UΝIVΕRSΤIΤΑΤΕΑ ……………………..

Loсɑțiе...........

FΑСULΤΑΤΕΑ DΕ
………………………………………………………………………………..
SΡΕСIΑLIΖΑRΕΑ …………………………..

LUСRΑRΕ DE LICENȚĂ

Sistem de măsurare a presiunii utilizând un

traductor de presiune prin barbotare

Indrumător,
Conf.Ing.Dr. Grofu Florin

Αbsolvеnt,
Murgea Valentin-Bogdan

București/altă locație
2018
 Cuprins

Introducere...................................................................................03-04
Сɑрitolul I
I. Traductoare. Prezentare generală
1.1. Caracteristici principale...........................................................................05-07
1.2. Clasificarea traductoarelor......................................................................08-11
1.3. Tarductoare de presiune..........................................................................11-13
1.3.1.Traductoare de presiune cu lichid.............................................................13-
15
1.3.2.Traductoare cu elemente elastice.............................................................16-18
1.3.3.Traductoare cu elemente piezoelectrice ....................................................19-
20
1.3.4.Traductoare realizate pe principiul balanței de forțe ...................................20-
21

Сɑрitolul II
II. Măsurarea tehnică
2.1. Clasificarea metodelor de măsurare........................................................23-24
2.2. Metode pneumatice.................................................................................24-32
2.3. Metode de măsurare cu ajutorul calibrelor..............................................33-37
2.4. Metode de măsurare a presiunii...............................................................37-
40

Сɑрitolul III
III. Sistem de măsurare a presiunii utilizând un traductor de
presiune prin barbotare
3.1. Subpunct..................................................................................................00-00
3.2. Subpunct..................................................................................................00-00
3.3. Subpunct..................................................................................................00-00

Concluzii.......................................................................................00-00
Bibliografie...................................................................................00-00

2
 Introducere

Presiunea este cea mai importantă proprietate a unui gaz sau a unui amestec de gaze.
Din punct de vedere teoretic, presiunea este definită ca fiind suma raportului dintre forță și
suprafața pe care este exercitată acea forță. Din punct de vedere cinetic, presiunea este
explicată prin prisma moleculelor ce compun gazul/gazele respective. Proprietatea moleculară
a gazului în general de a avea molecule aflate la o distanță considerabilă una față de cealaltă,
face ca ciocnirile între aceste molecule, cât și între molecule și pereții recipientului în care se
află să genereze o forță, exercitată perpendicular pe acești pereți. Forța exercitată poartă
denumirea de presiune.

”În termodinamica tehnică, în toate relaţiile de calcul intervine presiunea absolută, în

timp ce în practica inginerească se măsoară presiunea relativă. Presiunea relativă poate fi o
suprapresiune, atunci când presiunea absolută este mai mare decât cea atmosferică, sau o
depresiune (vacuum ), atunci când presiunea absolută este mai mică decăt cea atmosferică”1

Sistemele de măsurare a presiunii sunt esențiale pentru sesizarea abaterilor. Acestea

acționează concret, după o anumită lege asupra procesului reglat, indicând cu exactitate
valorile specificice. Sistemele de măsurare a presiunii se clasifică de regulă în funcţie de tipul
presiunii măsurate, astfel:

 aparate pentru măsurarea presiunii absolute – măsoară presiunea absolută - aici putem
exemplifica barometrul, care măsoară presiunea atmosferică absolută

 aparate pentru măsurarea presiunii relative – măsoară suprapresiunea (manometrul)

sau depresiunea (vacuumetrul)

Studiul de față propune spre analiză utilizarea unui sistem de măsurare a presiunii prin
intermediul unui traductor de presiune prin barbotare.

1
C. Soare – Aparate de măsură şi control. Automatizarea producţiei; Editura Tehnică, Bucuresti, 2010,
pag.73.

3
 Motivația alegerii temei rezidă din actualitatea acesteia, cât și din necesitatea de a
înțelege mai bine modul în care funcționează un sistem de măsurare a presiunii care utilizează
un traductor de presiune prin barbotare.

Scopul lucrării constă în cunoaşterea structurii şi principiul de funcţionare sistemelor

de măsurare care utilizează traductoare de presiune prin barbotare. Studiul este structurat pe
trei capitole principale și se încheie cu o sesiune de concluzii care sintetizează principalele
aspecte prezentate pe parcursul aestuia. Primul capitol aduce în centrul atenției principalele
aspecte specifice ale traductoarelor. Cel de-al doilea capitol se dorește a fi un preambul al
studiului specific, cu aspecte lămuritoare asupra sistemelor de măsurare a presiunii. Cel de-al
treilea capitol descrie în detaliu un sistem de măsurare a presiunii care utilizează un traductor
de presiune prin barbotare.

Sesiunea de concluzii sintetizează aspectele principale prezentate în cadrul prezentului

studiu și emite noi ipoteze de cercetare care se doresc a fi un punct de plecare și o bază de
studiu pentru cercetările ulterioare.

4
 Сɑрitolul I
I. Traductoare. Prezentare generală

În vederea măsurării mărimilor fizice care compun un proces tehnologic, de regulă

este necesară convertirea („traducerea") acestora în mărimi de altă natură fizică pentru a putea
fi introduse cu uşurinţă într-un circuit de automatizare. Spre exemplu, ”o temperatură poate
să influenţeze un circuit de automatizare numai dacă este convertită într-o tensiune electrică
proporţională sau dependentă de temperatura respectivă.”2

Convertirea, sau „traducerea" unei mărimi fizice neelectrică, într-o altă mărime fizică
electrică cu caracter dependent față de prima, pentru introducerea acesteia într-un circuit de
automatizare se realizează prin intermediul unui dispozitiv care poartă denumirea de
traductor.

Din punct de vedere structural traductoarele prezintă o serie de subelemente

constitutive, de regulă diferite în funcție de specificul fiecăruia. Cele mai des întâlnite
subelemente care intră în componența traductoarelor, sunt: convertoarele, elementele
sensibile, și adaptoarele.

În esență nu există o structură universală a traductoarelor. Tipologia structurală a

traductoarelor poate fi foarte diferită de la un tip de traductor la altul. Există traductoare ce cu-
prind un singur convertor, dar și două sau mai multe convertoare conectate în serie. De regulă,
traductorul cuprinde un element sensibil și un adaptor. În cadrul Figurii 1.1. am prezentat
schematic structura generală a unui traductor așa cum se regăsește în majoritatea cazurilor.

Așa cum se poate observa și în cadrul Figurii de mai jos, mărimea de intrare Xi (de
exemplu, presiune, nivel, forţă etc.) este. convertită de către elementul sensibil într-o mărime
intermediară X0 (deplasare liniară sau rotire), care este transformată în mărimea de ieşire Xe
(tensiune electrică, rezistenţă, inductanţă, capacitate), aplicată circuitului de automatizare cu
ajutorul unui adaptor.

