In vreme de razboi

de Ion Luca Caragiale

In sfarsit hotii fusesera prinsi in capatul padurii Dobrenilor. De vreo 20 de ani o banda de hoti faceau
ravagii prin sat.Intai incepura cu hotia de cai,apoi o calcare,doua cu cazne,pe urma omoruri. Intre altele
ii facura o vizita si lui Popa Iancu din Podeni

Popa Iancu,om cu dare de mana, ramas vaduv,desi era tanar traia cu maicasa. Ii mergeau treburile cat se
poate de bine. Avea doua sfori de mosie,ridicase un han si o pereche de case de piatra. Avea vite
multe,oi,cinci cai si foarte multi bani.

Intr o seara popa a ramas singur, pe batrana a trimis o cu trasura la targ.Pe la miezul noptii au aparut
oaspetii negri(aveau negru de la carbuni pe la ochi) care l au legat si l au schingiut pe popa Iancu.

De mirare inca un lucru,popa avea un buiestras minunat si doua iepe de prasila ce nu I au fost luate.
Cainii din curte, care erau foarte mari nu dadusera niciun semn de viata deoarece hotii aveau ceva de
mancare care adormea cainii.

Pe preot l au gasit a doua zi legat. Nu au trecut nici doua saptamani si s a auzit de alta calcare, aceea
intr-adevar inspaimantatoare.

Arendasul de la Darmanesti a fost calcat de cu seara. Omul traia acolo cu o baba care ingrijea de casa.
Baba a tipat iar arendasul a tras cu revolverul,iar hotii l au chinuit,I au fierastruit pana I a dat gata.

Dupa aceasta jefuire oamenii spoiti cu negru fusesera prinsi de justitie chiar cand se duceau la o noua
isprava.

Popa Iancu s a dus la fratele sau Stavrache si l a rugat sa il ajute.Fratele sau avea un han mare si era un
om foarte multumit cu dare se mana. Popa Iancu I a spus ca a venit la el ca la un duhovnic si I a
marturisit ce a facut si cum a fost jefui8t doar ca sa nu bata la ochi. I a spus ca banda de hoti a fost prinsa
si ii e frica sa nu il bage si pe el. Fratele sau s a maniat foarte tare pe el si l a fugarit si I a spus ca mai bine
s ar ineca decat sa fie prins…

Dintr o data s a inceput a auzi urlete afara si multa galagie…bateau in geamul de la han. Popa Iancu I a
spus fratelui sau sa nu mearga sa deschida ca cine stie cine e. Insa neica Stavrache aa ascultat mai bine
ssi si a dat seama ca sunt urlete de bucurie si a mers si a deschis carciuma. Era un grup de vreo 20 de
voluntari condusi de un ofiter si doi rezervisti cu cateva trasuri catre Dunare la razboi.

Acesta il tunde pe fratele sau,ii da barba jos si vorbeste cu ofiterul sa il ia cu ei la razboi pentru a scapa
de isprava ce a facut o si de a nu intra in necaz mai mare.

Dupa “disparitia” lui Popa Iancu s a gasit un alt preot pentru sat, deoarece nu puteA sta sat crestin fara
popa.
Dupa o perioada murise si mama sa.

Intr o zi Stavrache primeste o scrisoare care e de la fratele in care intreaba despre sanatatea sa si a
maicii sale…aceste izbucneste in plans.

Fugarul era dinaintea Plevnei. Se luptase cu mult curaj si cu mult noroc in trei randuri, capatand virtutea
militara si decoratiunea ruseasca. In curand plevna avea sa fie atacata cu toata puterea armatelor aliate.

Talharii prinsi in primavara fusese osanditi la diferite pedepse si bineinteles erau si asezati la locurile de
munca. Ceea ce inseamna ca nici n a fost fost vorba la judecatorie de Popa Iancu sau de gazda talharilor.

Stavrache primeste alta scrisoare tot de la Turnu-Magurele, insa de aceasta data este o slova straina.

In scrisoare scria ca Popa Iancu a murit. Acesta izbucneste in plans.

Cand se linisteste se duce la un avocat si spune ca popa Iancu a disparut si ca nu are alti frati inafara de
el si ca nici parinti nu are si ca vrea sa preia el toata averea sa.

Avocatul ii spune ca daca nu are pe nimeni altcineva inafara de el nu il va putea deranja nimeni inafara
de popa Iancu.

Dupa cateva nopti de cosmar Stavrache isi da seama ca avocatul a avut dreptate si ca doar Popa Iancu il
mai poate deranja. Cateva nopti la rand hangiul l a visat pe fratele sau cum se intorcea acasa. Prima oara
l a visat ca a intrat in casa abia putand sa se tina pe picioare si cerandu-I apa. Acesta cade la pamant iar
fratele sau incearca sa il ridice insa nu poate si popa incepe sa rada intrebandu-l daca el chisr a crezut ca
e mort. Acest lucru a visat si alte seri la rand.

Neica Stavrache s a dus la popa sastului sa vina si sa ii faca sfesanie la casa.

Era o sloata nemaipomenita:ploaie,zapada,vant. Era un ger cumplit de nu mai auzeai nici glas de caine
pe strada.

Hangiul statea la cald cand deodasta auzi pe cineva batand in usa hanului. Era o fetita inghetata de frig
care venise sa cumpere de un ban motorina si de doi bani tuica pentru tatal sau, insa pe datorie.

Fata s a dus cu hangiul sa ii puna cele cerute in debara. Pe masa era un covrig cine stie de cand uitat
acolo. Cand hangiul nu se uita fata l a luat si l a ascuns. Atunci Stavrache s a intors si I a dat cu palma
peste fata fetei si a facut o hoata.

Hangoiul a incuita usa a mai pus pe foc, a mai baut un paharut, a mai cotrobait prin odaie, cand prin
vuietul vantului I se pare ca aude glas de oameni afara.

Era o sanie cu clopotei. Acesta a deschis usa si a dat de un om inalt,spatos,cu gluga mare. Pe cand altul,
la fel de imbrobodit statea in fata cailor care nu se puteau astampara locului in bataia vremii.

Acestia l au rugat pe hangiu daca se poate,sa ii gazduiasca pentru o noapte la el ca e prea ger pentru a
continua drumul.
Hangiul I a primit. Le a pregatit ceva de baut si ceva de mancare. Doar cel ce a vorbit cu el s a asezat la
masa,celalalt s a intins in pat cu fata catre perete. Hangiul I a auzit vorbind ceva in soapta in lipsa lui.

Acesta l a intrebat de drumet incotro s au pornit pe asa vreme dar acesta a spus ca nu stie. Hangiului I se
parea suspect ca nu stiu unde merg si ca stiu cum il cheama.

Celalalt cand s a ridicast si s a pus la masa a zambit si l a intrebat daca a crezut ca a murit,era fratele sau
popa Iancu. Acesta s a asezat la masa si I a spus ca acea scrisoare era o gluma si l a rugat sa il ajute
deoarece daca nu avea cincisprezece mii il impusca.Hangiul nu se mai putea misca.