ETICĂ ȘI INTEGRITATE

1. “Îmbătrânirea demografică este un proces care a afectat toate populaţiile europene, iar
modificările structurale care s-au produs în ultimii ani în plan demografic se înscriu în tendinţa
de lungă durată, de accentuare a gradului de îmbătrânire demografică” (Dumitrache, 2003, p.
330).
Parafrază: Fenomenul îmbătrânirii populației s-a extins în marea majoritate a
continentului european astfel, modificările care au avut loc de-a lungul timpului au înregistrat
decalaje în structura demografică, menținând un curs ascendent al creșterii populației vârstnice.

2. “Sistemul de așezări se dezvoltă, fără îndoială, în anumite condiții politice, sociale,

economice și geografice, într-un anumit mediu, din care se alimentează și pe care îl influențează.
Modul de organizare al așezărilor în spațiu este puternic influențat de dezvoltarea social-
economică” (Ianoș, Humeau, 2000 , p. 124).
Parafrază: Ansamblul așezărilor umane are la bază un progres bazat pe anumite
elemente de natură socio-economică, care se impune în mediu prin complexul de acțiuni pe care
le exercită în folosul său dar și asupra căruia are capacitatea de a îi modifică demersurile.
Organizarea spațială a așezărilor umane este de influențată de contextul socio-economic al
teritoriului.

3. “Mulți antropologi spun că aborigenii au cea mai longevivă religie din lume și cele mai
longevive forme de artă continue – stilurile de pictură cu linii încrucișate și puncte, folosite
cândva în peșteri sau adăposturi de stânci” (Finkel, 2013, National Geographic).
Parafrază: Numeroși oameni de știință, specializați în studiul biologic al evoluției
umane, consideră că indigenii australieni dețin una dintre cele mai vechi culturi ale lumii, fapt ce
atestă descoperirea unor situri arheologice ce dețin fragmente de artă murală.
 CORUPȚIA ȘI LUAREA DE MITĂ ÎN MEDIUL ACADEMIC

În cadrul fiecărei instituții publice, indiferent de statutul și funcția pe care aceasta le

deține, trebuie să existe o conduită bazată pe reguli morale și de etichetă.
Astfel, o astfel de instituție este responsabilă cu transmiterea de principii și norme care să
faciliteze interacțiunile dintre indivizi pe baza unor proceduri de înțelegere care să reglementeze
relațiile sociale, dar pentru ca acest lucru să fie valabil, este nevoie ca toți autorii comunității
respective să respecte la rândul lor o serie de reguli morale și de etică (Socaciu, E., et al., p. 52).1
Este și cazul instituțiilor publice de învățământ, cum ar fi de exemplu universitățile,
academiile sau școlile, ce reprezintă practic organizații furnizoare de educație dar care din păcate
în unele cazuri sunt afectate de lipsa onestității academice și a corectitudinii.
Este și cazul actelor de corupție și a tentativei de mituire, considerate acțiuni foarte grave
în cadrul instituțiilor de învățământ. Din punct de vedere al conduitei, un mediu academic trebuie
să respecte cu strictețe prevenția și combaterea unor astfel de fapte care de altfel odată produse
pot avea consecințe grave asupra tuturor participanților.
De asemenea, acest lucru este valabil atât în cazul studenților cât și în cel al profesorilor,
spre exemplu, cum este mita sau tentative de mituire în bunuri sau servicii a examenelor sau
concursurilor pentru ocuparea diverselor posturi. Referitor la acest lucru, o instituție de
învățământ cum ar fi Universitatea are obligația să respingă orice presiune venită în acest sens.
Favoritismul, face parte și el din această categorie, acesta se referă mai mult la tentativa
de corupție, favorizarea sau avantajarea anumitor persoane dintr-un grup pe motive non-
academice care nu au nicio legătură scopul initial și care de asemenea nu au nicio legătură cu
meritele indivizilor în cauză, reprezintă o formă clară de corupție care se abate în totalitate de
cadrul integritatății sistemului superior de învățământ și nu numai.
Din punctul de vedere al cadrelor didactice dar și al studenților, formele de favoritism
reprezintă una dintre cele mai grave problem de etică din cadrul învățământului superior întrucât
acesta poate duce la anumite frustrări interioare sau demoralizări în special din partea
studentului.
1
Socaciu, E., et al., (2018), Etică și integritate academică, Editura Universității din București, p.
52
 Toate aceste lucruri ar trebui evitate deoarece ele reprezintă piedici în bunul demers al
lucrurilor, afectând în primul rând calitatea învățământului și distrugerea conduitei morale, a
principiilor și valorilor.
În primul rând, trebuie să existe o transparență a sistemului de evaluare, indiferent de
forma acesteia, faptul că într-o istituție de învățământ superior se ține cont de bunele practici
academic cum sunt onestitatea precum și abordarea de politici și proceduri prin care să fie luate
măsuri de implementare pentru a combate și a împiedica existența unor comportamente imorale
așa cum se precizează anterior.
În caz contrar, pentru nerespectarea conduitelor, accentul cade pe sancționarea încălcării
regulilor, în care cel mai grav se pune amprenta pe imaginea comunității respective, de aceea
este necesară prevenirea și combaterea corupției întrucât aceasta generază nedreptăți și
favoritisme producând neâncredere, conflicte de interese și mai presus de toate, împiedică
acordarea meritelor depline.
De aceea este extrem de important ca fiecare instituție, indiferent de statutul ierarhic, să
respecte un cod de legi care vizează strict principiul eticii și al integrității și care de asemenea să
intervină atunci când sunt încălcate astfel de norme, propunând sancțiuni.