Figura 1.1 Structura unui traductor

2
C. Soare – Aparate de măsură şi control. Automatizarea producţiei; Editura Tehnică, Bucuresti, 2010,
pag.81.

5
 Xi ELEMENT Xo ELEMENT Xe
SENSIBIL SENSIBIL

TRADUCTOR

1.1. Caracteristici principale

De regulă, adaptorul are în componența sa şi sursa de energie care facilitează

convertirea mărimii X0 în mărimea Xe. La un traductor cu mărimea de intrare X0 şi mărimea
de ieşire Xe cele două sunt de natură diferită, însă sunt legate între ele prin relaţia generală de
dependenţă:

xe=f(xi)

Această relație poate fi o funcţie liniară sau neliniară, cu variaţii continue sau
discontinue. Pe baza acestei relaţii de dependenţă se determină următoarele caracteristici
generale, care sunt aplicabile oricărui tip de traductor:
 natura fizică a mărimilor de intrare şi de ieşire - pentru mărimile de intrare se
determină temperatura, presiunea, debitul, viteza de deplasare, iar pentru mărimile de ieșire se
determină rezistenţa electrică, tensiunea, curentul și altele asemenea;
 puterea consumată la intrare, respectiv puterea transmisă următorului element de
sarcină. De regulă puterea de intrare este relativ mică, fără să depășească câţiva waţi. Prin
urmare, elementul următor în schema de automatizare este în aproape toate cazurile un
amplificator.

 caracteristica statică a traductorului, definită de reprezentarea grafică a relaţiei,

prezentată în cadrul Figurii 1.1.2;

6
 Figura 1.1.2 Caracteristica statică a unui traductor

 sensibilitatea absolută poartă denumirea adiacentă de ”panta Ka”. Sensimibiltatea

absolută este definită de raportul dintre variţia mărimii de ieşire ΔXe şi variaţia mărimii de
intrare ΔXi, așa cum se poate observa în cadrul Figurii 1.1.2. Formula pentru determinarea
sensibilității absolute este următoarea:

∆K a
K a=
∆Xi

 panta medie poartă denumirea adiacentă de panta Km, Pandta medie se determină prin
echivalarea caracteristicii statice cu cea de dreaptă. Coeficientul unghiular este următorul:

Km=tgα  Ka

 domeniul de măsurare, definit de pragurile superioare de sensibilitatea Xi max şi Xe max

şi de cele inferioare Xi min şi Xe min

7
 1.2 Clasificarea traductoarelor

Este universal acceptat faptul că circuitele de automatizare sunt de regulă de natură

electrică. Prin urmare mărimea de ieșire a traductoarelor este, aproape exclusiv de natură elec-
rică. Traductoarele sunt clasificate în funcţie de natura mărimii la ieşire X e sau în funcţie de
natura mărimii de intrare Xi.
În funcţie de natura mărimii la ieşire Xe, regăsim următarele tipuri de traductoare:
a) traductoare analogice – traductoare cu semnal de ieşire este continuu. Semnalul de
ieșire al traductoarelor analogice variază printr-o infinitate de valori;
b) traductoare numerice – traductoare al căror semnal de ieşire este numeric digital.
c) traductoare electrice – traductoare al căror semnal de ieșire este electric. De regulă
semnalul de ieșire al traductoarelor electrice prezintă valori valori unificate (I,=2...10 mA c.c,
sau Ie=4 ... 20 mA c.c);
d) traductoare pneumatice – traductoare al căror semnal de ieşire este pneumatic, rezultat
prin utilizarea aerului comprimat. Semnalul de ieșire al traductoarelor pneumatice prezintă
valori unificate Pe=0,2 ... 1 atm. Traductoarele pneumatice sunt folosite în general în medii cu
pericol de explozii sau incendii, unde prezenţa curentului electric este interzisă.
Traductoarele electrice se clasifică în:
 traductoare parametrice – traductoare a căror mărime măsurată este transformată într-
un „parametru de circuit electric" (rezistenţă, inducanţă sau capacitate). Aici regăsim:
a) traductoare rezistive
b) traductoare inductive
c) traductoare capacitive
 traductoare generatoare, la care mărimea măsurată este transformată într-o tensiune
electromotoare a cărei valoare depinde de valoarea mărimii respective.
In funcţie de natura mărimii aplicate la intrare (Xi) traductoarele se clasifică în:
a) traductoare neelectrice – aici regăsim traductoare de temperatură, traductoare de
deplasare, traductoare de debit, traductoare de viteză, traductoare de presiune;
b) traductoare electrice – aici regăsim traductoare de curent, traductoare de frecvenţă,
traductoare de putere, traductoare de fază.

8
 Din punct de vedere practic, traductoarele sunt definite ținându-se cont de ambele
criterii prezentate. Astfel regăsim spre exemplu traductoare parametrice rezistive de
temperatură, sau traductoare parametrice inductive de capacitate.
În funcţie de domeniul de variaţie al mărimii de ieşire, traductoarele sunt clasificate
în:
a) traductoare unificate – traductoare a căror mărime de ieşire este definită de un semnal
unificat electric (2—10 mA c.c. sau 4—20 mA c.c), sau pneumatic <0,2—1 kgf/cm2);
b) traductoare neunificate – traductoare specializate.

Figura 1.2.1. prezintă schema unui traductor rezistiv de presiune. Presiunea de măsurat
P este aplicată unui burduf metalic special B capsulă manometrică ce se deplasează în sus, pe
măsură ce presiunea creşte, deplasând prin tija T cursorul reostatului R. Prin urmare,
rezistenţa obţinută între bornele C şi 0 va creşte o dată cu creşterea presiunii.

Pentru a pune în evidenţă variaţia rezistenţei Rx, deci a presiunii P, se realizează un

circuit electric precum cel ilustrat îm Figura 1.2.1., după cum urmează: rezistenţei R0 i se
aplică o tensiune constantă U0, iar voltmetrul V este legat „potenţiometric" între bornele C şi
O pe rezistenţa Rx. Drept urmare, voltmetrul V va indica tensiunea UX, proporţională cu
rezistenţa Rx. Prin urmare realizează o deplasare care la rândul său depinde de presiunea P.
Scara voltmetrului este gradată direct în unităţi, de măsură ale presiunii (atmmosfere).

Figura 1.2.1. Prezentare schematică a unui traductor rezistiv de presiune

9
 Figura 1.2.2. prezintă schema unui traductor inductiv de forţă. După cum se poate
observa din figura antemenționată, traductorul are în componența sa un miez magnetic format
dintr-o armătură fixă C şi o armătură mobilă M, menţinută în poziţie verticală de resoartele
A1 şi A2, la o distanţă delta de armătură fixă. Pe armătura fixă este plasată o bobină conţinînd
N spire, a cărei inductanţă Lx variază cu întrefierul δ. În condiţiile date, în momentul când
forţa creşte, curentul Lx scade. În momentul când Lx din circuitul electric creşte, inductanța
scade. Se constată astfel că valoarea curentului Lx creşte direct proporțional cu forţa F.

Figura 1.2.2. Prezentare schematică a unui traductor inductiv de forță

Figura 1.2.3. prezintă schema unui traductor capacitiv pentru măsurarea diametrelor
axelor. Acest tip de traductor se prelucrează prin strunjire. Traductorul capacitiv pentru
măsurarea diametrelor axelor cuprinde armături curbe C1 şi C2, cu raza de curbură R0 şi
centrul de curbură în centrul O al axului A, care se roteşte fiind strunjit de cuţitul S. Prin
notarea cu Rx penntru raza axului, se determină relația de distanță d=R0 - Rx.

10
 Se constată faptul că distanța ”d” creşte o dată cu scaderea diametrului R x al axului de
prelucrat. Totodată valoarea capacităţii Cx este determinată de cele două capacitaţi formate
din armăturile C1 şi C2 înseriate prin axul A.

Figura 1.2.3. Prezentare schematică a unui traductor capacitiv de dimensiune

1.3. Traductoare de presiune

Presiunea în esența sa este un parametru de stare al solidelor elastice, al lichidelor şi al

gazelor sau vaporilor. Presiunea este definită ca fiind ”raportul dintre forţa uniform
distribuită şi normală la o suprafaţă şi mărimea acestei suprafeţe.”3 Unitatea de măsură
recunoscută în sistemul internaţional de unităţi (SI) este Newton pe Metru Pătrat.(N/m2).

