Cruciadele

Cruciadele au fost expediţii militare ale feudalilor din Europa, sub egida
papalităţii, în secolele XI-XIII, cu scopul declarat de a elibera Ţara Sfântă
(Palestina) de sub dominaţia islamică.

Ierusalimul era impostant pentru:

- creştini→locul de naştere al lui Isus Hristos, loc de pelerinaj;

- evrei→cetatea profeţilor şi a regilor Israelului;
- musulmani→locul de pornire a lui Mahomed în călătoria sa miraculoasă
spre ceruri

Cauzele cruciadelor:

a) religioase:
- dominaţia musulmanilor asupra locurilor sfinte;
- amenintarea pelerinajelor;
b) economice
- controlul drumurilor comerciale dintre Occident şi Orient;
- interesele negustorilor occidentali în Marea Mediterană;
c) politice
- sporirea autorităţii papei;
- problemele Imperiului Bizantin.

Asediul Antiohiei în timpul primei cruciade Cruciada săracilor

 Între anii 1096 – 1270 s-au desfăşurat opt cruciade. A fost ocupat
Ierusalimul. Au fost ucişi numeroşi musulmani dar au murit şi foarte mulţi
creştini din toate categoriile sociale. Au luat naştere ordinele militare
călugăreşti. S-au format mai multe principate creştine. În final musulmanii au
recucerit toate teritoriile.

Cucerirea Ierusalimului de către creştini în timpul  În anul 1291, după un asediu violent, Acra,
primei cruciade. ultimul centru de rezistență al cruciaților a fost
cucerit de musulmani.

Urmările cruciadelor

a) economice
- dezvoltarea comerţului şi a navigaţiei
- dezvoltarea oraşelor
b) sociale
- slăbirea puterii nobilimii
c) politice
- întărirea puterii monarhilor
d) religioase
- scăderea autorităţii Bisericii Catolice
- adâncirea rupturii dintre ortodocsi şi catolici
- reactivarea expansionismului musulman (jihad)
e) culturale
- contacte culturale dintre Orient şi Occident
- lărgirea orizontului geografic
- redobândirea marilor valori ale culturii antice prin filieră arabă