Reabilitare

Micuţii ascultători
O resursă pentru sprijinirea copiilor
mici, purtători de implant cohlear

1
2
Mulţumiri *

Am dori să mulțumim lui Leo De Raeve(2,3), Gerard Spaai(1), elaborată în cadrul proiectului „Un program de însoţire
Elke Huysmans(1), Kim de Gooijer(1), Marleen Bammens(2), a copiilor mici cu implant cohlear (IC) în mediu bilingv”,
Edith Croux , și Liesbeth Tuyls
(2) (2)
pentru că ne-au permis finanţat de Revalidatiefonds, Stichting Kinderpostzegels
să elaborăm această broșură, pe baza lucrărilor lor. şi Stichting Fonds voor het Dove en Slechthorende Kind,
care s-a desfăşurat între 2003 şi 2007.
1. Nederlandse Stichting voor het Dove en Slechthoren
de Kind, Amsterdam (NL)
2. Koninklijk Instituut voor Doven en Spraakgestoorden,
Hasselt (B)
3. Onafhankelijk Informatiecentrum over Cochleaire
Implantatie (ONICI), Zonhoven (B)

Broşura „Micuţii ascultători” conține traducerea și

adaptarea unor capitole selectate din publicația lor în
limba olandeză pentru părinți şi personalul de îngrijire a
copiilor cu IC, ,,Begeleiden van Jonge porumbel Kinderen
met een cochleair implantaat: informatie en tips voor
ouders en begeleiders“. Această publicaţie a fost
www.kids.be www.onici.be www.nsdsk.nl

*
Toate capitolele sunt o adaptare a capitolelor 1, 2, 3, 4, și 5 din De Reave și al. (2008)
3

Bine aţi venit
Dacă citiţi această broşură, probabil aveţi un copil mic
care a fost implantat cohlear. Felicitări pentru alegerea
ce-i oferă micuţului tehnologia care îl va ajuta să audă.
Veţi realiza că aţi pornit într-o călătorie foarte incitantă.
Va fi greu uneori dar şi răsplata va fi pe măsură.
Informaţiile din „Micuții ascultători” sunt o combinaţie
între cunoştinţele ce provin din cercetările ştiinţifice,
din experienţa clinicienilor şi din rezultatele proiectului
de cercetare menţionat la pagina 3. Această broşură
este dedicată în special părinţilor şi celor care se ocupă
de copii, dar este indicată şi educatorilor care se ocupă
de copii mici, sub trei ani, care utilizează implantul
cohlear.
Ţineţi minte: cel mai important lucru pe care îl puteţi
face după implantare este să comunicaţi cu copilul
într-un mod plăcut, relaxant, natural (fără prea multe
pregătiri sau planificări). În fond, cea mai bună
modalitate de a citi „Micuții ascultători” este de
a vă gândi la broşură ca la un manual al lucrurilor
suplimentare de ţinut minte în timp ce îi vorbiţi copilului
dumneavoastră ca şi unui copil cu auz normal. „Micuții
ascultători” descrie aceste lucruri suplimentare şi cum
să le faceţi să devină o parte naturală a comunicării de
zi cu zi cu copilul. După ce veţi deveni familiar cu aceste
instrumente şi trucuri, încercaţi-le. Veţi vedea că vor
deveni, în cel mai scurt timp, un „obicei sănătos” care
sprijină dezvoltarea limbajului după implantarea cohleară.
4
i
i m in te : cel ma
Țineț
pe
r t a nt lucru
im p o
care îl p
uteți fac
la n t a
e
re este
p
după im
nicați!
să comu
Această broşură porneşte de la premiza că majoritatea
copiilor care au o pierdere semnificativă de auz
beneficiază de implant cohlear şi că aceştia au
capacitatea de a învăţa să comunice în limbajul vorbit.
Este bine cunoscut faptul că există o mulţime de factori
care contribuie la dezvoltarea abilităţilor de comunicare,
cum ar fi vârsta la care este diagnosticată şi tratată
hipoacuzia, mediul familial şi educaţional, prezenţa sau
absenţa altor provocări în procesul de învăţare, etc.
Scopul acestui ghid este de a vă ajuta să pregătiţi
terenul pentru obţinerea succesului în comunicarea de
mai târziu şi, pentru început, este important să gândiţi
pozitiv.
Dacă nu ne propunem cele mai bune rezultate, am putea
fi tentaţi să ne mulţumim cu mai puţin. Lucraţi împreună
cu logopedul dumneavoastră pentru a vă asigura că
aşteptările dumneavoastră sunt realiste, în raport cu
posibilităţile individuale ale copilului.
Sperăm că veţi considera informaţiile din „Micuţii
ascultători” utile. Pentru mai multe idei, materiale şi
ajutor puteţi contacta cel mai apropiat reprezentant
MED-EL sau secţiunea BRIDGE to Better Communications
de pe website-ul MED-EL, www.medel.com.
Capitolul 1:
Noutăți legate de implantul cohlear
Implantul cohlear (IC) este un aparat electronic care se
implantează în urechea internă (cohlee) şi este utilizat
pentru a îmbunătăţi auzul la pacienţii cu hipoacuzie
severă şi profundă. Au trecut abia 30 de ani de la prima
operaţie de implant cohlear. În prezent implantarea
cohleară este acceptată ca fiind cea mai bună metodă
de tratament atât la copii cât şi la adulţii cu pierdere
semnificativă de auz.
Implantul cohlear nu reface sau crează un auz normal. În
schimb, în condiţii asemnănătoare, oferă unei persoane
cu hipoacuzie posibilitatea de a auzi sunetele din mediul
înconjurătar, de a înţelege vorbirea, de a vorbi la telefon
şi de a se bucura de muzică. Copiii reprezintă un grup
care beneficiază enorm de pe urma implantului cohlear,
în special dacă sunt implantaţi timpuriu.
Copiii hipoacuzici, purtători de implant cohlear, au adesea
nevoie de un sprijin suplimentar şi de opţiuni educaţionale.
Această broşură îşi doreşte să furnizeze părinţilor
informaţii utile şi profunde, aplicabile, în special, în munca
cu copiii foarte mici care au primit implant cohlear.
Importanţa implantării timpurii
Introducerea screeningului auditiv la nou-născuţi în
multe ţări, a dus la diagnosticarea timpurie a hipoacuziei.
Intervenţia chirurgicală se poate face la câteva luni de
la stabilirea diagnosticului de hipoacuzie profundă.
În ultima perioadă s-au înmulţit dovezile în favoarea
implantării precoce şi cele legate de existenţa perioadei
„critice” sau cel puţin „sensibile” pentru dezvoltarea
auditivă şi verbală optimă (Osberger, 1997; Sharma şi al.
2005).
Există dovezi privind diferenţele de dezvoltare auditiv-
verbală între copiii implantaţi sub vârsta de 4 ani şi sub
vârsta de 2 ani, după cum arată De Raeve (2010), May-
Mederake și al. (2010) Sharma și al. (2004), Anderson şi
al. (2003), Kirk şi al. (2002), Osberger şi al. (2002),
Sharma şi al. (2002), și Nikopoulos şi al. (1999).
De asemenea, din ce în ce mai multe cercetări arată
că dezvoltarea limbajului unui copil implantat înainte
de vârsta de 2 ani poate ajunge până la nivelul unui copil
cu auz normal, din anumite puncte de vedere (Geers şi al.,
2009; Hayes şi al., 2009; Nicholas şi al., 2007; Svirsky şi
al., 2004) mulţi având şansa de a urma şcoli de masă încă
din clasele primare (Francis şi al., 1999; Geers şi al.,
2003).
De aceea este extrem de importantă sprijinirea
recuperării copilului implantat.
E mai bine cu două implanturi sau cu unul?
E important să auzi cu ambele urechi. Nu doar auzim
mai bine cu două urechi dar putem auzi mai uşor
sunetele slabe, înţelegem mai bine în zgomot, localizăm
sursa sunetului şi înţelegem vorbirea de la distanţă.
Asta se poate realiza şi cu implantarea bilaterală timpurie.
Nu toate ţările asigură implantarea bilaterală din
fonduri publice, însă numărul lor este în creştere şi există
suficiente dovezi că aşa ar trebuie să fie. Dacă încă nu
aveţi posibilitatea sau nu v-aţi hotărât să implantaţi
ambele urechi, atunci copilul ar trebui să continue să
poarte proteza auditivă pe urechea neimplantată.
Este un subiect important pe care ar trebui să-l discutaţi
cu audiologul dumneavoastră.
5
Copii implantaţi constituie un grup aparte. Spre deosebire
de adulţii care poate au auzit şi apoi şi-au pierdut auzul,
copiii învaţă să audă direct prin implantul cohlear. Se ştie
că diverse lucruri se învaţă mai greu după o anumită
vârstă – cum ar fi a doua limbă – şi s-a inţeles că există
o „fereastră critică” în perioada timpurie din copilărie
în care copilul are cele mai mari şanse să îşi dezvolte
limbajul. De exemplu, studiile au arătat că acei copii
care au fost implantaţi bilateral până la vârsta de 3 ani
şi jumătate au fost capabili să profite de capacitatea
creierului de a învăţa (Sharma şi al., 2005).
Modul de comunicare
Există mulţi factori care contribuie la alegerea modului
de comunicare dintre părinţi şi copii. Unele familii aleg
să comunice strict verbal, altele aleg o combinaţie între
limbajul vorbit şi semne. Alte familii folosesc limbajul
vorbit multiplu. Cei mai mulţi părinţi aleg implantarea
timpurie tocmai pentru a oferi copilului lor şansa de a
comunica verbal şi se folosesc de perioada critică de
învăţare timpurie din copilărie. Utilizarea limbajului vorbit
poate fi foarte utilă pentru copilul implantat. Totuşi, există
şi copii care au şi alte probleme de învăţare pe lângă
hipoacuzie, unde utilizarea Comunicării Totale (cunoscută,
în unele ţări, şi sub numele de comunicare „bilingvă”)
este de preferat. Această decizie trebuie luată împreună
cu specialiştii care lucrează îndeaproape cu copilul; ei
înţeleg cel mai bine nevoile individuale ale copilului şi ale
6
familiei. Broşura „Communication Options and
Educational Placements”, disponibilă de la MED-EL,
discută despre modalităţile de comunicare şi cum se
raportează la mediul educaţional cu care se va confrunta
mai târziu copilul la şcoală. În această broşură instrucţiuni
cum ar fi „spuneţi-i copilului...” se referă la o activitate
care are ca scop dezvoltarea limbajului, indiferent de
modul de comunicare utilizat.
Dacă folosiţi o combinaţie de semne şi limbaj vorbit,
încercaţi să utilizaţi, la început, limbajul vorbit, pentru
a stimula perceperea vorbirii cu implant şi doar apoi
vedeţi dacă este necesară adăugarea unui semn
echivalent necesar sprijinirii învăţarii limbajului.
ai mulți
Există m
ie
r i c a re contribu
facto
g e re a modului
la a le
m u n ic a re dintre
de co
i copii.
părinți ș
7
Capitolul 2:
Comunicarea preverbală
Poate vă întrebaţi ce este comunicarea preverbală şi
de ce este relevantă pentru un copil cu IC. Comunicarea
preverbală este stadiul prin care trec toţi copiii cu auz
normal înainte de a începe să comunice folosind cuvinte.
Este posibil să fi oferit o stimulare excelentă pentru copilul
dumneavoastră înainte de implantare.
Copilul dumneavoastră poate să fi dezvoltat deja unele
dintre competenţele despre care vom discuta, folosind
auzul rezidual şi protezele auditive. Acum, când copilul
dumneavoastră are un IC, este important să analizăm
aceste abilități timpurii de comunicare care preced
comunicarea verbală. Copilul dumneavoastră are acum
acces deplin la sunete și el poate începe să scoată sunete
și gângurească înainte de a utiliza un prim cuvânt adevărat.
Aptitudinile pe care le vom discuta sunt importante pentru
sprijinirea copilului cu un IC pentru a deveni mai târziu un
comunicator verbal competent.
Dezvoltarea preverbală are loc în principal în primul an de
viaţă. În primele săptămâni şi luni după naştere, copiii îşi
exprimă nevoile de bază prin limbajul corpului, plângând
sau scoțând sunete. Părinţii, de obicei, reacţionează
foarte rapid la aceste semnale schimbându-i,
consolându-i, hrănindu-i sau îmbrățișându-i. Expresiile
faciale ale părintelui, limbajul corpului şi vocea atrag şi
reţin atenţia copilului. Răspunsul rapid al părintelui îl
învață pe copil că încercările sale de a comunica au fost
eficiente. Copiii învață repede că pot obţine cu uşurinţă
atenţia părinţilor sau a îngrijitorului. De-a lungul timpului,
acest proces de consolidare încurajează copilul de a
dezvolta metode mai sofisticate de comunicare. Aceste
interacţiuni timpurii construiesc încrederea şi
atașamentul.
În primele luni de viata, bebelușii sunt interesaţi, în
special de oameni. Le place dacă îi ridici, îi ţii în brate şi
vorbeşti cu ei. Ei reacționează fericit atunci când văd faţa
unui părinte şi pot începe chiar să imite părintele.
8
Alte tipuri de comunicare preverbală sunt: privirea
scurtă aruncată la cei din jur, urmărirea cu ochii, atenţia
îndreptată asupra oamenilor, zâmbetul ca o reacţie la
zâmbetul cuiva, modul de a arăta că sunt conştienţi de
prezenţa străinilor şi a situaţiilor ciudate; plânsul diferit
atunci când sunt obosiţi, flămânzi sau au dureri. Mai
târziu, în primul an, comunicarea preverbală include
activităţi mai complexe, cum ar fi bucuria jocului,
întinderea braţelor atunci când doresc să fie ridicaţi,
fluturarea mâinilor, scuturarea capului, împingerea la
distanţă, ajungerea la un adult şi gângurirea pentru a
atrage atenţia, întinderea mânii pentru a apuca un obiect,
indicarea cu degetul pentru a obţine un obiect sau a
solicita ajutorul.
Există deja o comunicare amplă între copil şi îngrijitor,
fără ca formal copilul să vorbească. În timpul etapei
preverbale, părinţii trebuie să vorbescă cât mai mult
posibil despre tot ceea ce apare în mediul copilului,
într-un mod adecvat vârstei şi prietenos. Părinţii copiilor
care au auzul normal fac acest lucru instinctiv, de multe
ori fără ca nici măcar să-l recunoască. Chiar dacă copilul
dumneavoastră este surd, comportamentul cel mai
avantajos în implantarea timpurie este folosirea aceloraşi
strategii de comunicare pe care le-aţi folosi instinctiv cu
un copil care nu este surd. Deşi copilul dumneavoastră
încă nu „vorbește”, în etapa preverbală veţi pune bazele
dezvoltarii limbajului.

