrică, mă face să intru, să revăd banca în
care am şezut. In edificiul gol şi trist, pe corido­
rul lung îl aflu pe Ciser, pedelul. E trist şi el în
şcoala fără elevi. Urc grăbit scările de piatră, sus
la etaj. Aproape fug pe coridorul rece. Sună pre­
lung bocancii ţintuiţi cu cuie grele. Pe pereţi se
mai văd tablouri: Ruinile Acropolei... Forul Ro­
man... busturi din vechea Elada. O linişte de
mormânt stăpâneşte casa pustie. Altcândva ce
sgomot tineresc era aici! Acum liniştea de mor­
mânt mă sufoacă.
In faţa clasei a opta mă opresc şi ascult: în-
lăuntru nici-o mişcare, nici-un cuvânt. Emoţio­
nat deschid uşa: catedra e pustie, băncile pustii,
îmi descopăr capul şi stau în uşe aşa cum stai
într’un sanctuar răcit. Băncile stau înşirate în
rând ca şi atunci, numai elevii, camarazii mei
lipsesc. Lipseşte sgomotul şi veselie. Ce timpuri
 309

minunate au fost! Şi noi cum aşteptam să scăpăm

de ele! Acum stau aici trist şi singur, viforul vie­
ţii a sguduit clasa şi ne-a îngheţat pe buze zâm­
betul nevinovat. Unde sunteţi dragi camarazi?
Aţi întârziat delà lecţie? Delà lecţia cea mare a
vieţii! Viscolul şi sârmele ghimpate v’au doborât
şi înghenunchiat pe drumul aspru?
Cu ochii udaţi de lacrimi stau nemişcat şi
strig numele colegilor de clasă... a camarazilor
mei... catalogul... aşa ca şi atunci: Bocskay, Cor-
padea, Frenk, Ianculovici, Langer, Malnassy,
Nardei, Privary, Rozenberg, Şocander, pe cari
i-a ridicat dintre noi mâna rece a morţii, şi cei­
lalţi: Bercovîci, Czi'rányi, Ciupe, Deacui, Fekete,
Fillinger, Floca, Gârbaoea, Jekel,. Lascu, Leea,
Moga, Rotter, Sarossy, Socol, Slafkovici, Stoica,
Sternberg, Truca, Veitz, unde sunteţi? Nu vă mai
aud glasul şi cântecul vesel!
Curtea e şi ea goală şi rece. Totul e rece,
mi-e frig. Dragi camarazi, unde sunteţi? Când ne
vom întâlni iarăşi cu toţii laolaltă?
Drum lung am parcurs, dragi camarazi. Unii
dintre voi s’au p oticn it__ obosiţi şi frânţi — pe
drumul aspru, vântul rece a amorţit inima caldă
şi a îngheţat pe buze râsul sglobiu. Câţi am mai
rămas din viforul groaznic?
Amintirile ard mima, cântecul nevinovat îmi
apasă greu sufletul. V’aţi poticnit în vântul aspru
şi rece? Şi ce cald era sufletul şi inima când am
părăsit aceste bănci... Ce mare era dorinţa de a
trăi... a merge înainte... înainte, către viaţa glo­
rioasă şi frumoasă...
In faţa sârmelor ghimpate s’a poticnit însă
avântul nostru tineresc. Ochii zâmbitori s’au um­
plut de lacrimi, inima caldă s’a răcit şi braţul
camaraderesc creat pentru munca constructivă,
— a ucis....
Am ajuns sdrenţe de carne însângerată în
ţărîna drumurilor vânturate şi bicuite de vifor.
Capul nostru mândru s’a aplecat ca floarea ofi­
lită, ochii cari căutau orizonturile înalte, au în­
văţat se caute rănile adânci ale pământului scor-
310

