Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• Cazanul este un ansamblu de mai multe aparate termice,care prepara apa calda,apa
fierbinte,abur saturat sau abur supraincalzit,utilizand in acest scop:
• -caldura furnizata de un combustibil care arde in interiorul lui sau
• - caldura care o contin gazele de ardere cu temperatura ridicata recuperate dintr-un
process tehnologic.
Instalatia de cazan
• Instalatia de cazan se compune din intreg complexul care cuprinde:
• - cazanul propriu-zis si
• - instalatiile anexe de alimentare cu combustibil,aer,apa de evacuare a produselor de
ardere,de reglaj si automatizare.
Clasificarea cazanelor
• a) Dupa combustibilul folosit:
– cu combustibil gazos;
– cu combustibil lichid;
-cu combustibil solid
• b) Dupa forma focarului:
– cu focar tubular:
• strapuns
• cu intoarcere
– cu focar tip camera:
• din elemente
• perete membrane
• c )Dupa sistemul convectiv:
• - convective ignitubulare, la care gazele de ardere circula in interiorul
tevilor,iar agentul termic secundar in exteriorul lor,cazanele ignitubulare fiind cu volum
mare;
• - convective acvatubulare,la care agentul termic secundar circula in
interiorul tevilor,iar gazele de ardere in exterior,cazanele acvatubulare fiind cu volum
mic.
Cazane de apa calda acvatubulare
Fig.1 Generatoare de apa calda acvatubulare
1-focar; 2-suprafata convectiva; 3-suprafata de radiatie
*cu strabatere
*cu recirculare
2. Combustibili energetici.
• Combustibilii sunt acele substanţe, in general de natura organica, care prin ardere,in
prezenta oxigenului degajă o importantă cantitate de căldură şi pot fi folosiţi în mod
economic ca sursă de energie termică.
• Orice combustibil este format din trei părţi principale:
• - masa combustibilă;
• - masa necombustibilă;
• - umiditatea
Compozitia combustibililor
• Carbonul se găseşte în combustibili în proporţia cea mai mare, fiind elementul principal
al masei combustibile, şi care prin ardere completă produce (33.830 kJ/kg, 8.080
kcal/kg).
•
• Astfel, în combustibilii lichizi se găseşte 85-87% carbon, iar în antracit chiar 92-98%.
• Hidrogenul se găseşte:
• - ca şi element combustibil separat, doar în combustibilii gazoşi naturali şi artificali; iar
în rest
• - sub formă de combinaţii: hidrocarburi de tipul CmHn, hidrogen sulfurat H2S etc.
• Prin ardere completă, hidrogenul degajă (143.100 kJ/kg, 34.180 kcal/kg).
• Oxigenul se găseşte în combustibil în general sub formă de combinaţii: CO2, H2O, oxizi
metalici, etc.
• Prezenţa lui numai sub formă legată scade, de fapt, valoarea combustibilului, deoarece
astfel el indică prezenţa unor elemente deja complet oxidate, care nu mai pot degaja
căldură de reacţie.
•
• Azotul se găseşte în combustibili în cantităţi mici; în mod obişnuit este inactiv; în cele
mai multe reacţii de ardere joacă doar rolul de diluant.
• Din punct de vedere termic el constituie un balast, deoarece preia prin încălzire o parte
din căldura produşilor de reacţie.
• Prezenţa lui înrăutăţeşte deci, calitatea combustibilului.
• La temperaturi mai ridicate întâlnite de obicei în motoarele termice, iar uneori chiar la
focare de generatoare sau camere de ardere ale turbinelor cu gaze, azotul se oxidează
formând compuşi deosebit de toxici.
•
• Sulful se găseşte în general în combustibilii solizi şi lichizi sub formă de compuşi
combustibili sau necombustibili în cantităţi ce variază între 0,1 - 7%. In combustibilii
gazoşi se poate găsi sub formă de hidrogen sulfurat.
• Prezenţa sulfului este considerată dăunătoare deoarece prin ardere se produc dioxidul şi
trioxidul de sulf (S02, S03), gaze toxice pentru vieţuitoare şi plante.
• Prin combinarea cu apă aceste gaze formează acizi corozivi (sulfuros şi sulfuric) ce
distrug rapid suprafeţele metalice ale generatoarelor.
