Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
George Calinescu 19
George Calinescu 19
CONCLUZII ……………………………………………………………… 16
BIBLIOGRAFIE ....................................................................... 19
SPATIUL - INTRE UTILIZARE SI ABANDON
SPATII ABANDONATE
In legatura cu termenii utilizati sunt necesare, pentru inceput, cateva
precizari. Termenul de “parloaga”
1
este utilizat pentru a defini un teren agricol
necultivat, invadat de buruieni, in timp ce “maidan”
2
-ul reprezinta un teren viran
situat in interiorul sau la marginea unei localitati. Dupa cum se poate observa,
primul termen face referire la un spatiu ce tine de mediul rural, in timp ce al doilea
releva apartenenta spatiului la mediul urban, desi starea functionala este aceeasi.
Este de amintit ca sensul peiorativ al cuvantului maidan este de data relativ
recenta, sensul initial fiind acela de spatiu in care se desfasura viata sociala3
Peisajul tertiar se distribuie asupra unor teritorii cu statut oficial foarte variat,
raspunzand unor obiective si roluri diferite, uneori contradictorii. Un teritoriu
declarat rezervatie, din punct de vedere administrativ, este menit protejarii,
11 ,
supravegherii si sanctionarii. Marginea unui drum, maidanul urban, nu fac
obiectul
niciunei protectii, ele fiind locuri ce se incearca a fi reduse si suprimate, desi
constituie rezerve biologice.
Realitatea peisajului tertiar este de ordin mental, pozitionandu-se in campul
etic al cetateanului planetar cu titlu de permanenta si coincide cu decupajele
administrative cu statut temporar. Prin continutul sau, prin premisele create de
diversitatea specifica, prin necesitatea de prezervare sau de intretinere a dinamicii
sale, peisajul tertiar imbraca o dimensiune politica. Statutul nescris, dar verificat al
celui de-al treilea peisaj este acela de ordine planetara18
, iar mentinerea existentei
sale nu trebuie sa depinda de intelepciune ci de o constiinta colectiva.
Peisajul tertiar isi schimba aspectul in timp. Aceste schimbari au la baza
atat factori interni – dinamica naturala de accedere la climaxul forestier – cat si
externi, care tin de mediul inconjurator – presiunile exercitate de teritoriul
antropizat din imediata apropiere influenteaza pierderea sau mentinerea unui
echilibru al diversitatii – dar si de politicile aplicate.
Evolutia teritoriala a peisajului tertiar coincide cu evolutia teritoriala a
spatiilor antropizate. Cresterea numarului de terenuri abandonate, lasate in urma
de lucrarile de amenajare, nu conduce mereu la o crestere a suprafetei globale a
peisajului tertiar ci la o mai mare fragmentare a acestuia. Multitudinea de
fragmente ale peisajului tertiar reprezinta un factor selectiv al diversitatii –
supravietuiesc doar acele specii ale caror cerinte ecologice sunt compatibile cu
conditiile oferite de fragmentul respectiv.
Din punct de vedere social, peisajul tertiar este privit ca un spatiu natural,
destinat in unele cazuri loisir-ului, ca un spatiu neproductiv (in cazul abandonului
administativ) sau ca un spatiu sacru. Abandonarea administativa a acestor spatii
poate duce la o dubla raportare a societatii fata de ele: pe de o parte acestea sunt
supuse devalorizarii (maidan, parloaga, teren indecis), iar pe de alta parte capata
o valenta moralizatoare (loc sacru, un loc interzis). Abandonul administrativ nu
implica abandonul total al spatiului, acesta continuand sa fie “consumat” de catre
societate sub diverse aspecte.
12 ,
PEISAJUL TERTIAR SI SPATIUL URBAN
Daca din punct de vedere ecologic aceste peisaje tertiare sunt spatii de o
indiscutabila valoare, din punct de vedere estetic lucrurile se demonstreaza a fi
mult mai complicate. Exista o serie de artisti (in special proveniti din zona land-
art-
ului) sau de peisagisti care au inteles deja frumusetea acestor spatii si care
incearca sa o promoveze in cadrul proiectelor lor (Peter Latz, Christo, etc.). Pentru
marea masa insa aceste peisaje raman “simple maidane“, condamnate la dispret
si agresiune. Aceste spatii nu au devenit inca “peisaje publice“ si nu fac parte
dintr-o estetica oficiala a marii culturi, insa valorizarea lor de catre specialisti le
acorda inca o sansa de a exista.
In pofida faptului ca peisagistii si artistii au invatat sa priveasca aceste spatii
ca fiind frumoase, aceasta sansa nu poate fi valorificata fara realizarea unei
educari a maselor si fara sensibilizarea publicului, a tuturor teoreticienilor si
practicienilor de specialitate.
Inglobarea acestor spatii, sub diverse aspecte, in amenajari trebuie avuta in
vedere, insa modul in care se realizeaza acest lucru are o deosebita importanta.
