ALIAJE

Un aliaj este un amestec omogen cu proprietăți metalice a două sau mai

multe elemente chimice, din care cel puțin unul este metal și de obicei se află în
cantitatea cea mai mare. Proprietățile fizice și chimice
ale aliajelor sunt în general diferite de cele ale
substanțelor componente, uneori semnificativ.
Majoritatea metalelor de folosință zilnică sunt de fapt
aliaje. De exemplu, ceea ce numim în limbaj uzual
„fier” este aproape întotdeauna un oțel cu conținut
redus de carbon, iar aurul folosit pentru bijuterii este
un aliaj în care mai intră cupru și argint.
Elementele constituente ale aliajului sunt
măsurate de obicei în procente de masă pentru
aplicații practice și în fracții atomice pentru studii
științifice de bază. Aliajele sunt de obicei clasificate
ca aliaje substitutive sau interstițiale, în funcție de Cablu de oțel, aliaj de fier cu
aranjamentul atomic care formează aliajul. Ele pot fi carbon
clasificate în continuare ca fiind omogene (constând
dintr-o singură fază) sau eterogene (constând din două sau mai multe faze) sau
intermetalice.
Tipuri de aliaje
 Aliajul anticoroziv (rezistent la intemperii și
factori chimici agresivi)
 Aliajul inoxidabil (nu oxidează, nu se combină
cu oxigenul, nu ruginește)
 Aliajul antifricțiune (cu un coeficient de frecare
mic, frecare redusă, folosit la fabricarea
cuzineților)
 Aliajul de lipit (care este folosit în procese
tehnice de lipire, frecvent sub acțiunea căldurii)
 Aliajul dur (cu duritate mare)
  Aliajul refractar (care rezistă la temperaturi
mari, de exemplu la peste 1.500 °C) Lampa de alama

 Aliaj ușor (cu o densitate relativ mică)

 Aliaj foarte ușor
 Aliaj tipografic (folosit în realizarea caracterelor de tipografie)
 Aliaj ușor fuzibil (care se topește ușor, la temperatură relativ mică)
Proprietăți ale aliajelor
 Temperatura de topire - la majoritatea aliajelor este mai scăzută decât
temperatura de topire a metalelor componente. Exemplu: Aliajul compus din
35 părți de staniu (cositor) și 65 părți de plumb se topește la 190 °C, pe când
staniul, cu punctul de topire cel mai scăzut dintre cele două, se topește la
232 °C.
 Densitatea aliajului - are o valoare intermediară față de densitățile metalelor
componente.
 Duritatea aliajului - este mai mare decât a fiecărui metal luat separat.
Exemplu: Aliajul wolframului cu carbonul, împreună cu mici cantități
de cobalt și alte metale, are duritatea diamantului și îl înlocuiește pe acesta
într-o serie de lucrări tehnice.
 Rezistența mecanică a metalelor crește prin aliere.
Importanță economică
Faptul că au temperatura de topire mai mică decat cea a componentelor face ca
aliajele să fie mai ușor prelucrabile (mai ieftin).
O importanță economică deosebită o au aliajele feroase numite oțeluri și fonte;
acestea sunt aliaje ale fierului cu carbonul (un nemetal):
 oțelurile conțin 2,14 % carbon
 fontele au 2,14/4,5 % carbon
Aliajele care conțin o cantitate mai mare de cupru sunt:
 alamele, aliaje ale cuprului cu zincul
 bronzurile, care pot fi aliaje cupru-staniu, cupru-plumb, cupru-aluminiu etc.
Un aliaj des utilizat, pe bază de aluminiu, este duraluminiul, care conține cupru,
magneziu, sau și siliciu în cantități mici.
Aliajele au duritate mai mare decat duritatile metalelor componente.