26 NOEMBRIE 1932

Brawls
Cincinat

4 - 5
CINCINAT PAVELESCU

M O N I T O R U L OFICIAL. Ş l I M P R I M E R I I L E STATUI-li
IMPRIMERIA CENTRALĂ

- • APARE ÎN FIECARE LUNA LA BRAŞOV

 CERCUL REVISTEI „ B R A Ş O V U L LITERAR"
CINCINAT PAVELESCU (preşedinte), ATANASIE BĂLĂCESCU, C. BOBESCU,
B R A N - LEMENY, ION FOCŞENEANU, EUGEN JEBELEANU, AUREL MUREŞIANU,
MARIA BAIULESCU, ECATERINA-PITIŞ, VICTOR RATH, PĂRINTELE PIZO,
Z Ă R N E Ş T I Ş l P E T R U I. T E O D O R E S C U

ABONAMENTE :
pentru particulari Lei 200
în ţ a r ă : J
pentru instituţii „ 400
în s t r ă i n ă t a t e „ 400

IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIH

CUPRINSUL!

Nichifor Crainic . Cincinat Pavelescu a îm­ N. Crevedia Epigramistul

plinit 60 de ani Petru I. Tcodorescu . Trubadurul
Ion Focşeneanu . Lirica lui Cincinat Pave­ D. Nanu Lui Cincinat
lescu Horia Oprescu . . . . Trubadurul de 60 de ani
N. Crevedia Cincinat Pavelescu are 6.0
Toma Vlădescu . Poetul
de ani
I. Al. Bran-Lemeny Cincinat Pavelescu şi epi­
Aurel Marin . . . . . Omagiu tânăr
grama
* Poeziile cele mai reprezen­
D. Ciurezu Cărţi, flori, femei
tative ale lui Cincinat
Petronius . Cincinat Pavelescu n'are * Note, informaţiuni, biblio­
şasezeci de ani ! grafie

RECENZII : „Glasul Apelor" (I. Gr. Perieţeanu) de Cincinat Pavelescu şi Copilul cu trei degete de aur
(M. Dragomirescu) de Ion Focşeneanu.

T o a t e manuscrisele trimise revistei vor fi adresate — Rugăm insistent toate revistele şi ziarele din
d-lui Ion Focşeneanu, strada Roşiorilor Nr. 19, Bra­ ţară, a răspunde schimbului nostru. N e vor ajuta
şov. Autorii manuscriselor admise spre publicare vor
astfel la munca de cunoaştere şi informaţie artistică
fi anunţaţi în cel mult trei săptămâni dela primirea
pe care am început-o în acest ţinut.
lor. Cele nepublicabile se ard. Revista însă îşi face o
datorie de a încunoştiinţa, că nu va putea recom­ — T o a t e cărţile şi revistele primite la redacţie
pensa deocamdată decât într'o foarte mică măsură vor fi amintite la Bibliografie sau recenzate, în ordi­
pe d-nii colaboratori deoarece este abia la început, nea primirii lor şi în limita spaţiului de care dis­
în orice caz, se va ţine totdeauna seama de situaţia punem.
materială a autorului.

Redacţia şi Administraţia: Strada Roşiorilor Nr. 19, Braşov

 Braşovul Literar

Cincinat Pavelescu
a împlinit ş a s e z e c i de ani

Generaţia noastră, care şi-a făcut educaţia literară înainte de războiu, a acordat un credit larg
poeţilor. I-a iubit mult şi i-a criticat puţin. A ştiut să primească dela fiecare ce-i putea dărui mai
bun. Poezia, ori de unde venea, era crâmpeiu din cer. Intre noi şi Cincinat Pavelescu, sexagenarul
de azi, sta o distanţă de douzeci de ani. Noi am respectat-o delectându-ne cu serenadele, liedurile,
fabulele şi epigramele lui. Când venea să ne citească la şezătorii» duminicale ale Universităţii bucu-
reştene, unde poeţii erau oaspeţii cei mai aplaudaţi, Cincinat era senzaţia zilei. Ştia să ne îndu­
ioşeze cu lirismul galant al unui cântec şi să ne înveselească imediat cu fulgerul surprinzător
al unei epigrame.
Noi, Universitatea de atunci, eram sămănătorişti. Ne închinam altor idoli decât el. Dar Cincinat
ne plăcea tocmai fiindcă venea din altă lume. Verva lui care contrasta cu celebra-i chelie precoce,
versul lui care concorda cu înfăţişarea-i de-o ireproşabilă eleganţă, coborau între noi din salonul
boieresc pe care socialmente îl uram, dar afinităţile culturii franceze ne făceau să-1 acceptăm în
literatură. Cincinat era poet de spirit în sensul franţuzescului esprit. Prin aceasta, el era trubadurul
galant al clasei dominante din care făcea oarecum parte ca fiu de latifundiar, dar totdeodată versu­
rile lui le spunea pe dinafară golănimea universitară. Nu ştiu ce sugestii de aristrocraţie inaccesibilă
se desfăceau din poezia lui, amabilă fără să fie ieftină, muzicală fără să renunţe la naturaleţă.
Pentru generaţia de azi, care dansează tango şi-i cântă romanţele „Pentru ochii tăi cei dulci"
şi „Iţi mai aduci aminte, doamnă ?" fără să ştie cine le-a scris, am impresia că Cincinat e un necu­
noscut. El a fost poetul faimos al unei clase dominante care s'a prăbuşit. In locul ei, democraţia a
ridicat pe culme mitocani cari abia pot să-şi înoade cravata, de-o impenetrabilă opacitate pentru
lucrurile spiritului. Dacă latifundiarii de altădată aveau saloane pentru poezie, latifundiarii de azi
ai votului universal n'au decât antecamere pentru cişmele agenţilor electorali. In locul spiritului ei
gustă pastrama injuriei ; în locul madrigalului pamfletul trivial şi masiv, pe măsura noilor mora­
vuri. Altă lume. Viguroasă, dar barbară. Delicateţa lui Cincinat Pavelescu supravieţuieşte izolată şi
în dezacord cu această lume nouă.
Dar antologia românească are o pagină în plus prin poezia lui care plânge cu un ochiu şi râde
cu cellalt. Cincinat e un suspin liric dublat de o ironie ghimpoasă. Dublat, dar nu amestecat. Heine,
B R A Ş O V U L L I T E R A R lllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll

al cărui nume îl recheamă unele laturi din personalitatea liricului nostru, e un echivoc : oftează parcă
înnadins ca să-şi batjocorească oîtatul. Cincinat suspină în lied, iar când vrea să înţepe scrie
epigrame.
Personal l-am cunoscut abia după războiu. Ce om şlefuit şi trufaş şi inaccesibil; de aproape e
pâinea lui Dumnezeu. Nimănui nu i se potriveşte acest cuvânt profund creştin al poporului nostru
ca lui Cincinat : pâinea lui Dumnezeu. Un liric care nu e egocentric, un epigramist care nu e orgolios.
Despre poezia lui îţi vorbeşte ca despre un limbaj propriu şi firesc care, fără să te ridice, nu te
scoboară. El a păstrat până la 60 de ani candoarea artei care a fost odată jocul copilăresc al omenirii.
Iţi spune un vers nu ca să-1 lauzi, ci ca să-ţi facă plăcere. Nu e acesta destinul iniţial al oricărei
arte — de a sluji bucurii altora ? Dacă orgoliul modernilor a corupt acest destin, Cincinat a rămas,
prin substanţa unui suflet candid, la concepţia risipei de sine întru bucuria semenilor.
Şi omul e tot ca artistul. Aş putea să jur că Cincinat n'a făcut nimănui niciun rău. E incapabil.
Dar e capabil să-şi dea totul pentru a mângâia, discret, o suferinţă. Căci poetul acesta care a făcut
figură de dandy e un creştin adevărat. Nu teologal, ci uman. Un exemplar tipic de creştinism
românesc, fără patos exterior, ascuns sub aparenţe, fiindcă e substanţial, crescut odată cu acest
popor, prin două mii de ani.
Odată, întâlnindu-1 în ajunul încununării lui cu premiul naţional:
— Ştii că te vor premia ? îl vestesc eu.
— Dacă mă premiază, cu suta de mii repar cavoul părinţilor mei. E un gând care mă urmă­
reşte de mult.
Altădată, intrând în cămăruţa Iui de hotel, pe masă un mare buchet de flori.
— Pentru cine-1 pregăteşti? îl întrebai eu din coada ochiului.
— Uită-te în perete, deasupra lui : e potretul mamei. I-au plăcut florile. Dimineaţa înainte de
a intra în tribunal, mă duc la piaţă şi-i aduc.
Lângă flori, o carte veche de rugăciuni. Eu nu mă culc până nu mă rog pentru toţi prietenii
si binefăcătorii mei.
Pe un om ca Cincinat nu poţi să nu-1 iubeşti. Din toate amintirile întâilor ani de poezie, din
toate impresiile prieteniei de azi smulgem cuvântul sărbătoresc.
— Să trăieşti, Cincinat !
NICHIFOR CRAINIC
 gWIIIIIIIIIIIIIM
Lirica lui Cincinat
Poezia a oscilat totdeauna între moment şi eternitate,
între o realitate geografică şi neant. Fiind de esenţa fluide­
lor nobile, n'a p u t u t fi prinsă niciodată în formule definitive.
Dela Plato până la Bergson, filtrând prin toată gama gân­
dirii omeneşti, poezia a fost rând-pe-rând închisă în tipare
ademenitoare, care însă, la prima spărtură făcută de un în­
drăzneţ sau de un imprudent, şi-a reluat libertatea de fluid
insesizabil inteligenţii, continuând misterioasa-i sinusoidă
între clipă şi veşnicie.
Dacă dealungul volutelor ei aeriene, poezia nu se ştie
unde şi dacă moare, există totuşi un loc, un moment, o con­
tingenţă, la încrucişarea cărora a fost creată. In lunecările
ei peste veacuri, opera poetică îşi poartă în sâmbure, re­
flexele acestui răscruciu, precum mărgăritarul, bobul de
nisip şi cochilia pierdută în deşert, cântecul abisic al ocea­
nului.
Poezia'nu peregrinează ca un ecou, fără strigăt ; ea este
rezultatul unui sbor iniţial, izbit de panoul sufletului co­
lectiv din acel timp şi reflectat apoi, din generaţie în gene­
raţie — ca de oglinzi conjugate — mai desluşit sau mai
şters, după adâncimea şi claritatea oglinzii şi în măsura în
care sigiliul fatal al naşterii, o stăpâneşte.
De aceea, criticul serios şi obiectiv, criticul gelos că alături
de sufletul său seismografic, străjueşte balanţa cu care se
poate cântări eterul, nu s'a pronunţat niciodată cu uşurinţă
asupra unei opere poetice. A vorbi despre poezie însemnează
a oficia la un altar. Dar aceasta cere toate lepădările de Sa­
tana. Kenunţări posibile mai ales aiurea, în F r a n ţ a dacă
vreţi, unde un Mallarmé a înţeles şi iubit poezia lui Mistral,
cu aceeaşi căldură cu care în me de Rome, predica o poezie
pură, sintetică şi supra-umană, între Gustave Kahn şi Jules
Laforgue.
* social şi patriotic, crearea unei ideologii care trebuia să fie
* *
La noi însă, unde «şcoalele» se înfiripează din ecoul tri­
steţilor cu care sunt îngropate pe malurile Seinei şi Tibrului,
unde «ideologia» intransigentă a maestrului, dar mai ales a
discipolilor, se reduce în majoritatea cazurilor la o sărmană
preocupare de sgomot şi publicitate, lucrul este atât de greu,
încât — cu excepţia onorabilă a d-lui M. Dragomirescu şi
într'o măsură a regretatului Chendi — poeţi ca Gregorian,
Anghel şi Cincinat Pavelescu, sunt cu totul necunoscuţi din
punct de vedere critic.
S'ar părea un paradox şi totuşi este adevărul simplu şi
trist : Poezia lui Cincinat Pavelescu, pe care întreaga inte­
lectualitate a României-Mici o purta în suflet şi pe buze,
care nu mai era un secret nici pentru marele public ; poezia
aceasta pentru care, prieteni, admiratori, editor, risipiseră
o întreagă retorică, spre a o prinde în cuibul imaculat al
B R A Ş O V U L L I T E R A R
Pavelescu
de Ion Focşeneanu
hârtiei, a fost foarte puţin cercetată de critica din acea
vreme (1911) şi de cea de mai târziu.
Este adevărat că maestrul îşi făurise gloria singur ; că
peregrinând dealungul ţării pecare o cunoştea şi iubea cu
flacăra sângelui său albastru, îşi cântase pretutindeni poezia
ca un alter Bertrand de Born. Dar pe cât a fost de iubit, pe
cât a părut de răsfăţat, Cincinat Pavelescu a fost poetul
care a compus în tăcere.
Poemele lui au crescut ca nuferii pe balta îmbrăţişată de
sălcii. Floarea asta rară nu s'a oferit nimănui, dar au cu­
les-o toţi plutaşii, pe care un ideal sau o dragoste îi abătuse
din şuvoiul turbure al pragmatismului cotidian.
Cincinat Pavelescu n'a stăruit niciodată să se scrie despre
el : nici la gazetă, nici la revistă şi cu atât mai puţin la vo­
lum. N'a făcut parte din niciun cenaclu sau şcoală. N'a fost
nici maestru, nici învăţăcel. S'a alăturat totdeauna acolo
unde domnea arta adevărată şi scânteia spiritul, unde pre­
zida nobleţea şi dezinteresarea. Lirica lui, a putut rămâne
astfel una din cele mai originale, mai fluide şi mai sincere,
d e h marele Eminescu şi până astăzi. Pe cât a fost de
aproape de palatele de marmoră şi de zeii zilei, pe a t â t a
fost de retras şi de timid faţă de stăpânii tiparului şi de
împărţitorii de glorie. Deaceea fruntea lui Cincinat n'a fost
încă încununată cu laur, ci doar cu florile de câmp, pe care
o «iubită» sau un «visător» le-au cules drumului pe care
trubadurul a trecut cântând în amurguri poleite sau în nopţi
cu luceferi.
**
Poezia lui Cincinat Pavelescu se afirmă la început de
secol şi într'un moment de tumultuoasă efervescenţă poli­
tică, socială şi economică. Se încerca, dintr'un imperativ
puterea realizatoare a visurilor noastre milenare şi a orien­
tărilor noastre de viitor : Sămănătorismul,
Era fatal, ca pe lângă celelalte forţe elementare, să fie
aservită cauzei şi plăpânda noastră literatură.
Dacă dinamismul şi frumuseţea ideii, cuprinseseră atunci
într'un entusiasm cald şi nestăvilit marea majoritate a in­
telectualităţii româneşti, dacă mai târziu, rezultatele acestei
ideologii s'au dovedit măreţe, nu este mai puţin adevărat
că Sămănătorismul şi mai ales începuturile lui, au produs
un moment de turburare şi de criză în evoluţia literaturii
noastre. Romanul legat de contingenţe mai reale, s'a a d a p t a t
uşor. Poezia însă, înflorind în sfere mai superioare, când a
fost transplantată în huma nouei ideologii utilitariste, a în­
ceput să tânjească, precum acele primate, ridicate de sub
raza dreaptă şi arzătoare a Capricornului şi aduse să moară
de ftizie în ceţurile Europei nordice.
B R A Ş O V U L L I T E R A R llllllllllllllililIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIM

Şi tot atunci, când bătrâneţea Junimei se făcuse greoaie, Dumnezeul-substanţă este în noi şi în toate. Vieaţă şi
iar întemeietorii ei nu mai făceau decât politică ; când Vla- moarte, dureri şi bucurii, inteligenţă şi energie, nu sunt
huţă îşi trăia tragismul artistic în lupta dintre sine şi vraja toate decât formele alotropice ale aceleiaşi fiinţe supreme şi
haşişului eminescian ; când cruzimea vremii risipise ca pu­ universale, segmentată la infinit, ca o ninsoare veşnică prin
ful păpădiei, poeziile dulci ale lui Theodor Şerbănescu ; şi spaţiul fără hotare.
când în fine, în faţa lui Coşbuc şi Iosif, coborîţi direct din Iată ideea care, topită într'un pesimism calm şi sincer sub
şezătorile Ardealului, Macedonschi nu putuse fura Olim- văpaia transfigurantă a unor imagini neasemuite şi în forma
pului decât o flacără îngheţată, apare în lumină lirica lui l unui vers cu sonorităţi de mandolină medievală, constitue
Cincinat Pavelescu. ! elementul generator al liricei lui Cincinat Pavelescu.
Ea î m p r u m u t ă simbolismului dogmatic şi rece al lui Ma- \ Panteismul său însă nu este unitar. El oscilează între
eedonsclii. căldura şi exuberanţa unui romantism trubadu- materialismul panteismului antic :
rese, ridicându-se astfel pe linia înaltă a Parnasului nostru
ca întemeietor şi reprezentant de seamă alături de Di nutrie Şi voi, în pripă
Angliei. Cu Cincinat, poezia nesămănătoristă siluită o clipă Sorbind mirosul primăverii.
de Macedonschi. care încercase să lege lirica romantică a lui Din vântul care mişcă merii
Eminescu cu «simbolismul)) său, îşi reia frecvenţa ei firească, Înfloriţi,
trecând prin parnasianismul distilat din Sufletul grădinii la Veţi bănui într'o aripă
poezia simbolistă a d-lor : Ion Minulescu, N. Davidescu, Al. De pasărea ce trece
Stainatid şi G. Bacovia. Ca un fior,
Cea mai tipică poemă a lui Cincinat, în care romantismul in umbra unui H O C .
apus, e sublimat totuşi într'o nouă formulă de artă. este ìn picul rar de ploae rece,
Nocturna, impresionant exemplar şi din punct de vedere al in vânt când mişcă trandafirii
realizării estetice : i Că morţii voştri din mormânt
Sunt : apă, umbră, floare, vânt !
Parcă bătăi de aripi albe tăcerea nopţii o frământă, (Panteism)
E ca o muzică ce-adoarme departe moartea unor crini, ]
sau :
Or tu, Ofelie-necală, în pacea undelor suspini, \
1
Şi vântul care plânge n sălcii e poate glasul tău ce cântă. Ia această came, moarte,
Lucrami, visuri şi argilă.
Dela marele Eminescu şi până în 1902, când poetul com­
Şi prefă-o în ţărână
pune această poemă la Parepa (o moşie a mătuşei sale),
Fără formă, dar fertilă
restrânsă noastră opinie publică şi literară, nu mai fusese
Pierde-o'n totul tău himeric
înfiorată de versuri ca acestea, în care perfecţiunea formei să
Şi sub tremurul de astre,
înmănuncheze atât de armonios sufletul artistului şi sufle­
Din nimicu-i, fă să crească
tul sublim al lucrurilor. Surprins într'o noapte lunară şi i
Visul florilor albastre
pustie de misticismul ancestral din porţile Orientului, poetul ;
( M oarlea )
reuşeşte să creeze, dincolo de sămănătorismul neformulat :
încă, al lui Coşbuc şi Iosif, o poezie nouă şi puternic origi- ! şi între panteismul spinozian determinist şi intelectualii din
nală, o poezie care marca şi o vădită tendinţă de moderni­ Impresii de Toamnă :
zare a formei şi faţă de care, în fine, eminescianismul, nu mai
putea fi amintit decât ca element de ierarhizare. J Ştii oare ce duioasă şi tristă mângâiere
E ordinea eternă, pe care-o 'ntrezărim
Cu tot parnasianismul său şi cu toate peregrinările-i arti­
In frunza care naşte si'n frunza care piere ?
stice prin F r a n ţ a , Cincinat nu s'a eliberat decât târziu de
misticismul latent pe care l-am amintit şi mai ales de acea şi din Legile eterne :
credinţă lipsită de patetism, senină şi calmă ca în micile
E calm doar înţeleptul. Doar El din norul ceţei
poeme ale lui Ştefan George, pe care o găsim în : Seară tur­
Privirea liniştită pe valuri şi-o aşterne,
bure, Ultima verba, Cristos a înviat. Legile eterne...
Ştiind că peste oameni, pe gând, pe clipa vieţei
Dacă sângele lui de boier şi marea sa dragoste pentru pă­
Se lasă pacea largă a legilor eterne.
rinţi, nu-i permitea să renunţe cu uşurinţă la reminiscenţe
care-i treceau prin lumina clar-obscură a subconştientului Poate această oscilaţie şi atmosfera acea de fluiditate, în
ca imaginile eterice ale unor parfumuri învechite, marele său care forma scapă simţurilor, iar lumina atenţiei diluează ful­
talent şi impresionanta sa cultură, puse în slujba unui lu­ gerul, a făcut pe mulţi din cronicarii vremii şi pe alţii de
minos ideal artistic — îl ajută să alunece spre formule supe­ mai târziu, să caracterizeze poezia maestrului Cincinat, ca
rioare, creiând câteva din cele mai frumoase poeme panteiste lipsită de ideologie şi să acuze pe artist că nu este un „cuge­
ale literaturii noastre. tător".
M IIIIIIIIIM
Este adevărat, Cincinat n'a filosofai în poemele lui ; dar
în evoluţia spre purismul total al poeziei lirice, tocmai acesta
este marele său merit. Cincinat n'a fost un cugetător în în­
ţelesul rigid şi sec al cuvântului, el însă a a v u t o filosofie
de atitudine şi de atmosferă, o filosofie lipsită de patetism şi
de morgă, desprinzându-se din fiecare poemă a lui, ca parfu­
mul după fiecare floare.
Mai mult, atitudinea aceasta, în faţa vieţii şi a proble­
melor ei din punct de vedere metafizic, se coboară uneori
până la nivelul unor preocupări de ordin etic şi social.
Bineînţeles că poetul îşi păstrează mereu seninătatea cla­
sicismului antic, ferindn-se de tot ceeace este retorism şi vul­
garitate şi realizându-şi ideea printr'o sumară şi dureroasă
ironie ca în Corbii, printr'o imagine simbolică ca în Artist,
printr'o viziune sugrumată de o crudă melancolie ca în
Impresii de Toamnă :
Trosneşte câte-o cracă şi'n umbră cade moartă,
Săracul o să aibă la iarnă uscături :
Natura se'ngrijeşte cu milă d'a lui soartă.
Cincinat n'a compus un vers, o strofă sau o poemă pen­
tru a spune ceva. El a fost coarda pe care s'au împreunat
atingerile unor degete ireale, după o lege sau după o fatali­
tate. Conştiinţa sa a tremurat ca o apă sub boarea amur­
gului, numai la aceste adieri şi numai pentru ele, cristali­
zând ca o agată în jurul celebrului vers al olimpianului
Goethe :
Ich singe wie der Fogel singt
Citind cronica timpului, scrisă, când de prieteni mari.
când de duşmani mărunţi ; „recitind-o"' pe cea de azi. căci
nu-i decât cea veche cu o octavă mai sus sau mai jos, după
cum ,,criticul" e tenor sau bas, spiritul se simte străpuns
mereu de acelaşi obsedant fanion, de care a fost spânzurată
toată opera lui Cincinat Pavelescu : Optimismul.
Optimismul acesta a variat după împrejurări, tempera­
mente şi culturi, trecând prin toată gama nuanţărilor posi­
bile. A fost sincer, cald, erotic, tineresc, horaţian, sănătos —
ca în cele din urmă să devie, spre dezolarea noastră şi a tu­
turor — un optimism robust, adică ceva diluat, decolorat şi
burghez.
Aşa este, dacă Maestrul ar fi scris numai Primăvară şi
numai acel grup, de mici armonii, pe care le-a intitulat
Romanţe şi cantilene, armonii pe care poetul le-a cântat
compunându-le.
In iarba verde stau lungit...
Miroase aerul a floare ;
O toropeală-adormitoare
Mă j'ură''met. Sunt fericit !
(Primăvară)
Sunt fericit ! — iată sâmburile, în jurul căruia a pola­
rizat, tot ceeace s'a scris despre lirica Maestrului, timp de
B R A Ş O V U L . L I T E R A R
trei decenii. Parcurgând acel nesfârşit şir de platitudini
variind pe aceeaşi temă, ai impresia că toată lumea s'a îm­
piedecat de această expresie „nefericită", ca altădată de le­
gendara piatră a isteţului Esop.
Cum neaua'ncepe să s'aştearnă,
Mi-e frig în suflet, nu ştiu ce-am
Zadarnic te mai cat la geană
Azi e iarnă I
S'a 'ntunecat a toamnei ceaţă
Pe strune mâinile-mi îngheaţă
N'o să mă vezi de azi 'nainte
Cu flori în păr şi în cuvinte,
Căci, vai balconul ţie'nflorit
Cu reci podoabe de zăpadă
Şi'n noaptea care stă să cadă
Tu ai uitat că m'ai iubit
Şi neaua'ncepe să s'aştearnă,
întâi mai rar, şi-apoi mereu
Ca pe balcon, şi'n părul meu,...
Plângi, suflete !... E iarnă !
l a t ă sfârşitul Serenadei, scăzând într'o singulară şi tristă
melancolie, ca pâlpâirea unei flăcări care se duce sau ca un
final de corn peste agonia pădurii. Opera aceasta care este
cea mai frumoasă realizare a Maestrului, rămâne şi cea mai
reprezentativă din toate poemele sale. Două generaţii au
purtat-o pe buze şi în suflet ca pe un talisman. In ea găsim
tot sufletul cântăreţului stingher, tot sensul neîmplinit al
vieţii sale, tot idealul său de artă şi de iubire, în ninsoarea
şi în noaptea care se aşterne mereu.
Mai putem vorbi după citirea Serenadei, de un optimism,
sănătos, robust; mai putem vorbi măcar de optimism?
Ca şi în atitudinea sa ideologică, nici sensibilitatea lui
Cincinat, nu poate fi strânsă într'o formulă strâmtă şi defi­
nitivă. Marele său lirism, susţinut şi antrenat de bogatele
efluvii de vieaţă care-i curgeau în jur, 1-a făcut să alunece
adesea peste hotarele sufletului său şi sa creeze poezii de
extremă ca Primăvara şi Corbii:
Şi-aş vrea—pentru—a scăpa de vieala
Sugrumătoare a cetăţii, —
Să deviu regele ruinei
Al păcii şi al singurătăţii.
( Corbii)
Fondul lui sufletesc însă, pe care 1-a sensibilizat în cele
mai de seamă opere ale sale (Serenadă, Necunoscutei, Cele
trei năluci şi chiar în Farniente) este învăluit într'un pesi­
mism sobru şi resemnat, fără lamentări, fără izbucniri,
fără blasfeme. Este pesimismul omului de spirit—care-cum,
fericit i-a spus-o un amic—râde cu un ochiu şi plânge cu
celălalt. Este pesimismul omului dăruit cu acea medievală
nobleţă a artei, care nu se poate coborî după piedestalul tă­
cerii sale ca să-şi agite în faţa maselor, rănile, peste care
B R A Ş O V U L . L I T E R A R IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIN

prefără să arunce cu un gest de amară ironie, vălul senină­ după cum trecând prin proecţiunea simplă liniară din:
tăţii.
Dar dacă vrei să mă desmierzi,
Dar nu mă plâng că ri am murit. Mai fă odată să mă scalde
Şi nu ştiu dac'am suferit Priviri din ochii tăi cei verzi
(Farniente) Ca două mistice smaralde.
(Frumoasa mea...)
sau în Cele trei năluci :
se coboară până la acest cast şi naiv tablou heinian :
Şi cea din urmă, albă ca o moartă
Plecând din prag s'a'ntors... par'că zâmbea Iubita mea e moartă
Sunt singur. Plouă. Vântul geme'n poartă Şi'n păr cu'n trandafir,
—Nălucă-ai fost şi tu iubirea mea ! Încet, încet, o poartă,
Un dric spre cimitir.
Iată toată esenţa afectivităţii Maestrului Cincinat : durerea ( Cantilenă)
fără vindecare şi fără balsam, dar singură şi spusă şoptit, *
* *
ca o fâlfâire de aripă în noapte, senin ca o lacrimă oprită în
Cea mai mare eroare însă, a celor care au încercat să ca­
geana unui copil, simplu, atât de sguduitor de simplu :
racterizeze poezia lui Cincinat Pavelescu, s'a făcut pe tema
erotismului său.
— Nălucă-ai fost şi tu iubirea mea!
Aminteam la început, că un adevărat critic nu se va
* pronunţa niciodată cu uşurinţă asupra unei întregi opere
* * poetice. Nu se poate scrie despre poezie ; în tren, la cafenea
sau pe colţul unui birou de redacţie, în răgazul dintre un
Intr'adevăr dincolo de caracteristicile Parnasului, relevate
articol politic şi un reportaj economic, oricât de mare ar fi
în poezia Maestrului, imaginea sa este de o simplicitate ui­
cultura, pregătirea profesională şi talentul celui care scrie.
mitoare şi totuşi de un plasticism transfigurant. Nicăeri înflo­
Improvizaţiile critice ale lui Chendi—pe care singur le-a
rire sau arabesc. O stea sau o floare care se scutură, o adiere
numit Efemeride—sunt tot atât de nenorocite ca şi acele ale
care mişcă merii înfloriţi, un văl care cade sau un final de
unui Caion, sau ale altui cronicar al timpului, de care nu
chitară în noapte, iată imaginile care i-au colorat în două,
se mai vorbeşte, şi nu se va mai vorbi niciodată.
trei tonuri, arta lui nobilă şi aristocratică şi totuşi a t â t de
Pentru ca să seri despre poezie, trebue s'o ai în suflet prin
gustată de mare public. Simplicitatea aceasta pe care în mi­
ce are ea mai caracteristic şi mai emotiv, şi mai ales prin
cile lui cântece de două strofe, o împinge pană la naivitate,
acel suflu interior, nelămurit, turburător, insesizabil, dar
ni-1 redă pe Maestru ca pe un «Heine» al nostru, plin de
generator de rezonanţe, care izbind sufletele receptive,
prospeţime şi originalitate, un «Heine» însă, care nu 1-a
produc ecouri ce ocolesc multă vreme în eul nostru artistic—
citit niciodată pe Heinrich Heine, în original.
din ce în ce mai slab ca intensitate, dar mai turburător—ca
ecourile acelor gonguri orientale, care cu ultima lor vibraţie
Iar în părul tău cel blond
înfloresc o lacrimă în ochii străinului.
Caldul soare vagabond
Poate că muzica poeziei pavelesciene a ameţit şi poate că
Raza vrând să-şi poleiască,
au mai fost şi alte motive —, ce pomenite, ar întrista ziua
Sa'ncurcat în adevăr,
aceasta aniversară — care au condus la «optimismul robust»
Şi'n zadar vrea să ghicească
ca şi la «erotismul» poeziilor lui Cincinat Pavelescu.
In al buclelor tesaur,
Este adevărat, majoritatea acestora conţin sub o formă sau
Care-i raza lui de aur
alta : iubirea, dorinţa, divinizarea femeii—sexul niciodată—
Care-i firul tău de păr !
dar toate acestea sunt desprinse oarecum de realitate ; sunt
(Serenadă) ridicate pe un plan în care amorul apare ca o species aeterin-
tas :
Dela imaginea aceasta vizuală, concretă şi oarecum lipsită
Sunt ochi în care amintirea
de complexitate, dar- înfiorată de un suflu genial ridicat din
Iubirii ce i-a chinuit,
adâncurile cele mai de preţ, Maestrul Cincinat se înalţă uşor
In globul lor cel mărginit
spre imaginea auditivă-vizuală, mai abstractă şi mai com­
A scăpărat nemărginirea.
plexă din Intimă :
(Poema ochilor)
Ţi-aduci aminte iar de seara Nimic din erotismul eminescian din Călin, Pajul Cupidon
Şi-amur gu-acela violet, sau Kamadeva.
Când toamna şi-acorda încet Chiar în poeziile cu un cadru şi o atmosferă mai terestră,
Pe frunza galbenă-chitara ? poetul picură din loc-în-loc câte-o imagine, al cărui fâlfâit
de aripă albă poartă peste poemă, parcă un nimb de eterni­
tate.
De ee în seara asta clară
Ce lin se culcă feste văi
Mai cat o altă primăvară
In ochii tăi ?
Aş vrea cum luna se ridică,
De mai iubi în adevăr,
Să-ţi prind steluţa care pică
In păr !
( Cântec )
In cele mai multe realizări ale lui Cincinat, care au fost
considerate ca erotice, în sensul cel mai nud al cuvântului,
poetul nu numai că tremură să se apropie de iubită, n i fiinţa
lui pământească, dar nici ochii de carne, aceste porţi de
smarald ale spiritului, nu-i reţin imaginea decât o clipă,
răsturnând-o în leagănul sufletului ca pe o stea de departe :
Şi e destui ca rochia-ţi albă
Intro alee să tresară,
, Ca 'n sufletu-mi de iarnă rece
Să crească flori de primăvară !
(Eu sunt un haos)
Mai mult, poetul ar voi să stăpânească eternitatea amorului
şi în sufletul iubitei, care pare a nu înţelege nici înălţimea
sentimentului şi mai puţin, veşnicia lui :
Dar dacă'n inima ta plină
Nu'ncap simţirile eterne
Atunci înfundă-ţi capu'n perne
Şi-adormi în cânt de mandolină !
(Romanţă)
Şi la fel în toate romanţele, cantilenele şi serenadele lui
(Te-am visat madonă, Cântecul Molenei, Serenadă, Necuno­
scutei, Intimă).
Adevărul este că tot «erotismul» lui Cincinat se prezintă
în lirica lui — cu excepţia câtorva madrigale fără impor­
tanţă, ca o atmosferă de puritate şi de senin, atmosferă în
care Maestrul şi-a compus toate poemele iui de preţ şi în
care şi-a plantat şi vieaţa lui omenească,
Ceeace cronicarii timpului au numit superfluu erotism, n'a
fost decât o ancoră, un sprijin, un aliat pe care şi 1-a creat
poetul singur, pentru biruirea vieţii şi realizarea artei; şi
aceasta pentrucă spiritul lui fin 1-a ajutat să descifreze,
minunatul adevăr din Egloga X a lui Vergilius : Omnia
vincit amor.
* *
In privinţa traducerilor, sentimentul artistic al poetului
i-a impus să facă cât mai puţine. Maestrul, nu numai că n'a
înţeles să traducă în versuri albe, dar în cele câte-va fericite
transpuneri, din maestrul sonetului francez, Heredia, a
păstrat toată tehnica versului, toată armonia şi rezonanţa
metalică a strofei, toată atmosfera întregului, nealterând
fondul cu o singură nuanţă.
De aceea traducerile Maestrului Pavelescu, ca şi acelea
ale regretatului său frate, Ionel, simt adevărate re-creieri ;
iar criticul obiectiv şi cititorul de gust, nu se vor putea pro­
nunţa cu uşurinţă în favoarea originalului sau a tălmăcirii.
Sonetul Antoniu şi Cleopatra al parnasianului Heredia,
este a t â t de impresionant realizat, încât pentru a se urmări
perfecţiunea traducerii, în fiecare vers, în fiecare cuvânt şi
în fiecare nuanţă a fondului, trebue să citez în întregime,
originalul şi traducerea :
Tous deux ils regardaient, de la haute terrasse,
L'Egypte s'endormir sous un ciel étouffant
Et le Fleuve, à travers le Delta noir qu'il fend,
Vers Bubaste ou Sais router son onde grasse.
Et le Romain sentait sous la lourde cuirasse,
Soldat captif berţant le sommeil d'un enfant,
Ployer et défaillir sur son coeur triomphant
Le corps voluptueux que son étreinte embrasse.
Tournant sa tète pale entre ses cheveux bruns
Vers celui qu'enivraient d'invincibles parfums,
Elle tendit sa bouche et ses prunelles claires ;
Et sur elle courbé, Vardent Imperator
Vit dans ses larges yeux étoilés de points d'or
Tonte une mer immense où fuyaient des galères.
Şi traducerea (vezi pag. 73).
In special ultimile două versuri sunt traduse cuvânt cu
cuvânt şi corespunzătoarele din traducere, au absolut aceeaşi
culoare şi forţă interioară, ca şi cele din original, ceeace a
ajutat şi la realizarea unei perfecte gradaţii, element de
mare însemnătate în sonet.
De sigur că parnasianismul, comun celor doi poeţi, a con­
tribuit mult la perfecţiunea acestor traduceri, care ar trebui
să servească de îndreptar tinerilor traducători de astăzi.
Dar lirismul lui Cincinat a cuprins chiar mai mult decât
albia lui naturală ; el s'a întins ca o apă nestăvilită, asupra
fabulei (poezie prin excelenţă didactică), şi chiar asupra
multora din epigramele lui.
Dar tocmai această caracteristică nouă, necunoscută în
poezia noastră didactică şi nici în fabula şi epigrama uni­
versală, a atras tot mai mult atenţia asupra lor :
„Vrei să ne scoţi din umbra'n care
De veacuri toţi ai noştri dorm ?
Că eşti avântul ce ne pasă ?
Noi suntem numărul enorm —
Şi soarele-i duşmanul nostru.
Când îl privim ne-apucă plânsul ;
Vom face nori de întuneric
Intre pământ şi între dânsul".
(Pasările nopţii)
B R A Ş O V U L . L I T E R A R IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIN

Această undă de lirism între două dictoane, sau învăluirea,

«învăţăturii» într'o pânză lunară sau într'o corolă de floare,
Poetul
după ce i-a picurat în sâmbure un strop rupt de suflet dar
Orice sărbătorire nu merge fără ravagiile grave ale indis­
care încă tremură, au dat acestor poezii care trebuiau să fie creţiei.
ca nişte plăci de ghiaţă, prin care priveşti un aspect al Aseară de pildă o vastă controversă a isbucnit în Redacţie. Dar
orice ar spune colegii (şi chiar oficiul stării civile), eu nu mă
lumii, o căldură, şi o originalitate cu totul nouă. hotărăsc să laud aici decât maximum cei 50 de ani ai lui Cincinat
Pavelescu ! Gândiţi-vă la câtă abundenţă de dragoste de flori şi
Tendinţa aceasta de esenţa îolklorului, 1-a condus pe poet de extaz in poezia maestrului Cincinat ! Şi întrebaţi-vă câte din
să părăsească sistemul clasic, de a întrebuinţa, în fabulă ani­ doamnele — acelea cărora el ie-a cântat serenade, cantilene şi
madrigaluri— câte din ele i-ar mai cere astăzi poetului actul lui
male mari, care prin însăşi sugerarea corpului, uneori res­ de naştere... E un amănunt care, poate il interesează astăzi pe
pingător, aruncă o lumină cu totul neplăcută, asupa «poe­ Cincinat Pavelescu mai mult decât de a şti dacă literatura va
reţine vreodată sau nu actul lui de deces !
ziei». Cincinat întrebuinţează, în fabula sa, : pasări, flori şi Dar iată de ce nu poate fi vorba acum... Poetul este tânăr. Nu
arbori (Pasările nopţii, Trandafirul şi stejarul, Poetului X, mi se pare totuşi în vieaţă un învingător. Aşa cam îl văd eu—care
de altfel nu l-am văzut niciodată— Cincinat Pavelescu îmi pare
Stejarul şi firul de iarbă). că a fost toată vieaţa un impetuos îndrăgostit de flori, de muzică
Pentru fabula ca şi pentru lirica noastră, faptul prezintă, şi de femeie, adică de toată poezia vieţei, avânt decorat de o me­
lancolie pe care şi-a sugrumat-o totdeauna în hazul unei epi­
un aspect cu totul deosebit şi este bine să fie subliniat şi grame... Un trubadur, cu siguranţă, dar ceva par'că mai mult din
reţinut. acei Pierrots cari râd şi plâng divin în Imitation de N o t r e - D a m e
la lune, a lui Laforgué:

Ses yeux sont noyés de l'opium

De l'indulgence universelle
sau dacă preferaţi

En tète à tète avec la femme

Integrându-se fără afinităţi de inspiraţie în linia mare a Iis ont toujours l'air d'etre un tiers
parnasianismului francez ilustrat de Lecontes de l'Us, Thedor
Contondent demain avec hier
de Banville şi Heredia, Maestrul Cincinat este fondatorul şi Et demandent Rien avec âme...
cel mai de seamă reprezentant al parnasului român.
Nu altfel au fost făcute madrigalurile şi sonetele lui Cincinat
Poezia sa plină de o originalitate cu totul nouă, prin pentru doamnele poeziilor lui. Dar vieţei în definitiv, ce i-a cerut
formă si inspiraţie, de un lirism desăvârşit, — în care pe­ el, mai mult?... Mergând cu o inimă in loc de cod, din oraş în
oraş, magistratul acesta — ce sinistră epigramă i-a făcut vieaţa!—
simismul discret se împleteşte cu 1111 erotism de atmosferă — a trăit ca un greer, ca să cânte şi a ştiut să dea o poezie care
prins în imagini de o simplitate şi totuşi dc o frumuseţe ne­ adesea surprinde emoţia pe culmi de grandoare şi care nu coboară
decât ca să înfioare de nobleţe sensibilitatea de argint a femeilor
egalată de niciunul din urmaşii lui Eniinescu, reprezintă delicate.
în poezia noastră un început de glorioasă epocă poetică. Cântecul lui este într'adevăr o elegantă poveste de dragoste a
unui suflet pururea inactual. De aceea el nu ne-a spus niciodată
Caldă, sinceră şi pururi inspirată poezia, aceasta a trecut — ş / dacă ne-ar spune-o, nu l-am crede— că a fost fericit :
peste opinia literară a acelui frământat început de veac răs­
O corbi siniştri, vă iubesc !
pândind gustul pentru arta adevărată si dragostea pentru Voi ce pe-al iernei alb linţoliu
scriitor. Maestrul a trecut peste tot, împărţindu-şi sufletul si Cădeţi în stoluri ce'ngrozesc
Ca nişte pete mari de doliu
arta fiecărui trecător, cu gestul larg al .Jiului risipitor".
In fracurile v o a s t r e negre
Pe drumul pe care a trecut el cântând singuratic, au por­ De ciocli, aveţi ceva de gală
nit mai târziu Dimitrie Anghel şi Ion Minulescu, găsind o Şi 'n croncănitul vostru r â d e
O ironie triumfală !
lume care graţie Maestrului i-a înţeles şi i-a iubit.
Astăzi, Maestrul ne spune mereu că e bătrân. îl privim
O corb sinistru, al meu suflet
cu ochii în lacrimi. Da, peste tâmplele sale sub care s'au Scârbit de lupte şi de jale
sbătut atâtea comori de artă iarna şi amurgul îşi aşează, E - a t r a s de doliul sarcastic
Ce-1 p o a r t ă aripile tale !
discret liniştea.
Şi-ar vrea —pentru a s c ă p a de viaţa
Dar în sufletul maestrului, în sufletul din care două S u g r u m ă t o a r e a cetăţii—
generaţii au sorbit, cu ochii spre steaua, pură a poeziei, cele Să deviu Regele ruinei
Al păcii şi-al singurătăţii.
mai frumoase strofe de iubire si de resemnare, trebue să se
găsească încă aripa aceea albă, şi puternică ca să-1 ridice de Ceea ce nu-l împiedică pe poet să admire mai departe primăvara,
sub privirile noastre, în care lacrimile bucuriei şi ale triste­ să se viseze în grandoarea nesfârşită a nisipurilor din Egipt sau
să arunce pe decolté-u/ primei femei f.umoase din salon, un
ţ i i înfloresc împreună, spre culmea Olimpului visată de el. buchet de râs şi plâns, un hohot într'un madrigal.
Poet de nobleţe şi de eleganţă să-l salutăm aşa cum se cuvine :
discret. Şi in toamna destul de verde a unei vârste la care nici nu
mă gândesc să-l invităm, să găsească în admiraţia noastră câteva
petale de trandafiri din grădina pe care a semănat-o.

T O M A VLĂDESCU
||||||||||||||||||llllllllllllllllíllllll:lllllllllllll^
W B R A Ş O V U L . L I T E R A R

Cincinat Pavelescu şi epigrama

d e I. A l . B r a n - L e m e n y .