Sfaturi pentru stabilirea unui
mediu de învăţare adecvat
Toţi copiii, fie că aud sau nu, trebuie să se simtă în
siguranţă, ca o parte din mediul familial. Unele moduri
de a promova aceasta sunt:
• Satisfacerea nevoilor de bază ale copilului (hrănirea,
schimbarea, îmbrăcarea, liniştirea), în timp util şi cu
dragoste, creează un sentiment de încredere şi de
securitate.
• Joaca împreună şi îmbrăţişările sunt aproape la fel de
de importante ca şi satisfacerea altor nevoi de bază.
• Utilizaţi un program zilnic regulat (alimentaţie, baie și
adormire la oră fixă). Acest lucru oferă un sentiment
de siguranţă şi promovează usurinţa şi liniştea.
• Imediat după implantare, discutaţi cu el ca şi cum ar
înţelege.
• Daţi-i copilului atenţia dumneavoastră, dacă acesta
scoate sunete sau încearcă să spună ceva. Spuneți,
„te aud”, dați din cap şi încurajați-l să meargă mai
departe. Încercaţi să răspundeţi, chiar dacă nu
înţelegeţi. Este bine să ghiciţi ce spune.
• Clarificaţi situaţiile în prealabil. Faptul că mergeţi
afară este clar pentru copil foarte repede atunci
când îi puneţi haina şi scoateţi căruciorul afară. Copiii
ceva mai mari ar putea dori să ştie unde mergeţi. O
poză (cu bunicul, bunica sau magazinul) poate fi de
folos pentru a-i arăta unde vreţi să mergeţi.
Înainte de a învăța să vorbească, copiii comunică
într-o varietate de moduri non-verbale. Cele mai
importante sunt:
i co p i i i , fie că
Toț
au n u , trebuie
aud s
mtă în
să se si te
a n ț ă , c a o par
sigur
d i u l fa milial.
din me
contactul vizual, atenţia comună, imitaţia şi întoarcerea
spre sursa de sunet. Părintele apoi trebuie să-şi
adapteze nivelul limbajului pentru a corespunde
nivelului copilului.
Contactul vizual
Deşi la naştere un copil poate vedea doar figuri vagi, va
începe urmărirea obiectelor cu ochii după doar câteva
luni. În primele patru luni, acţiunile dumnevoastră
ca părinte sunt în mod normal îndreptate către copil.
De exemplu, vă plasați deasupra căruciorului sau patului
şi începeți comunicarea într-un mod deosebit de
expresiv şi melodic. În jurul vârstei de patru luni, vom
vedea o schimbare în contactul vizual. Copilul începe
încet să vă urmărească sau să urmărească un obiect
cu ochii şi începe să arate spre el. De fapt, acesta
este primul mod în care copilul se transformă.
De la vârsta de şase luni, vom vedea că este capabil
să se uite la obiectul la care privește părintele. Această
etapă este adesea menţionată ca atenţie „partajată”
sau „comună”. Aceasta constituie baza pentru
dezvoltarea limbii vorbite, deoarece ea poate face apoi
legătura dintre obiect şi cuvintele pe care copilul le
aude de la dumneavoastră.
Ca părinte, vă petreceţi, probabil, o mulţime de timp
uitându-vă la faţa copilului dumneavoastră. Aceasta
favorizează dezvoltarea contactului vizual şi, în acelaşi
timp, creează o legătură între părinte şi copil. Bebeluşii
sunt, de asemenea, extrem de interesaţi şi de chipuri
expresive. Aţi putea descoperi că este foarte natural să
încercaţi să păstraţi atenţia şi interesul copilului prin
schimbarea continuă a expresiei feţei dumneavoastră.
Aceasta este prima lecţie de comunicare: comunicarea
cu celălalt implică faptul că priviți la el.
9

