CLASA CA GRUP SOCIOEDUCAŢIONAL

Delimitări conceptuale:
Conceptul de grup a fost şi este folosit pentru a acoperi o realitate vastă, motiv pentru care
acesta a căpătat o pluritate de sensuri:
 mulţimea, se referă la un număr de persoane care se reunesc cu ocazia unui
eveniment comun (spectacol, manifestare sportivă), sau mai bine zis care se
întâmplă să fie împreună, fiecare căutând o satisfacere a trebuinţelor individuale.
Ea reprezintă o simultaneitate de persoane;
 ceata, care reprezintă reunirea voluntară a unor indivizi al căror scop îl reprezintă
doar plăcerea de a fi împreună, activităţile desfăşurate neconstituind un scop
pentru membri (cetele de copii, adolescenţi);
 grupa, se referă la reunirea unor persoane la anumite intervale de timp, scopurile
grupului corespunzând intervalelor comune ale tuturor;
 grupul primar(mic), care se caracterizează prin: număr mic de membri, scopuri
comune, relaţii afective intime, constituirea unor norme proprii de conduită;
 grupul secundar, care se caracterizează prin: număr mare de membrii, organizare
formală, relaţii reci, impersonale între membri (sunt reglementate de diverse
norme sociale).
Dimensiunile managementului clasei de elevi
Dimensiunea Ergonomică
Dispunerea mobilierului în sala de clasa
Vizibilitatea
Amenajarea sălii de clasă
Dispunerea mobilierului în sala de clasa
Mobilierul şcolar reprezintă o parte importantă a bazei tehnico-materiale a
învăţământului şi este compus dintr-o serie de piese de mobilă folosite în mediul şcolar,
ca suporturi conexe, în scopul îndeplinirii unor obiective educaţionale.
Atributele moderne ale mobilierului sălii de clasă sunt după Ullich (1995):
Simplitatea,
Funcţionalitatea,
Durabilitatea,
Instrucţionalitatea,
Modularitatea.
Ergonomia spaţiului de învăţământ - clasa – dezvoltă teza modularităţii mobilierului şcolar: să
poată fi organizat şi reorganizat, compus şi descompus, în funcţie de sarcina didactică
fundamentală şi de stilul educaţional al cadrului didactic.
Vizibilitatea este o constantă ergonomică, apropiată de igiena şcolară şi presupune adaptarea
spaţiului şcolar al clasei, inclusiv al mobilierului la necesităţile somato-fiziologice şi de sănătate
ale elevilor.
Totodată, vizibilitatea este condiţionată de:
dispunerea mobilierului în clasa de elevi (variabila spre exemplu în funcţie de orientarea
după anumite surse de lumina),

1
 de starea de sănătate a elevilor (copiii cu deficienţe de vedere, cu deficiente de auz, cu
deficiente structurale ale scheletului precum şi copiii care din punct de vedere fizic sunt
variabili după înălţime).
Dimensiunea psihologică
Elementele centrale ale dimensiunii psihologice sunt reprezentate de cunoaşterea, respectarea
şi exploatarea particularităţilor individuale ale elevilor: capacitatea de învăţare; trăsăturile de
personalitate (temperament, caracter, aptitudini).
Capacitatea de învăţare. Determinanţi structurali ai capacităţii de învăţare:
Resurse intelectuale: informaţia stocată în memoria de lungă durată, algoritmi de
operare cu informaţia, strategii de gândire;
Resurse reglatorii: trebuinţe de diferite niveluri, motive de diferite intensităţi şi forme,
interese şi însuşiri ale voinţei;
Resurse comportamental - instrumentale: deprinderi, comportamente, conduite.
…
Educarea voinţei.
Problema voinţei este foarte importantă în cadrul educaţiei morale. Elevii înţeleg de obicei
fundamentul bun al regulilor stabilite de părinţii şi educatorii lor şi acceptă principiile morale
dar, dacă voinţa lor nu este suficient de puternică, la un prim şoc, la un prim obstacol, va apărea
abandonul.
Voinţa, reprezintă din punct de vedere psihologic, capacitatea fiinţei umane de a depăşi
obstacole care o împiedică atingerea unui obiectiv fixat.
Rolul colaborării cu părinţii în această întreprindere este incontestabil şi se impune ca profesorul
să cultive această relaţie profesor – părinte – elev în educaţia voinţei.
Dimensiunea socială
Clasa ca grup social
Structura informaţiei sociale în grupul clasă
Individualizare, grupare şi organizare în clasă
Clasa ca grup social
"Ansambluri de indivizi (elevi), constituite istoric, între care există diverse tipuri de
interacţiuni şi relaţii comune determinate" (Mielu Zlate)