monit de obuze, unde să se ascundă trupul isto­

vit, hărţuit şi însângerat de răni, ca să afle apă­
rare contra glontelui ucigaş şi contra fratelui
duşman....
Tânăra noastră viaţă zace înfrântă pe pă­
mântul rece, ca bradul drept, fiiăznil de fulger.
Unii dintre voi putrezesc în pământuri înecate în
depărtări streine, subt holdele brăzdate adânc de
pluguri, necunoscuţi de nimeni. Aici eram cu
toţii împreună, ne bucuram cu toţii, râdeam şi
ne veseleam de tinereţea plină de viaţă şi de nă­
dejdi, până când nu ne-a împrăştiat în cele patru
colţuri ale lumei vântul năpraznic al războiului.
Ce zile fericite erau, când şedeam cu toţii
aici în bănci: Clipele, ceasurile, zilele, anii au
trecut, totul a trecut, s’a scurs, numai amintirea
a rămas, care arde şi mistuie sufletul.
Plec întristat din clasa amuţită. Bat greoi bo­
cancii grei pe mozaicul rece. Duc povară grea în
suflet: amintirea profesorilor şi conşcolarilor
mei, epoca fericitei mele copilării, care nu se
mai reîntoarce nici-odată...
Primăvara a trecut, viforul verei fierbinţi a
împrăştiat turma fericită... acum e toamnă târ­
zie, e frig, sufletul amorţit e rece. Nu mai răsu­
nă aici melodia „Passió pardo....“ , cântarea noa­
stră plăcută. Tenorul dulce al camaradului nos­
tru italian__Nardei — a fost înghiţit de groapa
rece. Iar celor rămaşi îfa viaţă, glasul ne-a' înghe­
ţat pe buze.
E frig, afară fulgi grei de zăpadă spintecă
văzduhul tiroenind cu încetul drumul ce l-am
parcurs, mormintele în care zac camarazii noş-
trii căzuţi din şir, cântecul vesel şi râsul argin-
ţiu de copii. Alţii vin în locurile noastre. Alţii
vor şedea în băncile de lemn, numele nostru în-
crestat cu vârful briceagului în lemnul moale îl
va acoperi praful... uitarea... timpul..
Am plecat cu capuT sus şi mândri la drumul
lung, şi iată la sârma ghimpată ne-am poticnit
şi frânt. Altă viaţă, alte nume şi cântări, alte ide­
 311

aluri vor răsări din pământul sbuciumat, spin­

tecat şi udat din belşug cu sângele nostru...

Intr’o dimineaţă garda din pasul Surducu-

lui ne telefonează că a sosit un ofiţer român cu
vreo câţiva soldaţi şi că vreau să între în oraş.
Plec repede în calea ofiţerului român, însoţit de
Nemeş Pavel şi de Iosif Mureşan. Pe ofiţer îl
întâlnim la podul Sălătrucului.
— Locotenentul Jean Bărbulescu — se pre­
zintă tânărul ofiţer român.
II îmbrăţişem cu mare bucurie şi-l ducem
în oraş. E primul sol al armatei române.
— Grosul armatei române e încă departe —
ne spune Locotenentul Bărblilescu, dar eu am
venit înainte, mânat de dor şi nerăbdare ca să
vă aduc vestea mântuirei. Armata va veni nu­
mai după ce se retrag complect nemţii.
Ofiţerul e primit în oraş cu mare bucurie şi
sărbătorit. Solul mântuirei a sosit.
 Alba-Iulia

In locul Statului care s’a prăbuşit, Consilii­

le Naţionale şi gărzi formate în pripă preiau pu­
terea.
Poporul român din Transilvania şi Banat
este reprezentat de către Consiliul Naţional Ro­
mân cu sediul în Arad. El conduce destinele nea­
mului românesc în aceste vremuri tulburi, con­
form principiilor enunţate în Parlamentul din
Budapesta, de către deputatul român Dr. Ale­
xandru Vaida-Voevod, în ziua de 18 Octomvrie.
Consiliul Naţional Român este forul suprem
care stăpâneşte de fapt Ardealul şi Banatul ro­
mânesc.
Contele Karolyi, prim-ministrul maghiar
face încercări disperate ca să salveze suverani­
tatea maghiară, trimiţând la Arad pe Jaszi —
ministrul naţionalităţilor, — pentru a trata cu
Consiliul Român, oferind acestuia autonomia
poporului român în cadrul Statului Maghiar.
Consiliul Naţional Român însă refuză categoric
oferta şi declară că poporul român vrea să tră­
iască liber într’un stat naţional unitar, deci vrea
totala ruptură de Ungaria, pe baza principiilor
lui Yilson.
In urma acestei hotărîri se decide convoca­
rea maréi Adunări Naţionale la Alba-Iulia, pe 1
Decemvrie 1918, care va hotărî definitiv de soar­
ta poporului român.
„La Alba-Iulia!“ , strigătul acesta magic tre-
314