Tait (2001) a constatat că IC a influenţat pozitiv
dezvoltarea contactului vizual ca o abilitate de
comunicare. La început, copiilor le era mai uşor şi mai
rapid să se uite la părinte sau obiectul despre care
se vorbea. Pe măsură ce abilităţile lor auditive s-au
îmbunătăţit, copiii au avut nevoie mai puţin de contactul
vizual şi au participat mai mult la conversaţii.
Contactul vizual este un factor important
în dezvoltarea preverbală
Ori de câte ori este posibil, poziţionaţi-vă la nivelul
ochilor copilului dumneavoastră. Atingeţi uşor copilul sau
obiectul pe care îl deţine. În acest mod, puteţi obţine cu
uşurinţă atenţia lui. Asiguraţi-vă că veţi comenta sau
eticheta obiectul pe care îl deţine. Pentru copii, distanţa
ideală pentru contactul vizual este de aproximativ 25-30 cm.
Ocazia perfectă pentru acest lucru este atunci când îl
ţineţi în braţe sau pe genunchi, precum şi la schimbare
sau alimentare. La copii mai mari, această distanţă poate
fi mărită până la 1,5 m. În acest mod ei văd întreaga
expresie a corpului şi, de asemenea, o parte din
împrejurimi. Încercaţi să citiţi o carte sau vă uitaţi la poze
cu copilul pe genunchi sau aşezat pe podea, unde vă
poate vedea pe dumneavoastră la fel de bine ca şi cartea.
Copiii se bucură într-adevăr de jocuri tip cucu-bau sau
suflarea baloanelor de săpun. Aceste jocuri sunt, de
asemenea, bune pentru practicarea contactului vizual.
Lăsaţi copilul să preia conducerea
(atenție comună)
Când părinţii comunică cu copilul lor, ei se uită în direcţia
în care priveşte copilul sau la obiectul de interes pentru
copil. Ulterior, ei încep, de obicei, să vorbească despre
toate lucrurile la care privesc împreună.
Când vorbesc despre diverse lucruri, copilul se uită la
profesor ca să înţeleagă cuvintele care se spun. Noi
numim aceasta atenţie „partajată” sau „comună”,
10
Părinte
aude privește la
Copil
privește la Obiect
Figura 1: triunghiul de comunicare
deoarece în aceste momente, părintele şi copilul sunt
amândoi concentraţi asupra aceluiaşi lucru. Mai târziu,
copilul ar putea indica cu degetul chiar obiectul, fie să
confirme că adultul se uită la obiect, fie să ceară ca
adultul să se uite la obiect.
Copilul trebuie să vă dea de înţeles că aude clar. El poate
să se uite la obiectul despre care vorbiţi în timp ce vă
ascultă. Dacă nu răspunde la ce vorbiţi, vă poate aduce
obiectul în câmpul vizual dintre voi sau să folosescă
gesturile pentru a indica obiectul.
Copilul reacţionează nu numai la ceea ce spune părintele,
dar poate lua, de asemenea, iniţiativa de a comunica.
Capacitatea copilului de a indica un obiect într-un
mod comunicativ este un aspect crucial în dezvoltarea
comunicării. Părintele răspunde indicând obiectul pe care
copilul îl arată, numindu-l sau acţionând („mişcându-l”).
Comunicarea şi atenţia comună
Asiguraţi-vă că, în timpul hrănirii, îmbrăcării sau
jocului, copilul dumneavoastră poate vedea ce vorbiţi.
Dacă spuneţi „acum poţi bea”, dați-i sticla sau paharul.
Spuneți-i numele pentru a-i atrage atenţia. Dacă nu
răspunde, încercaţi să utilizaţi o jucărie sau atingeţi-l
ca să-l direcţionaţi spre dumneavoastră. După ce se
uită la dumneavoastră, spuneţi-i atunci ceva. Puteţi
spune, „ţi-am spus numele” sau „ţi-ai auzit numele!”.
Acest lucru consolidează răspunsul la numele său şi
participarea la ceea ce spuneţi. Când copilul
dumneavoastră indică se joacă cu un obiect, consolidaţi-i
interesul prin descrierea obiectului sau a evenimentului
într-un limbaj adecvat vârstei. Joaca împreună sau
răsfoirea unei carţi împreună, în timp ce vorbiţi
despre ceea ce faceţi sau vedeţi, sprijină dezvoltarea
limbajului său.
Imitaţia
După doar câteva luni, bebeluşii sunt capabili să imite
o faţă expresivă. Este normal pentru părinţi ca în acest
stadiu să imite frecvent expresiile faciale ale copiilor lor.
Bebeluşii înţeleg cu uşurinţă acest joc. Atunci când încep
să facă gălăgie, cum ar fi gânguritul, să emită consoane
sau vocale sau să gesticuleze şi părinţii încep să imite
acest lucru, aceasta inspiră chiar mai mult reacţia
copilului. Aşa cum am menţionat mai înainte, copiilor
le place să vadă că eforturile lor de a comunica
funcţionează.
Ca şi copiii cu auz normal, copiii hipoacuzici vocalizează
cu sunete pre-verbale până la vârsta de aproximativ
cinci până la şase luni. Ei se joacă uneori cu limba
și buzele, în timp ce scot sunete, cum ar fi p sau f.
În perioada în care copiii cu auz normal încep să
gângurească (sase-şapte luni), cei hipoacuzici adesea
renunţă să gângurească sau gânguresc cu silabe
mai puţin variate.
Copiii mai mari încep spontan să gângurească, cum
ar fi „dada, mama, gaga”, de obicei, incluzând consoane
și vocale împreună. Aceasta constituie baza primelor
lor cuvinte. Este necesar pentru copil să audă înainte
de a apare gânguritul - una dintre principalele avantaje
ale utilizării timpurii a IC este abilitatea de a profita de
etapele normale ale gânguritului copilului aproximativ la
momentul adecvat. Este important pentru dumneavoastră
să începeţi să imitaţi devreme sunetele pe care le scoate
copilul dumneavoastră. Prin imitarea acestor gângureli,
arătaţi copilului că sunetele pe care le face sunt foarte
importante şi că doriţi să-l ascultaţi. De asemenea,
acest lucru încurajează copilul dumneavoastră să
gângurească şi mai mult.
Imitația arată că vă place ceva
Acum, că aude cu implantul cohlear, încurajarea și
jocurile imitative sunt primii pași importanți spre
dezvoltarea ,,primelor cuvinte” sau a limbajului.
Imitaţi sunetele pe care copilul dumneavoastră le scoate.
Acest lucru îl poate determina să scoată şi mai multe
sunete. Furnizaţi o stimulare suplimentară pentru
gângurit prin:
• Repetarea şi extinderea sunetelor pe care copilul
dumneavoastră le scoate. Iniţial, el va repeta doar
câteva sunete, dar în cele din urmă, gânguritul lui va
fi mai variat.
• Imitaţi sunetele pe care le produce în faţa unei oglinzi
şi faceţi o figură amuzantă în timp ce o faceţi. Copilul
dumneavoastră va imita, probabil, acest lucru.
• Imitaţi expresiile faciale ale copilului dumneavoastră şi
aşteptaţi un pic pentru a vedea dacă el repetă acest
lucru. Sugarii sau copiii mai mari imită, de asemenea,
mişcările gurii (scot limba, deschid gura, etc.). Aceasta
este ocazia ideală de a vă juca făcând feţe amuzante.
Oglinda poate fi de ajutor. Vocalizaţi, astfel copilul va
începe să asocieze mişcările gurii cu anumite sunete.
Încercaţi să introduceţi noi sunete şi încurajaţi copilul să
imite sunetele noi. Utilizaţi asocierea obiectelor cu
sunetele, de exemplu, „vaca spune, mu-u-u”. Scoateţi
sunetul în timp ce manipulaţi jucăria şi apoi aşteptaţi un
minut pentru a vedea dacă copilul va imita acest sunet.
Animalele sale preferate şi jucăriile transportatoare sunt
foarte bune pentru această activitate distractivă.
După ce asociaţi un sunet cu un obiect încercaţi să fiţi
consecvenţi cu acelaşi sunet. Copiii mici au nevoie de
numeroase repetări pentru a imita sau scoate sunete,
astfel încât aveţi grijă să faceţi această activitate des
sau să repetaţi de mai multe ori. Sunetele, mai degrabă
decât cuvintele, sunt mai uşor de imitat pentru copilul
dumneavoastră. El va face acest lucru cel mai probabil
înainte de a spune primul cuvânt.
11
 i rolurile:
Schimbaț
i cu
conduceț
e
mașină d
rândul o
jucărie.
Schimbarea rolurilor
O bună comunicare presupune nu ca aceeaşi persoană să
vorbească întotdeauna, ci ambele părţi (părinte şi copil)
să spună ceva cu rândul. Chiar şi copiii foarte mici care
nu vorbesc încă pot la rândul lor să arăte ceva, zâmbind,
sau plângând. Ar trebui să reacţionaţi la acest lucru ca şi
cum copilul dumneavoastră ar fi vorbit. Când este ,,rândul
lui“, ar putea fi necesar să aşteptaţi un pic, astfel să aibă
suficient timp pentru a reacţiona.
Schimbarea rolurilor în acest mod îl învaţă pe copilul
dumneavoastră cum funcţionează o conversaţie: o
persoană care comunică, în timp ce alta aşteaptă şi apoi
data viitoare, rolurile se inversează. Copiii sunt capabili
să înceapă să schimbe rolurile chiar de la vârsta de trei
luni, însă schimbarea rolurilor la această vârstă nu implică
neaparat vocalizele. Schimbarea rolurilor la vorbit se va
întâmpla iniţial prin pronunţarea vocalelor (a,e, i, o, u) și,
mai târziu, a consoanelor (d, b, m).
12
Schimb după schimb
În jurul vârstei de nouă luni bebelușii se bucură cu
adevărat de jocuri care implică schimbul de roluri.
Exemple:
• Puteţi face un turn (rândul dvs.) pe care copilul să îl
dărâme (rândul său).
• El aruncă un obiect pe jos şi îl luaţi înapoi.
• Îi acoperiţi faţa şi apoi o descoperiţi (cucu-bau).
• El imită, nu numai ceea ce faceţi, dar, de asemenea,
expresia dumneavoastră facială şi sunetele care
însoţesc jocul.
Jucăriile pot stimula, de asemenea, schimbarea rolului.
Exemple:
• Mişcaţi o minge înainte şi înapoi
• Conduceţi cu rândul o maşină de jucărie
• Folosiți telefonul de jucărie pe rând
• Stivuiți cuburi sau inele
Comunicaţi cu copilul despre tot ceea
ce experimentează: tot ceea ce vede,
aude, miroase și simte.
• Puneți cuburile într-o cutie
• Puneţi formele într-o jucărie de introdus forme
Numiți aceste jocuri de schimbare a rolurilor. Vorbiți
despre împingerea mașinilor de jucărie, stivuirea cuburilor,
numărarea cuburilor.
Folosiţi cuvinte, cum ar fi „în“ și „pe“. Cu alte cuvinte,
descrieți ceea ce dumneavoastră și copilul dvs. faceți. Nu
vă fie teamă să utilizați o varietate de cuvinte. Acesta
este modul în care copilul dumneavoastră va învăța limba.
Amintiți-vă că sunt necesare numeroase repetiții!
Introducerea conceptului de preluare a rolului
În momentul primei lor zi de naștere, copiii joacă deja
jocuri simple cu roluri. Ei îşi asumă în mod activ roluri
și se prefac, de exemplu, că hrănesc o păpușă. De
asemenea, ei se bucură să privească la alți copii sau
să îi imite. Din acest moment, puteți introduce oficial
conceptul de roluri și să faceți din schimbul de roluri
o parte importantă a jocului: „Acum e rândul mamei.“
Acesta este un pas deosebit de important, deoarece
va pune mai târziu bazele pentru mai multe activități
structurate. Arătându-i copilului o abilitate cu care
doriți să lucreze (când e rândul dumneavoastră) îl puteți
determina apoi să exercite această abilitate în timpul
rândului său. Jocurile cu schimbarea rolurilor oferă un
anumit control asupra situației și vă permit să determinați
copilul să se concentreze pe o anumită sarcină în timp ce
activitatea e mai distractivă.
Ajustarea modelului de limbaj
Adulții vorbesc diferit cu sugarii și cu copiii mici. Ei
folosesc o voce mai stridentă, cu un ritm mai lent
și cu multă intonație (chiar și o voce cântată). În
limba engleză această utilizare a vorbirii e denumită
„motherese” sau „parentese”. Toți părinții fac acest lucru
în mod spontan cu copiii lor. Aceste ajustări de limbaj și
ton fac copilul să fie mai interesat de ceea ce spuneţi.
O altă caracteristică tipică a comunicării timpurii este
repetarea frecventă. Părinții vorbesc continuu cu copiii
lor despre aceleași evenimente sau activitați de rutină
(de exemplu, schimbarea scutecului, îmbrăcarea, luarea
mesei, etc.). Acestea sunt toate lucrurile care implică
copilul personal. Cuvintele și propozițiile utilizate sunt
repetate frecvent. Toate aceste repetări creează o
situație ideală pentru învățarea limbajului, permițând
copilului să prindă mai ușor înțelesul limbajului adresat
lui. Această repetiție timpurie ar trebui să fie sub
forma unor propoziții scurte sau fraze simple. Memoria
unui copil de obicei, nu se poate ocupa încă mai mult
decât de aceasta. Cel mai bine este să limitați limbajul
dumneavoastră la unul sau două niveluri mai sus decât
ceea ce copilul stăpânește deja. Aceasta înseamnă că
atunci când copilul vorbește în propoziții cu un singur
cuvânt, ar trebui să vorbţi cu propoziții de două sau trei
cuvinte.
În această fază de dezvoltare, copilul iubește cu
adevărat poezioarele simple de grădiniță și cântecele
de leagăn. Copiilor le plac ritmul, intonația, propozițiile
simple, și repetările multe. Ei iubesc melodiile cu
jocuri de degete sau activități de acompaniere. Aceste
activități, de asemenea, determină imitația, încât
copilul încearcă să-și răsucească mânuţele și să cânte
împreună.
Adaptarea modelului de limbaj pentru a
satisface nevoile copilului dumneavoastră
Aceasta este o etapă deosebit de distractivă de
dezvoltare, deoarece va începe să se vadă un
progres real în abilitățile de comunicare ale copilului
dumneavoastră. Iată câteva lucruri de ținut minte:
• Comunicați cu copilul dumneavoastră despre tot
ceea ce el experientează: ceea ce vede, aude,
miroase și simte.
• Vorbiți clar la un volum suficient, dar un pic mai lent
decât cu un adult. Acest lucru oferă copilului mai mult
timp pentru a procesa limbajul vorbit.
13
• Cu un copil mic, ați putea vorbi cu o voce ușor cântată
(„parentese”). Studiile au aratat că bebeluşii și copiii
mici acordă o atenție deosebită vorbirii cu intonație
suplimentară și melodie. În timp ce ridicați copilul
dumneavoastră, asociați acțiunea cu un sunet ca
„ueeeee, sus,sus, sus de tot”. Repetați aceste jocuri în
mod regulat, pentru a crește șansa ca el să asocieze
cuvintele dvs. cu mișcarea. Așteptați un minut, iar
în cazul în care copilul dumneavoastră nu inițiază o
altă repetare, spuneți, „Vrei sus?” și repetați jocul.
Încurajați-vă copilul să imite aceste sunete, acțiuni și
cuvinte simple ca să mai solicite jocul.
pentru a introduce unui copil cărțile de povești.
• Asigurați-vă că urmează rândul adecvat. Așteptați puțin
Asigurați-vă că alegeți cărțile adecvate nivelului de
după ce copilul termină de gângurit și preluați rândul
vârstă a copilului.
dumneavoastră. Pauzele scurte oferă copilului dvs.
Cărțile simple de carton sau textile sunt cele mai bune
șansa de a-și prelua rândul.
la început, și, în timp, puteți trece la mai multe povești
• Utilizați o mulțime de sunete onomatopeice (acestea
elaborate. Cu toate acestea, chiar și poveştile și
sunt cuvinte care imita sunetul unui obiect, cum ar
personajele unei cărți simple pot fi făcute mult mai
fi ,,cotcodac,” „tic-tac”, ,,ham ham”). Aceasta atrag
complexe (cu un pic de imaginație), pe măsură ce copilul
atenția copilului dumneavoastră și-l stimulează să
se maturizează.
asocieze sunetul cu obiectul. Folosiți uneori numele
obiectului cu sunetul (,,Ascultă, câinele spune
,,ham ham!”)
Tranziția de la stadiul preverbal
• Încercați să atrageți atenția copilului dumneavoastră
Am menționat mai devreme că enunțurile preverbale ale
strigând numele lui. Dacă el se uită în sus, asigurați-vă
unui copil au de obicei un scop și, ca părinte, trebuie să
că aveți un mesaj sau o altă recompensă. Jocurile de
reacționați pozitiv la ele cât mai mult posibil. Dar cum să
apelare sunt bune pentru o perioadă scurtă de timp,
faceți asta? Un răspuns la această întrebare este descris
dar de multe ori copilul iși pierde interesul, dacă nu
într-un curs dezvoltat de Centrul Hanen (Toronto), în care
există un motiv interesant care să-l atragă.
părinții învață modul în care pot ajusta și regla fin limbajul
• Versurile de grădiniță și cântecelele, cu o mulțime
lor pentru a satisface cel mai bine nevoile copilului lor.
de expresii, sunt ideale pentru învățarea limbajului.
Menționăm aceste strategii la nivel preverbal, dar ele pot
Repetând frecvent melodia sau rima, copilul va învăța
fi aplicate, de asemenea, la etapele ulterioare de vorbire
să răspundă cu cuvinte și gesturi care se potrivesc cu
și dezvoltare a limbajului. Pentru a facilita comunicarea
aceste rime și să facă primele sale încercări de a cânta
părinților cu copilul lor, Hanen recomandă utilizarea
și de a face muzică.
,,Abordării 3A”. Cei trei ,,A” sunt: asigurați copilului
• Răsfoind cărți sau privind fotografii împreună apare
conducerea, adaptați-vă pentru a împărtăși momentul, și
oportunitatea de a repeta aceleași cuvinte și fraze.
adăugați experiențe și cuvinte noi (Manolson și al., 1996).
Copiii par să nu obosescă să asculte cărțile lor
Ceea ce urmează este un rezumat al principiilor
preferate iar și iar. Nu este niciodată prea devreme
Programulul Hanen:
14
 i
e r m ite ț i copilulu
P ea
p r e ia conducer
să
de
pe tema
are.
comunic