• Sulful total S se împarte în sulf combustibil Sc şi sulf necombustibil Sn din sulfaţi.
• Sulful combustibil e format din sulful organic S0 şi cel din sulfuri (pirite) Ss.
• Din considerentele arătate mai sus, deşi sulful este element combustibil (9.250 kJ/kg,
2.210 kcal/kg), reducerea conţinutului de sulf, sau chiar eliminarea lui, ridică mult
calitatea utilizării industriale şi mai ales ecologice a combustibilului.
• Puterea calorifică H
• reprezintă cantitatea de căldură ce rezultă prin arderea completă a unităţii de
cantitate de combustibil (kg, kmol, m3N) şi prin răcirea gazelor de ardere până la
temperatura standard de 25°C.
Combustibili lichizi
• Combustibilul brut, ţiţeiul este supus după extracţie unor operaţii de purificare,
desalinare şi stabilizare a apei, după care e trimis la rafinăriile de petrol pentru prelucrare.
• In urma distilării primare a ţiţeiului rezultă următoarele produse petroliere: benzină,
petrol, motorină şi păcură.
• Dintre acestea în focarele cazanelor se utilizează:
• păcura
• combustibilul lichid uşor - amestec de păcură şi motorină.
completa) SO 4
din
combustibil
Obs. La 1,01325 bar şi 273,15 K orice kmol de gaz perfect are volumul de 22,414
22 , 414 m3N CH 4 +2⋅22 , 414 m3N O2 =22 , 414 m3N CO 2 +2⋅22, 414 m3N H 2 O+QCH
4
CH 4 CH CH 4 3 CH 4 3 CH 4
m3N⋅CH 4 +2⋅ 4 m 3N O 2 = m N CO 2 +2⋅ m N H 2 O+ Q (1)
100 100 100 100 100 CH 4
Cm H n 3 n C H C H n C H C H
100 ( )
mN⋅C m H n + m+ ⋅ m n m3N O2 =m m n m 3N m3N CO 2 + ⋅ m n m3N H 2 O+ m n QCH (5 )
4 100 100 2 100 100 4
Pentru 1 kg de combustibil
C+ H + S+ N + O+W + A=100 %
Scrierea ecuaţiilor de ardere:
- se pleacă de la reacţia molară a reacţiei:
Ecuaţia de ardere pentru conţinutul procentual de carbon:
C+O 2 =CO 2 +QC
1 kmolC+1 kmolO 2 =1 kmolCO 2 +QC [ kJ /kmol ]
1kmolC=12kgC
12 kgC+32 kgO 2 =44 kgCO 2 +QC [ kJ /kg ]
C 8 C 11 C C
kgC + ⋅ kgO2 = ⋅ kgCO 2 + Q [ kJ /kg ] ( 1 )
100 3 100 3 100 100 C
Analog se deduc relaţiile de ardere pentru H2 şi S:
H H H H
kgH 2 +8⋅ kgO 2 =9 kgH 2 O+ QH [ kJ /kg ] ( 2 )
100 100 100 100
S S S S
kgS+ kgO2 =2⋅ kgSO 2 + Q [ kJ /kg ] ( 3 )
100 100 100 100 S
Adunăm relaţiile 1,2 şi 3:
' ' ' '
Elementele care ard din 1 kg de comb.+ M O2 =[CO 2 +SO 2 + HO2 ]+ H i
J
c p −c v =R
kgK ‘gaz perfect din punct de vedere al naturii transformării realizată de
substanţă
V RO VH O VN ( α−1 ) V 0
cP = 2
c RO2 + 2
cH2O + 2
c N2 + c AER
Vg Vg Vg Vg
c P =f ( t ; α )
Diagrama OSTWALD
- se construieşte pentru fiecare tip de combustibil
AC= dreapta arderii complete: CO= 0
AB= dreapta arderii fără exces de aer:
•
• E- energie de activare
• OH*- radical activ (liber) de OH
b) Faza de continuare:
OH∗+H 2 → H 2 O+H∗¿ ¿
• H*- radical liber H, cu energie foarte mare.
• c) Faza de ramificare a lanţului de reacţii:
H∗+O2→OH∗+O∗¿¿O∗+H2→OH∗+H∗
• Cei trei radicali liberi (doi de OH*si unul de H*) continuă fiecare reacţiile specice.