Pe termen scurt desigur amenajarea acestor zone poate tine de implicatii
pecuniare considerabile referitoare la functiunile alocate. Aceasta graba in a
obtine profit cat mai rapid cu putinta trebuie domolita, lundu-se in considerare
influenta pe termen lung a acestor spatii la nivelul intregului spatiu urban -
ecologica, educativa, estetica, recreativa, etc. – si, prin urmare, obtinerea de
avantaje pentru intregului oras.
In urma cu 50 de ani, ideea de preverdissement
19
a modificat sfera de
actiune a peisagistilor, prin adaugarea unei noi laturi rolului lor de a realiza
amenajari de spatii verzi. Practicile de preverdissement ofera peisagistilor
posibilitatea de a participa, in cadrul unor echipe interdisciplinare, la prefigurarea
tesutului urban intr-o maniera concertata, si implica pregatirea terenul in vederea
realizarii unei trame vegetale care sa fie suficient de puternica pentru a servi drept
punct de pornire al unei actiuni de urbanizare, precum si negocierea acestor spatii
cu o estetica populara.
13 ,
Pierre Donadieu este de parere ca, in prezent, preverdissement-ul ramane
apanajul unui “urbanism peisagist foarte operational“
20
, dand ca exemplu proiectul
lui Michel Desvigne si Christine Dalnoky care are ca obiect peninsula Greenwich.
Este vorba de realizarea unui viitor cartier al orasului, cu o retea de parcuri,
promenade si gradini in jurul unui pavilion expozitional. Abordarea proiectului nu
se bazeaza pe istoria industriala a locului, considerata anecdotica la scara
geologica, ci pe refacerea coerentei geografice a spatiului plat de pe malul
Tamisei, facand referire la imaginea ecologica a padurii aluviale, in care cartierul
isi va ocupa treptat locul - “peninsula este redresata printr-o logica de plantare in
care desenul, ca instrument al proiectului a fost indepartat“. Interesant prin
conceptul de proces generator de forme urbane si naturale, acest proiect
marcheaza o inflexiune in practicile peisagiste, renuntand la valorificarea memoriei
istorice, in favoarea valorificarii ecologice si naturaliste.
Problematica politicilor de preverdissement are insa doua taisuri: pe de o
parte aceste practici pregatesc aproprierea privata sau publica a unui teren,
permitiand un timp de expunere, de restaurare a substratul natural, dar pe de alta
parte au ca efect distrugerea ecosistemelor create in astfel de spatii. Desigur,
aceasta inlaturare a ecosistemelor create pe terenurile abandonate poate fi
controlata sau evitata prin corelarea peisagisticii cu alte domenii - social,
economic, ecologic, etc., si prin natura proiectelor realizate. Preverdissement-ul
poate reprezenta astfel o tehnica de posibila salvare a spatiului de la agresiune, in
masura in care acesta devine valorizat social.
“GRADINI IN MISCARE“
Datorita varietatii de specii ce pot fi intalnite in cadrul maidanelor, acestea
reprezinta teritorii in continua evolutie si transformare. Modul in care toate aceste
transformari sunt percepute de catre societate confera acestui tip de spatiu un
statut special, putand fi privite ca adevarate gradini ce evolueaza in timp si spatiu.
Gilles Clement considera ca vidul arhitectural contine o diversitate
biologica, care implica miscarea - adica realitatea gradinii. In gradinile propriu-zise
14 ,
elementele vegetale au un loc bine stabilit in masiv, borduri mixte, partere etc.. In
cazul maidanelor aceasta ordine nu se aplica, nu se face o diferentiere intre plante
bune si plante rele, iar locul ocupat de fiecare individ si forma masei floristice sunt
determinate de relatiile stabilite intre plante (toleranta, inhibitie, etc.). Aceasta
lume
variaza in functie de spatiu si timp, masa floristica suferint o serie de miscari.
Rezulta astfel o modificare
permanenta a aspectului “gradinii“,
datorita transformarii masei floristice
pe parcursul anotimpurilor, asa cum
putem vedea in orice gradina, dar mai
ales datorita aparitiei sau disparitiei
elementelor vegetale in locuri
imprevizibile. Astfel, aspectul acestor
locuri nu e niciodata acelasi de la o perioada la alta, fie ea horticola sau biologica.
Aceasta poate varia de la o saptamana la alta, de la o luna la alta si binenteles de
la un an la altul.
In legatura cu rapiditatea cu care se pot produce aceste schimbari,
exemplul dat de Gilles Clement (Le jardin en mouvement – 1991) este edificator.
El vorbeste de diferitele aspecte sub care se poate prezenta o campie populata cu
margareta de camp (Leucantheum vulgare). Astfel, daca se trece la o cosire in ras
a acelei campii, ea se va transforma dintr-o intindere plina de flori intr-un gazon,
aratand complet diferit., iar spatiul va putea fi parcurs mult mai usor. Daca, in
schimb, pe intinderea ei vor fi lasate palcuri ici si colo din diverse motive
(margaretele nu au fost cosite inca intr-o anumita zona, in alte locuri tufe tepoase
sau graminee sunt lasate sa creasca in voie, etc.) se va constata ca in fata
privitorului apare “inceputul unei sculpturi“ in materia verde.