„In serile noastre frumoase adeseaori făceam
roată în jurul lui şi el ne încânta cu verva neîntre­
cută, cu glume, cu epigrame şi cu improvizaţii".
Astfel îl caracteriza, acum 25 de ani, în volumul
său „Impresii", regretatul critic Ilarie Chendi, pe
Cincinat Pavelescu. E maestrul, azi încununat cu
Premiul Naţional pentru Poezie, aşa precum îl cu­
noaştem în societate, între prieteni ; e acelaşi Cinci­
nat Pavelescu, veşnic tânăr, trubadurul de ieri şi
de azi, înamorat de frumos, ce aleargă cu buchete
de flori pentru cucoane, un nesecat isvor de spirit
şi amicalitate, oricând gata să spună o glumă, să
atace, să riposteze şi să învioreze, ca un fulger din
senin, prin epigramele sale.
Dacă inspiraţia poetului, în creaţiile sale mai
mari, în minunatele-i cântece a cunoscut repausul,
găsindu-şi un ascunziş în vălmăşeagul preocupări­
lor de magistrat şi al grijilor cotidiane, dacă lira
lui atât de sensibilă, cu gingaşele-i şi fermecătoa­
rele-! acorduri, desprinse uşor şi dulce dintr'o armo­
nică îmbinare de divin şi terestru, a avut clipe
îndelungi de tăcere, ea nu a contenit un moment
să-şi vibreze, pe unde trecea, spre cele patru un­
ghiuri ale ţării, suliţele-i de aur, în forma neîntre­
cutelor epigrame. Iată pentru ce epigrama este nu
numai o caracteristică fundamentală a poetului, ci
şi dovada însăşi a tinereţii lui, pe care i-o dorim
mereu.
Sentimentalismul lui Cincinat Pavelescu este mai
mult din domeniul celebral-estetic, decât psihic.
Lirismul său este fulg de zăpadă târzie, topită pe
petale de flori de Mai, pe vârful cald al bobocilor
abia răsăriţi. El poartă seninul atmosferei curate
din văzduh şi e parfumat de tot ce e farmec în
natura terestră.
De aceea şi epigramele lui nu sunt o reacţiune
impulsivă şi impetuoasă, pornită din revoltă sufle­
tească, din nemulţumiri profunde, ci ele sunt să­
geţi de aur aruncate din arcul unui spirit exuberant,
vioi, amical şi cavaleresc. Cincinat Pavelescu nu
cunoaşte răzbunarea. El împunge ca razele soarelui,
cu nobleţe, fără să distrugă, înviorând chiar pe
adversar, şi-i oferă adeseori laturi descoperite. Im­
provizează cu o uluitoare uşurinţă şi promptitudine.
Dar să vedem cum defineşte epigrama maestrul
însuşi : „Epigrama este o strofă de 4 sau cel mult
de 6 versuri, pe o idee ingenioasă şi care se sfâr­
şeşte printr'un vers neaşteptat şi înţepător". Ea
este o ripostă ironică, sarcastică sau glumeaţă la
adresa slăbiciunilor omeneşti, precum sunt : îngâm­
farea, prostia, ridicolul, nedreptatea, într'un cuvânt
este un răspuns bine plasat şi prompt dat de sim­
ţul estetic şi moral, jignit, al scriitorului.
Dacă marele Martial este socotit drept rege al
epigramei, dacă francezii au rafinat-o, mânuind-o
ca pe o floretă uşoară şi periculoasă, pre cum a
făcut-o d. p. Voltane, Lebrun şi Baour de Lormian,
socot şi cred că nu exagerez, că noi românii am
adus epigrama la apogeul des volt arii sale. Aceasta
se adevereşte în primul rând printr'o sumedenie de
epigrame ale sărbătoritului de azi. „copii capricioşi
şi rău crescuţi" cum le numeşte glum-ţ, autorul lor.
Dar să ne explicăm :
Iată o epigramă făcută de Voltaire, criticului
său Fréron :
Certain soir au fond d'un vallon
Un serpent mordit Jean Fréron
Que croyez-vous qu'il arriva ?
Ce fut le serpent qui er ev a
In traducerea d-lui Cincinat Pavelescu :
Un searpe a muşcat uşor
Pe Jean Fréron de un picior
Ce socotiţi că s'a întâmplat ?
Tot şearpele-a crăpat.
Sau din duelul de epigrame, dintre Baour dc
Lormian, care era scurt şi gras, şi Lebrun, înalt
si slab.
Baour:
Lebrun de gloire se nourrit
Aussi voyer comme îl maigrit.
In traducerea d-lui Cincinat Pavelescu :
Lebrun cu glorii se hrăneşte
D'aia se vede că slăbeşte.
Lebrun i-a ripostat lui Baour :
„Sottise entretient la sante
lí
Baour s'est toujours bien porté .
In traducerea d-lui Cincinat Pavelescu :
„Dobitocia te întreţine
D'aia Baour e gras şi bine".
Să opunem acestor 3 epigrame, provenite din
pana unor mari scriitori francezi, maeştri ai acestui
gen, câteva, din tolba românească, purtată cu atâta
glorie, de neînvinsul ochitor, de subtilul şi gene­
rosul nostru arcaş Cincinat Pavelescu.
B R A Ş O V U L . L I T E R A R iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiim

Unui scriitor, ce-1 ruga să-i scoată dela tipar tr'adevar poanta, dar atât. Şi această poantă este
epigrama ce i-o făcuse : robustă, însă cam brutală.
In epigrama lui Baour, în general, nu găsim
Ţi-am scos epigrama cu greu,
Dar totuşi, ce vană mândrie !
vreun spirit deosebit. A spune că cineva se hrăneşte
Aveai un prilej să se ştie cu glorii şi de aceea e slab, este ceva aproape ba­
Cai fost cinva 'n timpul meu. nal. Lebrun e poate ceva mai original, dar ideea de
fond, ironie, e îndeajuns de brutală şi ea..
căci un alt epigramist român, Valentin Bude, spune: Şi acum Cincinat Pavelescu : Priviţi epigrama
întâi : In primul vers o idee, în al doilea alta şi în
Am ochit pe mulţi cu arcul celelalte două poanta, o ironie elegantă, calmă şi
Dar pe tine nu, şi iată
Care-i pricina, amice :
subtilă.
Nu eşti vrednic de-o săgeată. Epigrama către primarul spiritist e de-o impeca­
bilă factură, ca formă şi spirit şi de-o fineţe ironică
Unui primar spiritist : surprinzător de originală, cum rar se găseşte.
Minunată, ca promptitudine, spirit, şi origina­
Cu morţii prea mult tu te joci litate este cea adresată „Unui confrate indiscret".
Şi chemi la spirite o mie ; Ce duh ingenios trebue să ai, ca să vrăjeşti îm-
Un sfat : Pe al tău să nu-l evoci
Că niciodată n'o să vie. perechierea „cheliei de idei".
Observaţi la epigrama cătră confratele obscur,
ironia subtilă, blamându-1 prin însăşi opera sa.
Unui confrate indiscret :
Cine s'ar fi gândit la ideea unei astfel de răzbunări.
Amândoi avem o boală Poetul miop este creionat caricatural cu o desă­
Şi-am căzut victima ei : vârşită artă, iar ironia finală, rezultă din dublul
Eu chelia naturală înţeles al cuvântului „scriitor", printr'o scurtă şi
Tu chelia de idei.
sarcastică întrebare, cuprinzând o idee nouă şi con­
cludentă.
Unui confrate obscur : Pe avocatul Fabriciu îl copleşeşte cu ironii, dea-
Un scriitor necunoscut semenea într'o formă şi de-o manieră elegantă şi
O epigramă mi-a făcut surprinzătoare. Aceeaşi bogăţie şi exuberanţă de
Ca să-mi răzbun pe autor spirit fin se revarsă şi din epigrama adresată cri­
Eu voi citi-o tuturor. ticului.
Dar cine nu are înaintea ochilor săi, în clipe de
Unui poet miop : veselie, „căţelul", care fuge după un „accelerat" din
Vezi p'acel domn roşcat ce vine,
epigrama adresată scriitorului Făgeţel ?
Cu ochii 'n geam, cu nasu 'n cer ? Cine nu cunoaşte admirabilul pugilat epigramist
E scriitor, — îmi pare bine ! între Cincinat Pavelescu şi scriitorul, amic, I. Gr.
La care minister ? Perieţeanu, cu prilejul tipăririi volumului său „Opt
portrete de animale" ?
Unui avocat limbut si indiscret : La banchete, în familii, în tren, ori-unde Cin­
cinat Pavelescu este totdeauna gata să scoată din
Vestitul avocat Fabriciu
Nu-i orator, dar mie-mi place tolba-i fermecată săgeţile-i înmuiate în praful de ar­
Dacă vorbind, e un supliciu gint al spiritului şi ironiei şi să producă explosia
E un deliciu dacă tace. neaşteptată a unei lumini înviorătoare, ce nu ră­
neşte niciodată. Rachetele epigramelor sale, cu spi­
Unui critic care îl făcuse „spiţer" : ritul lor multicolor, sunt totdeauna de esenta cea
mai pură, cristale şi diamante, transformate în
Mă faci „spiţer", dar nu m'apasă energii de spirt, în raze insesizabile.
Sarcasmul tău cel culinar,
M'aş faee chiar veterinar Cincinat Pavelescu este un adevărat aristocrat
Ca să-ţi fiu doctorul de casă. în literatura noastră. El este cea mai vie dovadă,
că arta şi frumosul nu pot încolţi, decât într'un su­
Dar să ne oprim deocamdată aici. Ce constatăm flet nobil, de esenţă divină. Iată ce-1 deosebeşte de
din compararea tuturor acestor explozii de spirit pildă de Tudor Arghezi. Are de sigur şi Arghezi ta­
combativ ? Epigrama lui Voltaire este în partea lent, dar talentul său se târăşte pe pământ ; el este de
întâi pur descriptivă, fără duh şi graţie ; ea are în­ provenienţă diabolică. Cincinat Pavelescu nu este
niciodată trivial în creaţiile sale, ci decent şi voalat
şi când are nuanţe de picanterie :
Dacă li-aşi face-o epigramă
Tu ai citi-o orişicui
De ce nu pot să-ţi fac duduie,
Ceva, să nu spui nimănui ?
Cine-1 cunoaşte pe sărbătoritul, sexagenar, —
vorba vine — ştie că el este de-o bunătate rară ; nu
se cruţă nici pe sine însuşi :
Că Cincinat
E-afemeiat,
Voiţi o probă ?
Poartă robă.
Sau :
A scos în fine Cincinat
Volumu-atât de aşteptat ;
Şi critica s'a şi rostit :
E foarte bine tipărit !
Cincinat Pavelescu este însă un pururi inspirat.
In subconştientul său dormitează latent o sursă ne-
secată de lumină şi căldură. Când mediul printr'un
eveniment minuscul, printr'o împrejurare oarecare
îi apasă butonul sensibilităţii sale artistice, portiţa
de puf a subconştientului se întredeschide uşor şi
inspiraţia-i se revarsă în unde discrete, dar porun­
citoare de creaţiune. Maestru al verbului şi-al for­
mei, el ciopleşte şi cizelează micile-i capodopere,
perle de artă pură, ruptă din aştri.
Eflorescenta inspiraţiei îl face şi un genial im­
provizator, spiritul său românesc, bonom şi cicali-
tor, de cea mai curată esenţă boierească, dedublat
de acel specific „esprit" francez, ce şi 1-a câştigat
printr'o vastă şi uimitoare asimilare a literaturii şi
culturii franceze, a făcut din maestrul nostru si un
genial ticluitor de epigrame franceze.
Iată 3 de acestea, în cari ,,esprit"-ul, jocul de
cuvinte, sarcasmul şi graţia unei curtoazii galante,
se întrec între ele în strălucire.
Cu ocazia unui banchet la Capsa în Bucureşti,
oferit de scriitorii români, marelui filosof şi socio­
log german, contele Keyserling :
Voire seul nom nous dit assez
Et nous devons en tenir compie :
Mais d'est modest de signer Comic
Vous Empereur de la pensée !
Principelui G. Sturdza, la Petrograd, în timpul
revoluţiei ruseşti, în 1917, după ce autorul fusese
devastat de revoluţionari, la hotelul „Astoria" :
Malgré les temps si lourds et troubles
Quand un poete dans le malheur,
Vous demande un pret de mille roubles... .
Vous ètes, mon Prince, si grand Seigneur
Que pour punnir le quémandeur
Vous devez lai donner.... le double.
Aceste două epigrame au apărut la Paris în
„Annales litteraires" cu o introducere elogioasă de
Brisson.
într'o pivniţă din hotelul Beauvoir, pe când se
bombarda Parisul, unui oarecare Blancard, care îl
rugase pe maestru să-i facă o epigramă pe rimele :
homard, huitre şi Blancard :
Connesez vous monsieur Blancard,
Le plus sot de tous Ies belitres,
Qui raisonnant comme un homard,
Nous fait bailler comme des huitres.
In fine, din minunatelei-i improvizaţii, să termi­
năm cu următoarea, făcută la banchetul Aviaţiei
din Braşov, în faţa Majestăţii Sale Kegelui Carol al
II-lea, Ia câteva zile după sosirea Sa în ţară, pe
calea văzduhului:
Aviatorilor :
Primejdiile ii atrag
Şi cad şi mor — dar cad de sus !
Iar avionul cel mai drag
E Sire, cel ce Te-a adus.
Cincinat Pavelescu rămâne prinţul lirismului şi
al spiritului nostru.
Dumnezeu să ni-1 ţie !
Cincinat despre mama sa
M a m a m e a sensibilă, cultă, fină, b l â n d ă şi d e l i c a t ă a
fost tipul mamei sfinte d e o d i n i o a r ă .
Vorbea la perfecţie limbile franceză, i t a l i a n ă , g e r ­
m a n ă şi î n v ă ţ a s e latineşte şi greceşte, c a să n e asculte
s e a r a lecţiile.
T o a t ă ziua cosea şi lucra p e n t r u copii. N ' a m v ă z u t - o
n i c i o d a t ă ieşind din casă d e c â t î n s o ţ i t ă de t a t a s a u de
unul din noi. N ' a m c u n o s c u t în casa n o a s t r ă a l t e d i ­
stracţii d e c â t muzica, citirea şi d e c l a m a r e a . î n c ă d e mic
a v â n d o m a r e memorie, m a m a îmi citea, chiar înainte
de a şti s ă citesc, poeziile eroice ale lui V. Alecsandri şi
eu le r e ţ i n e a m şi le d e c l a m a m cu m u l t ă înţelegere.
O b o s i t ă d e a fi n ă s c u t , crescut şi e d u c a t a t â ţ i a copii,
a murit î n t r ' o zi discret c u m t r ă i s e şi m i - a î n d o l i a t v i a ţ a
p e n t r u t o t d e a u n a . Nu a v u s e s e c â n d se m ă r i t a s e nici
15 ani şi n ' a v e a la m o a r t e nici 3 5 . Viaţa ei a fost
s c u r t ă c a u n fulger ce t a e p e cerul p o s o m o r i t u n z i g - z a g
d e lumină şi se stinge, s p o r i n d p a r c ă şi m a i mult întu-
nerecul n o p ţ e i ! D ' a t u n c i o p l â n g mereu, şi n u m ă p o t
m â n g â i a . Niciun copil n u ştie să-şi i u b e a s c ă părinţii
destul, şi p e d e a p s a lor este d e a-şi d a s e a m a p r e a târziu
că nimeni n ' o s ă - i m a i i u b e a s c ă cu d r a g o s t e şi prie­
tenia lor.
C. P .
B R A Ş O V U L . L I T E R A R lllllllllllllllllllllllllllllllilIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIM
Cărţi, flori, femei...
d e D. C i u r e z u
Nu ştiu dacă Cincinat Pavelescu are 60 de ani,
după cum anunţă ziarele. Nu este din exemplarele
care se confecţionează în serie şi se cataloghiază după
normele obişnuite ale anotimpurilor. Cincinat Pave­
lescu se integrează în liniile definitive ale spiritului
uman. Dela truverul vagabond oprit pe sub arcadele
de piatră ale Castelurilor medievale, până la poetul
de azi este o constantă similitudine sufletească. Săr­
bătorim azi, cei 60 de ani ai omului elegant, cuprins
între ghetrele tinereşti şi monoclul pedant, între zâm­
betul penetrant ca o floretă şi gestul romantic al unei
vieţi cu o specifică simetrie, şi jubilăm în acelaşi timp
