1.Tema de proiectare . Conţinutul proiectului.

Crearea spaţiilor verzi în cadrul parcului Beresti, orasul Ungheni

Obectivele
Îmbunătăţirea imagini estetico- peisagistice a parcului;
Crearea uni cadru adecvat practicariiunor activităţi recreative şi sociale,
pentru locuitorii orasului;
Educaria estetico –ecologică a populaţiei;
Prin administrarea spaţiilor verzi se asigura indeplinirea urmatoarelor
obiective:
a) protecţia si conservarea spaţiilor verzi pentru mentinerea biodiversitaţii lor;
b) menţinerea şi dezvoltarea funcţiilor de protecţie a spaţiilor verzi privind
apele, solul, schimbarile climatice, mentinerea peisajelor in scopul ocrotirii
sanatatii populaţiei, protectiei mediului si asigurarii calitatii vietii;
c) regenerarea, extinderea, ameliorarea compoziţiei si a calitatii spatiilor
verzi; 
d) elaborarea si aplicarea unui complex de masuri privind aducerea si menţinerea
spaţiilor verzi in starea corespunzatoare funcţiilor lor;
e) identificarea zonelor deficitare şi realizarea de lucrari pentru extinderea
suprafetelor acoperite cu vegetaţie;
f) extinderea suprafetelor ocupate de spaţii verzi, prin includerea in categoria
spaţiilor verzi publice a terenurilor cu potenţial ecologic sau sociocultural
1. Spaţiile verzi cu acces nelimitat. Scuarurile.

Ca definiţie: Scuarul este unitatea de spatiu verde cu suprafata cuprinsa

între 0,3-3 ha, situat în intravilan, fiind destinata odihnei de scurta durata,
asigurarii circulatiei pietonilor de la o strada la alta, asigurarii unui loc de joaca
copiilor de vârsta mica supravegheati de parinti sau bunici, sau cu rol estetic-
arhitectural datorita obtinerii unui efect decorative deosebit si prin punerea în
valoare a unor edificii sau monumente. În cazul scuarurilor cu functie strict
decorativa se accepta si suprafete mai mici de 0,3 ha.
Raza de deservire a unui scuar este de cca. 400 m, ceea ce corespunde distantei
parcurse pe jos de catre un om cu mers lejer, în cca. 6-8 minute. Marimea unui
scuar se stabileste luându-se în considerare ca 20% din populatia ce locuieste în
raza de deservire, frecventeaza simultan acel scuar. Norma pentru un vizitator este
de 25-30 m2. Numarul scuarurilor se stabileste în functie de marimea centrului
populat si de prezenta altor unitati de spatiu verde. Forma scuarului este data de
pozitia acestuia, destinatie, configuratia terenului si constructiile din jur.
După durată, scuarurile pot fi:
 permanente, categorie în care intra marea majoritate a scuarurilor, ce au
plantatii arborescente si arbustive si toate dotarile pe care le reclama;
 temporare sau provizorii, ce se înfiinteaza pe terenuri virane, destinate
construirii unor cartiere de locuit, edificii culturale, având în componenta lor
doar arbusti, gazon,aranjamente florale si alei acoperite cu pietris sau dale.
Dupa modul de amplasare, scuarurile pot fi situate:
 în piete – atunci când se suprapun partial sau total cu suprafata acestora,
piete
 dispuse de regula în fata unui edificiu important;
 înconjurate de strazi sau artere de circulatie, caz în care acestea sunt usor
 accesibile, nu asigura linistea pe care vizitatorii o cauta si au un grad mai
mare de poluare
 datorita traficului auto;
 în interiorul cartierelor de locuit, caz în care au un grad mai mic de poluare
si
sunt mai linistite

Dupa destinatie, scuarurile pot fi:

- scuaruri destinate odihnei si jocului copiilor de vârsta prescolara, situate deregula
în cartierele de locuinte;
- scuarurile destinate recrearii si odihnei de scurta durata înaintea unei actiuni
riguros planificata, situate în jurul unor institutii publice, de învatamânt, a
obiectivelor culturale, în jurul garii sau a statiilor de autobuz;
- scuarurile cu functie prioritara decorativa, situate în fata unui edificiu important
sau la intersectia unor artere mari de circulatie, în acest caz accesul pietonal ne
fiind posibil, datorita inexistentei cailor de acces. Pentru amenajarea acestora se
adopta frecvent solutii compozitionale geometrice regulate, în care speciile
sempervirescente au o pondere mai mare. Marimea unui astfel de scuar se
stabileste în functie de dimensiunile cladirii respective. De exemplu, în fata unei
constructii monumentale un scuar prea mic este necorespunzator, iar un scuar prea
mare diminueaza din impozanta edificiului. În acest sens se recomanda ca
lungimea scuarului sa fie cel putin egala cu înaltimea cladirii și cel mult dubla fata
de înaltimea constructiei în fata caruia se amplaseaza
Primele doua categorii de scuaruri prezinta în componenta lor plantatii de
arbori și arbusti, peluze de iarba, aranjamente si decoratiuni florale, alei, scari (în
cazul terenului accidentat), banci, chiar bazine cu apa sau fântâni arteziene, statui,
chioscuri pentru odihna sau chiar monumente, dispuse la încrucisarea aleilor
frecvent circulate.
Compozitia unui scuar poate fi geometrica sau libera, în strânsa legatura cu
ansamblul arhitectural învecinat. Dispozitia aleilor, ce ocupa 15-20% din suprafata
scuarului, trebuie sa permita fluxul pietonilor dupa directiile dominante de
circulatie
impuse de obiectivele de interes din apropiere.
Plantatiile arbustive si arborescente sunt concepute si dispuse sub forma de
grupuri, boschete, în lungul aleilor, spre periferia scuarului, astfel încât sa ofere
protective fata de zonele cu trafic auto intens, adapost contra curentilor de aer din
directia dominanta, zone umbrite dar si zone însorite. Aceste plantatii ocupa o
suprafata importanta.
Functia hidrologica este asigurata, în general de toate tipurile de scuaruri ,
fiind exprimata prin capacitatea mai mare sau mai mica de retinere a apei din
precipitatii,si de cedare fie atmosferei sub forma de vapori, fie solului prin
fenomenul de percolare a cursuri de apa, cantitatile de apa eliminata prin procesele
de evapo–transpiratie sau de percolatie fiind mult mai mici în orase, datorita
marilor suprafete ocupate de diferite constructii (cladiri, trotuare, strazi, etc. ).
Functia de protectie a solului, se remarca tocmai în zonele lipsite de vegetatie
sau cu vegetatie foarte saraca, în care procesele de eroziune sunt vizibile. Prin
sistemul de înradacinare, ce constituie o armatura biologica a solului, prin
fenomenul de atenuare a efectului mecanic al picaturilor de ploaie, exercitat de
frunzisul vegetaţiei care este adesea dispusa în mai multe straturi, substratul ce
constituie suportul vegetatiei, prezinta o stabilitate mecanica, fizica si chimica,
mult sporita.
Prevenirea eroziunii solului si a alunecarilor de teren se realizeaza prin efectul
cumulat al lucrarilor tehnice de stabilizare mecanica a terenului dar si prin alegerea
si plantarea corespunzatoare a speciilor de arbori si arbusti cu sistem radicular bine
ramificat si profund, si a speciilor drajonate.
Sub aspectul proceselor pedogenetice, spaţiile verzi prin stratul arborescent,
cel
arbustiv sau cel ierbos produc mari cantitati de resturi vegetale, fie la suprafata
solului (litiera), fie în sol (radacini moarte).
Acestea, prin descompunerea de catre microorganisme, influenteaza pozitiv
însusirile fizice si fertilitatea solului, fapt extrem de important mai ales în spaţiile
verzi amenajate pe terenuri sarace sau recuperate din diferite activitaţi. Pe lânga
aportul de substante nutritive, vegetatia contribuie si la refacerea structurii solului,
a capacitatii de filtrare si sedimentare, la cresterea activitatii microflorei si
microfaunei solului ce duc în final la ameliorarea fertilitatii solului si la refacerea
unor verigi importante din circuitul diferitelor elemente în natura. Funcţia de
protectie climatica a scuarului:
Aspecte : - moderarea amplitudinilor si a variatiilor termice,
 micsorarea vitezei vântului,
  ameliorarea umiditatii aerului;
 ameliorarea intensitatii radiatiilor solare.
Modelarea amplitudinilor si a variatiilor termice diurne si sezoniere de catre
vegetatie este exercitata prin efectul de umbrire, prin procesele de evapo-
transpiratie, prin albedoul specific, sau prin reducerea efectului de racire a
vântului.
Vegetatia lemnoasa, prin microclimatul pe care-l realizeaza,
modereazatemperaturile excesive, astfel, temperaturile în zilele toride de vara sunt
mai scazute în interiorul masivelor de arbori, a perdelelor de protectie, fâsiilor
plantate în lungul strazilor, sau în apropierea acestora, iar iarna temperaturile sunt
mai ridicate datorita efectului de diminuare a miscarii aerului. Suprafetele
acoperite cu gazon se încalzesc mai putin comparativ cu suprafetele acoperite cu
nisip, pietris, caramida, asfalt sau beton. De exemplu, daca temperatura aerului la
suprafata betonului este de 300C, în aceleasi conditii temperatura la suprafata
asfaltului va fi de 45 0C, iar temperatura aerului la nivelul gazonului va avea valori
cuprinse între 22-240C. Acest aspect se poate pune usor în evidenta prin
diferentele de temperatura dintre zonele verzi si aglomerarile de constructii, sau
dintre zonele verzi si zonele deschise, lipsite de vegetatie, care se încing în zilele
toride de vara si sunt expuse temperaturilor foarte scazute iarna.