Atributele clasei ca grup social

întinderea clasei (mărimea) are în vedere numărul de elevi care compun grupul (de
obicei 25-30, în cazurile cele mai frecvente, 30-40 în cazurile cele mai inoportune, şi 20-
22 în cazurile cele mai fericite) şi pune în discuţie extensia numerica optima a acesteia;
interacţiunea membrilor clasei, vizate fiind interacţiunile directe, nemijlocite şi
multivariante.
structura grupului poate fi analizată dual în ceea ce priveşte grupurile mici şi implicit
clasa de elevi, atât ca modalitate de legătură a membrilor grupului în plan interpersonal,
cât şi ca ierarhie internă a grupului;
scopurile atât cele pe termen scurt cât şi cele pe termen lung, sunt comune grupului
clasă şi, prin intermediul conştientizării acestora de către elevi, pot deveni motorul
dezvoltării grupului pe perioada şcolarităţii;
sintalitatea, înţeleasă ca personalitate a grupului.

2
 compoziţia şi organizarea sunt rezultatul interacţiunii tuturor celorlalte caracteristici ale
grupului, definitoriu din punctul de vedere al acesteia fiind gradul de omogenitate sau
de eterogenitate a clasei;
problematica liderilor, care în cazul clasei poate fi un subiect extrem de delicat, mai ales
la nivel de identificare, diagnoza şi coordonare din partea cadrului didactic.
Dimensiunea operaţională
Neexploatarea corecta a variabilelor foarte complexe, dintre relaţia norme explicite şi norme
implicite poate conduce la structurarea duala a culturii implicite a elevilor în raport cu şcoala şi
indirect şi cu clasa:
proşcoala - sistem de valori care nu este în dezacord cu valorile fundamentale ale scolii;
antişcoala - sistem de valori de tip nonconformist, deviant (cu abateri negative de la
norme);
Caracteristicile grupului educaţional
1. Prezenţa scopurilor, care pot fi:
a) scopuri prescriptive (stabilite anterior de persoane ce nu aparţin în mod necesar
grupului educaţional). Ele decurg din faptul că grupul educaţional funcţionează într-o
instituţie ce urmăreşte educarea şi instruirea elevilor, funcţionarea optimă a grupului
depinzând de gradul de asimilare şi transpunere acţională a scopurilor;
b) scopuri individuale. Gradul de asimilare a scopurilor prescriptive este dependent de
scopurile individuale ale membrilor grupului, între cele două trebuind să existe o minimă
congruenţă, o armonizare care să genereze un sistem de scopuri comune. Numai în
acest fel pot fi evidenţiate „scopurile paralele” care provoacă disfuncţionalităţi şi
afectează climatul grupal;
2. structura de roluri.
În cadrul grupului educaţional, rolurile au un caracter predominant prescriptiv,
determinat de normele instituţiei şcolare, rolurile de elev şi profesor apărând astfel ca
nişte modele socialmente acceptate.
Acest fapt poate determina percepţia şi trăirea lor de către elev fie ca o proiecţie de
sine, fie ca un sistem de corecţii;
3. normele şi normativitatea de grup.
Normele reprezintă reguli de conduită recunoscute şi acceptate de toţi membrii
grupului, din acest motiv apartenenţa la grup fiind dependentă de acceptarea
comportamentelor prescrise prin normele respective.
Normele reprezintă nu numai prescripţii comportamentale, ci şi aşteptări privind
conduitele membrilor grupului.
Normele pot fi:
a) explicite, cuprinzând:
norme constitutive, care prescriu regulile de desfăşurare a activităţii de învăţare;
norme instituţionale, care decurg din specificul şcolii ca instituţie de instruire şi educare
şi se referă la regulile de comportament ale elevilor şi profesorilor în cadrul şcolii.
Normele explicite se referă la conduitele standardizate şi sunt formulate în Legea educaţiei şi
învăţământului sau în diferite regulamente şcolare;

