UNITATEA DE ÎNVĂŢARE Nr.

2 –
n
CALCUL DIFERENŢIAL ÎN ŞI
Obiective urmărite:
1. Însuşirea noţiunilor fundamentale şi a algoritmilor specifici de rezolvare a problemelor
din domeniul calculului diferenţial în şi n ;
2. Formarea şi dezvoltarea bazei matematice a studenţilor pentru disciplinele fundamentale
şi de specialitate din anii superiori;
3. Formarea şi dezvoltarea deprinderilor şi aptitudinilor de analiză logică, formulare
corectă şi argumentare fundamentată în soluţionarea problemelor de natură matematică
şi de specialitate, precum şi formarea şi dezvoltarea unui raţionament riguros şi a
abilităţilor de calcul rapid şi corect necesare pentru diferite aplicaţii.
4. Formarea şi dezvoltarea capacităţilor de abstractizare, generalizare şi sinteză;
5. Aplicarea cunostintelor dobandite la curs in alte domenii ale stiintei si practicii.

Rezumat:
În această unitate de învăţare sunt prezentate, pe parcursul a două lecţii, principalele noţiuni
teoretice referitoare la limite de funcţii vectoriale de variabilă vectorială, continuitatea şi
diferenţiabilitatea funcţiilor vectoriale de variabilă vectorială, funcţii implicite, dependenţă
funcţională, extremele libere şi condiţionate ale funcţiilor de mai multe variabile, precum şi
algoritmii cei mai des întâlniţi pentru rezolvarea problemelor specifice referitoare la tematica
acestui modul.
După parcurgerea celor două lecţii din cuprinsul unităţii de învăţare studenţii vor
dobândi cunoştinţele teoretice şi îşi vor forma deprinderile practice cu ajutorul cărora vor
putea recunoaşte, înţelege şi rezolva probleme specifice referitoare la tematica anunţată
anterior.
Organizarea materialului este următoarea:
 la începutul fiecărei lecţii sunt prezentate pe scurt principalele rezultate teoretice,
formule şi algoritmi de rezolvare pentru problemele specifice temei studiate;
 urmează un număr semnificativ de probleme rezolvate, care acoperă întreaga gamă a
noţiunilor teoretice şi algoritmilor de rezolvare prezentaţi anterior;
 în finalul fiecărei lecţii este propus un test de autoevaluare şi la sfârşitul unităţii de
învăţare una sau două teme de control, problemele propuse fiind variate, ordonate
după gradul lor de dificultate şi acoperind întreaga tematică studiată în unitatea de
învăţare respectivă.
Materialul trebuie parcurs în ordinea sa firească prezentată în cuprinsul unităţii de
învăţare, inclusiv în porţiunea referitoare la aplicaţii. Metoda de studiu va fi cea specifică
disciplinelor matematice, cu utilizarea expresă a adnotărilor făcute cu creionul pe tot parcursul
textului. Se recomandă întocmirea unui caiet de probleme. Pentru fiecare tip de exerciţiu se
recomandă identificarea algoritmului şi descompunerea acestuia în etape succesive. Se
recomandă studierea soluţiilor problemelor rezolvate şi rezolvarea completă a problemelor
propuse în testele de autoevaluare şi în temele de control propuse.

73
Cuvinte cheie:
Funcţie reală de variabilă vectorială, funcţie vectorială de variabilă vectorială, limite iterate,
continuitate parţială, derivate parţiale, diferenţiabilitate, extreme libere şi extreme
condiţionate, funcţii implicite şi extreme de funcţii implicite, dependenţă funcţională,
transformări regulate.

Timp de studiu:
Timpul mediu necesar parcurgerii şi însuşirii noţiunilor teoretice, algoritmilor practici de
rezolvare a problemelor, formării deprinderilor practice de rezolvare şi dobândirii
competenţelor anunţate este de aproximativ 2-3 ore de studiu pentru fiecare lecţie, într-un ritm
constant, pe toată durata semestrului. Se adaugă un timp mediu aproximativ egal pentru
rezolvarea Testelor de autoevaluare si a Temelor de control.

LECŢIA 1 - FUNCŢII VECTORIALE. LIMITE. CONTINUITATE

1. Funcţii vectoriale. Limite. Continuitate

Definiţia 3.1.1. O funcţie f : X  ,X n
, se numeşte funcţie reală de
variabilă vectorială x  x1 , x2 ,..., xn  X .
Definiţia 3.1.2. Fie m funcţii reale f1 , f 2 ,..., f m definite pe o aceeaşi mulţime
X n
. Corespondenţa:

 x1, x2 ,..., xn    f1  x1, x2 ,..., xn  , f2  x1, x2 ,..., xn  ,..., f m  x1, x2 ,..., xn  

defineşte o funcţie f   f1 , f 2 ,..., f m  pe X 
n m
cu valori în . Se spune că
f este o funcţie vectorială de variabilă vectorială.
Definiţia 3.1.3. Fie funcţia f : X  ,X
m n
şi a un punct de acumulare al
mulţimii X. Se spune că un vector b 
m
este limita funcţiei f în punctul a dacă pentru
    0 ,        0 , astfel încât pentru    x  X , x  a, cu x  a      să
avem f  x   b   .
Notaţie: lim f  x   b .
x a
Definiţia 3.1.4. Fie funcţia f : X  , X  n şi a  X . Se spune că funcţia f
m

este continuă în punctul a dacă pentru      0,        0 , astfel încât pentru

   x  X , cu x  a      să avem f x   f a    .
Dacă a este punct de acumulare al mulţimii X, atunci continuitatea funcţiei f în a este
echivalentă cu:
lim f  x   f  a  sau lim f  x   f  a   0 .
x a x a

74
 Observaţii:
1) Dacă f este continuă în punctul a, există o vecinătate a lui a în care funcţia este
mărginită.
2) Dacă f este continuă în punctul a, atunci funcţia f este continuă în punctul a.
Reciproca nu este adevărată în general.
3) Dacă f şi g sunt continue în punctul a, funcţiile f  g şi   f sunt continue în a.
4) Dacă există lim f  x  în m
şi f nu este definită în punctul a, atunci f se poate
xa
prelungi prin continuitate în punctul a, punând condiţia lim f  x   f a  .
x a
5) Fie funcţiile f : X  Y  m , g : Y  , X  n . Dacă funcţia f este
p

continuă în punctul a  X , iar funcţia g este continuă în punctul b  f a   Y , atunci

p
funcţia compusă g f :X  este continuă în punctul a  X .
6) Fie funcţia reală f : X  , X  n . Dacă f este continuă în punctul a  X
şi f a   0 , există o vecinătate V a lui a, astfel încât pentru x  V  X să avem
f x   f a   0 .
7) Fie funcţia vectorială f : X  m , X  n continuă în punctul a  X şi
f a   0 . Atunci există o vecinătate V a lui a, astfel încât pentru x  V  X să avem
f x   0 .
Definiţia 3.1.5. Fie f : X  m , X  n şi a  X . Fie submulţimea
X i   xi   a1, a2 ,..., ai 1, xi , ai 1,..., an   X   X . Pe aceasta, funcţia f este o
funcţie f i de o singură variabilă xi  X i . Dacă f i este continuă în punctul a i  X i ,
spunem că f este continuă parţial în raport cu variabila x i în punctul a  a1 , a2 ,..., an .
Teorema 3.1.6. O funcţie f continuă într-un punct a  a1 , a2 ,..., an  este continuă
în acest punct în raport cu fiecare variabilă.
Observaţie. Reciproca acestei teoreme nu este în general adevărată. Dacă o funcţie
este continuă într-un punct în raport cu fiecare variabilă în parte, nu rezultă că ea este continuă
în acel punct.
Exemplu
Fie funcţia f :
2
 definită prin:

 3 xy 6
 ,  x, y    0,0  ;
f  x, y    x 2  y12
 0,
  x, y    0,0  .
Dacă x  0  lim f 0, y   0 , deci funcţia f este continuă în raport cu variabila y
y 0
în punctul 0,0  .
Dacă y  0  lim f  x,0   0 , deci funcţia f este continuă în raport cu variabila x
x 0
în punctul 0,0  .

75
 În acelaşi timp, funcţia f nu este continuă în punctul 0,0  , deoarece pentru
3m
x  0, y  0, cu y 6  m  x, m   lim f  x, y   , limită care
 x, y   0,0  1  m2
depinde de parametrul real m, deci nu este unică.
Definiţia 3.1.7. Fie f : X  , X  n . Se spune că f este uniform continuă pe
m

X, dacă pentru      0,        0 , astfel încât oricare ar fi punctele

x, x  X cu x  x      să avem f  x   f  x    .
Teorema 3.1.8. O funcţie f uniform continuă pe o mulţime X este uniform continuă în
raport cu fiecare variabilă.
Observaţii:
O funcţie vectorială continuă pe un interval compact I 
n
este mărginită pe I.
O funcţie vectorială continuă pe un interval compact I 
n
este uniform continuă
pe I.
Pentru o funcţie vectorială continuă pe un interval compact I 
n
există un punct
  I , astfel încât f    sup f  x  .
xI
O funcţie reală de variabilă vectorială, continuă pe un interval compact I 
n
, îşi
atinge marginile.
Exemple
1) Fie funcţia f  x, y   x 2  y 2 definită pe discul x 2  y 2  R 2 . Aceasta este
continuă pe domeniul ei de definiţie. Minimul funcţiei este atins în punctul 0,0  şi are
valoarea 0, iar maximul funcţiei este atins în orice punct  x, y  situat pe cercul de ecuaţie
x 2  y 2  R 2 şi are valoarea R.
2) Funcţia f  x, y  definită pe discul x 2  y 2  R 2 prin:
 3 xy 6
 ,  x, y    0,0 
f  x, y    x 2  y12
0,
  x, y    0,0 
nu este uniform continuă pe domeniul de definiţie, deoarece nu este continuă în punctul
0,0  .
Observaţie. Vom particulariza, în continuare, noţiunea de continuitate uniformă pe .
Definiţia 3.1.9. Fie f : X  , X  . Se spune că f este uniform continuă pe X,
dacă pentru      0,        0 , astfel încât oricare ar fi punctele
x, x  X cu x  x      să avem f  x   f  x    .
Criteriul Cauchy-Bolzano
Fie f : X  , X  şi a un punct de acumulare pentru mulţimea X.

76
 Atunci există lim f  x  dacă şi numai dacă pentru      0,        0 , astfel încât
xa
pentru   x, x  X , care verifică x      , x      , să avem
f  x   f  x    .

2. Derivate parţiale de ordinul I

Definiţia 3.2.1. Fie funcţia f : X  , X  şi a, b  un punct interior lui X.

2

Se spune că:
f este derivabilă parţial în a, b  , în raport cu variabila x, dacă:

 lim f x, b   f a, b    , iar limita se numeşte derivata parţială a lui f în raport
x a xa
f
cu x şi se notează f x  a, b  sau  a, b  ;
x
f este derivabilă parţial în a, b , în raport cu variabila y, dacă:

 lim f a, y   f a, b    , iar limita se numeşte derivata parţială a lui f în raport
y b yb
f
cu y şi se notează f y  a, b  sau a, b  .
y
Observaţie. Dacă o funcţie este derivabilă parţial în raport cu variabila x în fiecare
punct al mulţimii de definiţie X, spunem că funcţia este derivabilă parţial în raport cu x pe
mulţimea X.
Exemplu
 , f  x, y   e x  y2
2
2
Funcţia f : este derivabilă parţial în raport cu x şi cu y

şi f x  x, y   2 x  e , f y  x, y   2 y  e x
2 x2  y 2 2
 y2
pe .

Definiţia 3.2.2. Fie funcţia f : X  ,X n

şi a1 , a 2 ,..., a n  un punct
interior lui X. Funcţia f este derivabilă parţial în punctul a1 , a 2 ,..., a n  în raport cu
variabila x k dacă:

f a1 , a 2 ,..., a k 1 , x k , a k 1 ,..., a n   f a1 , a 2 ,..., a n 

 lim şi este finită.
x  xk xk  ak
Limita se numeşte derivata parţială a lui f în raport cu variabila x k şi se notează
f
f xk  a1, a2 ,..., an  sau a1 , a 2 ,..., a n  .
x k
O funcţie f x1 , x2 ,..., xn  are n derivate parţiale.
Exemplu
Funcţia f :
3
 
 , f  x, y, z   ln 1  x 2  y 2  z 2 are derivatele parţiale:

77
 2x  y2  z2 2 y  x2  z 2
f x  x, y, z   , f y
 x , y , z   ,
1  x2  y 2  z 2 1  x2  y 2  z 2
2 z  y 2  x2
f z  x, y, z   ,     x, y , z   3
.
1  x2  y 2  z 2
Observaţii
1) Dacă funcţia reală f x1 , x2 ,..., xn  este derivabilă parţial în raport cu variabila
x k în punctul a  a1 , a2 ,..., an , atunci f este continuă parţial în raport cu variabila x k în
punctul a.
2) Dacă funcţia reală f x1 , x2 ,..., xn  este derivabilă parţial în raport cu fiecare
variabilă x1 , x 2 ,..., x n în punctul a  a1 , a2 ,..., an , atunci f este continuă în raport cu
fiecare variabilă în parte în punctul a.
Definiţia 3.2.3. Fie funcţia vectorială f : X  ,X
m n
, componentele sale
f1 , f 2 ,..., f m fiind funcţii reale derivabile parţial în raport cu fiecare variabilă x1 , x 2 ,..., x n
într-un punct a1 , a 2 ,..., a n   X .
Derivata parţială a funcţiei f în raport cu x k în punctul a este definită prin:
f a1 , a 2 ,..., a k 1 , x k , a k 1 ,..., a n   f a1 , a 2 ,..., a n 
lim
xk ak xk  ak
şi se notează cu f x a .
k
Observaţie
Dacă se consideră funcţia f raportată la o bază e1 , e2 ,..., em , atunci:

f  x   e1  f1  x   e2  f 2  x   ...  em  f m  x  , x   x1, x2 ,..., xn   n

.

Derivata sa parţială f x a  are componentele:

k

f1 f f
 a1, a2 ,..., an  , 2  a1, a2 ,..., an  ,..., m  a1, a2 ,..., an  .
xk xk xk
Exemplu
   x  y  z
Funcţia vectorială f r   i   j k 
y2  z2 1 z 2  x2 1 x2  y2 1
3
definită pe are derivatele parţiale de forma:
f 1 2 xy 2 xz
r   i  2 2  j  k  ;
x y  z 1
  x 
2 2
x2  z 2  1 2
 y 1 2

f 2 xy 1 2 yz
r   i   j k 
 
;
y
  x 
2 2
y2  z2  1 x2  z 2  1 2
 y 1 2

78
 f 2 xz 2 yz 1
r   i   j k 
x 
.
z
  x 
2 2
y2  z2  1 2
 z 1
2 2
 y2  1

3. Derivate parţiale de ordin superior. Diferenţiabilitate

Fie funcţia f : X  ,X 2

, derivabilă parţial în raport cu fiecare variabilă în
f
parte, în punctele interioare ale lui X. Dacă x, y  şi f  x, y  sunt, la rândul lor,
x y
derivabile parţial în raport cu fiecare dintre variabile, atunci derivatele lor parţiale se numesc
derivate parţiale de ordinul doi ale lui f şi se notează prin:
  f   2 f   f   2 f
   f xx ,    ,
 f yy
x  x  x 2 y  y  y 2
  f   2 f   f   2 f
   f xy ,    .
 f yx
x  y  xy y  x  yx
Exemplu

Funcţia f x, y   ln 1  x  y
2 2
 definită pe 2
are derivatele parţiale:

2x 2y
f x  x, y   , f 
y  ,
1  x2  y 2 1  x2  y 2
2 4 x2
f xx  x, y    ,
1  x2  y 2
1  x 2
y 2 2

2 4 y2
  x, y  
f yy  ,
1  x2  y 2
1  x 
2
2
y 2

4 xy
f xy  x, y    .
 f yx
1  x 2
y 2 2

f xy ,  se numesc derivate parţiale mixte de ordinul al doilea.
f yx
Criteriul lui Schwarz. Fie f : X  ,X şi punctul x0 , y0  X . Dacă
2

2 f 2 f
există , într-o vecinătate V a lui  x 0 , y 0  şi sunt continue în  x 0 , y 0  , atunci
xy yx
2 f 2 f
x0 , y 0   x0 , y 0  .
xy yx
Definiţia 3.2.4. f : X  , X  2 şi a, b  un punct interior al lui X. Atunci
funcţia f este diferenţiabilă în punctul a, b  , dacă există ,  şi există o funcţie
 : X  continuă şi nulă în a, b  , astfel încât
79
 f  x, y   f  a , b      x  a      y  b     x , y    x  a 2   y  b 2 ,
pentru     x, y   X .
Observaţie. Dacă f este diferenţiabilă în punctul a, b , atunci f admite derivate
f f
parţiale de ordinul întâi în a, b  şi    a, b  ,    a, b  .
x y
Definiţia 3.2.5. Fie funcţia f : X  ,X şi a, b  un punct interior lui X,
2

astfel încât funcţia f admite derivate parţiale continue în a, b  .

f f
df  a, b    a, b   dx   a, b   dy se numeşte diferenţiala de ordinul I a
x y
funcţiei f în punctul a, b  .
 
Definiţia 3.2.6. Operatorul d   dx   dy care aplicat funcţiei f dă
x y
diferenţiala funcţiei f în punctul  x, y  se numeşte operatorul de diferenţiere.
Criteriul lui Young. Fie f : X  ,X 2
şi punctul x0 , y0  X . Dacă
f f
există derivatele parţiale , într-o vecinătate V a punctului  x 0 , y 0  şi sunt
x y
2 f 2 f
diferenţiabile în  x 0 , y 0  , atunci x0 , y 0   x0 , y 0  .
xy yx
Observaţii:
Pentru o funcţie f : X  ,X n
diferenţiala de ordinul întâi este:

f f f
df   dx1   dx2  ...   dxn ,
x1 x2 xn
iar operatorul de diferenţiere de ordinul întâi este:
  
d  dx1   dx2  ...   dxn .
x1 x2 xn

Pentru o funcţie vectorială f : X  ,X

m n
, diferenţiala este:

f f f
df   dx1   dx2  ...   dxn .
x1 x2 xn
Exemplu
Funcţia f: 3
 , f  x, y, z   x 2  y 2  z 2 este derivabilă parţial pe
f f
\  0,0,0 
x y
3
şi:  x, y , z   2 2 2 ,  x, y , z   2 2 2 ,
x x y z y x y z

80
 f z
 x, y , z   ,
z x2  y 2  z 2
de unde rezultă că
x  d x  y  dy  z  d z
df 
x2  y 2  z 2

Este diferenţiala funcţiei f pe

3
\  0,0,0  .
Definiţia 3.2.7. Diferenţiala unei funcţii de mai multe variabile se numeşte
diferenţiala totală a funcţiei.
Teorema 3.2.8. Condiţia necesară şi suficientă pentru ca diferenţiala unei funcţii
f :I  2
 să fie identic nulă pe I este ca f să fie constantă pe I.
Teorema 3.2.9. Fie expresia diferenţială E  P  x, y   dx  Q  x, y   dy , unde
funcţiile P şi Q sunt continue pe I 
2
.
Dacă E este diferenţiala unei funcţii f :I  2
 , pentru orice punct
 x, y   I , atunci
f f
P  x, y   , Q  x , y   ,     x, y   I .
x y
Teorema 3.2.10. Condiţia necesară şi suficientă pentru ca diferenţiala unei funcţii
f :I  n
 să fie identic nulă pe I este ca f să fie constantă pe intervalul I.
Teorema 3.2.11. Fie expresia diferenţială
P1  x1,..., xn   dx1  P2  x1,..., xn   dx2  ...  Pn  x1,..., xn   dxn

cu funcţiile componente Pk  x1,..., xn  , k  1,2,..., n, continue pe I 

n
. Dacă expresia
diferenţială este diferenţiala unei funcţii f : I 
n
 , pentru orice  x1 ,..., xn   I ,
f f
atunci P1  x1,..., xn   ,..., Pn  x1,..., xn   .
x1 xn
Definiţia 3.2.12. Fie funcţia f : X  , X 
2
, derivabilă parţial de două ori în
X şi cu derivatele parţiale de ordinul doi (deci, şi cele de ordinul întâi) continue. Diferenţiala
de ordinul doi se notează cu d f  x, y  şi este definită prin:
2

2 f 2 f 2 f
d f  x, y   2  dx  2 
2 2
 dx  dy  2  dy 2 .
x xy y
Operatorul
 2
2 2 2 2    
 dx 2
 2   dx  dy   dy    dx   dy 
x 2 xy y 2  x y 
se numeşte operatorul de diferenţiere de ordinul doi.

81
 Definiţia 3.2.13. Fie funcţia f : X  , X 
2
, care are în X toate derivatele
parţiale de ordinul n continue. Diferenţiala de ordinul n a funcţiei f se notează cu
d n f  x, y  şi este definită prin:
n f 1  f
n
d f  x, y   n  dx  Cn n 1  dx n 1  dy  ... 
n n
x x y
n f nk n f
n
 Cnk nk
 dx  dy k
 ...  C n  dy n .
x y k
y n

 n
   
Operatorul d    dx   dy 
n
se numeşte operatorul de diferenţiere de
 x y 
ordinul n.
Derivatele şi diferenţialele funcţiilor compuse
1) Dacă funcţiile u, v : X   au derivate continue pe X şi dacă funcţia
f :Y  2  are derivate parţiale continue pe Y, atunci funcţia
F  x   f  u  x  , v  x   ,   x  X , are derivata continuă pe X dată de:

dF  x  f du f dv
    .
dx u dx v dx
2) Dacă funcţiile u , v : X  2
 au derivate parţiale continue pe X şi dacă
funcţia f :Y  2
 are derivate parţiale continue pe Y, atunci funcţia
F x, y   f ux, y , vx, y  are derivate parţiale continue pe X, date de:
F f u f v F f u f v
    ;     .
x u x v x y u y v y
3) Diferenţiala funcţiei F este dată de:
F F
dF   dx   dy .
x y
Exemplu

Fie F x, y   f x  y , 1  xy definită pe
2 2
 2
.
Considerând u  x, y   x  y , v  x, y   1  xy avem:
2 2

F f f F f f
  2x   y ;   2 y   x.
x u v y u v
Diferenţiala funcţiei F este
 f f   f f 
dF    2 x   y   d x    2 y   x   dy .
 u v   u v 
Observaţie
Derivatele parţiale şi diferenţialele de ordin superior se calculează astfel:

82
 2F   F    f u f v 
       
x 2 x  x  x  u x v x 
  2 f u  2 f v  u f  2 u   2 f v  2 f u  v
  2        2   2      
 u x u  v x  x u x  v x v u x  x
f  2 v
  2
v x
2F   F  2F   F 
  ,   .
y 2 y  y  xy y  x 

2F 2F 2F

d F  2  dx  2 
2 2
 dx  dy  2  dy 2 .
x xy y
4. Formula lui Taylor pentru funcţii de două variabile

Fie funcţia f : X  ,X , derivabilă de n  1 ori pe X, cu toate derivatele

2

mixte egale şi fie a, b  un punct interior lui X. Se consideră funcţia

F  t   f  a   x  a   t , b   y  b   t  ,  x, y   X , t   0,1 .
Deoarece f are derivate până la ordinul n  1 pe X, rezultă că şi F este derivabilă până
la ordinul n  1 pe intervalul 0,1 , iar funcţiei F i se poate aplica formula lui Taylor stabilită
pentru funcţiile de o variabilă. Rezultă că:

F 1  F 0    F 0    F 0   ...   F n  0   Rn ,

1 1 1
1! 2! n!

 F      ,   0,1 .
1 n 1
unde restul Rn 
 n  1!
Având în vedere că F 1  f  x, y  , F  0   f  a, b  , F t   f xt , yt  , unde
x  t   a   x  a   t , y  t   b   y  b   t şi calculând derivatele de ordin superior ale
lui F în punctul 0, se obţine formula:

1   
f  x, y   f  a , b     x  a    y  b    f  a , b  
1!  x y 
2
1   
   x  a    y  b    f  a, b   ... 
2!  x y 
n
1   
   x  a    y  b    f  a, b   Rn ,
n!  x y 
unde restul are expresia:

83
 n 1
1    
Rn    x  a   y  b   f  a   x  a ,b   y  b ,
 n  1!  x y 
cu   0,1 .

5. Extremele libere ale funcţiilor de mai multe variabile

Definiţia 3.3.1. Fie funcţia f : X  , X  şi punctul x 0  X . Funcţia f are

n

un minim local în x0 , dacă există o vecinătate V a lui x0 , astfel încât

f  x   f  x0  ,    x V .
Punctul x0 este punct de maxim local pentru funcţia f, dacă f  x   f  x0  ,
   x V .
Teorema 3.3.2. Fie funcţia f : X  , X  şi
n
a1 , a2 ,..., an  un punct
interior lui X. Dacă:
funcţia f are un extremum în punctul a1 , a2 ,..., an ,
funcţia f are derivate parţiale în punctul a1 , a2 ,..., an ,
atunci derivatele parţiale ale lui f se anulează în punctul a1 , a2 ,..., an .
Observaţia 3.3.3. Punctele în care funcţia f poate avea extreme sunt date de soluţiile
sistemului:
 f
 x  x1, x2 ,..., xn   0
 1
 f
  x1, x2 ,..., xn   0
 x2
...

 f
 x  x1, x2 ,..., xn   0
 n
Soluţiile sistemului se numesc puncte critice sau puncte staţionare.
 0 0 0

Pentru x0  x1 , x2 ,..., xn punct critic pentru funcţia f, se notează

aij 
2 f
xi x j

x10 , x20 ,..., xn0 . 
Atunci:
1) dacă toţi determinanţii
a11 ... a1n
a11 a12
1  a11,  2  ,...,  n  ... ... ...
a21 a22
a n1 ... a nn
sunt pozitivi, funcţia f are un minim în punctul respectiv;

84
 2) dacă toţi determinanţii 1*  1, *2   2 ,..., *n   1   n sunt pozitivi,
n

funcţia f are un maxim în punctul respectiv.

Se poate preciza dacă un punct critic este de extrem, folosind semnul diferenţialei de
ordinul doi.
Astfel:
 0 0
 0

dacă d f x1 , x2 ,..., xn  0 , punctul x1 , x2 ,..., xn
2 0
 este de minim.
0 0

dacă d
2
f  x , x ,..., x   0 , punctul  x , x ,..., x  este de maxim.
0
1
0
2
0
n
0
1
0
2
0
n
Exemple
1) Fie funcţia f : 2
 , f  x, y   x 2  y 2  2 x .
f f
 2 x  2;  2y ,
x y
deci punctul 1,0  este punct critic pentru funcţia f.
Având în vedere că d f 1,0   2  dx  2  dy  0 , rezultă că punctul 1,0  este
2 2 2

punct de minim.
2) Fie funcţia f : 2
 , f  x, y   x 2  y 2  2 x . Pentru aceasta avem:
f f
 2 x  2;  2 y ,
x y
deci punctul  1,0  este punct critic.
Având în vedere că d f  1,0   2  dx  2  dy nu are semn constant, punctul nu
2 2 2

este de extrem.

6. Probleme rezolvate
1 Folosind criteriul Cauchy-Bolzano, să se cerceteze existenţa limitelor:
1
a) lim x  sin , n
n
; b) lim sign x ;
x 0 x x 0
1 x
c) lim cos ; d) lim .
x 0 x x 1 x  1
Indicaţie de rezolvare
pentru   0 arbitrar, se caută    0 , astfel încât pentru    x, x , care
respectă condiţia x    , x    , să se verifice f  x   f  x    ;
1 1
f  x    f  x    x n  sin
  x  n  sin  x   x   2 n şi impunând ca
n n
x x 

2 n    0     n şi deci, conform teoremei Cauchy-Bolzano, limita există;
2

85
 1 1
pentru x    şi x   , x    f  x   f  x   2 , deci limita nu
n n
există;
1 2
pentru x  , x   f  x   f  x   1, deci limita nu există.
2n  2n  1 
2 Să se studieze continuitatea uniformă a funcţiilor:
x2
a) f  x    sin 2 x 2 , x   0,   ;
x 1
b) f  x   ln x, x   ,e  ,   0 ; c) f  x   ln x, x   0,e  ;
x
d) f  x   sin x , x  ; e) f  x    x, x   0,   ;
2
x 1
x
f) f  x    x, x   1,   .
x 1
Indicaţie de rezolvare

a) pentru x1  2n , x2  2n   x1  x2  0 ,
2
dar f  x1   f  x 2   1 , deci funcţia nu este uniform continuă;
b) funcţia este continuă pe interval compact, deci este uniform continuă;
1 1
c) pentru x1  , x2   x1  x2  0 .
n 2n  1
 1
f  x1   f  x 2   ln  2    ln 2 ,
 n
deci funcţia nu este uniform continuă;
d) nu este uniform continuă;
e) pentru   0 arbitrar şi pentru x1, x2   0,   , pentru care
x1  x2     x1    , x2    , se va obţine:

x1 x
f  x1   f  x 2    x1  2  x 2 
x1  1 x2  1
x1  x 2
 x1  x 2   2  x1  x 2  2 
x1  1x2  1
şi impunând condiţia 2    , rezultă că funcţia este uniform continuă;
1 2 1
f) pentru x1  1  , x2  1   x1  x2  0, dar
n n n
f  x1   f  x 2    , deci funcţia nu este uniform continuă.
3 Să se studieze continuitatea uniformă a funcţiilor f1 , f 2 , f1  f 2 , f1  f 2
definite pe prin

86
 f1  x   x  sin 2 x 2 ; f 2  x   x  cos 2 x 2 .
Indicaţie de rezolvare

Pentru x1   2n  1 , x2  n  x1  x2  0 , dar
2
f1  x1   f1  x 2    ,
deci funcţia f 1 nu este uniform continuă.
În mod asemănător se arată că nici funcţia f 2 nu este uniform continuă.
Funcţia  f1  f 2 x  x şi este uniform continuă pe .
Se arată că funcţia f1  f 2 nu este uniform continuă, considerând
 n
x1   2n  1 , x2  .
4 2
x2  y2
4 Se consideră funcţia f  x, y   . Să se calculeze limitele iterate
x2  y2
 
lim  lim f  x, y  şi lim  lim f  x, y  .
x  0 y  0  y 0 x 0 
Indicaţie de rezolvare:

 x2  y 2   x2  y 2 
lim  lim   lim1  1, lim  lim 2   lim  1  1 .
x 0  y 0 x 2  y 2  x 0 y 0 x 0 x  y 2  y 0
   
x
 y
5 Să se calculeze lim 1   .
x   x
y k
Indicaţie de rezolvare:
k
Se calculează limitele iterate şi ambele sunt egale cu e .
6 Fie funcţia f :
2
 definită prin



 x  y 2  sin x3  y 5
,
  x, y    0,0  ;
f  x, y    x2  y 4

 0,  x, y    0,0  .
Să se arate că deşi funcţia are limite iterate în punctul 0,0  , ea nu are limită în acest
punct.
Indicaţie de rezolvare:


lim lim

x  y 2  sin x 3  y 5 
 lim
sin x 3
 0 şi
x 0 y 0 x y
2 4   2
  x 0 x

87
 


x  y 2  sin x 3  y 5  
lim lim
y 0 x 0 2
 4   0,
 x y 
deci limitele iterate există.
Pentru a se arăta că f nu are limită în origine, se consideră două perechi de şiruri
convergente la zero, de forma:

 xn , yn  , xn  yn2 şi  x , y , x
1
n
1
n
1
n  2  y1n .

Pentru acestea avem:

lim f x n , y n  
n
1
2 n 
1 1
2
şi lim f x n , y n  ,
5

deci cele două limite sunt diferite.
7 Să se arate că funcţia f :
2
 , definită prin:


 sin x3  y 3


,  x, y    0,0 
f  x, y    x 2  y 2

 0,  x, y    0,0 
2
este continuă pe .
Indicaţie de rezolvare
Se demonstrează că pentru      0,        0 , astfel încât pentru
    x, y   2
pentru care x, y   0,0     , să rezulte
f  x, y   f 0,0   .

x, y   0,0  x 2  y 2     x    şi y    .

Rezultă

f  x, y   f  0,0  

sin x3  y 3   sin  x 3
 y3 x 3
 y3

x3  y 3

x2  y 2 x3  y 3 x2  y 2 x2  y 2

 x  y   x 2  y 2  xy  xy 1 1 1
  x  y  1  x  y  x  y       .
x2  y 2 x2  y 2 2 2 2

8 Fie funcţia f :
2
 ,

88
  x
 2
 x  e y , y  0;
f  x, y    y 2

 0, y  0.
Să se studieze continuitatea în punctul 0,0  .
Indicaţie de rezolvare
Se consideră şirurile  xn  n şi  yn  n , astfel încât

lim x n  lim y n  0 ,
n  n 

de forma xn  yn ,    n 
2
. Pentru acestea lim f y n , y n 
n
 2
 1
e
 0 , deci f nu este
continuă în origine.
9 Fie funcţia f :
2
 , definită prin:

 x y
2 
 2 , x, y    0,0  ;
f  x, y    x  y
 0,  x, y    0,0  .

Să se arate că f este continuă în raport cu x şi cu y în 0,0  , dar nu este continuă în
raport cu ansamblul variabilelor în acest punct.
Indicaţie de rezolvare
lim f  x,0   0  f 0,0  şi lim f 0, y   0  f 0,0 ,
x 0 y 0

deci f este continuă în raport cu fiecare variabilă în parte.

Pentru a demonstra că f nu este continuă în raport cu ansamblul variabilelor, se
1 k
consideră şirurile x n   0 şi y n   0 , pentru k real fixat.
n n
k
Rezultă lim f  x n , y n  
2
, limită care depinde de k, deci f nu este continuă pe .
n 1 k 2
10 Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi pentru următoarele
funcţii:
a) z  e
x y 2

; b) z  ln x  y
2 2
; c) z  ln x 
x2  y2 ; 
y x
d) z  arctg ; e) z  x ; f) z  x  y  sin ;
y 2 2
x y
x2  y 2
g) u  x  y  2  z ; h) u  e  sin 2 z .
y z x

Indicaţie de rezolvare
z z
 ex y ,  2  y  e x  y ;
2 2

x y

89
z 2x z 2y
 2 ,  2 ;
x x  y y x  y 2
2

z y z x
 2 ,  ;
x x  y 2 y x 2  y 2
u
g)  y  x y 1  2  z x  ln z ,
x
u u
 z  y z 1  x y ln x,  y 2 ln y  2 x  z x 1 ;
y z
u u
 2 x  e x  y  sin 2 z,  2 y  e x  y  sin 2 z ,
2 2 2 2
h)
x y
u
 e x  y  sin 2 z .
2 2

z
11 Pornind de la definiţie, să se calculeze:
f    f    
 ,  , dacă f  x, y   sin x  sin y ;
2 2
a)  ,0  ,
x  4  y  4 4 
f    f
b)  1,  , 1,0  , dacă f x, y   esin x y ;
x  2  y
2 f
c) 1,1, dacă f x, y   x 2  y 2 ;
xy
2 f 2 f
d) 1,1 , 1,1 , dacă f  x, y   x  y  ln x, x  0 ;
xy yx
f f 2 f
e)  2,2  ,  2,2  ,  2,2  , dacă f x, y   3 x 2  y ;
x y xy
2 f   
f)  ,0  , dacă f x, y   x  sinx  y .
xy  4 
Indicaţie de rezolvare
  
f  x,0   f  ,0  sin x  sin
f     4   lim 4  2;
 ,0   lim
x  4  x / 4  x  / 4  2
x x
4 4
    1
f  , y  f  ,  sin 2 y   1
f    
lim 
4   4 4   lim 2 1
 ,   y   
 ;
y  4 4  /4
y
y  / 4
y 2
4 4

90
 f    f
1,   0, 1,0   0 ;
x  2  y
f f
 f   f 
 x,1  1,1
2
y y
1,1    1,1  lim ,
xy x  y  x 1 x 1
unde:
f y f 1 f 1
 x, y     x,1  , 1,1  ;
y x2  y 2 y x 2  1 y 2

1 1

2 f
1,1  lim x  1
2 2 1
rezultă că  ;
xy x 1 x 1 2 2
2 f
1,1   f 1,1  1 ;
2

xy yx
f 2 f 1 2 f 1
 2,2    ,  2,2   ,  2,2    ;
x 3 y 3 xy 9
2 f    2  
 ,0    1   .
xy  4  2  4 
12 Să se arate că derivatele parţiale ale funcţiei:


  ln x 3  y 3  z 3  3  x  y  z 
verifică ecuaţia:
   3
   .
x y z x  y  z
Indicaţie de rezolvare
Avem identitatea


x 3  y 3  z 3  3  x  y  z  x  y  z  x 2  y 2  z 2  xy  xz  yz , 
de unde

  lnx  y  z   ln x 2  y 2  z 2  xy  xz  yz 
 1 2x  y  z
va avea derivatele parţiale:  
x x  y  z x  y  z 2  xy  xz  yz
2 2

 1 2y  x  z
 
y x  y  z x  y  z 2  xy  xz  yz
2 2

 1 2z  x  y
 
z x  y  z x 2  y 2  z 2  xy  xz  yz
care, înlocuite în ecuaţia dată, o verifică.
91
 13 Să se arate că funcţia

1, x  0, y  0
f  x, y   
0, x  0 sau y  0
nu este continuă în origine, dar admite derivate parţiale în origine.
Indicaţie de rezolvare
Funcţia f nu este continuă în origine, deoarece
lim f  x, y   1  f 0,0  0 .
x 0
y  mx

f f  x,0   f  0,0  f f  0, y   f  0,0 

 0,0   xlim  0,  0,0   lim  0.
x 0 x y y 0 y
14 Pornind de la definiţie, să se arate că următoarele funcţii sunt diferenţiabile
în punctele indicate:

a) f x, y   x 3  x  y  y 2 în punctul 1,1 ;

b) f x, y   x  22   y  12 în punctul 2,1 .

Indicaţie de rezolvare
f
x, y   3  x 2  y  f 1,1  4 şi
x x
f
x, y   x  2  y  f 1,1  3 ;
y y
f
2,1  f 2,1  0 . Se caută o funcţie  : 2
 continuă şi nulă în punctul
x y
2,1 , pentru care:
f  x, y   f 2,1   x, y   x  22   y  12 .
Rezultă  x, y   x  22   y  12 , care este continuă pe şi 2,1  0 ,
2

deci funcţia f este diferenţiabilă în punctul 2,1 .

15 Fie funcţia f :
2
 , definită prin:

 x y
 2 ,  x, y    0,0  ;
f  x, y    x  y 2


 0,  x, y    0,0  .
Să se arate că f admite derivate parţiale în origine, dar f nu este diferenţiabilă în acest
punct.

92
 Indicaţie de rezolvare

f f  x,0   f  0,0  f f  0, y   f  0,0 

 0,0   xlim  0,  0,0   lim  0.
x 0 x y y 0 y
Dacă f este diferenţiabilă în punctul 0,0  , atunci există o funcţie  : 
2

continuă şi nulă în acest punct şi care verifică:

f
f  x, y   f 0,0   0,0   x  0   f 0,0    y  0   x, y   x 2  y 2 .
x y
De aici rezultă
 x y
 ,  x, y    0,0  ;
  x, y    x 2  y 2
 0,  x, y    0,0 ,

care nu este continuă în origine. Deci, f nu este diferenţiabilă în origine.
16 Să se arate că funcţia f :
2
 , definită prin:

 x y
 2 ,  x, y    0,0  ;
f  x, y    x  y 2

 0,
  x, y    0,0  ,
este continuă şi admite derivate parţiale în origine, dar nu este diferenţiabilă în acest punct.
17 Să se arate că derivatele parţiale de ordinul doi mixte ale funcţiei

 2  x2 
 y  ln 1  2  , y  0
 , f  x, y   
2
f:  y 

 0, y  0
2 f 2 f
nu sunt continue în origine şi totuşi 0,0  0,0 .
xy yx
Indicaţie de rezolvare

 4  x3  y
 ,  x, y    0,0 
2 f
xy

 x, y    x  y 2 2 2
 şi

 0,  x, y    0,0 
 4 x3 y
 ,  x, y    0,0 
2 f
yx

 x, y    x  y 2 2 2


 0,  x, y    0,0 

93
de unde rezultă că derivatele parţiale mixte sunt egale.
Pentru a demonstra că nu sunt continue, se consideră şirurile de numere reale,
convergente la zero  xn n ,  yn n , de forma xn  yn ,    n  .

4  x n4
Rezultă lim 1 0.
n 
2  
x n2
2

18 Să se calculeze diferenţialele de ordinul întâi şi al doilea pentru funcţiile:

a) f x, y   e x  cos y ;
b) f  x, y , z   x  y  z .
Indicaţie de rezolvare
f f
df   dx   dy  e x  cos y  dx  e x  sin y  dy şi
x y
2 f 2 f 2 f
d f  2  dx  2 
2 2
 dx  dy  2  dy 2 
x xy y
 e x cos y  dx 2  2e x sin y  dx  dy  e x cos y  dy 2 ;
df  y  z  dx  x  z  dy  x  y  dz
şi
d2 f  2  z  dxdy  2  x  dydz  2  y  dxdz .
19 Să se calculeze derivatele parţiale şi diferenţiala de ordinul n pentru funcţia
f x, y   e axby .
Indicaţie de rezolvare

k f n f
k 
x, y   a k  eax  eby , k nk 
x, y   a k  bn  k  f  x, y .
x x y
ax  by
  a  dx  b  dy  .
n
Rezultă diferenţiala de ordinul n: d f  e
n

Să se calculeze df 1,1 şi d f 1,1 pentru funcţiile:

2
20
a) f x, y   x 2  x  y  2  y 2  3  x  5  y  7 ;
b) f x, y   e x y ;
c) f  x, y   ln x  y .
Indicaţie de rezolvare
f f
df  d x  d y  d f 1,1  4  d x  2  d y
x y
2 f 2 2 f 2 f 2 f 2
d f  2 dx 
2
dx  dy  dy  dx  2 dy 
x xy yx y
 d 2 f 1,1  2dx 2  2dx  dy  4dy 2 ;

94
 
df 1,1  e  dx  dy  , d 2 f 1,1  e dx 2  4dx  dy  dy 2 ; 
df 1,1  dx  dy, d 2 f 1,1  dx 2  dy 2 .
z
21 Să se calculeze df  3,4,5  , dacă f  x, y , z   .
x2  y2
Indicaţie de rezolvare
f f f f xz
df  dx  dy  dz , unde  x, y , z   
 
,
x y z x x2  y2
3/ 2

f yz f 1
 x, y , z    şi  x, y , z  
   
.
y x2  y2
3/ 2 z x2  y2
1/ 2

Rezultă df  3,4,5   0,04  3dx  4dy  5dz  .

df
22 Să se calculeze , ştiind că f  f  u , v  , u  u  x  , v  v  x  , pentru
dx
funcţiile:
u
a) f u, v   u ; b) f u, v   u  v ; c) f u , v   arctg
v 2 2
.
v
Indicaţie de rezolvare
a) se foloseşte regula de derivare a funcţiilor compuse, adică:
df f du f dv
     v  u v 1  u  u v  ln u  v ;
dx u dx v dx
df 1
b)    u  u  v  v  ;
dx u v
2 2

df 1
c)  2 2   v  u  u  v  .
dx u  v
f f
23 Să se calculeze , pentru funcţiile:
x y
 
f u, v   ln u 2  v , unde u  x, y   e x  y , v  x, y   x 2  y ;
2

u
f u , v   arctg , unde u  x, y   x  sin y, v  x, y   x  cos y .
v
Indicaţie de rezolvare
f f u f v f f u f v
    ;     , de unde rezultă:
x u x v x y u y v y
f 2u
 2
x u  v

 u 2  x şi
f
 2
1
y u  v
 4u 2 y  1 ;
f
x
 0 şi
f
y

1. 

95
 x
24 Fie f  f u , v , unde u  x  y şi v  . Să se calculeze derivatele
y
parţiale de ordinul doi ale funcţiei f.
Indicaţie de rezolvare
f f u f v f 1 f
     y  
x u x v x u y v
f f u f v f x f
     x  2
y u y v y u y v
2 f   f    f 1 f    f 1 f  u
   y    y    
x 2 x  x  x  u y v  u  u y v  x
  f 1 f  v 2  f
2
2 f 1 2 f
  y       y   2    2 
v  u y v  x u 2 u v y v
2

u 2 f 2 f v 2 f
  2  2   .
v u uv u v 2
Similar, se obţin rezultatele:

2 f  2 f v 2  2 f f v f
u 2   2   
xy u u v u u v
2 f 2 f 2 f v3  2 f 2v 2 f
 uv  2  2v   
2
  .
y 2 u uv u v 2 u v

, dacă f x  ux, vx , pentru:

df
25 Să se calculeze
dx
  u, v   u  uv, u  x   cos x, v  x   sin x ;

  u, v   eu  2v , u  x   x 2 , v  x   x 2  2 ;

  u, v   u v , u  x   sin x, v  x   cos x .
Indicaţie de rezolvare
df  du  dv
a)      1  v     sin x   u  cos x  cos 2 x  sin x ;
dx u dx v dx
df
  2 x   e  x  4 ;
2
b)
dx

c)
df
dx
  sin x 
cos x 1
 
 cos 2 x  sin 2 x  ln  sin x  .

, dacă f x  ux, vx, wx, pentru:

df
26 Să se calculeze
dx
96
   u, v, w  uvw, u  x   x 2  1, v  x   ln x, w  x   tg x ;
w
  u , v, w   , u  x   R cos x, v  x   R sin x, w  x   h .
u v
2 2

Indicaţie de rezolvare
df  du  dv  dw
a)       
dx u dx v dx w dx
 1
 2 x  ln x  tg x   x    tg x 
 x
ln x
2
cos x
 x2  1 ;  
df
b)  0.
dx
f f
27 Să se calculeze , pentru f x, y   ux, y , vx, y  , unde:
x y
f    u , v  , u  x, y   x  y , v  x , y   x 2  y 2 ;

f    u , v  , u  x, y   x 2  y 2 , v  x , y   e x  y .

Indicaţie de rezolvare
f  u  v  
a)       2x 
x u x v x u v
f  u  v  
      2y  .
y u y v y u v
f   f  
b)  2x   yv  ,  2 y   xv  .
x u v y u v
28 Să se arate că:
 
a) f x, y   y   x 2  y 2 , unde  este o funcţie derivabilă, verifică ecuaţia
1 f 1 f 1
    2f;
x x y y y
 y
b) f  x, y   x  y  x    , unde  este o funcţie derivabilă, verifică ecuaţia
x
f f
x  y  x y  f .
x y
Indicaţie de rezolvare
Se consideră ux, y   x  y , de unde rezultă că derivatele parţiale ale funcţiei f
2 2

sunt:
f d u f
 y   y     2 x  ,    y     2 y  .
x du x y
97
  1
Înlocuite în ecuaţia dată conduc la 2 y    2 y       , deci ecuaţia este
y y
verificată.
2 f 2 f
Ce devine ecuaţia : x   y2   0,
2
29
x 2
y 2

 y
dacă f  x, y    xy , ?
 x
Indicaţie de rezolvare
Se consideră
y
u  x, y   xy, v  x, y   , de unde rezultă că:
x
2 f  2  2 y 2  2
y2 y 
 y  2  2 2 
2
 4  2  2 3 
x 2 u x uv x v x v
2 f  2  2 1  2
 x2   2  2 2
y 2 u 2 uv x v

 2  
şi ecuaţia devine  2u    0.
uv v
30 Folosind formula lui Taylor de ordinul doi, să se calculeze valoarea
aproximativă pentru:
a) 1,03  3 0,98 ; b) 0,95 ; c) 1,02  2,01  3,03 .
2,01 2 3

Indicaţie de rezolvare
a) se consideră funcţia f x, y   x1/ 2  y1/ 3 , care se dezvoltă după formula lui
Taylor în punctul 1,1 pentru h  0,03 şi k  0,02 ; rezultă

1  f f 
1,03  3 0,98  f 1  h,1  k   f 1,1   1,1  h  1,1  k  
1!  x y 
1   2 f 2 f 2 f 2
 1,1  h 2
 2 1,1  hk  1,1  k   R2  1,0081;
2!  x 2 xy y 2 

b) se consideră funcţia f x, y   x y , care se dezvoltă după formula lui Taylor în
punctul 1,2  ; rezultă h  0,05, k  0,01 şi f 0,95;2,01  0,902 ;
c) se consideră funcţia f x, y, z   x  y 2  z 3 , care se dezvoltă după formula lui
Taylor în punctul 1,2,3  h  0,02, k  0,01,  0,03 şi
f 1,02; 2,01; 3,03  114,6159 .
31 Considerând x , y , z suficient de mici, să se aproximeze funcţia
f x, y, z   1  x 1 / 2  1  y 1 / 2  1  z 1 / 2 .
98
 32 Să se găsească punctele de extrem local pentru funcţiile:
1) f  x, y   x  y  3  x  y,  x, y  
3 3 2
;
2) f  x, y   3  x  y  x  15  x  36  y  9,  x, y  
2 3 2
;
3) f  x, y   y  8  y  18  y  8  y  x  3  x  3  x,  x, y  
4 3 2 3 2 2
;
Indicaţie de rezolvare
1) Se determină punctele critice, care sunt soluţiile sistemului:

 f
 x  0 3  x 2  3  y  0
 f   A  0,0  , B 1,1 sunt punctele critice;
 0 3  y 2
 3  x  0
 y

2 f 2 f 2 f 2 f
 6 x,  6 y,   3 ,
x 2 y 2 xy yx
de unde rezultă, pentru punctul critic

A(0,0): d f  0,0   6dxdy ,

2

deci punctul nu este de extrem; pentru punctul critic

B(1,1): d f 1,1  6dx  6dy  6dxdy  0 ,

2 2 2

deci punctul este de minim;

2) Punctele critice sunt A(2,3) şi B  2,3 şi nici unul dintre acestea nu este de
6 x 6 y
extrem, deoarece 1  6 x,  2  ; rezultă  2  0 , pentru ambele puncte
6y 6x
critice, deci ele nu sunt de extrem;
3) Punctele critice sunt

    
M1 1  2, 2 , M 2 1  2, 2  3 , M 3 1  2, 2  3 , 
M 1 
4 2,2  , M 1 
5 2,2  3  , M 1 
6 2,2  3;

dintre acestea, M 2 şi M 3 sunt puncte de minim, M 4 este punct de maxim, iar celelalte nu
sunt puncte de extrem.

99
 7. TEST DE AUTOEVALUARE
1 Să se arate că funcţiile următoare verifică ecuaţiile indicate:
 y
a) f  x, y     , unde  este o funcţie derivabilă, verifică ecuaţia
x
f f
x  y 0;
x y

 
b) f x, y, z    x  y, x 2  y 2  z 2 , unde  este o funcţie derivabilă, verifică
ecuaţia

xz
f
x
 yz
f
y

 x2  y2
f
z
0.
2
2 Să se calculeze df şi d f , dacă:
x
f  x, y     , unde  este de clasă C2 ;
 y
f x, y   x  y, x  y , unde  este de clasă C2 ;
 
f x, y, z    x  y  z, x 2  y 2  z 2 , unde  este de clasă C2 .

Să se scrie formula lui Taylor pentru funcţia f x, y   e

x y
3 în punctul
1,1 .
4 Să se determine punctele de extrem local pentru funcţiile:
a) f  x, y, z   x 2  y 2  z 2  2  x  4  y  6  z,  x, y, z   3
;
b) f  x, y, z   sin x  sin y  sin z  sin  x  y  z  ,
 x, y, z    0,     0,     0,   
1 x y z
c) f  x, y, z      , x  0, y  0, z  0 ;
x y z 16
d) f  x, y, z   a  x 2  b  x  y  x  z  y  z ,  x, y, z   3
.

100
 LECŢIA 2 – FUNCŢII IMPLICITE. EXTREME CONDIŢIONATE

1. Funcţii implicite

Definiţia 3.4.1. Fie ecuaţia F  x, y   0 , unde F : X   . O funcţie

2

y  f  x  definită pe mulţimea A  , astfel încât pentru orice x  A ,  x, f  x   X se

numeşte soluţie în raport cu y a ecuaţiei F  x, y   0 pe mulţimea A, dacă
F x, f x   0 pentru x  A .
Definiţia 3.4.2. Funcţiile y  f  x  definite cu ajutorul ecuaţiilor F  x, y   0 se
numesc funcţii implicite sau funcţii definite implicit.
Observaţie. O ecuaţie F  x, y   0 poate să aibă pe A mai multe soluţii sau nici una.
Exemple
Ecuaţia x  y  1  0 are în raport cu y o infinitate de soluţii definite pe  1,1
2 2

prin funcţia:
 1  x 2 ,   x  ,   1,   1

f  x  
 1  x , x   1, 1 \  , 
 2

deoarece fiecare verifică ecuaţia x  y  1  0 .

2 2

Se observă că soluţiile nu sunt continue în punctul x   sau x   .

Ecuaţia x  y  1  0,
4 4
 x, y   2
nu are nici o soluţie reală.
5 2
Ecuaţia 2 x  3 y  5  0,  x, y   2
are o singură soluţie, f  x     x pe
3 3
Teorema 3.4.3. Fie funcţia F : X  Y  ,X ,Y şi  x0 , y 0  un punct
interior lui X  Y . Dacă:
1) F  x 0 , y 0   0 ,
2) F  x, y  , Fx  x, y  , Fy  x, y  sunt continue pe o vecinătate U  V  X  Y a
lui  x0 , y 0  ,
3) F y  x0 , y 0   0 , Atunci:
1) există o vecinătate U 0  U a lui x0 şi o vecinătate V0  V a lui y 0 şi există o
unică funcţie y  f x  : U 0  V0 , astfel încât f x0   y 0 şi
F x, f x   0 pentru x U 0 ;
2) funcţia f  x  are derivata continuă pe U 0 dată de:

Fx  x, y 
f  x    ;
Fy  x, y 
3) dacă F  x, y  are derivatele parţiale de ordinul k continue pe U  V , atunci f  x 
are derivata de ordinul k continuă pe U 0 .

101
 Definiţia 3.4.4. Fie ecuaţia F  x1 , x 2 ,..., x n , y   0 , unde F  x1 , x 2 ,..., x n , y  este
n 1
o funcţie reală de n  1 variabile definită pe o mulţime X  .
O funcţie y  f x1 , x2 ,..., xn  definită pe mulţimea A 
n
este soluţie în raport
cu y a acestei ecuaţii, dacă pentru  x1 , x 2 ,..., x n   A avem:

F x1 , x2 ,..., xn , f x1 , x2 ,..., xn   0 .

Teorema 3.4.5. Fie F  x1 , x 2 ,..., x n , y  o funcţie reală definită pe X  Y ,
X ,Y , x0  x10 , x20 ,..., xn0  un punct interior lui X şi y 0 un punct interior
n

lui Y. Dacă:
1) F x10 , x20 ,..., xn0 , y0   0 ,
2) funcţia F  x1 , x 2 ,..., x n , y  este continuă împreună cu derivatele parţiale
Fx1 , Fx2 ,..., Fxn , Fy pe o vecinătate U  V a punctului x10 , x20 ,..., xn0 , y0  ,
3) Fy  x10 , x20 ,..., xn0 , y 0   0 ,
atunci:
1) există o vecinătate U 0  U a lui x0  x10 , x20 ,..., xn0  , o vecinătate V0  V
a lui y 0 şi o unică funcţie y  f x1 , x2 ,..., xn  : U 0  V0 , astfel încât
f x10 , x20 ,..., xn0   y0 şi F x1 , x2 ,..., xn , f x1 , x2 ,..., xn   0 pentru x U 0 ;
2) funcţia f x1 , x2 ,..., xn  are derivate parţiale continue în raport cu
Fxi  x1, x2 ,..., xn 
xi , i  1,2,..., n pe U0 date de f    , i  1,2,..., n ;
Fy  x1, x2 ,..., xn 
xi

3) dacă F  x1 , x 2 ,..., x n , y  are derivate parţiale de ordinul k continue pe U  V ,

atunci funcţia implicită f x1 , x2 ,..., xn  are derivate parţiale de ordinul k continue pe U 0 .

2. Dependenţă funcţională
Definiţia 3.5.1. Fie yk  f k  x1, x2 ,..., xn  , k  1,2,..., m , m funcţii reale definite
pe o mulţime X  . O funcţie reală F x1 , x2 ,..., xn  definită pe X depinde de funcţiile
n

f1 , f 2 ,..., f m pe mulţimea X, dacă există o funcţie reală de m variabile   y1 , y 2 ,..., y m 

definită pe o mulţime Y  m , astfel încât pentru x X să avem
F x1 , x2 ,..., xn    f1 x1 , x2 ,..., xn ,..., f m x1 , x2 ,..., xn .
Exemplu
Fie funcţiile f , g , h :
3
 definite prin:

f  x, y, z   x  y  z; g  x, y, z   x 2  y 2  z 2 ; h  x, y, z   xy  yz  zx.

Avem  x  y  z   x  y  z  2 xy  yz  zx   g  f  2h , deci g
2 2 2 2 2

depinde de funcţiile f şi h.

102
 Definiţia 3.5.2. Funcţiile yk  f k  x1, x2 ,..., xn  , k  1,2,..., m , definite pe o
mulţime X  sunt în dependenţă funcţională pe o mulţime A  X , dacă cel puţin una
n

dintre ele depinde de celelalte pe mulţimea A.

Teorema 3.5.3. Condiţia necesară şi suficientă pentru ca n funcţii de n variabile
independente yk  f k  x1, x2 ,..., xn  , k  1,2,..., n , definite pe o mulţime X 
n
, cu
derivate parţiale continue pe X, să fie independente funcţional pe A  X este ca
determinantul funcţional:
y1 y1 y1
...
x1 x 2 x n
y 2 y 2 y 2
D y1 , y 2 ,..., y n  ...
 x1 x 2 x n
D x1 , x 2 ,..., x n 
... ... ... ...
y n y n y n
...
x1 x 2 x n
să fie identic nul pe A.
Definiţia 3.5.4. Funcţiile f1  x1,..., xn  , f 2  x1,..., xn  ,..., f n  x1,..., xn  definite pe
o mulţime X  se spune că sunt independente într-un punct x10 , x20 ,..., xn0   X
n

dacă nici una din funcţii nu depinde de celelalte într-o vecinătate a lui
x10 , x20 ,..., xn0  X .
Funcţiile f1  x1,..., xn  , f 2  x1,..., xn  ,..., f n  x1,..., xn  sunt independente pe X
dacă sunt independente în orice punct interior al mulţimii X.

3. Extreme condiţionate

Fie y  f x1 , x2 ,..., xn  o funcţie reală definită pe o mulţime X 

n
şi un sistem
de p  n ecuaţii de forma:

 F1  x1, x2 ,..., xn   0

 F2  x1, x2 ,..., xn   0

.........
 F  x , x ,..., x   0
 p 1 2 n

funcţiile reale F1, F2 ,..., Fp fiind definite pe aceeaşi mulţime X  R .

n

Definiţia 3.6.1. Extremele funcţiei y  f x1 , x2 ,..., xn  când punctul

x1 , x2 ,..., xn 
parcurge numai mulţimea A a soluţiilor sistemului (5.6.1) se numesc
extremele funcţiei f condiţionate de sistem.
 
Teorema 3.6.2. Fie funcţia  x1 , x 2 ,..., x n ; 1 ,  2 ,...,  p de n  p variabile
definită de:
  f  x1 ,..., xn   1  F1  x1 ,..., xn   ...   p  F p  x1 ,..., xn 

103
şi a1 , a2 ,..., an ; 1 ,  2 ,...,  p  un punct staţionar liber al funcţiei  . Punctul
a1 , a2 ,..., an  este punct staţionar al funcţiei y  f x1 , x2 ,..., xn  cu legăturile
F1  0, F2  0,..., F p  0 .
Observaţie. Numerele 1 ,  2 ,...,  p se numesc multiplicatorii lui Lagrange.
Pentru a determina punctele de extrem ale unei funcţii y  f x1 , x2 ,..., xn  cu
legăturile F1  0, F2  0,..., Fp  0 se procedează astfel:
1) se formează funcţia ajutătoare:
  f  x1 ,..., xn   1  F1  x1 ,..., xn   ...   p  F p  x1 ,..., xn  ;
2) cu 1,  2 ,...,  p parametri;
3) se rezolvă sistemul:
   
 x  0,  0,..., 0
 1 x2 xn
 F  0, F  0, F  0
 1 2 p

cu n  p ecuaţii şi n  p necunoscute;
4) dacă a1 , a 2 ,..., a n ; 1 ,  2 ,...,  p  este o soluţie a acestui sistem, punctul
a1 , a2 ,..., an  este punct staţionar condiţionat al funcţiei y  f x1 , x2 ,..., xn .
Punctele de extrem condiţionat ale funcţiei f se găsesc printre punctele staţionare
condiţionate.
Pentru a stabili dacă punctele staţionare condiţionate sunt de extrem, se studiază
diferenţa f x1 , x2 ,..., xn   f a1 , a2 ,..., an  pentru punctele care verifică sistemul
F1  0, F2  0,..., Fp  0 , de unde rezultă că avem:
f x1 , x2 ,..., xn   f a1 , a2 ,..., an   x1 , x2 ,..., xn   a1 , a2 ,..., an ,
adică se studiază diferenţa:
E  x1 , x2 ,..., xn   a1 , a2 ,..., an  .
Aplicând formula lui Taylor funcţiei x1 ,..., xn  în punctul a1 , a2 ,..., an , avem
 2  a1,..., an 

1
E dxi dx j  R , unde xi  ai  dxi , i  1,2,..., n .
2 xi x j
Semnul diferenţei E este dat de semnul formei pătratice:

 2  a1,..., an 
d   a1,..., an  
2
 xi x j
dxi dx j .

104
 4. Probleme rezolvate
3.7.1 Să se calculeze f  1 , f  1 pentru funcţia implicită y  f x , definită

prin ecuaţia x  y  2

2 3
 3 x  y  2 2
  2  0 , satisfăcând condiţia f 1  1.
Indicaţie de rezolvare
Se consideră funcţia F  x, y   x  y  2

2 3
 
 3  x 2  y 2 definită pe 2
. Pentru
ea există derivatele parţiale de ordinul întâi de forma
F
  F
 
2 2
 x, y   6 x  x 2  y 2  6 x,  x, y   6 y  x 2  y 2  6y .
x y
Pentru un punct  x0 , y0   2
, pentru care F  x0 , y0   0 şi y0  0 ,
x02  y02  1, se verifică ipotezele din teorema funcţiilor implicite şi putem scrie
F
f   x    x    f  1  1
x
F y
y
f   x    x  y  x  y 1  x2 
f   x          2  y    f  1  2 .
x x  y  y2 y  y 
3.7.2 Se consideră y  f x definită
funcţia implicit prin relaţia
x  y  2  a  x  y  0, a  1. Să se arate că f  x   0 .
2 2

Indicaţie de rezolvare
Fie F  x, y   x  y  2  a  x  y, a  1 , definită pe
2 2 2
.
F F
Există  x, y   2 x  2ay,  x, y   2 y  2ax .
x y
Fie un punct  x0 , y0   2
, astfel încât F  x0 , y0   0 şi pentru care
y0  ax0  0 . Derivatele parţiale de ordinul I ale lui F sunt continue pe 2 , deci şi pe o
F
vecinătate U  V a punctului  x0 , y0    x0 , y0   0 . Astfel sunt îndeplinite
2
şi
y
condiţiile din teorema
funcţiilor implicite şi este asigurată existenţa funcţiei
f : U0  V0 , U0  U , V0  V şi a derivatei sale.
Deoarece y  f x trebuie să verifice x  y  2  a  x  y  0, a  1, rezultă că
2 2

x2  f 2
x  2a  x  f x  0 . Derivând aceasta, vom obţine:
x  a  f  x
2  x  2 f  x   f   x   2a  f  x   2a  x  f   x   0  f   x    .
a  x  f  x

105
 Derivând ultima relaţie obţinută, rezultă:

f  x  
a2 1

 x2  f 2
x   2a  x  f x   0  f  x   0 .
a  f x  3

3.7.3 Să se determine punctele de extrem pentru funcţiile implicite y  f x

definite prin:
1) x  2  x  y  5  y  2  x  4  y  1  0 ;
2 2

2) x  y  3  x  y  3  0 ;
3 3 2

3) y  2  y  x  4  x  3  0 ;
2 2

Indicaţie de rezolvare
F
2x  2 y  2
1) f  x    x   , unde s-a considerat
F  2 x  10 y  4
y
F  x, y   x 2  2  x  y  5  y 2  2  x  4  y  1 .
Se obţine sistemul:

2 x  2 y  2  0;

 2
 x  2 xy  5 y  2 x  4 y  1  0,
2

1 1
care are soluţiile A 1,0  , B  , .
2 2
În acelaşi timp,

  2x  2 y  2    x  y 1 
f  x      
x  2 x  10 y  4  x  x  5 y  2 


1  f x x  5 f x   2   x  f x   11  5 f x   f 1  1  0 ,
x  5 f x   2 2
1 1
deci punctul 1 este de maxim, iar f    1  0 , deci punctul este de minim.
2 2
3 x 2  6 xy 3 x 2  6 xy  0
2) f   x    2
3 y  3x 2
  A 0, 3 3 , B  2, 1  
 x  y  3 x y  3  0
3 3 2

sunt soluţiile sistemului;

f   x  

2 y 3  2 x 2 y  2 xy 2  2 x x  y  x 2  y 2  y  
x 2
y 2 2

106
 2 2
 f  0  3
, f   2    ,
3 3
deci 0 este punct de minim, iar  2 este punct de maxim;
3) fie
2 xy  2
F x, y   y 2  2 yx 2  4 x  3  f x    ,
y  x2
de unde se obţine sistemul:

 xy  1
 2
 y  2 yx  4 x  3  0
2

1 
cu soluţiile A  1, 1 , B  ,2 ;
2 

f x   2 
 
 f x   xf x  f x   x 2  xf x   1 f x   2 x 
 f x   x 
2 2

1 1
şi deoarece f    0 , rezultă că punctul x  este de maxim. Punctul x  1 nu este
2 2
de extrem, deoarece diferenţiala de ordinul doi a lui F este
d F  1, 1  4dx  2dy  8 xdxdy nu păstrează semn constant;
2 2 2

f f
3.7.4 Să se calculeze 1,0  , 1,0  pentru funcţia z  f x, y  definită
x y
implicit prin x cos y  y cos z  z cos x  1  0 , satisfăcând condiţia f 1,0   0 .
Indicaţie de rezolvare
Fie funcţia F  x, y, z   x cos y  y cos z  z cos x  1 definită pe
3
.
F F
Rezultă:  x, y, z   cos y  z  sin x ,  x, y, z   cos z  x  sin y ,
x y
F
 x, y, z   cos x  y  sin z şi sunt continue pe 3 .
z
Se consideră punctul  x0 , y0 , z0   , pentru care F  x0 , y0 , z0   0 şi
3

F
 x0 , y0 , z0   0 . Astfel, funcţia F şi derivatele sale parţiale de ordinul I sunt continue
z
într-o vecinătate a lui  x0 , y0 , z0  
3
, fiind îndeplinite condiţiile din teorema funcţiilor
F F
f  x, y , z 
f
 x, y , z 
 y
implicite şi putem scrie  x, y    Fx ,  x, y    F ,
x 
 x, y , z  y
 x, y , z 
z z
de unde rezultă:

107
 f cos y  z sin x f  x sin y  cos z
 x, y    ,  x, y    ,
x  y sin z  cos x y  y sin z  cos x
f 1 f 1
deci 1,0    , 1,0    .
x cos1 y cos1
3.7.5 Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi şi doi ale funcţiei
implicite z  f  x, y  , definite prin:
x2 y2 z2
a)   1  0 ;
a2 b2 c2
b) x  y  z  1  0 .
2 2 2

Indicaţie de rezolvare
x2 y2 z2
a) fie F  x, y, z   2
 2
 2
 1 , se scriu derivatele parţiale de ordinul I ale
a b c
lui F, care sunt continue pe
3
şi se consideră un punct  x0 , y0 , z0   3
, pentru care
F
F  x0 , y0 , z0   0 şi  x0 , y0 , z0   0 ; astfel, funcţia F şi derivatele sale parţiale de
z
ordinul I sunt continue şi pe o vecinătate a lui  x0 , y0 , z0  
3
şi sunt verificate condiţiile
din teorema funcţiilor implicite, rezultă:
F F
z c 2 x z y c2 y
  x   2  ,   2  ;
x F a z y F b z
z z
2z   z    c 2 x 
     
c4 y2  b2
;
 
x 2 x  x  x  a 2 z  a 2  b 2 z3

2z   z    c 2 y 
      
c4

x2  a2
;
 
y 2 y  y  y  b 2 z  a 2  b 2 z3

 2 x   z    c 2 y  c4 x y
 
     2     2 2  3 ;
xy x  y  x  b z  a b z
b)
z x z z 2 z y 2  1 2 z x2  1  2 z x y
 ,  ,  ,  ,   .
x z y x x 2 z3 y 2 z3 xy z3
Să se calculeze dz , d z pentru funcţia implicită z  f  x, y  definită prin:
2
3.7.6
x2  y2  z 2  a2;
Indicaţie de rezolvare

108
 Fie F  x, y, z   x  y  z  a , derivatele sale parţiale de ordinul I sunt
2 2 2 2

F F F
 x, y, z   2 x,  x, y, z   2 y şi  x, y, z   2 z , care sunt continue pe
x y z
3
; se consideră un punct  x0 , y0 , z0   3
, pentru care F  x0 , y0 , z0   0 ,
z  0 ; funcţia F şi derivatele sale parţiale de ordinul I sunt continue şi pe o vecinătate
a lui  x0 , y0 , z0  
3
, fiind astfel verificate condiţiile din teorema funcţiilor
implicite; rezultă:
z x z y
 x, y    ,  x, y    ;
x z y z
z z 1
dz  dx  dy     x  dx  y  dy  ;
x y z
2 z   x  y2  a2 2 z   y  x2  a2
    ,     ,
x 2 x  z  z3 y 2 y  z  z3
2 z   y xy
     3 ,
xy x  z  z
de unde se obţine:

y2  a2 xy x2  a2
d z
2
3
 dx  2 3  dx  dy 
2
3
 dy 2 .
z z z
3.7.7 Funcţiile u    x, y  , v    x, y  sunt definite implicit prin relaţiile
u u v v
u  v  x  y, x  u  y  v  1 . Să se calculeze , , , .
x y x y
Indicaţie de rezolvare
Derivând în raport cu x cele două relaţii, obţinem:
 u v  u v
 u  v     1,  x  u  y  v   u  x   y   0 
x x x x x x
u u  y v u  x
  ,  .
x y  x x x  y
u v  y v v  x
Derivând cele două relaţii în raport cu y, obţinem:  ,  .
y y  x y x  y
3.7.8 Fie funcţia compusă z  f  x, y  , definită de z  u  v , în care funcţiile u  x, y 
3 3

şi v  x, y  sunt definite implicit prin relaţiile u  v  x , u  v  y . Să se calculeze

2 2 2

z z
, .
x y

109
 Indicaţie de rezolvare
z z u z v u v
     3u 2   3v 2  ;
x u x v x x x
z z u z v u v
     3u 2   3v 2  .
y u y v y y y
Diferenţiind relaţiile de definiţie, obţinem:
du  2  v  dv  dx, 2  u  du  2  v  dv  dy 
1 u 1
 du   dx  dy  , dv    dx   dy.
1  2u v 1  2u  2v 1  2u 
Rezultă
u 1 u 1 v u v 1
 ,  ,  , 
x 1  2u y 1  2u x v 1  2u  y 2v 1  2u 
z 3u  u  v  z 3  3 
şi deci:  ,    3  u 2   v  .
x 1  2u y 1  2u   2 
u v
3.7.9 Să se calculeze dz , dacă z  u  v, x  e , y  eu v .
Indicaţie de rezolvare
dz  d  u  v   v  du  u  dv .
Diferenţiind relaţiile care definesc pe u  x, y  şi v  x, y  , obţinem:

dx   du  dv   eu  v , dy   du  dv   eu v .

1 1 1  11 1 
Rezultă du   dx  dy  , dv   dx  dy  , de unde:
2 x y  2 x y 
1 1
dz   u  v  dx   v  u  dy .
2x 2y
Fie funcţia z  f  x, y  definită implicit prin z  e  x  e  y  e . Să se
z x y
3.7.10
u u xz
calculeze , , dacă u  .
x y yz
Indicaţie de rezolvare
Diferenţiind relaţia de definiţie a funcţiei implicite z  f  x, y  , obţinem:

 z  1  e z  dz   x  1  e x  dx   y  1  e y  dy 
x  1 x z y  1 yz
 dz   e  dx   e  dy.
z 1 z 1

110
 În acelaşi timp avem

 x  z   y  z  dx  dz    x  z  dy  dz 
du  d   
 yz  y  z  2

1  x  1 x z   y  1 yz  
 
2   y  z    y  x   e   dx     x  z    y  z   e   dy .
 y  z   z  1 z  1 

u 1  x  1 xz 
Rezultă:   y  z    y  x  e 
x  y  z 2  z 1 
u 1  y  1 y z 
şi    x  z    y  z  e .
y  y  z 2  z 1 
3.7.11 Fie funcţiile f  x, y , z   x  y  z , g  x, y , z   x  y  z şi
hx, y, z   4  x  y  y  z  definite pe 3
. Să se cerceteze dependenţa funcţională a
acestor funcţii.
Indicaţie de rezolvare
 f f f 
 
 x y z   1 1 1
 g g g   
Matricea funcţională a lui Jacobi:      are
z  
1 1 1
 x y 
 h h h   4 y 4 x  z  4 y 
 x y z 

rangul doi, deci cele trei funcţii sunt dependente funcţional. Două dintre funcţii, f şi g, sunt
independente funcţional, iar a treia, h, este dependentă funcţional de acestea.
3.7.12 Să se cerceteze dependenţa funcţională a funcţiilor:
ax b y
a) y1  , y2  definite pe
2
\  0,0  ;
x y2 2
x y
2 2

b) y1  x  y  z, y2  x2  y 2  z 2  x  y  y  z  x  z
şi
y3  x 3  y 3  z 3  3  x  y  z definite pe 3
;

1 1 1
c) y1  , y2  , y3  , x yz
 x  y  x  z   y  z  y  x   z  x  z  y 
Indicaţie de rezolvare
1  ay 2  axy 
 
  bxy bx 2  şi are rangul 1;
x 
a) Matricea lui Jacobi este:
3/ 2
2
 y2  
2 2
y  y 
funcţiile sunt dependente funcţional:  1    2   1 ;
 a  b 
111
 b) y 3  y1  y 2 ;
c) y1  y 2  y 3  0 .
5.7.13 Să se determine extremele funcţiei f x, y   x 2  y 2  y  x
condiţionate de x  y  1 .
Indicaţie de rezolvare
Se consideră funcţia lui Lagrange:
Lx, y   f x, y     g x, y , unde g x, y   x  y  1.
Lx, y   x 2  y 2  y  x    x  y  1 .
Se rezolvă sistemul de forma:
 L
 x  2  x  1    0;

 L  2  y  1    0;
 y

 x  y  1,
1
de unde se obţin soluţiile:   0, x  y  .
2
2 1 1 1 1
Deoarece d L  ,   2  dx  2  dy  0 , punctul
2 2
 ,  este de minim.
2 2 2 2

3.7.14 Să se determine extremele legate pentru funcţiile:

a) f  x, y, z   x  2 y  2 z, x 2  y 2  z 2  9 ;
x2 y 2 z 2
b) f  x, y, z   x  y  z , 2  2  2  1, a  b  c  0 ;
2 2 2
a b c
c) f  x, y, z   x  2 y  2 z, x  y  z  16 ;
2 2 2

d) f  x, y, z   x  y  z , x  y  z  2, x 2  y 2  z 2  4 ;
Indicaţie de rezolvare
 2 2 2

a) Se consideră Lx, y, z   x  2 y  2 z   x  y  z  9 şi se rezolvă
sistemul:
 L  1
 x  0  x  
2
 1  2    x  0 
 L  0 2  2    y  0  1
 y  y 
    
 L  2  2    z  0  1
 0  x2  y 2  z 2  9 z  
 z   
 x 2  y 2  z 2  9  x  y  z  9
2 2 2

112
 1 1
 1   ,  2  ;
2 2
se obţin punctele A 1, 2,2  , B  1,2, 2  şi se determină

d 2 L  2dx2  2dy 2  2dz 2 ,

de unde rezultă că punctul A este de maxim, iar B de minim;
b) 1  a  A  a,0,0  , B  a,0,0  sunt puncte de maxim,
2

 2  c 2  C  0,0, c  , D  0,0, c  sunt puncte de minim;

3 4 8 8
c) 1    A  , ,   este punct de maxim;
8  3 3 3
3  4 8 8
 2   B   ,  ,  este punct de minim;
8  3 3 3
d) Se consideră


Lx, y, z   x  y  z  x  y  z  2   x 2  y 2  z 2  4 
şi se rezolvă sistemul:

 L
 x  0

 L  0 1    2  x  0   1
 y 1    2  y  0  x   2 ;
 L  
  1
 0  1    2  z  0  y  ;
 z x  y  z  2  0  2
x  y  z  2  0    1
  x 2  y 2  z 2  4  0 z   ;
 x 2  y 2  z 2  4  0  2

1 1 4 2 4 1
rezultă 1  , 1    A  , ,  punct de maxim şi  2  1 ,  2  
3 2 3 3 3 2
B  0, 2,0  punct de minim.

5. Schimbări de variabile şi de funcţii. Probleme rezolvate

3.7.15 Ce devin ecuaţiile următoare dacă se fac schimbările de variabilă indicate?

a) x  y  x  y  y  0, x  e ;
3 t

b)  x  1  y  3 x  1  y   x  1  y  ln  x  1 , ln  x  1  t ;
3 2

   y  x  y    y  0, x  cos t ;
c) 1  x
2 2

d) 1  x   y  2 x 1  x   y  y  0, x  tg t ;
2 2 2

113
 Indicaţie de rezolvare
a)
dy dy 1 dy t d  dy   d 2 y dy 
y      e , y    et   et   2    e2t ;
dx dt dx dt dt  dt   dt dt 
dt
d  d 2 y dy  2t  t  d3 y d2 y dy  3t
y   2    e   e   3  3 2
 2   e ;
dt  dt dt    dt dt dt 
înlocuind derivatele lui y în ecuaţia dată, se va obţine noua ecuaţie:

d3 y d2 y dy
3
3 2 3  y 0;
dt dt dt
b) lnx  1  t  x  1  e t  x  e t  1 ;
dy dy 1 dy t
y     e ,
dx dt dx dt
dt
d 2 y d  dy t  1 d 2 y 2t dy 2t
y    e   e  e ;
dx 2 dt  dt  dx dt 2 dt
dt
înlocuind derivatele lui y în ecuaţia dată, se obţine noua ecuaţie:

d2 y dy
2
 2  y  t  e t ;
dt dt
d2 y
c) 2
 2  y  0 ;
dt
d2 y
d)  y  0;
dt 2
3.7.16 Ce devin ecuaţiile următoare dacă se schimbă funcţia după cum urmează:
z
a) x  y  y  ln x  y  1  0, y  ;
x
2

b) x  y  4 x  y  2  x
2
  y  4x, y  xz ;
2

Indicaţie de rezolvare
dy d  z  z   x  z
a) y      x  z  z ln z  0 ;
dx dx  x  x 2

b) z   z  4 x ;

114
    
3.7.17 În ecuaţia y  1  y  21  y    y   1  y  0 , unde y este o funcţie
2 2 2

de x, se face schimbarea y  tg z . Să se găsească ecuaţia verificată de z ( x ) .

Răspuns z  2  z   cos z  0 .

2 2

3.7.18 Ce devin următoarele ecuaţii dacă se schimbă rolul variabilelor?

a) y   x   y   0 ;
3

b) y    y   2 x   y  .
2 3

Indicaţie de rezolvare
1 x
a) y  , y    x  x  0 este noua ecuaţie;
x  x 3

b) x   x   2 x  0 .

3.7.19 În ecuaţiile care urmează să se facă schimbările indicate la fiecare

 x  et ;
a) x  y  y  x   y  u  u t  ;
2
 y  0, 
2

 y  e ,
u

 x  y  u;
b) 2  y   x  y 1  y   0, 
3

x  y  v u ;
 x  sin t ;

c) 1  x
2
  
 y  3  x  y  a  1  y  0, 
2

y 
z z  z t  ;
,
 cos t
Indicaţie de rezolvare
dy d u
a) y   e 
1
 
 eu  t  u  ;
dx dt d t
dt
e  
y 
d u t
dt
 
e  u  et  eu  2t  u   u   u ;

2

efectuând înlocuirile, obţinem ecuaţia: u   u   e  0 ;
t

b) v  v  0 ;
c) z   a 2  z  0 ;
3.7.20 Luând u şi v ca noi variabile independente, să se transforme următoarele
ecuaţii:
z z
a) y   x   0, u  x, v  x 2  y 2 ;
x y
z z y
b) x   y   z  0, u  x, v  ;
x y x

115
 z z x
c)  x  y    x  y   0, u  ln x 2  y 2 , v  arctg .
x y y
Indicaţie de rezolvare
z z u z v z z u z v
a)     ,     ;
x u x v x y u y v y
z z z z z z
rezultă că   2 x ,  2 y   0 este ecuaţia transformată;
x u v y v u
z
b) u   z 0;
u
c)
z x z y z z y z x z
 2    ,     
x x  y 2 u x 2  y 2 v y x 2  y 2 u x 2  y 2 v
z z
   0.
u v
3.7.21 Luând pe u şi v ca noi variabile independente, să se transforme următoarele
ecuaţii:
2 z 2 z 2 z
a) 4  3 2  0, u  3  x  y, v  x  y ;
x 2 xy y
2 z 2 z 2  z
2
z u  sin x  x  y;
b)  2cos x  sin x  sin x  0; 
x 2 xy y 2 y v  x  sin x  y;
2 z 2 z
2
x
c) x
2
 y  0,  u, x  y  v ;
x 2
y 2
y
2 z 2 z
2
z z y
d) x  y y  x  2  y  0, u  x, v  ;
xy y 2
x y x
2 z 2 z 2 z
e) 4  4 2  0, u  2  x  y, v  y .
x 2
xy y
Indicaţie de rezolvare
a)
z z u z v z z
     3 
x u x v x u v
z z u z v z z
     
y u y v y u v

116
  2 z   z z  u   z z  v
 3     3    
x 2 u  u v  x v  u v  x
2 z 2 z 2 z
 9  6  
u 2 uv v 2
2 z 2 z 2 z 2 z 2 z 2 z 2 z 2 z
  2  ;  3 2  4   .
y 2 u 2 uv v 2 xy u uv v 2
2z
Înlocuind, se obţine ecuaţia  0;
uv
2z
b)  0;
uv
 2 z z
c) 2  v   0;
uv u
 2 z z
d) v    0;
uv u
2z
e)  0.
v 2

117
 6. TEST DE AUTOEVALUARE

1 Să se determine extremele funcţiei z  f  x, y  , definită implicit prin

a) x 2  y 2  z 2  2  x  4  y  6  z  11  0 ;
b) x 2  y 2  z 2  x  z  y  z  2  x  2  y  2  z  2  0 .

2 Să se arate că funcţiile

y1  x  y  z, y2  x3  y3  z 3  6  x  y  z
şi
y3  x  yx  y   y  z y  z   z  xz  x
3
sunt dependente funcţional pe . Care este relaţia de dependenţă ?

3 Să se determine extremele funcţiei f  x, y  cu legăturile indicate:

1 1 1 1 1
a) f  x, y    , 2 2  2;
x y x y a
2 x y
b) f  x, y   x  y ,  0;
2
a b
c) f  x, y    x  1  y , x  y  1 ;
2 2 2 2

d) f  x, y   x  y, x  y  1 ;
e) f  x, y   x  2  y, x  y  5 .
2 2

4 Să se determine valoarea maximă şi valoarea minimă pentru:

a) f  x, y   x 2  y 2  3  x  2  y  1, x 2  y 2  1;
b) f  x, y   5  x 2  3  x  y  y 2 , x 2  y 2  1 .

5 Să se transforme în coordonate polare, făcând înlocuirile: x  r  cos  ,

y  r  sin  , următoarele expresii:
z z
a) E  x y ;
x y
2 2
 z   z 
b) E       ;
 x   y 
2z 2z
c) E   ;
x 2 y 2
2z 2z 2z
d) E  x  2 x y  y2 2 .
2
x 2 xy y

118
 7. TEMĂ DE CONTROL

1 Să se scrie formula lui Taylor pentru:

a) f x, y    x 2  2  x  y  3  y 2  6  x  2  y  4 în punctul  2,1 ;

b) f x, y, z   x 2  y 2  z 2  2  x  y  y  z  4  x  3  y  z  4
în punctul 1,1,1 .
2 Să se determine extremele funcţiei:
a) f  x, y, z   x3  y 2  z 2  12  x  y  2  z,  x, y, z   3
;
b) f  x, y, z   x  y 2  z 3   7  x  2  y  3  z  , x  y  z  0 ;

 e   ,  x, y , z  
x y 2  z 2 1
c) f  x, y, z   x  z 2 3
.

3 Să se arate că dacă funcţia z  f  x, y  este definită implicit prin

 y  z   sin z  y  x  z   0 , atunci este satisfăcută ecuaţia:
z z
z  sin z   y2   0.
x y

4 Fie funcţiile

f  x, y, z    x  y  z  , g  x, y, z   2  x  y  2  z
2

şi
hx, y, z   3  x 2  2  x  y  12  x  z  18  z  y
3
definite pe . Să se arate că:
funcţiile f, g şi h nu sunt independente în origine;
există o vecinătate a punctului M 0  1,0,1 pe care f depinde de g
şi h.

5 Presupunând pe u şi v ca noi variabile independente şi pe w ca o nouă funcţie,

să se transforme în noile variabile următoarele ecuaţii:
u  x 2  y 2 ;

z z  1 1
y   x    y  x   z , dacă v   ;
x y  x y
 w  ln z   x  y  ;


119
 u  x;

2 z 2 z 1 1
x y  z , dacă v   ;
2
x y  y x

w  1  1 ;
 z x
u  y  z  x;

x
 
x  y  z  z  1  y 2 z  x  y  z , dacă
y

v  x  z  y;
 w  x  y  z;

 x
 u  ;
 y
z 1 2z 1 
  y  2  , dacă v  x;
y 2 y x
 w  x  z  y;

u  x  y;
 z
2
 z  z
2 2

2  2  0 , dacă v  x  y;
x 2 xy y  w  x  y  z.


2 2 2
 u   u   u 
6 Ce devine expresia         în coordonate sferice
 x   y   z 
x  r  sin   cos , y  r  sin   sin , z  r  cos  ?

120
 8. BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ PENTRU UNITATEA DE INVĂŢARE Nr. 2

1. I. Colojoară, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

1983
2. M. Craiu, V. V. Tănase, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1980
3. M. Craiu, M. Roşculeţ, Culegere de probleme de analiză matematică, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976
4. N. Donciu, D. Flondor, Algebră şi analiză matematică. Culegere de probleme,
vol. I, II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978, 1979
5. I. P. Elianu, Principii de analiză matematică. Calcul diferenţial, Editura
Academiei Militare, Bucureşti, 1976
6. P. Flondor, O. Stănăşilă, Lecţii de analiză matematică, Editura ALL, 1993
7. ..........................................., Manual de Analiză matematică, vol. I, Ediţia a V-a,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980
8. E. Popescu, Analiză matematică. Structuri fundamentale, Editura Academiei
Tehnice Militare, Bucureşti, 1998
9. M. Roşculeţ, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1973
10. M. Roşculeţ, Culegere de probleme de analiză matematică, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1968
11. I. Sprinţu, Elemente de analiză matematică, Editura Academiei Tehnice
Militare, Bucureşti, 2001
12. O. Stănăşilă, Analiză matematică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981
13. I. Sprinţu, V. Garban, Analiză matematică I. Calcul diferenţial şi integral,
Editura Academiei Tehnice Militare, Bucureşti, 2003

121