ce din gură în gură, delà inimă la inimă. „La

Alba-Iulia!“ — delà aceasta zi aşteaptă sclavul
chinuit eliberarea, pacea şi libertatea. Strigătul
acesta a mobilizat la moment toată suflarea şi
conştiinţa românească cu o forţă uimitoare. Io­
bagii de eri, ţinuţi departe de politică — opin-
carii cu vestminte aspre, dar cu inima caldă, —
s’au ridicat ca la un semnal magic şi au plecat
pe drumul lung care duce Ia libertatea visată
secole de strămoşi.
Politica greşită a guvernelor maghiare faţă
de naţionalităţi a aprins focul sacru în suflete,
şi acum, forţa comprimată de veacuri va sparge
şi ultima rezistenţă. Legea nenorocită a contelui
Apponyi, care a pricinuit atâtea dureri s’a sfâr­
şit, cătuşele reci au căzut sdrobite de pe mâinile
încleştate.
„Alba-Iulia“ , drum strălucitor, care duce la
libertate, iertare şi la împăcare! Aceasta trebue
să fii, „Alba-Iulie!“
Ca ’n viscolul groaznic, când mâna omului
prins de vârtej caută braţul fratelui ca să-şi afle
mântuirea, aşa şi acum, instinctul naţional caută
braţul fraţilor de sânge. Graniţa blestemată de
strămoşi s’a dărâmat acum. Liber poate acum să
îmbrăţişeze fratele pe frate.
Ziua de 1 Decemvrie va fi marea sărbătoare
a sufletului românesc.
Trenuri speciale aduc la Alba-Iulia mulţi­
mea de oameni îmbrăcaţi în straie de sărbătoare.
Din Valea Jilului vine lia sărbătoare mulţime
mare. Cu noi vin şi delegaţii social-democraţilor
— muncitori mineri, __ cu un drapel roşu în
frunte. Sfatul Muncitoresc după lungi şi înflăcă­
rate discuţii a hotărât că: nu se opune unirei
neamului românesc, însă pretinde libertate com­
plectă şi autonomie pe seama muncitorilor mi­
neri. Cu aceasta condiţie este gata să voteze uni­
rea. In fruntea delegaţiei e Glser. Suntem cu toţii
într’un vagon de clasa a treia. Pretutindeni vezi
oameni veseli, plini de nădejdi1, chiote de veselie
 315

se aud, numai pe faţa muncitorilor maghiari se

vede o umbră de nelinişte şi de durere.
Vorbesc cu Ciser în colţul băncii:
— „Nu ştiu dacă or fi chemat şi pe Secui şi
pe Saşi la Alba-Iulia? — îmi spune în şoaptă Ci­
ser. Aş dori foarte mult să fie şi eii prezenţi. Noi,
Ungurii am făcut o mare greşală în anul 1848 că
n’am chemat şi pe Români când s’a votat unirea
Ardealului cu Ungaria. Ar fi trebuit să fie ascul­
tat atunci şi poporul român, căci doar el a for­
mat majoritatea. Greşala aceasta se răsbună a-
cum atât de crunt pe poporul maghiar. Acum în­
să mi-e teamă, că şi Românii o să cadă în aceiaş
greşală. Ziua de azi ar trebui să fie ziua de bucu­
rie a tuturor neamurilor conlocuitoare, tot aşa
şi a noastră, a muncitorilor, cari ne-am eliberat
de sub presiunea îngrozitoare a capitalismului.
In ferestrele vagoanelor fâlfâie drapele tri­
colore în bătaia vântului de iarnă timpurie. Ro­
ţile trenului bat ritmuri nesfârşite, ducând oa­
menii extaziaţi de vraja libertăţii.
In vagonul vecin un clarinet şi-o goarnă îşi
ţipă strident acordurile unui marş naţional. Oa­
menii cântă şi chiotesc veseli. In gări alte mul­
ţimi urcă chilotind în trenul supraîncărcat şi îm­
podobit cu brad verde şi drapele naţionale.
Intrăm în Simeria. In gară mulţime uriaşă
de oameni aşteaptă sosirea trenului de către
Arad. Cântece naţionale, pălării, braţe se ridică
în. aer. In faţa peronului flăcăi tineri joacă dan­
suri naţionale. Se sguduie pământul subt bătaia
ritmică a picioarelor.
Urcăm apoi) în garnitura delà Arad. Cu tre­
nul acesta vine şi delegaţia socialiştilor români
din Rudapesta, subt conducerea lui Jumanca. In
uşa compartimentului lor este înfipt un steguleţ
roşu, brodat la margini cu fire de aur. Vin şi ei
la Alba-Iulia.
Seara ajungem la Alba-Iulia. Aici e deja stă­
pânire românească. Consiliul Român a preluat
puterea, casărmile şi cetatea. Gardă puternică
316