b) normele implicite, care sunt „produsul” grupului sau a unei părţi a acestuia şi au un caracter
mai flexibil şi mai puţin riguros.

3
Ele pot lua naştere fie din interacţiunea membrilor, fie din asimilarea normelor prescriptive (în
acest caz o importanţă deosebită o are semnificaţia acestora pentru grup şi intensitatea cu care
sunt trăite) şi au o puternică încărcătură emoţională datorită implicării directe a membrilor
grupului.
4. coeziunea.
Ea reprezintă o caracteristică definitorie a grupului educaţional, exprimând „gradul de unitate şi
de integrare a grupului, rezistenţa sa la destructurare”
Funcţiile grupul educaţional
Integrarea socială - clasa de elevi are un aport deosebit în procesul de socializare.
S-a demonstrat că relaţiile armonioase cu ceilalţi conduc la o stimă de sine ridicată, la dorinţa de
a coopera, şi contribuie la creşterea nivelului de aspiraţie, în vreme ce izolarea corelează cu
anxietatea, slabă stimă de sine, sentimente ostile faţă de colegi, comportament agresiv, atitudini
negative faţă de şcoală.
De securitate – grupul şcolar se constituie într-un mediu prielnic de manifestare pentru elevi.
De reglementare a relaţiilor din interiorul grupului - se referă la faptul că grupul, prin diverse
reacţii, are puterea de a sancţiona comportamentele membrilor săi
De reglementare a relaţiilor intraindividuale – se referă la construirea identităţii de sine din
perspectiva calităţii de membru al grupului
Omogenitate şi eterogenitate în alcătuirea clasei
Grupul educativ, spre deosebire de alte tipuri de grupuri sociale, are o compoziţie relativ
omogenă, cel puţin din punctul de vedere al vârstei, statutului, nevoilor, intereselor şi
aspiraţiilor.
Formarea unor clase şcolare omogene sau eterogene din punctul de vedere al capacităţii elevilor
are importante consecinţe psihologice şi sociale, problema fundamentală în această privinţă este
legată de succesul sau eşecul şcolar al elevilor, dar şi de eficienţa profesorului.
Avantaje ale omogenităţii din punct de vedere al abilităţilor elevilor:
în cazul claselor cu nivel superior, predarea şi, în general, comunicarea profesorului cu
grupul elevilor se realizează eficient
În clasele omogene stima de sine a elevilor este protejată, căci elevilor slabi, ce ar avea
de suferit de pe urma comparaţiilor cu cei buni, nu li se oferă prilejul unei astfel de
confruntări
Avantaje ale eterogenităţii:
În privinţa receptării mesajelor profesorului, ceea ce este un avantaj pentru clasele cuprinzând
elevi cu succese şcolare se poate transforma într-un handicap pentru clasele slabe – căci elevii
din astfel de clase nu vor ajunge niciodată să discute chestiuni dificile şi vor avea de pierdut în
faţa celor buni.
Din punct de vedere al interacţiunilor elevilor, atât în cadrul formal cât şi informal, clasele
eterogene sunt în mod hotărât mai eficiente.
Interacţiunea elevilor buni cu cei mai puţini buni aduce foloase ambelor categorii. Elevii slabi pot
ajunge să înţeleagă că fac parte dintr-o clasă slabă şi că au fost repartizaţi astfel tocmai pentru că
nivelul cunoştinţelor şi abilităţilor lor nu este suficient pentru a fi trimişi într-o clasă bună.