CAUZE DE INCENDIU

SURSE DE APRINDERE

FOCUL este fenomenul care apare atunci cind, in acelasi timp si spatiu, se
afla simultan o cantitate suficienta de material combustibil, oxigen (aer) si o
sursa de aprindere. In practica, se spune ca se produce foc atunci cind se
formeaza asa numitul TRIUNGHI AL FOCULUI, ale carui laturi egale sunt
denumite: material combustibil, aer si sursa de aprindere.

MATERIAL AER
COMBUSTIBIL

SURSA DE APRINDERE
Procesul de ardere este posibil numai dacă se întrunesc
simultan, în timp şi spaŃiu următoarele condiŃi

• existenŃa materialului combustibil

• prezenŃa substanŃelor care întreŃin
arderea
• sursă de aprindere, cu energie capabilă
să realizeze temperatură de ardere

AER

SURSA DE APRINDERE
MATERIAL
COMBUSTIBIL

MATERIAL AER
COMBUSTIBIL SURSA DE APRINDERE
 Arderea continuă pînă cînd :
• materialul combustibil este consumat
• concentraŃia carburantului devine mai mică decît
minimul necesar pentru a menŃine arderea
• pierderile de căldură sunt atît de mari încît nu se
mai asigură căldura necesară pentru piroliza în
continuare a materialului combustibil
• flăcările sunt inhibate chimic sau suficient răcite
pentru a împiedica desfăşurarea reacŃiilor în
continuare.

Materialele şi elementele de
construcŃie :

• C1 – practic neinflamabile
• C2 – deficit inflamabile
• C3 – mediu inflamabile
• C4 – uşor inflamabile
 Lichidele combustibile :

• I cu Li < 28
• II cu Li = 28 / 55
• III cu Li = 55 / 100
• IV cu Li > 100

în funcŃie de temperatura de inflamabilitate a vaporilor

Materialele şi substanŃele depozitate se clasifică în

următoarele clase de periculuzitate

P1 – fără periculozitate.
Ex. : minereuri, beton, conserve în cutii
metalice sau borcane.
Materialele şi substanŃele depozitate se clasifică în
următoarele clase de periculuzitate

• P2 – cu periculozitate redusă
• A. materiale din clasa P1 , în ambalaje cu
combustibilitate redusă
• B. materiale care se aprind greu, cu o viteză
redusă de ardere şi nu au putere calorifică
mare.Ex. : răşini, piei brute, baloŃi lînă, produse
de panificaŃie.
• C. lichide combustibile inerte în ambalaje
combustibile. Ex. : lapte, apă minerală în butelii
de plastic.

Materialele şi substanŃele depozitate se clasifică în

următoarele clase de periculuzitate

• P3 – cu periculozitate medie
• A. materialele din clasele P1 şi P2 ambalate
în cutii de carton
• B. materialele cu combustibilitate medie, cu
putere calorifică cel mult 27,3 MJ/Kg, în orice fel
ambalate, cu excepŃia celor din materiale
plastice. Ex.: obiecte masive din lemn, fibre
animale, fibre artificiale cu combustibilitate
redusă, articole de piele etc.
• C. lichide combustibile cu temperatura de
inflamabilitate mai mare de 100 grade, în
ambalaje combustibile.
Materialele şi substanŃele depozitate se clasifică în
următoarele clase de periculuzitate

• P4 – cu periculozitate mare
• A. materialele şi produsele din clasele P1 şi P3 în ambalaje de
materiale plastice
• B. materialele combustibile cu viteză mare de ardere sau cu o
putere calorică mai mare de 27, 3 MJ / Kg. Ex. : fibre artificiale, fibre
vegetale, paie, carton, cauciuc
• C. materiale, produse incombustibile care pot suferi deteriorări
importante. Ex. : aparatură electrică, electronică, tuburi electrice,
medicamente, produse cosmetice.
• D. materialele care sub efectul temperaturii degajă cantităŃi
importante de gaze. Ex. : policlorura de vinil, teflon, acid clorhidric,
• E. lichide combustibile din clasa P3 în ambalaje combustibile
• F. lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate între
50 grade şi 100 grade în ambalaje incombustibile. Ex.: motoriină,
smoală, uleiuri.

Materialele şi substanŃele depozitate se clasifică în

următoarele clase de periculuzitate

• P5 – cu periculozitate deosebit de mare

• A. materiale instabile care se pot descompune exploziv la temperatură
naturală, materiale care pot exploda sub efectul încălzirii, frecării, lovirii. Ex.:
acid acrilic, apă oxigenată concentrată, acetilenă, chibrituri de fosfor alb,
muniŃie explozivă sau incendiară
• B. materialele care în contact cu alte materiale pot da naştere la
reacŃii explozibile sau se pot aprinde. Ex.: acetonă, acid acetic, proxizi de
potasiu sau sodiu.
• C. materiale susceptibile să se aprindă spontan. Ex.: deşeuri de
cauciuc, lucernă, etc.
• D. substanŃe oxidante capabile să iniŃieze arderea Ex. : acid azotic,
sulfuric, clor, azotat de potasiu.
• E. materiale care sub efectul căldurii degaja cantităŃi mari de gaze. Ex.
:amine, acetonă, fosfor, acetat de plumb.
• F. materiale care în contact cu apa se aprind. Ex.: calciu, hidroxid de
calciu, magneziu metalic, sodiu metalic, uraniu.
• G. recipienŃi cu gaze comprimate
1. Surse de aprindere cu flacără :

• focuri în aer liber

• flacără ( chibrit, lumînare )
• flăcări de la aprate termice

2. Surse de aprindere de natură

termică :
• obiecte incandescente ( Ńigară, topituri
metalice, becuri şi proiectoare
electrice, jar cenuşă, zgură de la aprate
de încălzit, particule incandeşcente de
la sudură ).
• caldură degajată de aparate termice
• efectul termic al curentului electric
• coşuri defecte şi necurăŃate ( fisuri,
scîntei )
 3. Surse de aprindere de natură
electrică :

• arcuri şi scîntei electrice

• scurtcircuit ( echipamente, cabluri )
• electricitate statică

4. Surse de aprindere spontană :

• aprindere spontană de natură chimică
( inclusiv reacŃii chimice exoterme )
• aprindere spontană de natură fizico-
chimică
• aprindere spontană de natură biologică
5. Surse de aprindere de natură
mecanică :

• scîntei mecanice
• frecare

6. Surse de aprindere naturale :

căldură solară

7. Surse de aprindere datorate

explozivilor şi materialelor
incendiare

8. Surse de aprindere indirecte

( radiaŃia unui focar de incendiu;
flacăra unui amestec exploziv ).