formată din moţi, ţine rânduiala sul) comanda

maiorului Medrea.
Trenurile cari sosesc din toate colţurile Ar­
dealului şi Banatului, varsă mulţime mare de oa­
meni pregătiţii de sărbătoare. Cei sosiţi dinspre
Cluj aduc veşti alarmante:
— „La Cucerdea, Divizia Săcuiască a deschis !
foc asupra trenului arhiplin. Stegarul Aron a fost
omorât de gloanţele duşmane! — ne spun oame­
nii îndârjiţi.
Oraşul este ocupat de mulţime. Zăpada pro­
aspătă căzută astă noapte este călcată în picioa­
re. Nici un loc nu se mai află în tot oraşul.
Preoţi, dascăli, intelectuali, şi mulţime nesfârşită
de ţărani în straie albe şi curate, împodobiţi cu
ramură de brad, cu panglici şi cu steaguri tri­
colore.
Membrii Consiliului Naţional sunt cu toţii
aici: bătrânul George Pop de Băseştii, Maniu,
Vaida, Vlad, Goldiş, Branişte, Cicio-Pop, Lazar,
Suciu şi alţii, cu arhierii ambelor biserici naţio­
nale, toţi într’o frăţie caldă.
Consiliile se ţin lanţ în camerele delà etaj
ale hotelului „Europa“ . Seara târziu intră şi de­
legaţia socialiştilor la Maniu. După lungi discuţii,
socialiştii cad de acord şi recunosc unirea popo­
rului român din Ardeal şi Banat, cu Regatul Ro­
mâniei.
Noaptea nimeni nu doarme. Cafenele sunt
arhipline. Noi suntem în cafeneaua' „Europa” ,
îngrămădiţi unii într’alţii. Târziu soseşte o dele­
gaţie din Moldova, în frunte cu Dobrescu şi cu
Eugen Goga, cari suni în haine militare româ­
neşti. Ei ne aduc vestea că armata română a tre­
cut Carpaţii spre Ardeal. Mulţimea este cuprinsă
de un entuziasm delirant. Delegaţii sunt ridicaţi
pe umeri în acordurile Imnului regal român.
Afară pe strada îngheţată toată noaptea uru-
ie roţile de fier ale tunurilor germane. Rămăşi­
ţele armatei lui Mackensen se retrag din Mun­
tenia, înspre Germania.
Soldaţii germani, mândri altădată, acum
 317