În sistemul MKFS, unitatea de,măsură a presiunii este kgf/m2, care reprezintă

presiunea exercitată normal de o forţă de 1 kg forţă uniform repartizată pe suprafaţa de 1 m 2.
Un multiplu al acestei unităţi este atmosfera tehnică (AT) definită de relaţia:

1 AT=l kgf/cm2=104 kgf/m?=0,980665- 105 N/m2=9,8066 N/cm2.

3
C. Soare – Aparate de măsură şi control. Automatizarea producţiei; Editura Tehnică, Bucuresti, 2010,
pag.82.

11
 Presiunea poate fi de asemeni determinată printr-o altă unitate de măsură a presiunii, și
anume atmosfera fizică sau atmosfera normală (ATM). Atmosfera fizică este definită ca fiind
”presiunea atmosferică normală obținută prin presiunea exercitată de o coloană de mercur
cu înălţimea de 760 mm, cu densitatea de 3,5951 g/cm3, la 0°C şi acceleraţia gravitaţiei de
980,665 cm/s2.” Formula prin care se determină atmosfera normală este următoarea:

1 ATM=760 mm Hg=l,013*10 N/m3=il0,13 Ncm2.

Se poate observa faptul că analizând comparativ valoarea atmosferei tehnice cu

valoarea atmosferei normale, cele două sunt foarte apropiate, prezentând o eroare de
aproximativ 3%. Dacă exprimăm atmosfera normală sub forma presiunii unei coloane de
lichid, aceasta normală mai poate fi definită şi în raport cu apa pură sub forma fi = 1 g/cm3,
prin următoarea formulă:

1 ATM=760 mm Hg=l,013*10 N/m3=il0,13 Ncm2.

În cazul în care se dorește măsurarea presiunilor foarte mici, cu valori sub cea normală
precum presiunea de vacuum sau cea de vid relativ, se utilizează unităţile tolerate: milimetrul
coloană de mercur (mm Hg), numită şi torr, şi milimetrul coloană de apă, (mm H 2O), definite
de următoarele relaţii:

1 mm Hg = l torr =1/760 atm

1mm H2O =1/10330 atm

12
 Prin urmare, întrucât valoarea de o atmosferă tehnică (AT) este aproximativă ca
valoare de o atmosferă normală (ATM s-a adoptat ca unitate practică valoarea de 1 Newton pe
Metru pătrat, denumită şi Pascal (Pa), definită de relația:

1 Pa= 1 N/m2

Măsurarea presiunii se face cu ajutorul aparatelor pentru măsurarea presiunii.

Măsurarea presiunii va fi detaliată în subcapitolul 1.4. Aparatele pentru măsurarea presiunii
poartă denumirea generală de manometre. Există următoarele tipuri principale de manometre:

a) manometre cu lichid;
b) manometre cu elemente elastice;
c) manometre cu elemente piezoelectrice;

Manometrele măsoară fie o anumită presiune, caz care se numesc manometre de

presiune absolută, fie măsoară diferenţa dintre două presiuni, caz în care se numesc
manometre diferenţiale. Prin urmare, traductoarele pentru măsurarea presiunii sunt cunoscute
sub denumirea de traductoare manometrice. Acestea sunt de regulă compuse din elemente
elastice.

1.3.1. Traductoare de presiune cu lichid

Traductoarele cele mai reprezentative din această categorie utilizează elemente

sensibile de tip clopot şi tor osclant.

Elementele sensibile de tip clopot sunt utilizate cu precădere la măsurarea presiunilor

mici, cu valori p<100 mm H2O, la fluide neutre sau corosive. ”În starea iniţială, când
presiunea de măsurat (p2) este egală cu presiunea atmosferică (p 1), presiunea în camera (1)
de sub clopot este aceeaşi cu presiunea atmosferică, iar clopotul este scufundat în lichid pe o
adâncime (h) la care greutatea clopotului G este echilibrată de greutatea volumului de lichid
dislocuit.” 4

4
NS

13
 Dacă inducem sub clopot o presiune p2 mai mare decât presiunea atmosferică (p1), pe
suprafaţa interioară a clopotului va acţiona o forţă suplimentară ascensională, care va ridica
clopotul pe verticală cu distanţa h. Figura 1.3.1.1. prezintă schematic un element de tip
clopot.

Figura 1.3.1.1. Prezentare schematică a unui element de tip clopot

Legendă
- greutatea lichidului din rezervor;

- grosimea pereţilor clopotului;

d- diametrul interior al clopotului;

D- diametrul interior al rezervorului

Prin urmare, deplasarea h a clopotului, sub acţiunea unei presiunii p2, este definită de
următoarea relaţie:

d2 D2 −(d +2 δ )2
Δh=
Δp
[ −
γ 4 (d +δ )δ D2 −4 δ(d +δ )−D ]
Din relația de mai sus rezultă o dependenţă liniară a deplasării clopotului sub acţiunea
presiunii p. Din perspectiva sensibilitatății elementului sensibil, rezultă faptul că elementul
este direct proporțional cu dimensiunile constructive şi de greutate specifică () a lichidului
din rezervor.

14
 Elemente sensibile de tip tor oscilant sunt preferabile în cazul măsurării unor presiuni
sau diferenţe de presiuni mici (mm H 2O), deoarece au o mare sensibilitate. Figura 1.3.1.2.
prezintă schema de principiu a unui element sensibil de tip tor oscilant.

Figura 1.3.1.2. Prezentare schematică a unui element sensibil de tip tor oscilant

Legendă
S – suprafaţa interioară a torului;
În situația în care presiunile de pe cele două racorduri sunt egale (p 1=p2), pârghia T
Rm – raza medie a torului;
este orizontală, iar sistemul este în echilibru în raport cu axa aparatului. Însă dacă p 1 > p2,
G – valoarea greutăţii;

nivelul lichidului din jumătatea stângă a torului va coborî şil – distanţa

va urca corespunzător
de la centrul de greutate al în
sistemului la axa de rotaţie
jumătatea dreaptă. Diferenţa de nivel h va fi proporţională cu diferenţa p1- p2. În acelaşi timp
torul se roteşte cu un unghi  faţă de axa de simetrie verticală. Diferența de presiune se
calculează cu ajutorul următoarei formule:

Gl
Δp= p1 − p2 = sin α
SRm

15
 Prin urmare, torul oscilant transformă diferenţa de presiune într-un unghi, iar relația de
funcționare a torului oscilant nu este liniară.

1.3.2.Traductoare manometrice cu elemente elastice

Traductoarele manometrice cu elemente elastice sunt de regulă uilizate în tehnica

măsurării presiunii. Principiul de măsurare al acestor aparate se bazează pe deformarea
eloastică a elementului de măsurare sub acţiunea presiunii fluidului de măsurată. În practica
măsurării se regăsessc următoarele tipuri de traductoare:
 traductoare cu tub elastic;
 trductoare cu membrană;
 traductoare cu capsulă;
 traductoare cu burdufuri;
Traductorul de presiune cu tub elastic are în componența sa un tub elastic curbat în
forma unui arc de cerc cu un unghi la centru de aproximativ 270°. Tubul este fixat, la una
dintre extremităţi printr-un racord rigid 1, cealaltă extremitate fiind etanşată cu un dop.
Fluidul sub presiune pătrunde prin racordul fix 1 determinând modificarea diametrului D al
arcului de cerc, respectiv deplasarea d a capătului liber — proporţional cu presiunea de
măsurat. Un asemenea tub se mai numeşte şi tub sau traductor de tip Bourdon. Tubul Bourdon
se fabrică din aliaje de metale neferoase, de regulă cupru-beriliu pentru presiuni de până la 10
atm şi din oţel la presiuni mai mari. Aparatul cu tub Bourdon se foloseşte ca manometru
indicator pentru măsurarea directă a presiunii, dar şi ca traductor de presiune. Figura 1.3.2.1.
prezintă schema unui Traductor de presiune cu tub Bourdon.

Figura 1.3.2.1. Schema unui traductor de presiune cu tub Bourdon

16
 Legendă
a- Schema cinematică
b- Aspect exterior

Traductoarele manometrice cu membrană au la bază un principiu de măsurare care se

presupune deformarea elastică a unei membrane în funcţie de presiunea aplicată asupra ei.
Membranele sunt de regulă plăci subţiri, de forme circulare, netede sau cu ondulaţii
concentrice, confecţionate din aliaje de cupru, iar pentru presiuni mari, din oţel. Figura
1.3.2.2. prezintă schema unui traductor de presiune cu membrană

Figura 1.3.2.2. Prezentarea schematică a unui traductor de presiune cu membrană

Legendă
a- Elementul sensibil
b- Membrană de separație

17
 Traductorul manometric cu capsulă cuprinde un element sensibil realizat sub forma
unei capsule cu pereţii din tablă subţire ondulată. Partea posterioară este rigidizată printr-un
disc metalic, iar fluidul introdus la presiune deformează peretele anterior al capsulei acţionând
asupra braţului, asupra căruia acţionează şi resortul antagonist R. Se transformă astfel
deplasarea liniară a capsulei într-o rotire alfa a axului, A. Solidar cu acest ax, al cărui unghi
alfa (alfa=0... 16°) este proporţional cu presiunea P, se află rotorul modulatorului magnetic
din adaptorul ELT 370, care produce în final, un semnal unificat i=2... 10 mA c.c.

Traductoarele manometrice cu capsulă sunt utilizate de regulă pentru măsurarea

presiunilor mici de până într-un kgf/cm 2. Fluidul de măsurare poate fi sub formă de lichid,
gaz sau vapori. Fluidele de măsurare pot fi după caz neutre sau corosive.

Traductoarele manometrice cu burdufuri cuprind un element sensibil format dintr-o

capsulă închisă M în care, prin peretele de separare D, se creează două compartimente C1 şi
C2) alimentate cu presiunile P1 respectiv P2. Cele două presiuni, a căror diferenţă (Δ P=P1 —
P2) trebuie măsurată, acţionează asupra unor burdufuri B1 şi B2,rigidizate între ele prin tija T şi
care, sprijinindu-se fiecare pe peretele despărţitor, acţionează ca nişte resoarte spirale în
deplasarea lor (B1 se comprimă, iar B2 se întinde). Cele două burdufuri sunt identice, iar forţa
rezultantă ΔF creată de cele două presiuni va fi proporţională cu diferenţa presiunilor
respective. Figura 1.3.2.3. prezintă schema unui traductor manometric cu burdufuri, unde S
este suprafaţa burdufurilor, iar F1, , respectiv F2 sunt forţele produse de presiuni asupra
burdufurilor.

Figura 1.3.2.3. Prezentare schematică a unui traductor manometric cu burdufuri

18
1.3.3 Traductoare cu elemente piezoelectrice

Utilizarea elementelor piezorezistive în conceperea manometrelor a permis crearea în

ultimii ani a unei categorii de elemente sensibile care au proprietatea excelentă de a cuprinde
în aceeaşi unitate constructivă şi dispozitivul de conversie intermediară. Aplicarea industrială
a acestei metode a generat posibilitatea de a construi o gamă foarte variată de traductoare de
presiune atât din punct de vedere al domeniilor de lucru din perspectiva gamelor de presiune,
cât şi din punct de vedere al destinaţiei acestora.

Piezorezistivitatea este definită ca fiind ”proprietatea unui corp de a-şi modifica

rezistivitatea (deci rezistenţa electrică) sub acţiunea unui câmp de tensiuni (mecanice) la
care este supus.” Fenomenul de regulă se manifestă mai puternic în cazul unor
semiconductoare. Modificările de rezistenţă se produc atât pentru variaţii statice cît şi
dinamice. Rezistivitatea unui semiconductor se determină pe baza următoarei formule:

1
ρ=
en μ

Unde:

19
 e - sarcina electronului;
n- numărul de purtători;
- mobilitatea medie.

Odată cu aplicarea unei tensiuni, numărul de purtători şi mobilitatea lor se modifică.

Pentru un semiconductor, acest set de modificări sunt direct proporționale cu nivelul de
concentraţie al purtătorilor şi cu orientarea cristalografică, în raport cu direcţia de aplicare a
solicitărilor.

Efectul piezoelectric este rezultatul influenţei exercitate de deformările mecanice

asupra energiilor relative ale benzilor de conducţie şi de valenţă. Modul în care este exercitată
această influenţă se cuantifică în direcţia şi mărimea solicitărilor, rezultând presiunea.
Deformările produc o mobilitate mai ridicată a purtătorilor pe o anumită direcţie, faţă de
direcţia perpendiculară. In funcţie de planul cristalografic şi de direcţie, mobilităţile pot
prezenta valori egale şi semne opuse pe diverse direcţii, fapt ce permite fabricarea unor
dispozitive de compensare intrinsecă la variaţiile de temperatură. Variaţia rezistenţei unui
corp cu alungirea se poate deduce definind un factor piezorezistiv. Valoarea rezistenței este
dată de formula următoare:

K  1  2  E 0

Unde:
 - coeficientul lui Poisson;
E0 - modulul de elasticitate al semiconductorului.

Coeficientul de elasticitat și modul de elasticitate reprezintă variaţiile dimensionsale

ale cristalului, în timp ce mobilitatea medie reprezintă variaţiile rezistivităţii cu solicitările
exterioare. Prin introducerea de impurităţi semiconductoare, se poate obţine o mare varietate
de caracteristici funcţionale. Pentru semiconductoarele cu un număr ridicat de purtători,
factorul K devine independent de alungire.

Aplicaţiile industriale de piezorezistivitate se realizează cu precădere, cu ajutorul unor

elemente rezistive difuzate într-o diafragmă de monocristal de siliciu. În comparație cu

20
mărcile tensometrice, la care factorul de marcă este direct dependent de forma dispozitivului,
în cazul elementele sensibile sunt independente de forma acestuia.

1.3.4.Traductoare realizate pe principiul balanței de forțe

Balanța de forțe este definită ca fiind starea în care niciuna dintre forțele eercitate nu
se află într-o poziție preponderentă și nu poate face legea pentru alte forțe. Traductoarele
realizate pe rpincipiul balanței de forțe sunt acționate printr-o creștere a presiunii aplicate, fapt
ce generează deformarea membranei. Figura 1.3.4.1. prezintă schema de principiu a unui
traductor realizat pe principiul balanței de forțe.

Deformarea membranei produce deplasarea barei principale de forțã. Pârghia vector

generează deplasarea armãturii unui traductor inductiv de tip transformator (detector inductiv)
a cãrui înfãsurare primarã este alimentatã cu tensiune sinusoidalã furnizatã de un oscilator
prin intermediul a două borne notate în figura 1.3.4.1. cu A, respectiv B. Înfãșurarea
secundarã se conecteazã prin bornele C și D la intrarea unui amplificator. Împreună formează
blocul elecronic al traductorului.

Modificarea pozitiei armãturii detectorului generează creșterea curentului în interiorul

circuitului de ieșire. Pe circuitul de ieșire se conecteazã în serie sursa de alimentare și o
rezistență de sarcinã. Pe bara de reacție se montează o bobinã mobilã de reactie. Bobina
mobilã se așază în dreptul unui magnet permanent.

În momentul în care se produce modificarea curentului trecut prin bobinã, are loc o
interacțiune între câmpul creat de magnetul permanent si curentul ce parcurge bobina, generat
de forța electro–magneticã produsă. Urmare a acestei interacțiuni se produce modificarea
poziției pentru bara de reacție. Sistemul de pârghii de reacție, readuce armãtura detectorului în
pozitia initialã. Echilibrul este menținut cât timp nu este modificatã presiunea aplicatã la
intrarea în capsula de mãsurã.

Figura 1.3.4.1. Schema de principiu a unui traductor realizat pe principiul balanței

de forțe.

21
 În conceperea unui traductor bazat principiul balanței de forțe se recomandă ajustarea
gamei de mãsurã prin alegerea corespunzãtoare a modului de legãturã între borne. De asemni
se recomandă utilizarea unei game largi de tensiune pentru tensiunea de alimentare, astfel
încât să se permită utilizarea unor rezistențe de sarcinã diferite.

Сɑрitolul II
II. Măsurarea tehnică

Măsurarea este definită ca fiind ”operaţia metrologică prin care mărimea fizica de
măsurat, al cǎrui purtător este obiectul de măsurat numit măsurand, se compară direct sau
indirect cu unitatea de măsură de aceeaşi natură, incorporatǎ intr-un mijloc de măsurare , in

22
scopul stabilirii raportului numeric dintre mărimea de măsurat şi unitatea de măsurat
admisă.”5

Măsurarea este așadar, un proces de cunoaştere prin intermediul căruia se comparară

mărimea de măsurat cu o altǎ mărime de aceeaşi natură cu prima şi care este considerată
unitate de măsură. Rezultatul procesului de măsurare este o valoare numerică a mărimii
măsurate.

Măsura este definită ca fiind ”mijlocul tehnic care materializează unitatea de măsurǎ,
cu o precizie determinată.”6 Unitatea de măsură este ”o cantitate dintr-o mărime definită
după anumite reguli care servește la realizarea de comparaţii pentru cantitǎţi ale unor
mărimi”.7

Unitățile de măsură sunt constitite sub forma unui ansamblu de unităţi de măsură
denumit sistem coerent atunci când relaţiile dintre acestea sunt naturale. Sistemul oficial de
măsură la care se raportază toate sistemele de măsură este Sistemul Internaţional (SI).

Metoda de măsurare este definită ca fiind ”totalitatea operaţiilor care se executǎ cu

ajutorul anumitor mijloace tehnice, in condiţii tehnico-economice si organizatorice date”.8
Principiul de măsurare este fenomenul fizic care stă la baza unei măsurări.

2.1. Clasificarea metodelor de măsurare

Din punct de vedere științific, metodele de măsurare sunt procese naţionale prin
intermediul cărora se execută operaţiile de măsurare, și se aplică principiile de mǎsurare
determinate de un fenomen fizic. Clasificarea metodelor de măsurare implică o serie de
criterii, după cum urmează:

a) În funcție de precizia şi rapiditatea determinărilor, metodele de măsurare sunt:

5
SR Ghid ISO/CEI 99: 2010; Vocabular internațional de metrologie – Concepte fundamentale și generale și
termeni asociați (VIM), ASRO, 2010
6
SR Ghid ISO/CEI 99: 2010; Vocabular internațional de metrologie – Concepte fundamentale și generale și
termeni asociați (VIM), ASRO, 2010
7
SR Ghid ISO/CEI 99: 2010; Vocabular internațional de metrologie – Concepte fundamentale și generale și
termeni asociați (VIM), ASRO, 2010
8
SR Ghid ISO/CEI 99: 2010; Vocabular internațional de metrologie – Concepte fundamentale și generale și
termeni asociați (VIM), ASRO, 2010

23
  metode de laborator
 metode tehnice

Metodele de laoborator deterimină erorile de măsurare. Metodle tehnice nu țin cont de

erori, întrucât acestea prezintă erori limită cunoscute, raportate la clasele de precizie.

b) După poziţia aparatului faţă de mărimea de măsurat regăsim :

 metode de măsurare prin contact

 metode de măsurare farǎ contact

Metodele de măsurare prin contact presupun utilizarea unui aparat care intră în contact
cu mărimea de măsurat. Un astfel de aparat este manometrul, utilizat la măsurarea lungimilor.
Metodele de măsurare fără contact presupun măsurarea fără atingerea măsurandului.

c) după modul de obţinere a valorii numerice a mărimii de măsurat metodele de măsurare

sunt următoarele:

 metode de măsurare directă:

 metoda aprecierii directe;
 metoda diferenţială;
 metoda de zero ( a calibrului ) ;
 metoda coincidenţei;
 metode substituirii;
 metoda comparării;
 metoda deviaţiei;
 măsurarea condiţiilor identice;

 metodele de măsurare indirecte

 măsurarea filetelor
 măsurarea conicitaţilor cu rigla de sinus
 metodele de măsurare combinate
 mtode de măsurare după modul indicaţiei mărimilor ;
 măsurarea analoagă
 măsurarea digitală
 metode de măsurare după originea sistemului de coordonate

24
  măsurarea relativă
 măsurarea absolută

În cazul utilizării metodei de măsurare prin apreciere directă, mărimea de măsurat se

compară direct cu unitatea de măsura materializată sub formă de măsură şi incorporată în
mijlocul de măsurare. Spre deosebire de aceasta, metoda diferenţială, măsoarǎ diferenţa dintre
mărimea cǎutată si o mărime de referinţă conoscută de aceeaşi natură. Metoda coincidenţei,
presupune compararea unui şir de repere sau semnale uniforme cu un alt şir de repere sau de
semnale de acelaşi fel , stabilindu-se porţionarea lor prin coincidenţă. De regulă măsurarea, se
realizează printr-un proces care întrunește condițiile necesare, astfel încât valorile obținute să
poată fi luate în considerare în cadrul etapei de proiectare.

2.2 Metode pneumatice

Metoda de măsurare pneumatică presupune măsurarea variaţiei presiunii sau a

debitului de aer și dependenţa de variaţia sectiunii conductei de aer, care este determinată la
randul sǎu de variabilele dimensiunii de controlat. Dependența de variația ecțiunii conductei
de aer a permis construirea aparatelor pneumatice bazate pe măsurarea volumului, a vitezei şi
a presiunii.

Figura 2.2.1. ilustrează schematic elementele componente ale unui aparat pneumatic.
Așa cum se poat observa din figura de mai jos, oric aparat pneumatic are în compoența sa o
serie de elemente principale.

Figura 2.2.1. Schema măsurării pneumatice

25
 Principalele elemente car intră în componența unui aparat pneumatic sunt următoarele:

 filtru de aer (1)

 regulator de presiune (2)
 duză de intrare (3)
 aparatul indicator (4)
 duza de măsurare (5)

Principiul de măsurare al unui aparat pneumatic este următorul: Regulatorul creează o

presiune constantă între duza de intrare și duza de măsurare realizând procesul mecanic între
camera de compensare Cc și camera de măsurare Cm.

Principiul de funcționare al unui traductor pneumatic este ilustrat în Fiigura 2.2.2.

După cum se poate observa din figura antemenționată, principiul de funcționare al unui
traductor pneumatic este următorul: aerul cu presiune constantă p o intră in camera (1) prin
orificiul calibrat S1, din care prin diuza S2 iese în atmosferă. În faţa diuzei S 2 la o distanţă
oarecare δ se află suprafaţa de controlat (2). Cu cât distanţa δ este mai mare , cu atat va fi mai
mică rezistenţa opusǎ aerului care trece prin spaţiul în formă de inel, dintre capătul duzei și
suprafaţ (2), şi cu atât va fi mai micǎ presiunea p, care se stabilește automat în camera (1),
așezată între orificiul calibrat şi duză.

Figura 2.2.2. Schema de funcționare a unui aparat pneumatic

26
 Prin urmare, așa cum se observă din cadrul figurii anteprezentate, prin variaţiile
presiunii p inregistrate de manometru (3) poate fi determinată valoarea dimensiunii de
măsurat δ. Scala manometrului este asezată direct in dimensiuni liniare.

Aerul cu presiune constantă po intră in camera (1) prin orificiul calibrat S1, din care
prin diuza S2 iese in atmosfera. In faţa diuzei S2 la o distanţă oarecare δ se află suprafaţa de
controlat (2). Cu cât distanţa δ este mai mare , cu atat mai mica va fi rezistenţa opusǎ aerului
care trece prin spaţiul in forma de inel, dintre capătul duzei si suprafaţa (2), şi cu atât mai
micǎ va fi presiunea p, care se stabileste automat in camera (1), asezată intre orificiul calibrat
şi duză.

Prin urmare, prin variaţiile presiunii p inregistrate de manometru (3) poate fi

determinată valoarea dimensiunii de măsurat δ. Scala manometrului este asezată direct in
dimensiuni liniare. Pentru asigurarea preciziei necesare de măsurare trebuie însă menţinută
constantă în mod automat presiunea po a aerului de lucru care intră în aparat.

27
 Aparatele pneumatice sunt utilizat în industrie sub diverse forme. Cele mai utilizate
tipuri de aparate pneumatice sunt următoarele:

a) aparate pneumatice a căror presiune constantă se asigură prin menţinerea

nivelului constant intr-un vas umplut cu apă; pentru astfel de aparate, măsurarea se face cu
ajutorul unui manometru cu apă;
b) aparate pneumatice la care presiunea constantă a aerului se menţine cu
ajutorul unei supape de reducţie, care facilitează trecerea aerului de lucru, dupa purificarea
acestuia de umiditate şi de impuritaţi mecanice; pentru astfel de aparate, măsurarea se face cu
ajutorul unui manometru cu arc;
c) aparate pneumatice care, pentru măsurarea presiunii utilizează un dispozitiv
care mǎsoară debitul de aer ce intră cu presiune constantă;
De regulă, metodele pneumatice de control utilizează aparate pneumatice care au la
bază măsurarea volumului, măsurarea vitezei şi măsurarea presiunii. În practică sunt utilizate
numeroase aparate construinte pe principiul măsurǎrii presiunii. Figura 2.2.3. ilustrează
schematic un comparator pneumatic cu manometru cu apă de tip Solex, în formă de U.

Figura 2.2.3. Comparator pneumatic cu apă

28
 Principiul se funcționare este următorul: sursa de aer comprimat p i = (3....5) daN/cm2
(tubul 1) se leagă de tubul 2 cufundat la o adâncime H in rezervorul 3, umplut cu apă şi care
comunică cu atmosfera. Aerul trece în permanenţă (barbotează) prin tubul 2, împingând apa
din acesta, proces ce produce crearea unei presiuni constante în faţa deschizăturii S, presiune
corespunzătoare adâncimii H a tubului 2. Practic această presiune este presiunea de lucru sau
de măsurare. Prin deschizǎtura S aerul intră în camera 4, legată printr-un tub flexibil cu
calibrul-dop 5, introdus în gaura de controlat a piesei. Aerul care intră în calibrul-dop trece
prin deschiderile S1 si S2 și iese în atmosferă prin spaţiile δ1 si δ2 formate între dop şi pereţii
piesei de controlat.

Presiunea p în camera 4 va fi mai mare decât presiunea atmosferică cu valoarea căderii

de presiune în spaţiile arătate (căderea de presiune în tubul de legătură și în duză este
neglijabilă) şi mai mică decât presiunea de măsurare din duza S.

Prin urmare, surplusul de presiune p din camera 4 este dependent de dimensiunile

găurii controlate. Această presiune este înregistrată de un manometru cu apă (format din tubul
6 in comunicaţie cu vasul 3). Practic manometrul măsoară diferenţa de presiune a coloanei de
apă dintre nivelele de apă din vasul 3 şi tubul 6. Citirea acestei deferenţe se face pe scala 7.
Când în camera 4 aerul se află la presiunea atmosferică, iar calibrul nu este introdus în gaura
de cuntrolat, apa din tubul 6 şi din rezervorul 3 este la acelaşi nivel, conform principiului
vaselor comunicante.

Întrucât secţiunea vasului este de sute de ori mai mare decât secţiunea tubului 6,
oscilaţiile presiunii, respectiv oscilațiile nivelului din vas nu vor influenţa practic nivelul
lichidulului din vasul 3, adică adâncimea H. Precizia de măsurare a aparatului cu manometru
cu apă este determinată de inălţimea H a coloanei de apă şi de diametrul duzei S (aproximativ
de 0,6 mm). De regulă aparatele de acest tip au o înălțime H de 500 mm, fapt ce determină ca
presiunea de măsurat po să fie de aproximativ 0,05 at.

Aparatele de acest tip prezintă următoarele dezavantaje principale:

 inerţie mare – fapt datorat deplasării lente a coloanei de apă din tubul
manometrului;
 necesitatea unui grad ridicat de curăţare a suprafeţei piesei de controlat –
prezența petelor de ulei, apă sau praf pot determina o eroare sensibilǎ de măsurare;

 aspect neliniar al scalei ;

29
  risc de corodare a pieselor aparatului datorită acţiunii permanente a piesei ;
 dificultatea de exploatare a aparatului din cauza evaporării rapide a apei şi a
murdăririi tubului de sticlă al manometrului cu apă.

Un alt aparat pneumatic bazat pe măsurarea presiunii este aparatul ”SuperJet„. Acest
tip de aparat funcționează prin deplasarea (3) faţă de duza de autocompensare 2, atunci când
se deformează membrana 4, ca urmare a diferenţei de presiune dintre camerele Cm –camera de
măsurare şi Cc – camera de compensare, pusa in evidenţă de aparatul (5). Figura 2.2.4.
ilustrează schma unui comparator pnreumatic ”SuperJet”.

Figura 2.2.4. Schema unui comparator pneumatic ”SuperJet”

Figura 2.2.5. ilustrează schema unui dispozitiv pneumatic cu manometru cu arc. Acest
tip de dispozitiv prezintă un manometru cu arc destinat controlului dimensiunilor pieselor.
Aerul comprimat se purifică de umiditate şi impurităţi mecanice în filtrul (1), îşi reduce
presiunea în stabilizatorul de presiune (2), de unde intră cu o presiune constantă în calibrul-
dop (3) , montat în gaura piesei de controlat.

30
 Presiunea aerului în cavitatea corpului (4) va fi determinată de dimensiunea găurii din
piesă. Ca aparat pentru măsurarea acestei presiuni se utilizează așa cum am menționat, un
manometru cu arc (5).

Figura 2.2.5. Dispozitiv pneumatic cu manometru cu arc

Avantajele dispozitivului pneumatic cu manometru cu arc sunt următoarele:

 factor de transmisie relativ mic – cu raportul dintre deplasarea capatului arcului

aparatului şi variaţia distanţei controlate δ de maximum 400;
 inerţie mare;
 dificultate de utilizare relativ scăzută
 risc scăzut de corodare a pieselor

Figura 2.2.6. prezintă schema unui aparat a cărui funcţionare se bazează pe măsurarea
debitului. Acest tip de aparat este are comparator pneumatic cu debitmetru cu plutitor
(rotometru) sau comparator pneumatic de tip Scheffield.

31
 Figura 2.2.6. Dispozitiv pneumatic cu rotometru

Din schema anteprezentată se poate observa principiul de funcționare al dispozitivului.

Practic aerul cu presiune constantă trecând prin filtrele (1) si (3) şi stabilizatoarele de presiune
(2) si (4) , intră în tubul conic de sticlă (5), în care se deplasează liber un plutitor metalic uşor
(6). Poziţia plutitorului este determinată de debitul de aer, cu cat debitul de aer este mai mare,
cu atat plutitorul se ridică mai sus. La randul său, debitul de aer depinde de distanţa dintre
calibrul-dop (7) şi peretele pisei de controlat. Citirea valorii dimensiunii controlate se face
dupǎ poziţia muchiei superioare a plutitorului faţă de scala (8) așezată lângă tubul(5).

Presiunea aerului la intrare este de 3-5 atmosfere. Principalele avantaje ale acestui
aparatul în comparaţie cu celelalte aparate pneumatice sunt următoarele

 inerţie foarte mică, imperceptibilă;

 presiunea aerului la locul de măsurat, relativ mare;
 crințe minime de puritate a suprafețelor controlate, grație presiunii ridicate a
aerului la locul de măsurat;
 uniformitatea scalei pe toata gaura de măsurare.

