Osho despre amintirea Vietilor Anterioare

Procesul este foarte simplu. Trebuie să te întinzi relaxat, întreg corpul relaxat.
Privind în interiorul corpului începând de la degetele de la picioare, vezi dacă este vreo tensiune.
Dacă este vreo tensiune aproape de genunchi sau aproape de stomac sau oriunde, relaxează
apoi acel loc. Adu acea relaxare până la cap – și păstrează-ți ochii focalizați pe lumină.
Și este ușor să-ți dai seama când ai ajuns la un punct în care ești la granița dintre conștient și
inconștient: fața ta se schimbă; începe să arate somnoroasă, își pierde calitatea trezirii, și în acel
moment, maestrul spune, ”Somnul vine…somnul adânc vine…te cuprinde un somn cum nu te-a
mai cuprins niciodată.” Și vine un moment în care chiar dacă încerci să-ți menții ochii dechiși…Ți
s-a spus ca până când ochii nu se închid de la sine, în ciuda ta, să încearci să-i menții deschiși.
Asta menține mintea conștientă implicată.
În curând – ia aproximativ două, trei minute, cel mult cinci minute- ochii tăi încep să se închidă.
Asta înseamnă că tocmai treci granița.
Maestrul spune, ”Adormi, și eu voi număra până la 7. Cu fiecare număr vei merge și mai adânc.”
Și începe să numere, ”Unu…”, și continuă să repete, ”somnul devine tot mai profund. Doi…
somnul devine și mai profund. Trei…”. Și la șapte se oprește. La șapte spune, ”Ai căzut în
inconștiență profundă. Acum vei disponibil doar către mine; nu vei auzi nimic altceva, pe nimeni
altcineva. Acum singura comunicare cu lumea este prin mine; vei fi capabil să mă auzi, vei fi
capabil să-mi răspunzi…”.
Și frumusețea incoștientului este că nu minte niciodată, pentru că nu a făcut niciodată parte din
civilizație. Nu a fost niciodată educat, nu a fost niciodată transformat într-un ipocrit; este foarte
simplu, foarte inocent. Spune pur și simplu ce este acolo. Apoi, pentru câteva secunde, maestrul
te lasă, ca să te poți așeza în acea stare. Și apoi începe să te întrebe unde ești. Poate că ești în
pântecul mamei tale, poate că ai fost conceput, poate că mori într-o viață anterioară, undeva. Și
vei răspunde unde ești. El întreabă, ”Descrie în detaliu”, și tu vei descrie în detaliu.
Acest lucru poate fi înregistrat, tras pe bandă, astfel încât atunci când te întorci să poți să-l
asculți.
Procesul trebuie să fie repetat de multe ori, pentru că aceasta este dovada: dacă este imaginație
sau vis va continua să se schimbe de fiecare dată când o faci, dar dacă este o realitate atunci
nimic nu se poate face în legătură cu ea. De fiecare dată când ajungi în acel loc vei descrie exact
ceea ce este.
Și tot ceea ce spui poate fi înregistrat, pentru a putea fi comparat mai târziu când ești conștient.
Dacă spui același lucru din nou și din nou, nu este un vis, nu este imaginație; întâlnești o amintire
reală. O retrăiești; nu este doar amintită, ci retrăită.
Odată cei ai reușit să te întorci la o viață înapoi, apoi cu acelaș proces poți să mergi mai adânc,
în alte alte vieți. Va veni o barieră unde viețile umane încetează și viețile animale încep: asta
înseamnă că ai ajuns la inconștientul colectiv.
Acum maestrul trebuie să te pună într-un inconștient și mai profund, și asta poate fi făcut în
starea ta inconștientă.
Primul lucru a fost făcut când erai conștient; te-a adus la inconștient. Al doilea pas trebuie făcut în
același fel: ”Voi repeta de șapte ori că intri și mai adânc în inconștientul colectiv, și vei începe să
intri.” Oferind un moment de odihnă, el poate întreba din nou unde ești, și tu poți spune, ”Sunt o
tufă de trandafiri”, sau orice altceva ai fost. Îl retrăiești; poți face cea mai detaliată descriere. Din
nou, va veni bariera când treci de la animale, de la plante, la ceea ce numești materie – pentru că
materia este deasemenea conștiință, adormită buștean.
Și acesta este sfârșitul călătoriei în profunzimile de jos ale minții tale. Dacă acest lucru este
încheiat, conștiința ta va continua să se schimbe. Cu fiecare nouă revelație, conștiința ta va
deveni mai bogată. Și apoi vine un punct – când ai călătorit tot drumul înapoi, în jos – în care poți
să te miști în sus de la conștiință la supraconștiință, până atingi conștiința cosmică. Noi suntem
exact la mijloc. Pe ambele laturi ale conștientului sunt trei etape: sub el este inconștientul,
inconștientul colectiv și inconștientul cosmic; deasupra este supraconștientul, supra-
supraconștientul, și conștientul cosmic.
Mintea noastră are șapte lumi. A cunoaște trecutul, a cunoaște fundalul nostru, înseamnă a
cunoaște întreaga istorie a conștiinței și evoluția sa până în acest moment. Dar asta face limpede
faptul că aceasta nu este ultima etapă – nu poate fi. Dacă este atât de mult înapoia ta, trebuie să
fie ceva și înaintea ta.
Deci ceea ce psihoogia vestică continuă să facă este să lucreze cu un singur lucru: inconștientul,
prima treaptă a scării.
Psihologia estică a lucrat pe toate cele șapte.
Când te miști de la mintea conștientă, hipnoza este metoda. Și hipnoza nu este încă recunoscută
de oamenii de știință pentru că ei nu au încercat-o încă. Este foarte ciudat. Poate că motivul este
că știința este o dezvoltare a Vestului, și pentru că Vestul are o condiționare creștină, neagă pur
și simplu că mai este ceva în afara acestei vieți, deci de la bun început cineva are prejudecăți –
de ce să te mai deranjezi cu hipnoza?
Câțiva oameni au îndrăznit și au încercat, dar ei au fost toți condamnați de societate – rău.
Mesmer a încercat, dar a fost condamnat, și a existat o tradiție a femeilor pe care creștinismul le-
a condamnat ca vrăjitoare. Ele încercau hipnoza, și erau mai aproape de adevăr decât a fost
vreodată creștinismul. Dar mii și mii de vrăjitoare au fost arse de vii; toată tradiția lor a fost
complet ștearsă, toată literatura lor a fost arsă.
O singură copie după fiecare carte a fost păstrată la Vatican.
Este datoria ONU să preia biblioteca Vaticanului. Este sub pământ; are comori uriașe pe care
creștinismul le-a distrus. Ei încă se tem să scoată acele cărți la lumină pentru că atunci
condamnarea creștinismului va fi imensă, chiar și din partea creștinilor, ”Ce spuneați voi nu era
adevărat, iar cei care au spus adevărul a au fost uciși, arși.”
Dar ei păstrează cel puțin o copie în vasta lor bibliotecă. Nimănui nu i se permite să intre în acea
vastă bibliotecă; numai când devii un cardinal ți se permite să intri în bibliotecă, dar până atunci
el este atât de condiționat. Acele cărți sunt scrise într-un mod diferit, în mod special pentru a evita
atenția creștinilor. Ei au folosit parabole, diagrame și alte lucruri, ca și cum nu sunt despre religie,
ca și cum ele sunt despre altceva.
Este datoria întregii intelighentia din lume să insiste în fața Vaticanului: ”Acea bibliotecă nu vă
aparține. Ați făcut destul rău; acum dați măcar acea bibliotecă către Națiunile Unite și lăsați
savanții să descopere ce literatură frumoasă ați distrus. Și ar trebui să fie publicate, și făcute
disponibile către oricine le dorește.”
Unul din lucrurile care a fost distrus în acest mod a fost hipnoza – metoda, știința și rezultatele.
Acum este pur și simplu un cuvânt de condamnare. Dacă mă iubești, dacă ai încredere în mine,
oricine poate spune că ești pur și simplu hipnotizat. El nici măcar nu cunoaște semnificația
cuvântului; nu îi cunoaște implicațiile, dar îl folosește ca să te condamne. Dar de fapt, a fi
hipnotizat și a merge în tărâmurile mai întunecate ale ființei tale este primul pas în merge spre
târâmurile mai luminoase ale ființei tale.
Tu conții întreaga evoluție – trecut, prezent, viitor. Ai o ființă atât de imensă, și doar o mică
fereastră a minții conștiente este permisă…acesta ești tu.
Vastitatea ta este negată.
Universalitatea ta este negată.
Deci dacă vrei într-adevăr să-ți amintești, nu doar să-ți amintești ci să retrăiești, atunci va trebui
să folosești metoda hipnozei. Voi începe, când ne stabilim undeva, o secțiune care va fi dedicată
total hipnozei și implicațiilor sale, și vreau ca fiecare sannyasin să treacă prin ea.
Îmi aduc aminte de două incidente…Unul este din viața lui Gautama Buddha, și unul este din
viața lui Vardhaman Mahavira. Un om ia sannyas (devine discipolul unui maestru, n.tr.), devine
parte din comunitatea lui Buddha, dar i se pare greu, dificil, anevoios. El e trist, deprimat, și se
gândește de multe ori să plece. Într-o zi Buddha l-a chemat și i-a spus să stea în fața lui și să
intre în metoda jati-smaran– adică, hipnoza.
El nu o încercase, așa că cineva i-a dat instrucțiunile să meargă în viețile anterioare. Și a avut o
revelație uimitoare: timp de aproape cinci vieți, în trecut, el luase sannyasul și renunțase la el.
Asta devenise o rutină a conștiinței sale.
Așa că Buddha i-a spus, ”Acum o faci din nou. Depinde de tine, dar ai făcut-o de cinci ori înainte.
E pur și simplu repetitiv; irosești timpul. Ori încetezi să mai iei sannyas și fă orice vrei să faci, ori
fii curajos; dacă l-ai luat, atunci pătrunde în el de această dată. Acest lucru nu ar trebui repetat.
Cinci vieți a fost o risipă.”
Privind la cele cinci vieți ale sale…același tipar, aproape mecanic, aceeași roată mișcându-se:
mai întâi fiind atras de un mare maestru, fiind inițiat cu un mare entuziasm, și apoi văzând
greutățile, dificultățile transformării de sine și fugind, renunțând la sannyas. Și se întoarce la el iar
și iar.
Buddha a spus, ”Poți să o faci cât de mult vrei. În următoarea ta viață o vei face din nou. Și timp
de cinci vieți nimeni nu ți-a amintit asta, pentru că maeștrii cu care ai lucrat nu erau maeștrii în
jati-smaran.”
Omul a rămas. Și-a schimbat întreaga atitudine: ”Asta e prostesc. Dacă este greu atunci trebuie
înfruntat. Dacă este o provocare atunci trebuie acceptată.” Și el a devenit unul din discipolii
iluminați ai lui Buddha.
Există o poveste similară în viața lui Mahavira. Un prinț devine fermecat de individualitatea lui
Mahavira, dar nu știe că viața lui Mahavira este cu adevărat grea. Nimeni nu a trăit așa cum a
trăit Mahavira – dezbrăcat iarna, pe soarele arzător, flămând luni de zile, postind, mâncând din
când în când, cu picioarele goale, mergând pe pământul fierbinte sub soarele arzător.
El nu folosea pantofi pentru că pantofii erau făcuți numai din piele în acele zile, și a folosi pantofi
însemna că sprijini indirect industria violenței, pentru că cea mai bună piele vine atunci când ucizi
viței tineri. Dacă vrei piele cu adevărat perfectă, atunci trebuie să iei pielea de la vițel când e încă
viu; nu îl ucizi mai întâi. Mai întâi iei pielea, și luându-i pielea desigur că el moare. Acea piele este
cea mai moale și cea mai bună. Mahavira era absolut împotriva a orice care sprijinea ceva bazat
pe violență.
Acest prinț a devenit – și natural, poți înțelege asta – prințul a devenit impresionat de om, de
integritatea sa, autoritatea sa, învățătura sa. El nu era conștient că viața cu el va fi extraordinar
de grea – și el trăise foarte luxos. Dar într-un moment de entuziasm a luat sannyas și a intrat în
comuna lui Mahavira.
Acum, zece mii de sannyasini obișnuiau să meargă cu Mahavira, și ei stăteau într-un mare
caravanserai, și exista obiceiul ca cei mai vechi- adică cei care erau sannyasini de mai demult –
să aibe locuri mai bune, și ceilalți tot așa. Acest prinț era doar un sannyasin de o zi, așa că
noaptea a primit un loc chiar lângă ușă, ușa principală, unde oamenii își lăsau încălțările,
umbrelele și alte lucruri. El era fiul unui rege, și lângă acea ușă a dormi era imposibil; oamenii
veneau și plecau în permanență. Când sunt zece mii de sannyasini… El nu dormise niciodată
într-o astfel de situație, și imediat s-a gândit, ”Aceasta nu este viața pe care mi-aș dori-o. În
dimineața următoare îmi voi cere scuze, și voi spune, `Aceasta nu este o viaţă de mine’”. Dar
înainte să ajungă la Mahavira, Mahavira a ajuns la el, și i-a cerut să se lase să fie dus în procesul
jati-smaran- și era același proces. Timp de trei vieți el făcuse același lucru: devenind impresionat
de oameni magnetici, carismatici, și apoi fiindu-i dificil din cauza unor lucruri mărunte și
părăsindu-i. În toate acele trei vieți, el ar fi putut deveni iluminat, pentru că acei trei oameni erau
capabili să declanșeze procesul iluminării.
Mahavira a spus, ”Ai ratat trei vieți, și o ratezi și pe a patra. Poți decide. Dar tu ești un războinic,
nu doar un prinț. Nu accentua că ești un prinț și ai trăit doar în lux; ține minte că ești un războinic
și ai luptat în războaie. Și nu este nimeni în această zonă care să fie un spadasin mai bun, un
arcaș mai bun. Nu te jigni, nu te umili pe tine însuți. Asta înseamnă a fugi.”
Și omul a rămas. Dar factorul care a ajutat acești oameni să rămână a fost retrăirea experiențelor
lor din viețile anterioare. Este de un folos extraordinar, dar în Vest este atât de condamnată încât
condamnarea a ajuns și în Est – pentru că acum Estul este doar un papagal. Acum Estul nu este
Estul care a fost odată; este doar o umbră a Vestului. Toți savanții Estului sunt produși de Vest.
Ei învață pe băncile școlilor din Vest – în Paris, în Londra, în Oxford, în Cambridge, în Harvard.
Eu am luptat în permanență, în multe universități din India, ca acești savanți să nu fie numiți
savanți estici, pentru că orice au învățat ei este vestic; chiar dacă este despre filozofia indiană, ei
au învățat-o la Oxford. Acești savanți nu sunt estici în niciun mod; toată abordarea lor este
vestică. Deci nu mai există Est de fapt, acum totul este Vest. Estul a devenit atât de interesat de
succesul vestic, de materialism, de tehnologie, încât a uitat că a devenit deasemenea de succces
într-o lume diferită – lumea interiorului – și a ajuns la cele mai înalte culmi de iluminare.
Deci nu încerca să-ți aminteși, dar ia ajutorul cuiva în care ai încredere, care te poate hipnotiza.
În curând, când existența îmi va permite să mă stabilesc undeva, voi crea oameni care pot ajuta
pe toată lumea să meargă în trecut, și să experimenteze și să retrăiască acele momente.
Ele îți vor schimba însăși atitudindea ta. Ele te vor face conștient de faptul că te miști într-un cerc,
și că este vremea să ieși din el, pentru că e un non-sens: în fiecare viață faci același lucru, te
miști în același cerc. Și poți să continui să o faci pentru eternitate – nimeni nu te va împiedica –
dacă tu nu decizi să ieși din acest cerc vicios.
Osho,
Beyond Psychology