Adaugați experiențe și cuvinte noi

Odată ce o interacțiune se întâmplă, aveți posibilitatea de
a adăuga ceva nou sau să îl învăţăţi ceva.

Dacă repetați aceleași cuvinte iar și iar într-o situație

binecunoscută, vă încurajați copilul să înceapă să
folosească limbajul. Cu toate acestea, la un moment dat,
limbajul trebuie să se extindă și să crească, astfel încât
să adăugați cuvinte și experiențe noi la jocurile pe care
le știe deja. Noi numim aceasta „expansiunea limbajului”.
De exemplu, dacă copilul dumneavoastră spune deja
ceva, puteți adăuga un cuvânt sau două în plus sau
Permiteți copilului să conducă
un detaliu suplimentar. Prin adăugarea de ceva în plus
Aceasta înseamnă că vă lăsați copilul să preia conducerea
la ceea ce spune copilul dvs., îi oferiți instrumentele
pe tema de comunicare și îl urmăriți vorbind despre
necesare pentru a extinde mesajul său.
ceea ce face și lucrurile care îl interesează. Un copil are
(a se vedea exemplul de la pagina următoare).
mai multe şanse de a învăța limbajul când este vorba
despre lucruri care sunt de interes pentru el. Urmărind
Deoarece extinderea limbajului este atât de importantă
acest scop, aveți posibilitatea de a-i consolida și mai
pentru dezvoltarea unui vocabular larg și a unui
mult dezvoltarea limbajului, deoarece el a arătat că
repertoriu de limbaj mai bine rotunjit, vrem să vorbim
este interesat de subiect. S-ar putea să doriți să citiți o
despre asta mai în detaliu.
poveste despre animalele din grădina zoologică, dar în
cazul în care copilul este mai interesat să se joace de-a
Extinderea limbajului
casa atunci să vă adaptați planul de joc la jocul de-a casa
În funcție de competențele lingvistice ale copilului
și să vorbiți despre acea activitate.
dumneavoastră și de nivelul de dezvoltare, puteți
extinde ceea ce spune copilul într-o varietate de moduri.
Adaptați-vă pentru a împărtăși momentul
Asigurați-vă că nivelul limbajului dvs. este doar puțin
Copilul are felul lui de a fi şi, uneori, poate fi dificil să vă
peste nivelul copilului dumneavoastră. Nu vorbiți în fraze
conectați cu adevărat cu el sau să vă concentrați pe un
lungi, dacă copilul dumneavoastră comunică folosind
anumit scop. Pentru a avea interacțiuni semnificative cu
enunțuri de un cuvânt. Acest lucru poate descuraja
copilul dumneavoastră, trebuie să vă adaptați interesele
copilul. Dacă copilul dumneavoastră folosește enunțuri
dvs. la ale lui. Acest lucru înseamnă că trebuie să
cu un cuvânt, atunci răspundeți cu propoziții de două
încearcați să vă adaptați la nivelul de joc și la obiectul
sau trei cuvinte.
jocului copilului dumneavoastră. Să vă jucați împreună cu
el și să vorbiți despre ocupaţia lui într-un mod care să îi
În cazul în care copilul se joaca cu o mașină și scoate
placă. Vă veți atinge în continuare scopul, dar în acest fel
sunete, cum ar fi „bbrrr“ sau chiar o propoziție întreagă ca
vă puteți conecta cu copilul dumneavoastră mai ușor și
în al doilea exemplu de mai jos, există mai multe moduri în
într-un mod semnificativ.
care puteți răspunde în mod corespunzător și să adăugați
informații la ceea ce copilul dumneavoastră spune:

15
Copilul spune: Adultul poate... “ Prin adaptarea limbajului dvs. pentru a se potrivi sau a
„Bbrrr. Uh, oh” Acceptaţi: „Uh, Oh, brrrr“ se apropia de nivelul copilului, adăugând apoi mai multe
Adaptați: „Oh, nu. Ce s-a întâmplat? cuvinte, îi dați posibilitatea de a înțelege ceea ce ați
Maşina ta este stricată?” spus şi de a învăța mai multe cuvinte. Când exemplul
Adăugați: „Da, una dintre roți s-a (modelul) dvs. de limbaj este simplu, dar puțin peste
rupt.“ „S-o reparăm”. nivelul copilului, este mult mai accesibil și mai ușor
pentru copil să facă tranziția la un limbaj mai complex.
Un copil mai mare Adultul poate... Și, pentru că îi urmați exemplul, este de asemenea
poate spune: un subiect despre care copilul vrea să vorbească și
„Bum! Acceptați: „Îmi pare rău, mașina s-a să învețe. Nu vă faceți griji să faceți o frază perfectă
Mașină stricată” stricat“. gramatical. Veți perfecționa limbajul cu timpul, pe
Adaptați: „Farurile și pneurile sunt măsură ce copilul dvs. progresează. Acest lucru este
sparte”. valabil mai ales la copii mai mici sau la cei care au
Adăugați: „Lasă-mă să încerc să probleme de învățare.
repar mașina“. „Hai să găsim o altă
mașină”.
„Ar trebui să punem o roată nouă?”

16
 „Brrr. Uu, oo”
„Oh, nu. Ce s-a întâmplat?
Maşina ta este stricată?”
Capitolul 3:
Dezvoltarea auzului
Deși vorbim adesea despre „dezvoltarea auzului”,
„dezvoltarea vorbirii”, și „dezvoltarea limbajului” ca
subiecte distincte, toate sunt strâns legate între ele.
Fiecare depinde de cealaltă. Toți copiii dezvoltă abilitățile
de ascultare într-o secvență cunoscută. Ţineţi minte că
lucrăm la dezvoltarea abilităților de ascultare, pentru a
facilita dezvoltarea vorbirii și a competențelor lingvistice.
Prin urmare, când citiți următoarele sugestii pentru
dezvoltarea abilităților de a asculta, țineți cont de faptul
că dezvoltarea auditivă în izolare nu este într-adevăr
obiectivul - scopul este dezvoltarea limbajului.
După câteva luni, copiii cu auz normal vor dezvolta
următoarele abilități: 1) încep să perceapă anumite sunete
(detectare), 2) încep să perceapă diferențele dintre sunete
(discriminare), 3) încep să recunoască sunete (identificare),
și, în cele din urmă, acordă un înțeles la sunete
(interpretare sau înțelegere). Un copil care aude are nevoie
de un minim de 12 la 24 de luni de practică a ascultării
pentru a dobândi aceste abilități (Erber și al., 1976).
În funcție de vârsta la care copilul a primit IC, el poate fi
încă la vârsta și etapa preverbală cronologică normală.
În acest caz, de multe ori este foarte ușor să se profite de
stadiul la care deja se află și să continuăm cu dezvoltarea
auzului și a vorbirii foarte natural. Veți descoperi că
sfaturile noastre pentru stimulare în stadiile preverbale se
potrivesc bine cu sfaturile de dezvoltare precoce a auzului
și a vorbirii descrise mai jos. În cazul în care copilul a primit
implantul în timpul sau după etapa preverbală (bazat pe
vârsta cronologică), ați putea descoperi că trebuie să re-
creați în mod deliberat acele situații cu scopul de a trece
copilul dumneavoastră prin etapele timpurii de dezvoltare
care sunt importante pentru stabilirea bazelor de
dezvoltare de mai târziu a limbajului. Procesul ar trebui să
se desfășoare repede dacă obiectivul dvs. este ca el să îi
ajungă din urmă pe colegii săi care aud normal. Sfaturile
de mai jos ar trebui să vă ajute să vă gândiți la activități
18
distractive, păstrând în același timp interesul copilului
dumneavoastră. Acestea urmăresc „Lista de verificare a
abilităților auditive”, o evaluare a comunicării disponibilă la
MED-EL.
Deși vorbim despre diferite etape de dezvoltare auditivă
așa cum apar într-o anumită ordine, copiii nu petrec în
mod necesar mult timp la un nivel înainte de a trece la
următorul. De multe ori se pare că ei dezvoltă detectarea,
discriminarea și identificarea, toate în același timp.
Încercaţi cât mai multe activități și jocuri diferite și
urmăriți-le.
Jocuri pentru stimularea dezvoltării auditive
Limitarea zgomotului de fond este importantă, în special
în timpul activităților concentrate de ascultare. Ați putea
descoperi că el este mult mai concentrat pe sunet atunci
când zgomotul concurent, cum ar fi radioul sau televizorul,
este oprit și mediului este relativ liniștit. Atunci când
pentru copil obiectivul este de a crește sau de a dezvolta
abilitățile auditive, utilizarea reperelor vizuale ar trebui
redusă la minimum. Mulți părinți găsesc că statul lângă
copilul lor în timpul acestor activități de învățare
minimizează reperele vizuale și cresc la maxim
dependența copilului de „a asculta singur” pentru aceste
activități concentrate de ascultare .
Conștientizarea sunetului
Încurajați-vă copilul să observe sunetele. Puteți face acest
lucru reacționând cu entuziasm la fiecare reacție pe care
copilul dumneavoastră o are la sunet. Indicați copilului
dumneavoastră să asculte, apoi aratați-i sunetul pe care
îl auziți amândoi. Amintiți-vă să etichetați sau să spuneți
copilului ce reprezintă sunetul. De exemplu, „Ascultă, am
auzit telefonul”. Observați dacă copilul dumneavoastră
indică faptul că aude vocea dvs. Își deschide larg ochii
sau se uita la dumneavoastră?
 nete
rim e n t ați cu su
Expe xterioru
l
r u l ș i e
rio
din inte ilul
a ș a în cât cop
case i, cât
în c o n tact pe
să intre
c â t m ai multe
u
posibil c
diferite.
sunete

Atrageţi-i atenția sau indicaţi-i că aude vocea dvs.
De exemplu, „Ai auzit-o pe mami, da, mami este aici”.
Asigurați-vă că faceți același lucru cu ceilelți membri
ai familiei. Atenționați-l când își aude tatăl sau frații.
Oferiți copilului dumneavoastră oportunități ample
pentru de a produce el sunete (folosind propria voce
sau alte lucruri zgomoase și jucării care fac sunet).
Celor mai mulți copii mici le place să se joace cu oale,
tigăi, capace și linguri de lemn găsite în bucătăria
dumneavoastră. Pregătiți un mic sector unde copilului îi
este permis să se joace cu aceste obiecte când sunteți
în bucătărie. Vorbiți despre sunetele pe care le fac.
Este tare, slab? În acest fel copilul poate învăța despre
sursele de sunet.
Experimentați cu sunete din interiorul și exteriorul casei,
așa încât copilul dumneavoastră să intre în contact pe
cât posibil cu cât mai multe sunete diferite. Asigurați-vă
că poate vedea și/sau simți că ceva se întâmplă în
momentul când aude un sunet. Căutați câteva jucării
care luminează, vibrează, sau se mișcă în timp ce scot
sunete. Atunci când există anumite sunete în mediu
(cineva sună la ușă sau telefonul sună) prima dată
atrageți atenția copilului la acest sunet și apoi luați-l cu
dvs. la sursa de sunet (ușa de la intrare, telefonul).
Repetând aceasta frecvent, copilul dvs. va începe să
înțeleagă legătura dintre sunet, sursa sunetului și
semnificația acelui sunet.