32
 Aparatele pneumatice care au la bază principiul de măsurare a vitezei pot fi cu ajustaje
de tip Venturi sau cu rezistenţă incalzită. Figura 2.2.7. ilustrează schemele unor comparatoare
pneumatice bazate pe măsurarea vitezei cu rezistență încălzită, respctiv cu ajustaje de tip
Venturi.

Aparatele pneumatice cu ajustaje de tip Venturi variază viteza în ajustajul Venturii.

Aparatele pneumatice cu rezistență încălzită variază temperatura. Aparatele pneumnatice
prezintă o arhitectură simplă, și un mod de funcţionare facil, însă nu permit măsurarea precisă
a pieselor cu abateri de formă şi cu suprafeţe rugoase. Totodată acest tip de aparate de
măsurare necesită o intreţinere specială si o supraveghere atentǎ şi permanentă.

Figura 2.2.7. Comparatoare pneumatice de măsurare a vitezei

(a) Comparatoare de tip Venturi

(b) Cu rezistență încălzită

33
 2.3. Metode de măsurare cu ajutorul calibrelor

Metodele de măsurare a presiunii cu ajutorul calibrelor implică utilizarea dimensiunii.

Dimensiunea este una dintre caracteristicile liniare care determină mărimea unei piese. Cu
ajutorul dimensiunii se determină lățimea, lunigimea sau diametrul unei piese. Valoarea luată
drept bază pentru caracterizara unei anumite dimensiuni este Dimensiunea nominală N.
Această valoare este luatǎ ca bazǎ pentru a caracteriza o anumită dimensiune, indiferent de
diferenţele admise, inerente imperfecţiunii de prelucrare şi necesare asamblării cu un anumit
joc sau strangere.

Dimensiunea efectivă E este dimensiunea a cărei valoare se determinǎ prin măsurarea

piesei. Dimensiunea efectivǎ a unei piese este suprinsă intre două dimensiuni limită.
Dimensiunile limită sunt : dimensiunea maximă care se notează prin Dmax , Lmax, și
dimensiunea minimă care se notează cu Dmin, sau Lmin.

Abaterea efectivă A este diferenţa dintre dimensiunea efectivǎ şi dimensiunea

nominalǎ, definită de relația :

A= E-N.

Abaterea superioară AS este diferenţa dintre dimensiunea maximă şi dimensiunea

nominală ,definită de relația :

AS = Amax-N.

Abaterea inferioară Ai este diferenţa dintre dimensiunea minimă şi nominală, definită

de următoarea relație :

Ai = Amax-N.

Toleranţa T este diferenţa dintre dimensiunea maximă şi dimensiunea minimă, definită

de relația:

T = Dmax-Dmin

34
 Câmpul de toleranţă în reprezentări grafice este zona cuprinsă între linia
corespunzǎtoare dimensiunii maxime şi cea corespunzatoare dimensiunii minime. Abaterea
superioară şi cea inferioară se raportează la dimensiunea nominală N. La asamblarea a două
piese, suprafaţa interioarǎ (cuprinsă) a unei piese intră în cea exterioară (cuprinzătoare) a
celeilalte piese. Figura 2.3.1. prezintă schema de măsurare a câmpului de toleranță.

Figura 2.3.1. Schema de măsurare a câmpului de toleranță

În cazul pieselor cilindrice, suprafaţa cuprinzătoare se numeşte alezaj, iar cea cuprinsă,
arbore. Dimensiunea acestor două suprafeţe sunt diametrul alezajului, respectiv diametrul
arborelui. Diametrul nominal al alezajului şi acela al arborelui sunt intotdeauna unul şi acelasi
şi se numeşte diametrul nominal al asamblării. După cum diamatrul alezajului este mai mare
sau mai mic decat cel al arborelui asamblarea poate fi :

a) asamblare cu joc
b) asamblare cu strângere.

Ajustajul este definit ca fiind ”raportul în care se găsesc două piese montate una în
alta din punct de vedere al jocului sau al strângerii”9.

Ajustajele sunt clasificate astfel:

9
SR Ghid ISO/CEI 99: 2010; Vocabular internațional de metrologie – Concepte fundamentale și generale și
termeni asociați (VIM), ASRO, 2010

35
  Ajustaje cu joc – ajustaje la care diametrul oricărui alezaj este mai mare decât
diametrul oricărui arbore, câmpul de toleranţă al alezajului aflându-se în întregime deasupra
câmpului de toleranţe al arborelui;
 Ajustaje cu strângere - ajustaje la care înainte de asamblare diametrul oricărui
alezaj este mai mic decât diametrul oricǎrui arbore, câmpul de toleranţă al alezajului aflându-
se în intregime sub câmpul de toleranţă al arborelui ;
 Ajustaje intermediare – ajustaje la care pot rezulta atât asamblări cu joc cât şi
asamblări cu strângere, câmpul de toleranţă al alezajului fiind suprapus parţial sau complet
peste câmpul de toleranţă al arborelui.

La fabricarea în serie pentru creșterea productivităţii , controlul se efectuează cu

ajutorul calibrelor. Calibrele sunt instrumente cu dimensiune fixă de măsurare şi verifică
dimensiunile prevăzute cu abateri, deci cu toleranţe.

Pentru controlul alezajelor se utilizează calibre tampon iar pentru verificarea arborilor
se folosesc calibre potcoavă prevăzute cu două suprafeţe de măsurare sau calibre inel.

Pentru fiecare dimensiune controlată se construieste un calibru, motiv pentru care

aceasta metodă de măsurare este eficientă şi justificată numai in cazul fabricării de serie mare.

În funcție de utilizare, calibrele sunt clasificat în:

 calibre de lucru – utilizate de către executant şi de către controlorii tehnici;

 calibre de recepţie – utilizate de către beneficiar; de regulă sunt construite
pentru demensiunile limită ale pieselor;
 calibre contracalibrale – utilizate la verificarea calibrelor de lucru;

Pentru controlul lezajelor se utilizează calibrele tampon. Acestea au două suprafeţe de

mǎsurare, una notată cu T (partea trece) , ea avand dimensiunea minimǎ a alezajului d CT =
Dmin ; cealaltă ( nu trece) şi verifică dimensiunea maximă dCNT = Dmax. Metoda de control
constă în introducerea „ părţii trece” T în alezaj (atunci când alezajul este executat la
dimensiunea D≥Dmin. Se încearcă introducerea părţii NT în alezaj şi în condiţiile care acesta
nu intră vom putea spune că alezajul este executat la dimensiunea D≥ Dmax .

Din cele două inegalităţi vom putea trage concluzia că lezajul a fost executat la o
dimensiune cuprinsă intre dimensiunea maximă şi dimensiunea minimă deci cuprinsă in

36
campul de toleranţă , Dmin ≤ D ≤ D max. Figura 2.3.2. prezintă schema de măsurare cu calibru
tampon

Figura 2.3.2. Schema de măsurare cu calibru tampon

Calibrele tampon trebuie proiectate cand se introduce in fabricaţie un anumit reper.

Dimensiunile suprafeţelor de control sunt prevăzute cu toleranţe şi mărimile lor corespund
treptelor de precizie ITi ÷ITf. Poziţiile şi mărimile acestor toleranţe sunt standardizate şi se
prezintă astfel :

D ≤ 180 min DCNT = (ND + AS) ± H/2;

DCTnou = (ND+ Ai + z) ± H/2;

DCtuzat = (ND + A i –y)

D > 180 mm DCNT = (ND + AS - α) ± H/2;

DCTnou = (ND+ Ai + z) ± H/2;

DCtuzat = ND + A i –y + α.

Tn = z + y - reprezintă toleranţa de uzură.