merg cu capul plecat, sunt obosiţi de drum şi de

frig. Deasupra capetelor lor, porţi triumfale îşi-
fâlfâie verdeaţa de brad şi de drapele româneşti.
Ei sunt tăcuţi şi frânţi. Pumnul lor de oţel a
sguduit din ţâţâni poarta de fier a Indiei şi iată,
acum se reîntorc desamăgiţi, goniţi de armatele
Aliaţilor delà Sud. Colosul german s’a poticnit şi
bate în retragere. Coloane după ooloane.se re­
trag în marş forţat. In noaptea îngheţată aud şi
ei acordurile şi chiotele de veselie, văd elibera­
rea poporului român, dar trec tăcuţi pe lângă
noi...
1 Decembrie Î918.
Oraşul e numai om şi drapele. Mai mult de
una sută de mii de oameni au grăbit să se adune
la sunetul goarnei de chemare, pentru marele
praznic al libertăţii.
Drumul care duce în cetatea lui Mihai, este
păzit de moţii lui Iancu, îmbrăcaţi în straie albe.
Deasupra porţii de intrare a cetăţii un uriaş dra­
pel tricolor îşi fâlfâie faldurile în vânt, atingând
în jocul lui mica deschizătură a cuştei în care
au veghiat ultimele ceasuri Horia, Cloşca şi Cri-
şan.
Sus, în cetate, în marea sală a Casinoului
ofiţeresc se adună delegaţii oficiali, cari1 umplu
sala până la ultimul loc. Pe pod'iul din faţă iau
loc membrii Consiliului Naţional în frunte cu
bătrânul Gheorghe Pop de Băseşti.
Intr’o linişte impresionantă sunt citite punc­
tele Adunării: prin care se proclamă Unirea tu­
turor teritoriilor locuite de Români din fosta
Ungarie, cu Patria mumă.
In numele social-democraţilor vorbeşte Ju-
manca, declarând solemn că social-democraţii
votează Unirea poporului român.
Când Cicio-Pop, v--preşedintele Adunării de­
clară solemn că poporul român din fosta Unga­
rie se alipeşte de Regatul României, toată sufla­
rea este cuprinsă de emoţie vibrantă, ochii se
umezesc de lacrimi şi fiecare cuvânt este frene­
318

tic aplaudat. Uratele nu mai încetează. Oameni

necunoscuţi se îmbrăţişează şi se sărută. Toţi
cred în unirea frăţească, care-o să ne ducă la fe­
ricirea atât de mult aşteptată.
In clipele supremei fericiri s’a uitat toată
suferinţa, pentru marea zi a învierei. Viaţă nouă,
bazată pe înţelegerea sufletelor trebue se încea­
pă de acum. Noi am putut trage învăţăminte din
greşelile stăpânilor de eri, trebue deci să ne or­
ganizăm într’aşa fel viaţa de Stat, ca la noi toţi
să fie mulţumiţi, fericiţi şi liberi. Viaţă plină de
dreptate, căci după aceasta ahtiază sufletul ră­
nit. Dreptate, cinste şi iubire, căci fără de aces­
tea nu poate fi viaţă liniştită şi nici împăcarea
sufletelor. Trebue să mergem pe drum drept, cu
fruntea ridicată, semenii poticniţi să-i ridicăm
la noi, rănile dureroase să le ungem cu mirul ier­
tării şi-a dragostei adevărate. Să le arătăm —.
curajioşi — drumul drept, pe care să meargă şi
care ne va duce la fericire şi la mulţumire. Fără
de aceasta va începe iarăşi delà început lupta
amară: răzbunarea cruntă.
Oraşul este un furnicar de oameni. Cântece,
fanfare, chiote străbat de pretutindeni. Sclavii
eliberaţi din întunericul robiei se vor fi bucurat
astfel de libertate.
Azi, robul de eri vede în fostul stăpân duş­
manul lui de moarte, dar o să vină vremea când
drumurile se vor întâlni şi când sufletul care azi
cere încă răsbunare, atunci se va mângâia şi va
ierta.
Sfatul Naţional s’a sfârşit. Mulţimea pleacă
înspre case, cu vraja celor nouă puncte ale Adu­
nării. Plecăm şi noi spre munţii noştri înalţi, un­
de în măruntaele pământului sclavi frânţi şi
supţi de robotă despică şi fărâmiţează diaman­
tul negru.
Abia încăpem în garnitura tixită de lume.
Vuesc vagoanele de cântece şi de acorduri de
muzică. Pe şoseaua naţională coloane de oameni
mărşăluesc cântând şi chiotând spre noi. Aici
fiecare crede în libertate, în pace şi în învierea
 319