19
Ascultarea sunetului cu atenție
Acum, copilul dumneavoastră fiind conștient de mai
multe sunete, acordă atenţie la ceea ce aude o
perioadă mai lungă de timp? Jocurile de ascultare
reprezintă un mod distractiv de a crește atenția la
sunet.
• Prefaceți-vă că dormiți și treziți-vă când copilul strigă.
Schimbați rolurile și asigurați-vă să spuneți:
„Trezește-te!” „Ssst!”
• Mergeți și stați împreună în spatele unei uși și
așteptați până când cineva bate la ușă, şi puteți
deschide numai atunci când ați auzit bătaia la ușă.
• Introduceți jocuri cu degetele și cântece simple, cum
ar fi: „Itsy Bitsy Spider.” Copii mici iubesc aceste jocuri
care le vor reține atenția mai mult timp.
• Participaţi la jocurile copilului când scoate sunete cu
diferite obiecte prin casă. Joaca împreună va crește
atenția sa la sunete.
• Mergeţi pe loc sau în ritm, modificați ritmul cu bătaia
în timp ce copilul dumneavoastră bate toba. Puneți
copilul dumneavoastră să facă același lucru în timp ce
bateți toba.
Căutarea sursei de sunet
Odată ce copilul dumneavoastră este conștient de
sunete, el poate căuta sunetul, dar nu este capabil să
localizeze sursa. Copiii cu implanturi bilaterale pot
localiza sunetul mai ușor decât copiii cu auz unilateral.
• Indicați sunetul, etichetați sunetul, sau duceți copilul
la sursa de sunet.
• Jucați jocuri pentru a încuraja copilul să găsească sursa
de sunet. Jucați-vă de-a v-aţi-ascunselea. Puneți un
frate sau un alt adult să se ascundă și faceți zgomot de
apel sau strigați numele copilului. La început, ar putea fi
necesar să ajutați copilul dumneavoastră să găsească
sursa de sunet. Acesta poate deveni un joc distractiv cu
schimbarea rolurilor, de asemenea.
• Aranjați ca cineva să „bată la ușă” sau să „sune la ușă”.
Sfătuiți copilul să asculte. Spuneți, „Ce aud?” sau
„Ascultă, cineva este la ușă. Cine e?” Mergeți la ușă.
20
Atenționați când sunetul se oprește și începe
• Balansați-vă sau legănați-vă în ritmul muzicii pe care
o cântați copilului dumneavoastră. Opriți-vă când
muzica se oprește. Acest lucru va stimula copilul să
constate începutul și sfârșitul muzicii.
• Alergați pe loc sau dansați, atâta timp cât cântă
muzica și stați nemişcat sau mergeți și stați pe podea
când muzica se oprește. Adăugați limbaj la activitate:
„Uu oo, muzica s-a oprit!” „Ce sa întâmplat?” „S-a
terminat”.
• Luați două recipiente goale identice cum ar fi
cutiuțele pentru filme foto sau alimente. Lăsați una
goală și puneți câteva monede în cealaltă. Agitați-le
pe fiecare separat. Vedeți dacă copilul dumneavoastră
observă că una face zgomot iar cealaltă nu. Apoi,
deschideți recipientele și arătaţi-le copilului ca să
poată face legătura dintre sunet/absența sunetului și
conținut. Adăugați limbaj la această activitate.
• Imitaţi diverse sunete de animale și de vehicule cu
vocea dvs. Puneți copilul să miște jucăria după vocea
dvs. Puneți copilul să nu mai miște jucăria când vocea
dvs. se oprește. Asigurați-vă că folosiți cuvinte reale,
de asemenea. De exemplu, „Bună treabă, maşina s-a
oprit”.
Identificarea sursei de sunet
Copilul dvs. poate fi acum capabil să se întoarcă la
sursa de sunet sau găsească sunetul pe care îl aude.
• Consolidați aceasta abilitate comentând despre sursa
de sunet pe care copilul o identifică. De exemplu,
copilul se poate întoarce după vocea dvs. și puteți
spune, „Bună treabă, ai auzit-o pe mami”.
• Încurajați-vă copilul să vă spună ce a auzit, arătând
sau spunând “Am auzit.” sau, “Am auzit că.”
• Jucați un joc de apelare în care frații răspund pe rând
în mod corespunzător atunci când li se rostește
numele. Puneți copilul dumneavoastră să găsească
fratele care îi strigă numele.
 Oink, oink
Imitarea sunetelor sau a vorbirii
Ați lucrat la imitarea sunetului și la schimbarea rolurilor cu
copilului dumneavoastră. Acum, doriți ca el să fie capabil
să imite gânguritul sau sunete asemănătoare cu vorbirea,
cum ar fi șiruri lungi sau scurte de silabe.
• Stați în fața unei oglinzi și pronunțați șiruri de silabe
lungi comparativ cu scurte; poate fi un mod distractiv de
a încuraja copilului să imite silabele dvs. Alegeți sunete
pe care copilul este deja capabil să le pronunțe: cum ar
fi „babababa” versus „ba” sau „mamama” versus „ma”.
Amestecarea câtorva fețe amuzante ajută întotdeauna
la menținerea interesului copilului.
• Puneți pe masă o bucată de hârtie și markerul, creioane
sau vopsea de degete. Asociați activitatea de desenare
cu şiruri lungi versus scurte de silabe. Scoateți sunete
apoi încurajați copilul să le imite.
• Schimbați rolurile. Puneți copilul să pronunțe silabe lungi
versus scurte și imitați sunetul. Aceasta încurajează
înțelegerea acestei sarcini.
• Folosiți jucării care fac zgomot, iar copilul dumneavoastră
să le imite. De exemplu, împingeți o mașină, împreună cu
imitatarea „bip-bip-bip” versus „bip”.
Imitarea înălţimii unui sunet sau a vorbirii
Copilul dumneavoastră va trebui să fie capabil să imite
sau să utilizeze inflexiuni vocale pentru enunțuri comune,
cum ar fi scăderea intensității în „uu oo”, sau la imitarea
creșterii inflexiunii pentru o întrebare, cum ar fi „mai mult?”.
• Utilizați o strategie numită ,,evidențierea acustică” de a
supra-accentua modelarea acestor modificări de
intensitate. De asemenea, puteți folosi un pic de
,,melodie” în vocea dvs.
• Uneori, legănându-vă ușor sau folosind gesturi ajutați
copilul dumneavoastră să simtă acestea. Mulți copii mici
care folosesc un IC sunt capabili să utilizeze destul de
ușor o inflexiune vocală adecvată. Copiilor le place să se
joace cu diferite schimbări de intensitate ale expresiilor
comune cum ar fi ,,uu-oo, oo, nu, mai mult vă rog”
într-un mod distractiv.
22
Imitarea volumului sunetului sau a vorbirii
Copiii care dezvoltă aceasta capacitate sunt mai capabili
de a modifica intensitatea vocii lor pentru situații
adecvate. Cei mai mulți copii, indiferent dacă au auz
normal sau sunt surzi și folosesc un IC tind să fie „prea
zgomotoși” în unele situații. Mulți părinți doresc să-i
învețe să folosească o voce slabă sau ,,de interior”când
situația cere moderație.
• Jucați un joc de trezire. Utilizați o voce tare ca să treziți
o păpușă sau un animal de pluș versus o voce liniștită
când păpușa doarme. Acesta este un joc important
atunci când copilul se joacă cu animale de pluș, păpuși
sau de-a casa. Amintiți-vă să folosiți limbajul ca să
descrieți ceea ce faceți și ceea ce se întâmplă.
• Repetați unele dintre jocurile preferate ale copilului
dumneavoastră din activitățile anterioare folosind imitarea
unei voci liniștite versus puternică.
• Schimbați rolurile jucându-vă cu toba sau lovind un vas,
cu sunete tari versus slabe. Acest lucru poate fi de ajutor
pentru a învăța conceptul de puternic versus slab.
• Utilizați păpuși pe degete. Desemnați ,,leul” să fie
păpușa cu voce puternică și ,,șarpele” să fie păpușa cu
voce slabă. Leul are un răget puternic, în timp ce sunetul
șarpelui este slab poate doar „sssss”. Stabiliți ce va face
fiecare păpușă. Schimbați rolurile și fiți diferite păpuși și
scoateți sunete puternice versus slabe.

Modificarea exprimării într-o mai strânsă concordanță
cu modelul adultului, numai cu ajutorul auzului
Odată ce copilul începe să utilizeze cuvinte, fraze și
propoziții, veți dori ca el să fie capabil să-și
îmbunătățescă acuratețea producției vorbirii pentru a se
potrivi cu modelul adultului. Părinții copiilor care au
auzul normal corectează frecvent producția vorbirii sau
gramatica ,,reflectând” înapoi copilului pronunția
corectă sau structura.
• Copilul dvs. poate spune, „Uită-te la pisică!” Atunci
spuneți, „Da, văd pisica”. Încercați să subliniați cuvântul
„pisică”. În timp, copilul va începe să se corecteze.
• Încercați să folosiți o tehnica numită „alternativă
forțată” în timpul gustării, mesei și jocului. În loc să îi
oferiți o alegere globală, cum ar fi „Ce dorești?” îi dați
copilului una din două alegeri. Întrebați copilul, „Vrei
mere sau brânză la gustare?” Această strategie permite
copilului nu doar să se concentreze pe modelul
adultului, dar să pronunțe cuvântul imediat după
ascultarea modelului. În cazul în care copilul
dumneavoastră repetă ,,rânză” pentru brânză, atunci
spuneți, „Bine, aici este brânza ta”. Folosiți
„evidențierea acustică” (accentul suplimentar pe
cuvântul brânză). Apoi vă puteți savura gustarea.
ă s i ț i i m aginile
G
c a r te atunci
d i n
iți
când cit
e.
o povest
Lucrul cu fraze simple sau indicații
Acum doriți să oferiți copilului dumneavoastră
posibilitatea să răspundă la fraze simple sau indicații
previzibile. Există multe jocuri și activități cotidiene care
pot facilita capacitatea copilului de a urma instrucțiunile.
Amintiți-vă să urmați exemplul copilului dumneavoastră
atunci când alegeți activitățile dvs.
• La copiii mai mici, cărora le place descărcarea și
turnarea, puteți pune blocuri într-o cutie, jucării în
basculantă sau jucării în caseta de nisip. Le dați
indicațiile în timpul jocului. Schimbați rolurile și uneori
puneți-l pe copil ,,să spună” ce să faceți.
• Puneți animalele de la fermă într-un grajd sau vagon.
• Puneți animalele din grădina zoologică într-o cușcă,
cutie sau țarc.
• Puneți copilul să găsească diferite camioane, mașini,
sau avioane, să le împingă sau le pună sub o cutie sau
masă.
• Găsiți imaginile din carte atunci când citiți o poveste.
• Includeți atât acțiuni cât și obiecte. De exemplu, „arată-
mi-o pe cea care merge pe jos” (aleargă, sare, etc.).
• Puneți copilul să ajute la împăturirea hainelor sau să
pună hainele deoparte sau să scoată hainele din
uscător. Poate fi distractiv să faceți aceste sarcini
împreună.
• Puneți copilul să găsească mere, biscuiți sau alte lucruri
familiare atunci când sunteți la magazinul alimentar.
• Puneți copilul să urmeze indicațiile când ajută la
aranjarea masei pentru cină.
• Jucați jocuri, cum ar fi: „Simion spune”, caz în care
copilul va trebui să urmeze indicațiile. Schimbați rolurile
și lăsați-l pe copil să fie Simion.
• Ascundeți unele obiecte în containere și apoi
descoperiţi obiectele în timp ce numiți fiecare dintre
jucăriile ascunse. Apoi acoperiți jucăriile din nou și
cereţi copilului să găsească anumite obiecte.
23
Amintirea și repetarea exprimărilor mai elaborate
Pe măsură ce copilul dvs devine un ascultător mai
sofisticat, el va fi capabil să stăpânească înțelegerea
unor enunțuri mai lungi. Capacitatea de a urma aceste
tipuri de enunțuri îi ajută pe copii să aibă mai mult
succes când aceștia intră în instruirea preșcolară. Oricare
dintre activitățile de mai sus pot fi folosite împreună
cu modificările aduse complexitații indicațiilor dvs. De
exemplu: în cazul în care copil dvs. vrea să ajute la
sortarea rufelor, puteți folosi această situație pentru a
introduce o mulțime de cuvinte de zi cu zi. De exemplu,
puteți spune, „Vom sorta hainele. Să punem toate șosetele
împreună. Te rog dă-mi șosetele mari albe ale lui tati“.
Puteți pune copilul să găsească „avionul mare albastru“
versus ,,avionul mic roșu”.
Rime de grădiniță sau melodii
Este important să continuați să utilizați cântece, rime și
jocuri cu degetele cu copilul dvs. Cel mai probabil, copilul
dvs. va urma o secvență de aptitudini în timpul acestor
activități.
24
La început, copilul dumneavoastră poate scoate sunete
care mimează intonarea melodiei sau rimei, dar cuvintele
pot să nu fie identificate. Mai târziu, copilul poate imita
activitățile și apoi unele dintre cuvintele cheie. În cele din
urmă, copil dvs. va fi capabil să cânte împreună cu melodia
sau rima. Repetarea este bună. Să adăugați melodii
noi, poezii și jocuri cu degetele pe măsură ce abilitățile
copilului dumneavoastră se îmbunătățesc și începe să
cânte sau spună cuvinte. Aceste activități contribuie la
creșterea memoriei auditive pentru șiruri din ce în ce mai
lungi de informații.
Lucrul în mod deliberat în zgomot de fond
Deși zgomotul de fond creează o situație dificilă de
ascultare, uneori este important să se practice ascultarea
într-un mediu zgomotos. Lumea este un loc zgomotos
și pentru a face față într-un mediu acustic nefavorabil,
aveți nevoie să exersați ocazional în astfel de situații. Deşi
de cele mai multe ori este important să „lucraţi” într-un
mediu liniştit, ocazional trebuie să desfăşuraţi activităţi şi
în mediu zgomotos sau să porniţi radioul.
25
Capitolul 4:
Achiziția vorbirii și a limbajului