Cu cat ciclul biologic este mai rapid, cu atat speciile sunt mai numeroase,
iar modificarile “gradinii“ sunt mai frecvente. Asadar, perpetua modificare a
spatiului de circulatie si a vegetatiei justifica termenul de miscare, iar
administrarea acestei miscari justifica termenul de gradina in cazul acestor spatii.
15 ,
16 ,
George Calinescu 19
In prezent este evident faptul ca
lipseste o viziune asupra reabilitarii si
dezvoltarii zonei George Calinescu 19,
aceasta fiind un spatiu destructurat, supus
unor puternice presiuni sociale. Dubla
implicatie pe care George Calinescu 19 o
are in viata orasului - centru si periferie - a
dus la transformarea ei intr-un mozaic de
spatii lipsit de coerenta si coeziune. Cel mai
afectat din acest punct de vedere este spatiul situat intre zona construita a orasului
si
periferia lui (faleza propriu-zisa). Acesta a cunoscut in ultmele decenii puternice
transformari datorate atat activitatii antropice, cat si factorilor naturali (lucrari de
consolidare a pantei, lucrari de drenaj, depunerea pamantului excavat din fundatiile
blocurilor, alunecari de teren, infiltratii, etc.).
Pe teritoriul George Calinescu 19 se gasesc in prezent o serie de plante
considerate rare sau vulnerabile, precum si speciile endemice, care fac dovada
existentei unor ecosisteme deosebite in zona. Un aspect deosebit de important il
contituie prezenta plantelor pioniere (Potentilla reptans) dovada a faptului ca
acestea stau la baza colonizarii zonelor formate din umpluturi de pamant rezultat
din saparea fundatiilor, pe care a fost posibila aparitia ulterioara a plantelor
endemice si rare. Aceste zone insa sunt supuse continuu unor presiuni urbane,
generate atat de nevoia de spatii de locuit cat si de nevoia stringenta de spatii
comunitare care sa raspuna actualelor cerinte sociale.
Date fiind problemele sit-ului si mizele legate de peisaj, amenajarea George
Calinescu 19 pune problema unui just echilibru intre nevoia de natura si dorinta
morala, stiintifica si estetica de a salva un ecosistem rar. Este vorba de o
“negociere artistica“ a acestor spatii in scopul intrarii lor ca peisaj in conceptia
oamenilor, pastrandu-se insa caracterul si vegetatia actuala. Imbinarea acestor
realitati constituie o provocare in conturarea unei interventii capabile sa mentina
coerenta si unicitatea peisajului.
17 ,
1
Chioreanu Aurora, Radulescu Gheorghe – Mic dictionar enciclopedic, Editura
Enciclopedica
Romana, Bucuresti, 1972, p. 716
2
Ibidem, p. 555
3
Harhoiu Dana – Bucuresti - un oras intre orient si occident, Editura Simetria,
Bucuresti, 1997, p.
53
4
*** – Petit Larousse - Dictionnaire encyclopedique pour tous, Librairie Larouse,
Paris, 1965, p.
454
5
Clement Gilles – Manifeste du Tiers paysage, Edition Sujet/Objet, Paris, 2004, p.
15
6
Preluare dupa Batellier J.F. – Sans retour ni consigne, Edition Syros / La Breche,
Paris, 1978, p.4
7
Berque Auguste, Conan Michel, Donadieu Pierre, Lassus bernard, Roger Alain –
Cinq proposition
pour une theorie du paysage, Edition Camp Vallon, Seyssel, 1994, p. 22
8
Ibidem, p. 5
9
Clement Gilles – Ou en est l’herbe? – Les cahier de l’ecole de Blois 4: Autour des
friches, Les
editions de l’Imprimeur, Paris, 2005, p. 11
10
*** – European Landscape Convention, Council of Europe, Florence, 2000, p. 6
11
Iliescu Ana-Felicia – Arhitectura peisagera, Editura Ceres, Bucuresti, 2003, p. 16
12
Donadieu Pierre – La Societe paysagiste, Actes SUD / ENSP, 2002, p. 17
13
Clement Gilles – op. cit., p. 11
14
Diversitatea se refera la numarul de specii vii distincte de animale, plante si
entitati simple
(bacterii, virusi, etc.), numarul oamenilor fiiind cuprins intr-o singura si unica
specie unde
diveristatea se exprima prin varietate etnica si culturala – Clement Gilles – op. cit.,
p. 10
15
Clement Gilles – op. cit., p. 15
16
Clement Gilles – op. cit., p. 19
17
Preluare dupa Clement Gilles – op. cit., p. 25
18
Clement Gilles – op. cit., p. 28
19
Donadieu Pierre – La Societe paysagiste, Actes SUD / ENSP, 2002, p. 132
20
Donadieu Pierre – La Societe paysagiste, Actes SUD / ENSP, 2002, p. 133
BIBLIOGRAFIE: