Argument

Lucrarea de fata isi propune sa abordeze si sa identifice influenta pe care o au factorii

educationali asupra randamentului scolar al elevilor din ciclul primar .
In activitatea mea didactica, am constatat ca in procesul instructiv-educativ,
randamentul şcolar depinde de calitatea factorilor care interacţionează: elevii, profesorii,
mijloacele materiale, instrumentele de lucru. De aici rezultă probleme importante în
desfăşurarea actului pedagogic - caracteristicile elevului, trăsăturile lui individuale, nivelul de
cunoştinţe acumulate anterior, capacităţile de care dispune (atitudini, interese, motivaţii),
modul în care se integrează în activitatea de învăţare; conceperea programului de instruire şi
educaţie, condiţiile de participare a elevului la programul de instruire. În acest sens,
profesorul trebuie să cunoască particularităţile individuale ale fiecărui elev, să-i trateze pe cei
emotivi cu răbdare şi blândeţe, încurajându-i pentru a căpăta încredere în forţele lor.
Proiectarea activităţii didactice şi evaluarea rezultatelor şcolare constituie condiţii
esenţiale ale creşterii procesului de învăţământ. Ideea de bază care m-a călăuzit în elaborarea
lucrării a fost că evaluarea nu este un scop în sine ci trebuie să conducă la optimizarea
întregului proces desfăşurat în şcoală. Ea trebuie să fie formativă, stimulativă şi să dezvolte un
proces de autoevaluare pentru a asigura un randament bun al elevilor in activitatea scolara.
Evaluarea şi analiza randamentului şcolar au un rol deosebit de important în atingerea calităţii
învăţământului, în creşterea a eficienţei acestuia.
Motivarea pentru învăţare este o componentă importantă a dispoziţiei de muncă a
elevului pentru un randament bun la invatatura. Succesul unei acţiuni depinde de motivarea
interioară, de sârguinţă, de de conştinciozitate, de capacitatea generală pentru învăţare, de
aptitudinile personale. Educarea elevului trebuie să vizeze dezvoltarea acestor calităţi
voliţionale care îl fac să dirijeze în mod conştient activitatea de asimilare a cunoştinţelor.
Elevii cu ritm lent de învăţare nu vor ţine pasul cu ceilalţi elevi, vor acumula lacune în
cunoştinţe, de la o zi la alta, activitatea lor viitoare va fi sortită eşecului, căci la un moment
dat nu-şi vor mai putea însuşi volumul mare de cunoştinţe prevăzut de programa şcolară. De
aceea, ei trebuie ajutaţi suplimentar prin şedinţe individuale, prin muncă independentă ca să-şi
poata însuşi noţiunile de bază absolut necesare în înţelegerea celor ce se vor preda ulterior.
În orice moment al activităţii de instruire, pregătirea elevului se bazează pe o anumită
pregătire anterioară. Prin promovarea elevului dintr-o clasă într-alta sau în ciclul următor de
instruire se confirmă aptitudinea acestuia pentru a continua programul de instruire, faptul că el
şi-a însuşit cunoştinţele necesare.
Cu toate acestea, practica şcolară oferă numeroase neajunsuri: nu toţi copiii care vin la
şcoală au o pregătire anterioară prin frecventarea grădiniţei; nivelul cultural scăzut din unele
familii va influenţa negativ pregătirea elevilor; unii elevi continua activitatea de învăţare şi în
vacanţe, se pregătesc suplimentar prin şedinţe individuale cu alţi profesori ceea ce face ca la
început de an şcolar să se constate diferenţe de pregătire între elevi faţă de rezultatele
înregistrate la sfârşitul anului şcolar precedent; nivelul de pregătire al unor elevi poate fi mai
scăzut decât cel scontat datorită unei activităţi nesatisfăcătoare în anul precedent (a învăţat cu
alt profesor, etc.); între elevii proveniţi din diferite şcoli, la începerea ciclului gimnazial, de
pildă, deşi au avut aceleaşi calificative, se constată diferenţe sensibile de pregătire.
Din cele arătate rezultă că asupra randamentului şcolar acţionează mai mulţi factori
care condiţionează succesele şi insuccesele elevilor. Ritmul lent de învăţare, regimul zilnic
defectuos, lipsa motivaţiei învăţării şi a controlului din partea părinţilor duc adesea la
insuccese şcolare. Pentru obţinerea succeselor şcolare este necesară activizarea elevilor, pe
măsura posibilităţilor fiecăruia, la activitatea de învăţare, centrarea activităţii de învăţare pe
elev din partea profesorilor, acordarea unei atenţii sporite elevilor cu ritm de muncă mai
scăzut (muncă independentă, consultaţii), astfel încât fiecare elev să devină un participant
activ la propria sa formare.
Dreptul la învăţătură al tuturor elevilor justifică efortul de care este nevoie pentru
instruirea şi educarea lor, în vederea creşterii randamentului şcolar, a valorificării aptitudinilor
fiecăruia, potrivit posibilităţilor şi intereselor sale.
In primul capitol, am plecat de la ideea ca exista posibilitatea ca randamentul şcolar sa
fie mai bun sau mai slab, în funcţie de o seamă de factori interni si externi (anatomo-
fiziologici, temperamentali, inteligenţă, caracter, mediul familial şi şcolar, pregătirea şi
metodele profesorului, ajutorul dat de părinţi) care intervin cu ponderi diferite asupra
rezultatelor obţinute de elevi la învăţătura şi în comportamentul acestora. profesorul trebuie sa
aplice masuri de inlaturare a esecului scolar folosind strategii de invatare pentru un randament
bun la invatatura.
In al doilea capitol, mi-am propus să surprind rolul evaluării în dinamica relaţiei
predare-învăţare, valorificarea procesului didactic a informaţiilor obţinute prin evaluare, rolul
evaluării în dezvoltarea la elevi a capacităţilor de învăţare-autocontrol-autoreglare prin
utilizarea relatiei dintre stilurile de predare ale profesorilor si stilurile de invatare ale elevilor.
Cunoaşterea cât mai exactă a rezultatelor şcolare constituie premiza oricăror măsuri
destinate să îmbunătăţească desfăşurarea activităţii în sine. De aceea orice strategie care îşi
propune o ameliorare a unui progres şcolar are ca punct de plecare şi se întemeiază pe
aprecierea rezultatelor obţinute şi vizează cercetarea randamentului acestuia, pe baza unor
evaluări continue.
Al treilea capitol cuprinde evaluarea randamentului scolar, in cadrul disciplinei
Matematica si explorarea mediului. Asadar, am observat ca evaluarea reprezintă mijlocul prin
care se obţin informaţii asupra condiţiilor şi a modului în care se desfăşoară procesul de
instruire şi educare, pe baza cărora se adoptă apoi decizii pentru ca activitatea să fie
eficientă.Evaluarea rezultatelor şcolare presupune o bună cunoaştere a elevului, a trăsăturilor
sale individuale: capacitatea individuală, capacitatea de efort, nivelul de pregătire, trăsăturile
de personalitate (motivaţia învăţării, capacitatea de muncă independentă, de autocontrol şi
autoapreciere) si astfel, , cea formativă mai ales, oferă repere pentru identificarea dificultăţilor
elevilor, pentru remedierea lor, pentru mobilizarea resurselor psihice şi promovarea efortului
pentru propria depăşire şi dobândire a autonomiei în învăţare. Toate acestea demonstrează
necesitatea cunoaşterii de către profesor, la începutul programului de instruire, a nivelului de
pregătire al elevilor. Testele de evaluare iniţială aplicate elevilor la începutul anului şcolar
ajută profesorul să depisteze lacunele din cunoştinţele elevilor în vederea sprijinirii celor în
cauză prin muncă independentă şi suplimentară, dar şi pentru a depista elevii capabili de
performanţe superioare. Acestea permit cunoaşterea nivelului clasei, iar prin testele de progres
si sumative la sfârşitul unei unităţi de învăţare sau la sfârşit de semestru se poate constata
progresul realizat de către elevi în activitatea de învăţare.
In cadrul celui de-al patrulea capitol vom scoate in evidenta care sunt factorii
educationali care au influenta cea mai mare asupra randamentului scolar, la disciplina
matematica si explorarea mediului, din rezultatele obtinute in urma unei micro cercetari
pedagogice pentru invatamantul primar.
Lucrarea se incheie cu unele concluzii si sugestii, modele de proiecte didactice si teste
de evaluare adresate invatatorilor, pentru un demers reusit in procesul didactic pentru ca elevii
sa dea dovada de un randament ridicat in activitatea scolara.