Pentru a stimula vorbirea și dezvoltarea limbajului,

utilizați jocuri de dezvoltare corespunzătoare vârstei,
cărți, jucării și activități și vorbiți despre tot ceea ce
faceți. Vorbiţi ceva mai mult și chiar mai mult. În
întelegerea și producția limbajului său copilul arată că
a descoperit reguli pentru: ordinea cuvintelor, formarea
propozițiilor negative, construcția întrebărilor și
construirea propozițiilor complexe (folosind cuvinte cum
ar fi „și”, „dar”, „pentru că”, etc.). Astfel frazele ajung nu
numai mai lungi, dar și mai complexe în structura lor.
Copiii învață să utilizeze activ regulile gramaticale ale
limbii lor și să crească vocabularul lor de lucru. Pentru a
stimula acest lucru, este important să creșteți continuu
complexitatea limbajului dvs. după cum progresează
copilul. Nu limitați alegerea cuvintelor din vocabular -
folosiți o varietate de cuvinte care descriu același lucru,
dar nu sacrificați atenția sau interesul lui.
Abilitățile de producere a vorbirii copilului (de asemenea,
numite articulare) se dezvoltă pe măsură ce el se
maturizează. Unele erori de articulare sunt tipice pentru
o anumită vârstă, dar este de așteptat să dispară pe
măsură ce copilul crește. Inițial el va imita un cuvânt, dar
s-ar putea să nu fie ușor de înțeles. Pe măsură ce limbajul
său progresează, el va fi mai inteligibil pentru părinți și
alți membrii ai familiei, dar nu neapărat și pentru străini.
În timp, inteligibilitatea vorbirii copilului devine din ce în
ce mai bună, până în cele din urmă cei mai mulți copii cu
auz normal sunt inteligibili pentru toată lumea, în jurul
vârstei de trei ani. Copiii cu IC dezvoltă o vorbire care
sună cel mai natural dacă învață să compare vorbirea lor
cu a dumneavoastră suficient de bine pentru a fi capabili
să corecteze și să revizuiască articularea sau pronunția
cuvântului lor ca să se potrivească cu al dvs.
Sfaturi pentru stimularea vorbirii și
dezvoltarea limbajului
Descrieți ceea ce copilul dumneavoastră face sau simte.
În acest mod el învață să facă o legătură între limbaj și
eveniment. Aceasta susține înțelegerea limbajului.
Ajustați-vă nivelul limbajului la nivelul limbajului copilului
dumneavoastră. Amintiți-vă principiile 3A ale lui Hanen,
așa cum sunt descrise într-o secțiune anterioară.
Implicați copilul dvs. în selectarea cărților de care el este
interesat. În timp ce îi vorbiți sau citiți, subliniați cuvintele
și conceptele importante. Întreruperea după ce ați spus
ceva important oferă copilului dumneavoastră șansa de
se gândi într-adevăr la ceea ce tocmai ați spus. Uneori,
copiii învață lucruri doar prin auzirea lor în mod repetat,
iar și iar. Uneori, ei învață „întâmplător” - doar fiind
expuși la limbajul din mediul înconjurător.
• În timpul unui joc ca „Simion spune”, este o idee bună
să subliniați cuvinte ca „pe, sub, alături de”, sau „în”.
De exemplu, ați putea spune, „Simion spune să pui
mingea ÎN cutie”, „PE dulap” „SUB masă“, etc.

26

• Utilizați lucruri obișnuite de uz casnic pentru a stimula
limbajul. De exemplu, o persoană poate descrie un
obiect din camera, iar alta trebuie să îl găsească
punând întrebări suplimentare. Îi puteți spune „cald!”,
atunci când se apropie de obiect, sau „rece!”, dacă se
depărtează de el.
• Oferiți o varietate de îmbogățire a experiențelor din
copilărie. Excursiile la grădina zoologică, magazinul
alimentar și locul de joacă oferă oportunitatea de a
îmbogăți vocabularul și de a stimula o varietate de
forme de limbaj care s-ar putea să nu fie ușor
accesibile la domiciliu. Vorbiți despre tot ceea ce faceți.
• Odată ce el folosește primul lui cuvânt, oferiți-i
posibilitatea de a continua să utilizeze mai multe
cuvinte și combinații de cuvinte. Rapid acestea devin
propoziții. Atunci intră în joc abilitățile de schimbare a
rolului construite în etapa pre-verbală. După ce
comentați despre o acțiune, întrerupeți pentru a-i da
timp să răspundă verbal. Pe măsură ce continuați să
vorbiți despre acest subiect, puneți întrebări pentru a îl
încuraja să își extindă în continuare limbajul.
• Nu vă fie teamă să utilizaţi „întrebări cu C” (cine, ce,
când, de ce, care). Dacă la început, el nu răspunde
corect sau deloc, atunci modelați răspunsul corect pentru
el. Dacă este posibil, încercați să evitați întrebările care
promovează doar un răspuns de tip da/nu.
După cum puteți vedea, multe dintre activitățile propuse
în cadrul secțiunii de Jocuri de stimulare a dezvoltării
auditive sunt într-adevăr jocuri sau activități care
stimulează dezvoltarea limbajului. Această abordare
integrată este modul în care copiii cu IC învăță limbajul și
devin comunicatori competenți.
Aptitudini social-pragmatice
Limbajul este folosit ca un instrument în interacțiunea
dintre partenerii dintr-o conversație. Dar care sunt
abilitatile necesare pentru o interacţiune cu succes?
Abilitățile de limbaj reprezintă mai mult decât
cunoașterea unor cuvinte și capacitatea de a le pune
împreună pentru a forma propoziții corecte. De
asemenea, este mai mult decât formarea sunetelor
corecte. Copiii trebuie să învețe de asemenea cum să
folosească un limbaj adecvat. Un bun comunicator are un
repertoriu de lucruri de spus care să se potrivescă
situațiilor particulare, în funcție de scopul cuvintelor
(funcție comunicativă): salut, protest, oferirea de
informații, cererea de atenție, cererea de informații, etc.
Un bun comunicator învață să folosească cuvintele și
funcțiile de comunicare care sunt adecvate în propria sa
cultură sau comunitate. De exemplu, în multe culturi, nu
este adecvat a te adresa profesorului cu „Hei, Jim”, ci cu
„Bună ziua, domnule Jones.”
27
Capitolul 5:
Gata cu grădinița! Acum ce?
În această secțiune dorim să oferim părinților câteva idei
pentru a-i ajuta în alegerea școlii. Înainte de vârsta
școlară, unii părinți au găsit deja o gradiniță specializată,
pre-școală, grup de joacă pentru copii sau un centru de
îngrijire zilnică. Cu toate acestea, alegerea structurii
academice, sociale sau de sprijin, cea mai potrivită pentru
un anumit copil, este adesea dificilă.
Alegerea unei grădiniţe
Pentru că am discutat deja opțiunile de comunicare
disponibile în capitolele privind limbajul preverbal și
dezvoltarea limbajului, acest capitol se va concentra
asupra luării deciziei legate de grădinița cea mai potrivită
pentru copilul dumneavoastră.
În funcție de domiciliu, părinții pot avea posibilitatea de a
alege între învățământul obișnuit și cel special pentru
copilul lor hipoacuzic. Grupurile speciale sau serviciile
oferite în cadrul școlilor obișnuite, care sunt destul de
obişnuite în Marea Britanie și SUA, s-ar putea să nu fie
disponibile în alte zone ale lumii. O altă opțiune ar fi
plasarea lui într-o școală specială pentru copiii cu
deficienţa auditive.
Programul „Picture Perfect Preschool” (Imaginează-ţi
grădinița perfectă), disponibil pe site-ul MED-EL, poate
ajuta părinții în alegerea unei variante educaţionale care
sa fie stimulativă pentru copilul lor, în special dacă aceștia
sunt în căutarea unei locații preșcolare de masă. Acesta
include o listă de întrebări pentru profesorii și
administratorii de la grădinița care ar putea fi luată în
calcul. În plus, acesta oferă îndrumare părinților în
observarea sălii de clasă și oferă consiliere cu privire la
situații specifice care ar putea sprijini mai bine copilul lor.
În cele din urmă, acesta oferă câteva sfaturi pentru
educatorii obișnuiți care ar putea să nu aibă experiență
anterioară cu integrarea în clasa lor a unui copil care este
surd.
28
Pentru a face o alegere bună a plasamentului preșcolar,
este important ca părinții să se uite la imaginea de
ansamblu și să ia în considerare toate posibilitățile
pentru copilul lor și pentru familie.
Este foarte important de știut că alegerea unei școli nu
este ceva ce se face doar o dată, ci o alegere care ar
trebui să fie reevaluată după necesităţi de-a lungul anilor.
Grădinițele obișnuite s-ar putea să nu fie disponibile sau
benefice pentru fiecare copil. Acest lucru este valabil mai
ales pentru copiii care sunt surzi și au probleme asociate.
Pentru ei, în funcție de ce servicii și programe speciale
sunt disponibile, acesta poate fi un plasament supra-
stimulator sau excesiv de provocator. Scopul este ca ei
să se simtă confortabil, să învețe informațiile de care au
nevoie (aceleași informații pe care copiii cu auz normal
trebuie să le învețe) și să fie fericiți social. Prin urmare,
este extrem de important ca orice dificultăți de învățare
suplimentare să fie identificate cât mai repede posibil,
mai ales atunci când copiii hipoacuzici planifică să
frecventeze o școală de masă. Acestea sunt decizii care
ar trebui luate în colaborare cu profesioniștii care
lucrează cu copilul dumneavoastră.
Zgomotul de fond din sala de clasă
Chiar și persoanele cu auz normal înțeleg mult mai greu
vorbirea în zgomot de fundal (de exemplu, la o petrecere),
când vorbitorul este departe (atunci când sunteți în
partea din spate a unui grup, încercând să înțelegeți
ghidul turistic) sau într-un mediu acustic defavorabil
(într-o catedrală). Dacă aveți deficiențe de auz, acest
lucru va interfera și mai mult și aparatele auditive sau IC
nu rezolvă complet această problemă. Aceste dispozitive
au de obicei un microfon care captează toate sunetele,
inclusiv zgomotul de fond și orice reverberație din
cameră.
 line,
Vizitați on
e-ul
pe websit
el.com,
www.med to
rog ra m u l “BRIDGE
p ”.
e r Co m m unication
bet t