Tf = (H/2 + H/2 + Z) = TD – (H+Z) reprezintă toleranţa funcțională.

Principalele avantajele ale măsuratorilor pneumatice sunt următoarele :

a) precizie inaltă a indicațiilor;

37
 b) grad de stabilitate mare asigurat de măsurarea pieselor cu o precizie înaltă;
c) domeniul mare de măsurare;
d) posibilitatea măsurării fără contact între instrumentul de măsurare şi piesa de
controlat;
e) posibilitate de automatizare a operației;
f) excluderea uzurii calibrelor pneumatice în timpul efectuǎrii controlului;
În esență, utilizarea sistemelor pneumatice de control sporeşte productivitatea
controlului cu până la 7 – 8 ori în comparaţie cu controlul manual obişnuit cu calibrele limită
şi de 3 -5 ori în comparaţie cu dispozitivele mecanice în cadrul cărora sunt utilizate calibrele
rigide

Principalele dezavantajele ale controlului pneumatic sunt următoarele:

a) pentru măsurarea pneumaticaă sunt necesare instalaţii şi dispozitive destul de

scumpe, care să permită menținerea aerului curat, cu un nivel constant de umiditate şi
temperatură;
b) utilizarea controlului pneumatic în serie poate fi destul de obositor pentru
operator la citirea indicatorilor;

2.4. Metode de măsurare a presiunii

Presiunea este considerată un parametru de bază, utilizat în multe procese tehnlogice.

Traductoarele de presiune reprezintă una dintre categoriile de traductoare care cunosc o largă
răspândire în automatizările industriale, presiunea constituind un parametru de bază pentru
numeroase procese tehnologice. În sectoare industriale de referință, precum industria
petrolului, industria chimiei, sau industria termoenergetică, reglarea presiunii reprzintă un
factor chie în este ceeace privește asigurarea desfăşurării corecte a procesului tehnologic.

Presiunea este o mărime care descrie starea unui fluid. Fluidele sunt caracterizate prin
faptul că straturile acestora pot aluneca unele faţă de celelalte, prin urmare pot curge. În
categoria fluidelor intră lichidele şi gazele. Diferența între lichide și gaze este că primele au o
suprafaţă liberă care la echilibru este plană şi orizontală.

38
 Gazele nu posedă o astfel de suprafaţă, ci ocupă tot volumul zonei în care sunt
introduse. De asemeni, lichidele nu pot fi compresate, pe când gazele prezintă
compresibilitate.

Măsurarea presiunii are la bază legile generale ale fluidelor. Cu toate acestea, legile
generale ale fluidelor se studiază de regulă pentru fluidele perfecte. Este considerat fluid
perfect acel lichid ale cărui straturi se pot deplasa unul faţă de celălalt fără frecare şi al cărui
volum nu poate fi modificat prin comprimare. Totodată un gaz perfect este un gaz la care,
pentru o anumită cantitate, produsul dintre presiunea şi volumul acestuia este constant.
Desigur, în realitate fluide perfecte nu există. Tocmai de aceea s-a indus noțiunea de fluide
reale, care respectă într-o anumită măsură proprietăţile fluidelor perfecte. Prin urmare,
măsurarea presiunii se realizează prin diverse metode de măsurare a presiunii. Aceste metode
sunt adaptate în funcție de specificul fluidelor reale măsurate.

Măsurările de presiune implică măsurări de forţă. Drept consecință, o serie întreagă de

metode de măsurare a presiunilor (ca de exemplu, cele bazate pe efecte piezoelectrice,
magnetostrictive, utilizând elemente elastice, mărci tensometrice etc.)pot fi aplicate şi în
domeniul măsurării forţelor, şi invers.

Presiunea atmosferică, absolută, diferenţială este definită ca fiind ”presiunea

exercitată de învelişul gazos care înconjoară globul pământesc 10” Acest tip de presiune
poartă denumirea de presiune barometrică. Întrucât presiunea atmosferică variază în raport cu
altitudinea, s-a ajuns la necesitatea de a stabili o presiune atmosferică de referinţă faţă de care
să se considere starea fizică a unui corp. Această presiune stabilită convenţional se numeşte
presiune normală. S-a definit astfel presiunea normală tehnică, ca fiind presiunea exercitată de
o coloană de mercur de înălţime 735,56 mm.

Practica măsurării presiunii comportă trei situaţii uzuale:

a) măsurarea presiunii în raport cu vidul absolut (considerat de presiune zero)- situaţie în

care rezultă presiunea absolută;

10
NS

39
 b) măsurarea diferenţelor de presiune faţă de cea atmosferică – poartă denumirea de
presiune relativă sau efectivă , cunoscută și sub denumirea de suprapresiune sau depresiune.
Relaţia dintre presiunea efectivă şi presiunea absolută este următoarea:

pa = pe + 1,01325 -  [bar]

Unde:

pa - presiunea absolută;

pe – presiunea efectivă;

 - factor de corecţie pentru diferenţa dintre presiunea atmosferică normală şi

presiunea atmosferică reală în momentul măsurării.

c) măsurarea diferenţei de presiune faţă de o valoare de referinţă convenţională

În cazul măsurării diferenței de presiune față de o valoare de referință convențională,

rezultatul măsurării se numește presiune diferenţială.

Presiunea statică şi presiunea dinamică sunt caracteristice fluidelor în mişcare.

Presiunea statică este practic presiunea care se exercită pe două mase de fluid în planul lor de
separaţie. Presiunea totală este presiunea exercitată de un fluid oprit de un obstacol. Presiunea
dinamică este diferenţa dintre presiunea totală şi presiunea statică.

Unitatea de măsură pentru presiuni din cadrul sistemului internaţional (SI) este
newtonul pe metru pătrat (N/m2), care mai poartă numele şi de pascal (Pa). Pe lângă această
unitate, în tehnică este larg răspândită o unitate tolerată, şi anume kilogramul-forţă/metru
pătrat, kgf/m2, sau un multiplu al acestuia, kgf/cm2, numit şi atmosferă tehnică (at), deoarece
permite o reprezentare comodă şi simplă a valorilor presiunilor mari.

Una din primele unităţi de măsură a presiunii a fost atmosfera fizică (atm), stabilită în
raport cu presiunea atmosferică şi fiind definită iniţial ca presiunea pe care o exercită coloana
de mercur cu înălţimea de 760 mm, cu densitatea 13,595 g/cm 3 la 0oC şi acceleraţia
gravitaţională de 980,665 cm/s2.

Valoarea acestei unităţi s-a păstrat, fiind definită în prezent de următoarea relație:

40
 1 atm = 101325 N/m2

Utilizarea dispozitivelor cu lichid pentru măsurarea presiunii a determinat adoptarea

unor noi unităţi de măsură: milimetru coloană apă (mm H2O), milimetru coloană mercur
(mmHg), denumit şi torr.

Pascalul, unitatea SI pentru măsurat presiunile, este foarte mic ( 0,1 mm H2O). De
aceea în practică se folosesc multiplii pascalului: kPa, MPa, (kPa = 10 3Pa, MPa = 106 Pa). Un
multiplu cu largi utilizări este barul (105 Pa), care are avantajul că diferă foarte puţin de alte
unităţi de măsură (atm, at).

Prin urmare, așa cum am observat în cadrul capitolului de față, măsura este un proces
de cunoaștere care permite compararea mai multor mărimi. Acest proces se cuantifică în
unități de măsură. Rezultatul măsurării este dat de o valoare numerică a mărimii măsurate.
Fiecare tip de măsurare comportă caracteristici specifice, și poate fi utilizat în funcție de
specificul elementului ce urmează a fi măsurat. Pornind de la aspectele prezentate în seciunile
precendente, În cadrul capitolului următor va fi spus spre analiză un sistem de măsurare a
presiunii care utilizează un traductor de presiune prin barbotare.

41