sfântă. Toţi cred, că n’o să mai fie lacrimi în

ochii plânşi ai sclavilor de eri, şi că razele soa­
relui primăverii vor afla numai oameni fericiţi
şi mulţumiţi, cari vor cânta împreună cu ciocâr­
lia cântecul de veselie al pământului reînoit.
Toţi cred în pacea care s’a născut în sufle­
tele împăcate, cum naşte isvorul cristalin din
stânca de granit.
Egalitate, pace, dragoste, dreptate! Ce idei
generoase şi frumoase!
Credem, că din sufletul călit in suferinţe va
creşte floarea dragostei, iar din inima sclavului
de eri va naşte împăcarea şi iertarea. Trecutul
s’ia sfârşit! Ajourna o nouă viaţă trebue se înceapă!
Trăim doar pe un pământ, un pământ brăz­
dează plugurile noastre şi un pământ ne acopere
în mormânt. Atunci dar trebue să ne înţelegem!
N’am fost duşmanii nimănui! Nu! Numai nu ne­
am înţeles graiul sufletului.
Trenul uruie, roţile îşi bat ritmic jocul ne-
sfârşiiit. Oamenii cântă mereu, se îmbrăţişează,
plâng de bucurie.
In uşa compartimentului apare controlorul
de bilete. Om scund, brun, cu mustaţa încârliga-
tă. E ungur de pe pustă.
— Rog biletele pentru control! — spune pe
ungureşte.
Mulţimea se înfurie:
__Nu mai vrem se auzim vorbă ungurească!
— strigă oamenii prin coridor.
— Eşi afară! — strigă alţii, înfuriaţi.
Controlorul uluit se retrage pe coridorul ca­
re geme de mulţime. II văd cum îşi lipeşte frun­
tea de geamul aburit.
In sufletul său s’a întâmplat o mare trage­
die: hegemonia milenară s’a frânt.
Am ajuns în Simeria. De pe frontispiciul gă­
rii a fost dată jos tabla cu inscripţia ungurească,
acum o nouă tablă, românească este ridicată:
„Simeria“ , arată schimbarea vremurilor.
Coborîm. Mulţime de oameni furnică pretu­
tindeni.
320

Garnitura de Budapesta stă pe linia a treia.

Acum vine încet spre ea, pufăind, locomotiva.
Sufletul mi-e fericit, Parângul, Retezatul, stră­
lucesc în raze de argint în ochii sufletului meu.
Locomotiva pleacă gâfâind şi aruncând su­
luri de fum negru. Cântece, chiote, sunete de
fanfară străbat înafara. Din ferestrele larg des­
chise şi din uşile vagoanelor ciorchini de oa­
meni fâlfâie năframe albe şi steaguri tricolore.
— Trăiască România Mare!... Trăiască Li­
bertatea! — strigă oamenii vrăjiţi.
Sufletele se veselesc, oamenii se îmbrăţi­
şează şi se sărută, numai controlorul stă încrun­
tat şi negru în uşa vagonului. Priveşte tăcut şi
trist manifestaţia aceasta de forţe umane.
Mă impresionează acest tablou. Privesc în­
delung cum se pierde în zare controlorul ungur.
Cu el ni se duce şi-o bucată din trecut: tinere­
ţea noastră trăită în băncile şcoalelor streine şi
între ei. Ne-am adaptat şi din cultura lor.
Scârţie şi gem roţile de fier plângând p a r­
că înfrângerea puterii milenare. Sufletul copi­
lăriei noastre e mişcat şi el. Am crescut împreu­
nă, ne-am jöcat împreună jocurile de copii la
malul râului curat şi în bătaia soarelui fierbin­
te. împreună am inspirat în plămâni aerul greu
de cărbune şi idealurile măreţe: noi, — vraja
visului milenar al libertăţii naţionale; ei, — pu­
terea şi hegemonia milenară.
Acum visul nostru milenar s’a înfăptuit.
Puterea şi hegemonia lor milenară s’a frânt
cum se frânge şi destramă fumul negru în bă­
taia vântului năpraznic.
Acum noi ne bucurăm şi ei plâng!
Trenul abia se mai zăreşte, dar ochii sufle­
tului tot mai văd controlorul negru şi trist, sim­
bolul hegemoniei milenare, frântă acum de vre­
murile noui
Să fim oare duşmanii lor? Nu cred! Inima
noastră nu mai treime să cunoască duşman.
Trebue să vină vremea când sârmele ghimpate
 321

înfipte în trupul popoarelor se vor topi în căl­

dura inimelor iertătoare şi înţelegătoare...
Stlaiu în bnaizda nouă şi privesc razele de
argint ale soarelui, care acum se înalţă pe cerul
curat. Patru ani au durat durerile facerii până
când s’a născut această zi. Ziua păcii şi a liber­
tăţii!
Tronuri şi altare dărâmate, leagăne albe de­
şertate de copiii mici şi nevinovaţi, mame, vă­
duve îngenunchiate pe morminte, părinţi bă­
trâni cari privesc cu ochii secaţi în fundul groa-
pei fiilor lor, trupuri de oameni sfârticate, su­
flete călcate în picioare, sânge şi vaet arată dru­
mul lung pe care l-a făcut timpul delà anul 1914
şi până azi.
Patru ani cerul a fost înegrit, stelele sclipi­
toare s’a ascuns de jalea amară ce a cuprins pă­
mântul, numai ţăcănitul armelor ucigătoare, bu­
buitul tunurilor, vaetele, plânsul şi blestemul se
mai auzeau în noaptea întunecată. Ura sălbatică
şi fratricidă a descărcat forţe ne mai pomenite.
Râuri s’au format din sângele vărsat. Trupuri
mutilate, coloane de copii desculţi, flămânzi şi
şiruri nesfârşite de cruci negre arată drumul
croit de demonul sufletelor înebunite.
De ce nu poate şi iubirea de oameni să des-
lănţuiaseă forţe atât de mari, caro să edifice, să
împace răuiatea ş> care din duşman să facă
frate!
Numai morţii se împacă pe calea veşniciei!
Viaţa sfarmă mai departe sufletul şi trupul
obidit!
Dragi camarazi, cu cari am fost împreună,
afară între sârmele ghimpate, în Valea Dobrii
şi pe malul Montello-ului udat de apele Piavei
— eu plec cu fraţii mei... Mă cheamă graiul sân­
gelui, legătura strămoşească, din mormintele
străbune braţe albe mă cheamă către ele. Mă
trage şi mă cheamă cântecul ce l-am sorbit în
buna mea copilărie, la sânul maicei mele...
322

Voi veti rămâne pe pusta voastră tristă... eu

rămân aici, cu fraţii mei... Ia poalele munţilor
albiţi de vreme...
Sârmele ghimpate înfipte in trupul popoa­
relor se vor topi cu vremea în căldura inimi­
lor iertătoare...
...Din ură se va naşte dragoste, iar din duş­
man frate...

(Sfârşit).

~w
 ÓE ÎNDREPTAT

Cititorii sunt rugaţi aface următoarele îndreptări în

text, la unele greşeli ce s’au strecurat în volumîn cursul
tipăririi:
La pag. 52, rândul întâiu se va citi după al doilea.
La „ 157, sfârşitul aliniatului 1, va îi complectat
cu rândurile următoare, omise la paginaţie: „In palatul
de marmoră sclipitoare nu poate prinde rădăcini pacea
şi dragostea de oameni; numai iesiea sărăciei poate
nutri şi înţelege marea durere a fratelui striv it"...
La pag. 18(T, rândul 6 din alin. 3 în Ioc de : „Cu
nările larg deschise trag în pământul obosit“ etc. se va
citi : „Cu nările larg deschise trag în plămânul obosit“
etc.
La pag. 283, rândul al 23-lea : „un răpăit de armă“,
va fi aşezat după rândul al 37-lea, a cărui încheiere o
constitue.
Celelalte greşeli* mai uşor de observat, le va în­
drepta cititorul singur, în cursul lecturii.
 CUPRINSUL

I. Pe frontul rusesc ... ........................ pag. 3

Crăciunul în război .............. . ... „ 69
Tisza şi Andrássy pe front ... ............. „ 87
Desagregarea frontului rusesc ............ „ 99
Ofensiva contra armatelor Kerenski ... „ 107
După al patrulea Crăciun în vifor ... „ 155
Bălăceana — oază de linişte ............ „ 179
Cruci părăsite............................ . ... „ 185

II. Pe frontul italian ... ... .................... „ 183

Mâine plecăm......................................... „203
Iadul delà Piave ... ... .................... „223
Retragerea de pe Montello .................... „243
Comunicate oficiale ....................... „248
Prăbuşirea ......................................... „265
Desmembrarea Austriei........................... „273
Revoluţia în Ardeal ........................... ,,279
Republica diamantului negru................... „293
Alba Iulia ......................................... „313