Aceste sunete sunt apoi procesate de către aparatul
auditiv sau IC, iar elementele perturbatoare sunt, de
asemenea, integral sau parțial prelucrate și transmise.
În stabilirea școlii, aceste dificultăți de mediu sau
situaţionale pot fi rezolvate parțial prin modificările la
clasă pentru a ajuta la absorbția sunetului, cum ar fi
covoare, perdele sau jaluzele peste suprafața
reflectorizantă a ferestrelor. Draperiile de perete de pe
pereții mari reflectorizanți de sunet reduc de asemenea
interferența de zgomot. Un alt sprijin este utilizarea
sistemelor de amplificare suplimentare care pot fi
montate în întreaga clasă (prin difuzoare) sau individual
(prin intermediul echipamentului FM, sistemelor cu
infraroșu sau bobina de telefon). Pentru a utiliza aceste
sisteme, cadrele didactice trebuie să poarte un microfon
și un transmițător.
Dacă aveți probleme legate de mediul auditiv al clasei,
discutați cu audiologul copilului dvs. pentru sugestii.
Sperăm că aţi găsit această broşură „Micuţii ascultători”
ca fiind o resursă utilă de opțiuni de asistență și educație
disponibilă pentru copiii mici cu IC. Există multe resurse
disponibile pentru dumneavoastră ca părinte a unui copil
cu IC sau ca profesionist care lucrează cu copii mici cu IC.
Această broșură a fost menită să vă ofere o imagine de
ansamblu a unor informații și sugestii de bază pentru a
stimula dezvoltarea copilului dumneavoastră. Vă rugăm
să vizitați BRIDGE MED-EL, Programul de comunicare
mai bună online de pe www.medel.com sau contactați cel
mai apropiat birou MED-EL pentru asistență suplimentară
sau pentru a accesa alte materiale BRIDGE.

29
Referințe
Anderson, I., Weichbold, V., D’Haese, P., Szuchnik, J.,
Quevedo, M. S., Martin, J., et al. (2003). Cochlear
implantation in children under the age of two – What do
the outcomes show us? Int J Pediatr Otorhinolaryngol, 68,
425-431.
De Raeve, L. (2010).A longitudinal study on auditory
perception and speech intelligibility in deaf children
implanted younger than 18 months as compared to
children implanted at later ages. Otol Neurotol, 31 (8),
1261-1267.
De Raeve, L., Spaai, G., Huysmans, E., de Gooijer, K.,
Bammens, M., Croux, E., & Tuyls, L. (2008). Begeleiden
van jonge dove kinderen met een cochleair implantaat:
informatie en tips voor ouders en begeleiders. Koninklijk
Instituut voor Doven en Spraakgestoorden (KIDS), Hasselt
(B) – Nederlandse Stichting voor het Dove en
Slechthorende Kind (NSDSK), Amsterdam (NL) –
Onafhankelijk Informatiecentrum over Cochleaire
Implantatie (ONICI), Zonhoven (B).
Erber, N. P., & Alencewicz, C. N. (1976). Audiologic
evaluation of deaf children. J Speech Hear Dis, 41,
256-267.
Francis, H., Koch, M., Wyatt, J., & Niparko, J. (1999).
Trends in educational placement and cost-benefit
considerations in children with cochlear implants. Arch
Otolaryngol Head Neck Surg, 125, 499-505.
Geers, A., & Brenner, C. (2003). Background and
educational characteristics of prelingually deaf children
implanted by five years of age. EarHear, 24, 2S-14S.
30
Geers, A., Moog, J., Biedenstein, J., Brenner, C., & Hayes,
H. (2009). Spoken language scores of children using
cochlear implants compared to normal hearing age-mates
at school entry. J Deaf Stud Deaf Educ, 1, 1-15.
Geers, A., Nichols, J. G., & Sedey, A. L. (2003).
Language skills of children with early cochlear
implantation. Ear Hear, 24, 46S-58S.
Hayes, H., Geers, A., Treiman, R., & Moog, J. (2009).
Receptive vocabulary development in deaf children with
cochlear implants: achievement in an intensive auditory-
oral educational setting. Ear Hear, 26, 132-164.
Kirk, K. I., Miyamoto, R. T., Lento, C. L., Ying, E., O’Neill, T.,
Fears, B. (2002). Effects of age at implantation in young
children. Ann Otol Rhinol Laryngol, 111, 69-73.
Manolson, Ward, and Dodington, (1995). You Make The
Difference. Parent Guidebook. Retrieved from:
http://www.hanen.org/web/Portals/0/YMTDBROCHURE.pdf.
May-Mederake B. Kuehn H. Vogel A. Keilmann A. Bohnert
A. Mueller S. Witt G. Neumann K. Hey C. Stroele A.
Streitberger C. Carnio S. Zorowka P. Nekahm-Heis D.
Esser-Leyding B. Brachmaier J. Coninx F. (2010) Evaluation
of auditory development in infants and toddlers who
received cochlear implants under the age of 24 months
with the LittlEARS® Auditory Questionnaire. In J Pediatr
Otorhinolaryngol.
Nicholas, J., & Geers, A. (2007). Will they catch up? The
role of age at cochlear implantation in the spoken
language development of children with severe-profound
hearing loss. J Speech Lang Hear Res, 50, 1048-1062.
Nikopoulos, T., O´Donoghue, G., Archbold, S. (1999).
Age at implantation: its importance in pediatric cochlear
implantation. Laryngoscope, 109(4), 595-599.
Osberger, M. (1997). Cochlear implantation in children
under the age of two years: candidacy considerations.
Otolaryngol Head Neck Surg, 117, 145-149.
Osberger, M., Zimmerman-Phillips, S., & Koch, D. B.
(2002). Cochlear implant candidacy and performance
trends in children. Ann Otol Rhinol Laryngol, 111, 62-65.
Sharma, A., Dorman, M., Spahr, A., & Todd, N. W. (2002).
Early cochlear implantation in children allows normal
development of central auditory pathways. Ann Otol
Rhinol Larnygol, 111, 38-41.
Sharma, A., Dorman, M. & Kral, A. (2005). The influence
of a sensitive period on central auditory development in
children with unilateral and bilateral cochlear implants.
Hear Res, 203, 134-143.
Sharma, A., Dorman, M. F., Kral, A. (2005). The influence
of a sensitivity period on central auditory development in
children with unilateral and bilateral cochlear implants.
Hear Res, 203, 134-143.
Svirsky, M., Su-Wooi, T., & Neuburger, H. (2004).
Development of language and speech perception in
congenitally, profoundly deaf children as a function of age
at cochlear implantation. Audiol Neurootol, 9, 224-233.
Tait M., Nikolopoulos T., Archbold, S., & O’Donoghue,
G. (2001). Video analysis of preverbal communication
behaviours: use and reliability. Deafness & Education In,
3(1), 38-43.
31
MED-EL GmbH Niederlassung Wien MED-EL UK Head Office MED-EL China Office
office@at.medel.com office@medel.co.uk office@medel.net.cn

MED-EL Deutschland GmbH MED-EL UK London Office MED-EL Thailand

office@medel.de office@medel.co.uk office@th.medel.com

MED-EL Deutschland GmbH MED-EL Corporation, USA MED-EL Malaysia

Büro Berlin implants@medelus.com office@my.medel.com
office-berlin@medel.de
MED-EL Latino America S.R.L. MED-EL Singapore
MED-EL Deutschland GmbH medel@ar.medel.com office@sg.medel.com
Office Helsinki
office@fi.medel.com MED-EL Colombia S.A.S. MED-EL Indonesia
Office-Colombia@medel.com office@id.medel.com
MED-EL Unità Locale Italiana
ufficio.italia@medel.com MED-EL Mexico MED-EL Korea
Office-Mexico@medel.com office@kr.medel.com
VIBRANT MED-EL
Hearing Technology France MED-EL Middle East FZE MED-EL Vietnam
office@fr.medel.com office@ae.medel.com office@vn.medel.com

MED-EL BE MED-EL India Private Ltd MED-EL Japan Co., Ltd

office@be.medel.com implants@medel.in info@medel.co.jp

MED-EL GmbH Sucursal España MED-EL Hong Kong MED-EL Liaison Office Australasia
office@es.medel.com Asia Pacific Headquarters office@au.medel.com
office@hk.medel.com
MED-EL GmbH Sucursal em Portugal
office@pt.medel.com MED-EL Philippines HQ
MED-EL UK Ltd office@ph.medel.com

MED-EL Medical Electronics

Fürstenweg 77a┃6020 Innsbruck, Austria┃office@medel.com medel.com
24163 2.0

32