• d) Faza de întreruperea lanţului prin pierderea energiei
libere:
• dpe
1)
o moleculă internă M de azot sau oxigen.
1 1 1 3
H∗+O 2 + M → HO 2 + M → H 2 O2 + O 2 sau H 2 O2+ O2
2 2 2 4
d 2 ) pe un perete rece S:
1
H∗+ S → H + S sau
2 2
1 1
HO 2∗+S → H O + O sau
2 2 2 2 2
1 3
→ H O + O
2 2 2 4 2
φ- dozajul
T- temperaturii.
• 3) Starea de stabilitate – este o funcţie bipoziţională cu stăril:
“aprins”
“întrerupt”
1) Crearea într-un punct pe contur a unei viteze w 0=u
w= viteza de curgere a amestecului combustibil;
u= viteza de ardere.
În acest caz frontul de flacără se poate stabiliza, deoarece w =u
0
2. Furnizarea într-un punct sau pe contur a unei energii de aprindere dintr-o sursă
exterioară
6.1. Se alege tipul de curgere laminar sau turbulent după forma dorită a
focarului.
• a) flacări lungi şi puţin evazate (curgere laminară)
- la focare lungi, cu secţiune îngustă.
• b) flăcări scurte şi evazate (curgerea turbulentă)
- la focare scurte, cu secţiune mare.
6.2. Se determină w a = viteza limită a amestecului combustibil:
S
- pentru raportul optim S l .
t
6.3 Se determină Sl si St .
• b) Determinarea A : Da
A=
μT
• A- suprafaţa necesară frontului de flacără pentru a arde Da cu viteza .
• Da- debitul de amestec combustibil
• μ- Tviteza de ardere turbulentă.
• c) Determin Lfl
- lungimea flăcării :
• Lfl =f ( profilul
A, general al frontului de flacără) ⇒ L flcar >L fl
• pentru ca ardereaa să se termine în focar.
UNDE:
Qc = FLUXUL DE CĂLDURĂ DEZVOLTAT PRIN ARDEREA
J
COMBUSTIBILULUI; ÎN [ s ] ;
Qa = FLUXUL DE CĂLDURĂ INTRODUS CU AERUL DE
ARDERE;
V f = VOLUMUL FOCARULUI
PROCESUL
CHIMIC DE
ARDERE ÎN
STRAT:
ÎN FUNCŢIE DE
STRATUL DE
COMBUSTIBIL
INTRODUS PE
GRĂTAR
ÎN FUNCŢIE DE
STRATUL DE
COMBUSTIBIL
INTRODUS PE
GRĂTAR:
O2 (DIN AER) +
C CO2 ŞI CO
CONCENTRAŢIA DE O2 SCADE SI concomitent:
a) PE GROSIMEA STRATURILOR SE PRODUCE REDUCEREA CO2 LA CO
b) HIDROGENUL (H) ŞI METANUL (CH4) DIN VOLATILE NU POT ARDE DIN
LIPSĂ DE AER
GAZELE COMBUSTIBILE CE IES DIN STRAT: CO; H2 ŞI CH4 – NECESITĂ O
CANTITATE SUPLIMENTARĂ DE AER (CE POATE FI INTRODUSĂ DEASUPRA
STRATULUI)
CONSECINŢĂ: LA UN STRAT MAI GROS DE COMBUSTIBIL (PENTRU A EVITA
RACIREA STRATULUI PRINTR-UN DEBIT MARE DE AER INTRODUS PRIN
STRAT), O PARTE DIN AER (AERUL SECUNDAR) VA FI INTRODUS DIRECT ÎN
VOLUMUL FOCARULUI.
1-COMBUSTIBILUL PROASPĂT;
2-ZONA DEGAJĂRII VOLATILELOR;
3-ZONA GAZEIFICĂRII;
4-ZONA ARDERII COCSULUI;
5-ZONA DE ZGURIFICARE.
FIG. 4. SCHEMA ZONELOR DE ARDERE A STRATULUI DE COMBUSTIBIL
PE GRĂTAR
1 2 3 4 5
ARDEREA LEMNULUI
- Bucăţi;
- Rumeguş;
- Peleţi.
Arderea lemnului bucăţi în strat pe grătar
Grătarul plan
Volatile: molecule provenite din celuloză: : CO, H2, CH4. .
