Capsula cu oxigen hiperbaric

În terapia cu oxigen în mediu hiperbar, pacientul respiră oxigen la o presiune mai mare decât presiunea atmosferică.
Acest tratament permite creşterea cantităţii de oxigen care circulă prin corp.

Camerele cu oxigen hiperbaric sunt cu presiune intracapsulară de 1,2 – 2,4 şi 3 atm. La nivelul mării omul dispune
în condiţii normale de ml de oxigen pe litru de plasmă. În cazul capsulei cu 1,2 atm între o oră jumătate şi doua ore
se ajunge la 24 ml de oxigen pe litru de plasmă, iar la cea de 3 atm nivelul atins este de 60 de ml oxigen pe litru de
plasmă.

Terapia cu oxigen hiperbaric presupune un număr minim de 6 şedinţe în afecţiunile de o gravitate mică şi până la 40
de şedinţe în cazul necrozei de cap femural.

Terapia cu oxigen hiperbaric nu este suficientă în tratamentul de refacere.

Din studiile făcute în care s-au urmărit rezultatele terapiei de refacere a sportivilor cu oxigen hiperbaric s-a constatat
o sporire a ratei de îndepărtare a acidului lactic din sânge şi de reducere a consecinţelor leziunilor şi durerilor
musculare date de exerciţiile cu intensitate ridicată sau supraefort.

Terapia cu oxigen este indicată să se facă alături de crioterapie, terapie în imersie cu temperaturi contrastante,
stretching şi electrostimulare.

De asemenea, s-a constatat o creştere a sintezei glicogenului.

Efecte

 Efect desicant – oxigenul hiperbaric este uscat, nu conţine umiditatea, eliminând chiar umiditatea
existentă din alveolele pulmonare. În edemul pulmonar determină degajarea rapidă a plămânului.

 Creşte radiusul de difuziune a oxigenului în ţesuturi, ceea ce înseamnă că şi ţesuturile aflate la distanţă
de capilare, şi unde transportul oxigenului este întrerupt, pot fi oxigenate.

 Efect antiedematos. Dacă medicamentele produc reducerea edemului cu hipoxie, oxigenul hiperbaric îl
reduce prin hiperoxie.

 Ţesuturile ischemizate, ca urmare a unui edem progresiv devin hipoxice, ceea ce determină creşterea
edemului şi deci a ischemiei. Oxigenarea hiperbarică asigură suportul de oxigen a ţesuturilor ischemice
şi deci reducerea rapidă a edemului prin vasoconstricţie reflexă cu hiperoxie.

 Vasoconstricţia reprezintă elementul cheie în degajarea edemului tisular şi implicit a edemului celular. În
conditii de presiune normală, vasoconstrictia poate agrava hipoxia, de aceea de regulă tratamentele
clasice cu antihipoxice se bazează pe vasodilatatoare. Condiţiile de presiune crescută şi implicit
hiperoxia rezultată permit o vasoconstricţie esenţială în degajarea rapidă a edemului.

 Efect de restabilire a drenajului limfatic.

 Efect angiogenetic. Oxigenul hiperbaric, atât în ţesuturile oxigenate normal, dar mai ales în cele
hipoxice, conduc la creearea de noi capilare funcţionale în ţesuturi hipoxice. Angiogeneza are loc ca
urmare a stimulării de către oxigenul hiperbaric a activităţii trombocitelor şi a macrofagelor, respectiv a
secreţiei de PDGF, dar şi a altor peptide angiogene.

 Efect de activare a fibroblastelor, precum şi a sintezei de colagen.

 Regenerarea post traumatică este strâns legată de un aport optim de oxigen la nivelul plăgii în curs de
vindecare. Fără aport de oxigen apar cicatricile cheloide.

 Efect de creştere, activarea macrofagelor şi leucocitelor cu îmbunătăţirea răspunsului imunitar cu rol în

secreţia de factori specifici, procesul de regenerare şi refacere.

 Efect de activare a osteclastelor şi osteoblastelor, favorizând osteogeneza. Regenerarea osoasă post

traumatică este dependentă de activitatea osteoclastelor. Expunerea osteoblastelor la oxigenul
hiperbaric determină accelerarea calusării. Vindecarea are loc de 5 ori mai repede.
  Efect bactericid.

 Efect de activare a celulelor neuronale non-funcţionale sau afectate.

 Îmbunătăţirea efectului de învăţare şi stimulare a memoriei.

 Efect antispastic.
Indicaţii
Afecțiuni ale pielii și țesuturilor moi:

 Arsuri termice, chimice, de iradiere

 Degerături

 Infecții cutanate (erizipel, piodermite, actinomicoze, aspergiloze, infecții cu bacterii Gram negative,
infecții nosocomiale)

 Ulcere cutanate (din insuficiență venoasă, arterită obliterantă, fumat, diabet)

 Gangrenă gazoasă

 Gangrenă Fournier

 Transplanturi cutanate și miocutanate

 Necroza țesuturilor moi

 Grefe de piele și flapsuri (compromise)

 Varice

 Pierderi de sânge
Afecțiuni ale aparatului circulator:

 Boala de decompresiune

 Embolia gazoasă

 AVC

 Hemoragii

 Sindrom de reperfuzie postoperator în chirurgia vasculară

 Arterite

 Insuficiență arterială – ocluzia arterei centrale a retinei

 Tromboflebite

 Microangiopatii

 Anemie severă
Afecțiuni ale sistemului osteoarticular și muscular:

 Traumatisme vertebro-medulare acute

 Traumatisme osoase infectate

 Fracturi

 Entorse

 Rupturi ligamentare
  Sindromul de zdrobire

 Sindrom de compartiment

 Osteită, osteomielită, osteodiscită

 Necroză osoasă aseptică

 Osteită de iradiere (osteoradionecroza)

 Artroze

 Parodontoză

 Discopatii

 Miozită cu Clostridium difficile și mionecroze (necroză musculară)

 Recuperare postraumatică, alte ischemii acute traumatice

Afecțiuni ale aparatului digestiv:

 Boala de iradiere (ileita, ulcer)

 Boala Crohn

 Colită ulceroasă

 RCUH (rectocolită ulcero-hemoragică)

 Regenerarea țesuturilor lezate ale ficatului bolnav

 Hemoroizi
Afecțiuni ale sistemului nervos periferic:

 Tulburări de gust și miros

 Paralizie facială

 Nevralgie de trigemen

 Neuropatie diabetică
Afecțiuni ale aparatului respirator:

 Intoxicații (monoxid de carbon, fum, cianură și alte substante toxice)

 Boala de decompresiune sau de cheson (la scafandri, aviatori, ascensiune montană la altitudini foarte
mari)

 Hipoxie intrauterină sau perinatală

 Stop cardiorespirator

 Edem pulmonar

 Embolie pulmonară

 Varice esofagiene
Afecțiuni ale aparatului renal:

 Cistită de iradiere

 Nefropatie diabetică
Afecțiuni ale sistemului nervos central:
  TCC (traumatisme cranio-cerebrale)

 Edem cerebral

 Abces intracranian

 Meningită

 Meningoencefalită

 AVC (accident vascular cerebral)

 Traumatisme vertebro-medulare acute

 Ischemia medulară acută

Afecțiuni ORL:

 Otite

 Otomastoidite

 Hipoacuzie acută

 Vertij

 Acufene (tinitus)

 Sinuzite cronice recidivante

Adjuvant la tratamentul cancerului:

 Oxigenul, inhalat sub presiune, previne și ameliorează foarte multe afecțiuni datorită faptului că are un
efect toxic asupra oricarui tip de bacterie, aerobă sau anaerobă. Este cel mai puternic antibiotic natural.
Oxigenul hiperbar este singura terapie antibacteriană.

 În mod obișnuit, oxigenul este purtat în organism de celulele roșii din sânge. Când este inhalat sub
presiune, el intră în plasmă şi toate ţesuturile se oxigenează foarte bine, respiră și se umplu de viaţă.
Adjuvant în terapia durerii:

 Lumbago acut, cronic

 Discopatii

 Migrene

 Artroze

 Fibromialgie

 Pareze

 Plegii

 Nevralgii (nerv facial, trigemen)

Adjuvant la tratarea dependențelor:

 Dependența de alcool

 Dependența de droguri
Există unele contraindicaţii în ceea ce priveşte terapia cu oxigen hiperbar şi anume: claustrofobia.