Ardere volatile:
CO; H2; CH4
3
8
2
7
6
s a mota
cla pe ta de le mne
pornire ca za n
conve stiv
a er pa lnia s uport
fla ca ra
a lba s tra
τ
B
1m
2=
τ
⋅h⋅ρCV ;
[ ]
h⋅m2
- timpul de ardere a unui strat staţionar de cărbune cu dimensiune
medie a particulei;
h - grosimea stratului de cărbune: m;
ρCV - densitatea cărbunelui în vrac
B 2 =100 .. .200 2
1m kg /h⋅m - pentru lignit
S gr -Suprafaţa de grătar care trebuie amplasată
B
S gr = ;
B
1 m2
B⋅Hi
Vf =
5.Ccalculam qv
¿
Qu =Dab⋅( i ab −i a ) ; kW
¿ ''
(
QSI =D SI⋅ i ab−i a ; kW )
20. Ecuatia de bilant termic a cazanului de apa calda.
¿
Qu = Fluxul util al cazanului de apă caldă = căldură primită de agentul
termic în cazan:
¿
Qu =Da⋅( ie−ii )
1 Q c caz Q c zg Q c ant q ⋅A
[
q 4 = ⋅ caz⋅ + zg ⋅ + ant ⋅ ⋅ c
qi 100 100−c caz 100 100−c zg 100 100−c ant 100 ]
Pierderile de caldura prin evacuarea zgurii la temperatura inalta q 6
1 Q ant A
q 6= ⋅ 1−
qi (
⋅ ⋅c ⋅t ; [ % ]
100 100 zg zg )
23. Bilanturile termice partiale ale suprafetelor de transfer termic.
• Bilanţurile termice parţiale – efectuate pentru fiecare suprafaţă
de schimb termic a cazanului: = ne permite determinarea:
• - entalpia şi temperaturii gazelor de ardere la începutul şi
sfârşitul fiecărei suprafeţe.
• În acest scop utilizăm:
• 1) Relaţia bilanţului parţial respectiv
• 2) Diagrama I-t sau tabele de entalpii ale gazelor de ardere.
•
- coeficientul excesului de aer în cazan:
•
în focar α f ,......................................α f =α+ Δα f
după sistemul fierbător-convectiv: α sf =α f + Δα sf
•
• după supraîncălzitor : α si =α sf +Δα si
• după economizor: α ec =α si +Δα ec
după preîncălzitorul de aer la coş: α =α +Δα
p ect p
•
Pentru calculul corect al temperatuilor din bilanţul termic:
• - acesta trebuie corelat pemanent cu bilanţul de materiale al agenţilor termici din
cazan.
• Calculul entalpiei gazelor de arse din focar.
• Ipoteze: presupunem că:
-degajarea căldurii de reacţie la care se adaugă entalpia produselor intrate în focar
plus cedarea de căldură în sistemul fierbaător - radiant au loc în faze succesive, nu simultan
cum se întâmplă în realitate .
• Dacă bilanţui este corect: t ap≃t c
¿
c 0⋅ε
[( ) ( ) ]
100
−
100
0,8
λ w⋅d ec
α c=0 ,0263⋅¿C l⋅ ⋅
de ν ( ) ⋅Pr 0,4
3
Cl =
l 0 , 25 1 4S
d ec =
( )
d ec
Pentru d ec
<80
P
b) Fascicul de ţevi netede scăldate longitudinal în interior:
3 1
pentru Cl = <80
l 0 , 25 di
() di
• c) Fascicul de ţevi netede scăldat transversal, aşezate în linie:
Nu=0 , 157⋅Re0, 65⋅Pr 0,4 Cσ
0 , 65
λ w⋅d e
α c=0 ,157⋅¿C σ⋅ ⋅
de ν ( ) ⋅Pr 0,4
• d) Fascicul de ţevi scăldate transversal,aşezare în eşicher:
Nu=0 , 290⋅Re 0, 65⋅Pr 0,4 Cσ
0 , 65
λ w⋅d e
α c=0 ,290⋅C σ⋅ ⋅
de ( )
ν
⋅Pr 0,4
T p 3,6
A + 1
1−
Tg ( )
W
α r =C0⋅10−8⋅
p
2
⋅A g⋅T 3⋅
g
1−
Tp
;
m2⋅K [ ]
Tg