eternii opt-spre-zece ani ai poetului cuprinşi în forma
definitivă a expresiilor umane. Cincinat Pavelescu
este din cea din urmă categorie. Indiferent de anii
cari au trecut, indiferent de vieaţa care s'a legănat pe
lângă el, face parte din exuberanţele tinere, încălzite
de pulsaţii proaspete, detaşate complet de dramele
vârstelor, chemate de miragii noui. Ca scriitor a al­
ternat între causeria acidă sprintenă, a salonului şi
între altura heraldică a cavalerului cu pelerină. Un
prodig, care s'a risipit cu o abundenţă de maharajah,
la masa unui negustor ca şi în încăperile princiare.
Nu există distincţie pentru Cincinat Pavelescu. 0
extraordinară inteligenţă însă, îl adaptează tuturor
mediilor. Sursele nu se amestecă. Ştie să servească o
salată naţională, ca şi un amar de cea mai nobilă
esenţă.
9 im
Dintre pasiunile vieţii i-am cunoscut trei: cărţile,
florile şi femeile.
Cărţilor s'a dat nu numai cu plăcerile intelectua­
lului; cu neliniştea setoasă a spiritului care cerce­
tează şi descoperă. S'a ataşat ca de un obiect de artă.
Ca de-o lucrare rară pe care vrea s'o stăpânească, s'o
simtă în imediata apropiere a sa. Să-i pipăie scoar­
ţele, şi să-i admire litera, gravurile; să se bucure ca
de o biruinţă personală, pe care şi-a însuşit-o. Cine
n'are o ediţie rară dela Cincinat Pavelescu ? Cine nu
l-a văzut răsfoind cu un deosebit cult, o carte găsită
în cine ştie ce bibliotecă sau anticarie? Este una din
plăcerile pe care foarte puţini o cunosc şi căreia şi
măi puţini s'au dedicat ea el.
Pentru flori, poetul s'a simţit atras, ca spre singura
realitate a suavelor sale fantezii. Ele conţineau rea­
litatea unor himere. Nicăeri natura nu se simte mai
abstractizată ca în aceste curiozităţi inofensive si
cochete ale pământului. De aceea nu m'a surprins
niciodată, când am văzut pe Cincinat Pavelescu tre­
când cu un buchet mare de flori. Fie că-l ducea la o
cunoştinţă, sau îl aşeza vanitos pe biroul să,u, sim­
ţeam că acest mitoman floral, dărueşte ceva din exi­
stenţa lui în ritualul de fiecare zi.
Dar peste toate, tronează femeia. Eternă, obsedantă,
suscitând toate resursele lui de poet, îl cheamă ca un
mister. Către ea se îndreaptă toate esenţele lui spiri­
tuale. Un madrigal, un elogiu, o remarcă: toate pe
dimensiuni superlative, cad ca o ploae de confetii
provocând plăcerea unui agreabil vertij. A risipit
atâta gentileţe şi atâta curtuoazie, pentru acest obiect
de lux, că nu se poate calcula. 0 vastă operă rămasă
pe evantae, pe albume, printre scrisorile îmbătrânite
în scrinuri, a unui cântăreţ anonim, care a tulburat
şi-a trecut.
Acestea au fost pasiunile pământeşti ale maestrului
Cincinat. Epigrama pe care a cultivat-o cu atâta in­
teligenţă, a fost o armă invincibilă pe care a practi­
cat-o pentru a-şi feri aceste predilecţii de elită.
Şi-a răpus adversarul irevocabil, fără replică. Nu
s'a dat în lături dela niciun asalt. A fandat ca un
maestru scrimeur sigur de lovitura trimisă.
Atunci când timpul i-a permis, şi-a arborat pele­
rina, şi-a acordat chitara şi redutabilul adversar al
insuficienţelor, călăul ignoranţei, a ieşit complect
transformat în lumina lunii.
A cântat sub balcon, suav, elegant, ca un trubadur
îndrăgostit de o viziune.
Maestrul Cincinat Pavelescu a trecut prin cei 60
de ani, cu cei eterni opt-spre-zece, pe care îi invi­
diază vieaţa şi-i regretă poezia.
Cincinat Pavelescu
n'are şasezeci de anî!
Dacă în fuga nebună a anilor, aniversarea omu­
lui vârstnic reprezintă iluzia unui popas, nu e mai
puţin adevărat că sărbătorind personalitatea emi­
nentă îi aducem aminte că cea mai preţioasă din­
tre glorii, cea a tinereţei a pierdut-o fără speranţa
unei reveniri. A doua tinereţe ? Subiect de teatru.
Tinereţea e mirajul unui apus care pare cu atât
mai minunat, cu cât soarele vieţei mâine nu va
mai apare pe cerul nostru.
De aceea nu fără melancolie am luat cunoştinţă
de cei 6 0 de ani — cu douăzeci de ani mai mult
decât vârsta în care diavolul îl pune pe om la
cercare ! — pe care poetul şăgalnic, duiosul cân­
tăreţ al visurilor tinereşti, spiritualul epigramist,
care într'o scânteie de idei, luminează o lume.
Cincinat Pavelescu îi a împlinit, fără să ştie cum.
Căci Cincinat Pavelescu este tinereţea noastră,
este tinereţea tuturor. A trecut prin vieaţă ca un
autentic trubadur, a cântat sub balcoane înflorite
în lumini de lună înălbind pereţi, a adus în saloane
selecte nobleţea spiritului românesc prinsă în ca­
denţa versurilor spumoase ca o cupă de şampanie
şi fin lucrată ca o dantelă de Chantilly ; a pus în
prozaismul vieţei, cântecul şi visul ; a adus în ban­
chetul banal explozia glumei fine, şi a fost astfel
bardul primăverei, şi trimisul albăstrimilor şi al
aurului din înălţimi.
Dar Cincinat Pavelescu poet autentic şi mare,
este prea mult om de spirit ca să nu se fi răzbunat
cu anticipaţie contra Demonului rău ce voeşte să
facă bătrân pe cel care are privilegiul tinereţei
nesfârşite, — şi să nu fi tăiat în acelaşi timp pofta
acelor care şi-au permis a ironisa senectutea ce
nu-1 poate atinge, şi de aceea unui foarte tânăr
scriitor care îl făcea, fără delicateţă, bătrân, Cin­
cinat îl loveşte cu epigrama următoare :
Eşti mult mai tânăr decât mine,
Şi'n glume foarte priceput
Dar eu îţi spun dela'nceput : cureşti ; pe poeţii fudui dar fără inspiraţie îi desfiinţa c'o
Vorbind de vârstă nu faci bine !
E dintre legile fatale
Că omul, chiar octogenar,
Mai tânăr e ca un măgar
De vârsta dumitale ! nimeni ; gluma lui se exercită neutru, pentru hazul în sine,
Faţă de această sublimat corosivă epigramă,
cine ar mai avea curajul să acuze pe Cincinat de
vina de-a fi peste douăzeci de ani, octogenarul, pe
care îl vom sărbători atunci cu toţii, fără să ne
mai fie teamă de epigrama sa ? Dar cine ştie dacă
la acea serbare nu vom fi reţinuţi în casă ?
PETRONIUS
Epigramistul
de N. C r e v e d i a
In anotimpul acesta de aur, 60 de toamne melancolice
cad peste etatea Maestrului Cincinat. Vestea surprinde, nea­
părat, fiindcă sunt oameni, cari asemeni bradului, nu-i poţi
concepe decât pururea tineri. Şi Cincinat Pavelescu e dintre
aceştia. Poet în accepţiunea integrală a cuvântului, cu in­
strumentul de argint al strofei clasice, a cântat ce este mai
pur şi mai etern in inima noastră: dragostea; versul lui
s'a aprins în faţa splendorilor naturii ; rimele lui de fildeş
blessat au dojenit bonom, în fabule şi catrene, partea imper­
fectă diu sufletul oamenilor cu cari harfa lui a venit în
atingere.
In faţa acestei ultime feţe a operii Iui —epigrama— în­
cearcă să se înfioreze azi lanul articolului nostru festiv.
Catrenele Maestrului au intrat de mult în manuale şi 'n do­
meniul memorării publice. Ciue nu cunoaşte apostrofa aju­
torului de judecător la adresa şefului care-1 trecea'ntotdeauna
lipsă 'n condica de prezenţă ? Tifla aruncată unui bârf itor
al operii l u i :
Când văd lătrând câte-un căţel
După un tren accelerat,
Eu par'că-l văd pe Făgete!
Când critică pe Cincinat.
— ori aluzia galantă făcută unei fete, care cerea să-i scrie 'n
album o dedicaţie.
Chelia Maestrului e tot atât de populară ca barba d-lui
Iorga, ori cămaşa de in a lui Ion Mihalache.
Trandafirii vervei acestui Horaţiu al poeziei româneşti i-a
aruncat poetul cu egală desinvoltură în braţele femeilor,
în geanta puternicilor zilei cari nu-1 mutau cu slujba la Bu­
poantă— şi însăşi persoana lui civilă şi-o lua singur în râs.
Tehnica, ca şi poezia lui sculpturală, a atins perfecţiunea,
deşi epigramele au toate caracterul improvizaţiei. Cine 1-a
văzut, apoi, recitându-şi-le singur, şi-a dat seama de arta
mare cu care trubadurul ştie să-şi pună 'n valoare ironia.
Epigramele lui Cincinat au darul să nu jignească pe
ca să utilizăm un termen al Iui Bergson. Ba de multe ori,
ele abandonează complet intenţia tachineriei şi cad pe pieptul
preopinentului sub forma măgulitoare a elogiului integral
— madrigalul.
Acest prinţ al bunelor maniere poetice, răsfăţatul Curţii
Regale şi al saloanelor de pe vremuri, s'a retranşat, se pare,
în fotoliul de consilier al unei Curţi de apel provinciale.
Cui să mai facă dânsul epigrame ? Lui Dereioauiţescu ?
Domnişoarelor de azi, tunse până la a'şi lăsa chelie, cocaino­
mane şi admiratoarele lui Pittigrilli şi Spakov ?
La splendida lui solitudine dela Braşov, acum când pleacă
pe 61 de ani, iar crestele pure ale Bucegilor se gătesc pentru
alba lui sărbătorire — din vinul rubiniu al zilei acesteia de
Octomvrie, aderăm cu un pahar, în sănătatea Maestrului...
B R A Ş O V U L . L I T E R A R IHIIIIIlIllllllllllllllllllllllllllllliillIIIIIIIIIIIIIIIM

Sub lamp

Panteism Nocturnă

Tu care porţi spre cimitir Pe suliţele ascuţite a galbenelor trestii plouă

Când jerbe mari de trandafiri, Un tremur vag de lună nouă,
Când albe crisanteme, Iar nuferii când raza-i bate
De nu te-ai teme Pare în acea singurătate
Şi rí ai avea de moarte frică, Ce frica'ncepe s'o propage
Ai şterge lacrimi ce-ţi pică Că-s niste mici archipelage !
Şi-ai scutura în vântul serii Pe lacu'n umbră se deşiră dantela lungă-a unei moarte..
Florile durerii, E ca o ceaţă ce s'aşterne pe cuta undelor uşor,
Simţind că'n darul ce le porţi, O stea ce pică face-o dungă şi-argintul ei căzut departe
E vieaţa vie din cei morţi. Aprinde-o stranie lucire în părul umbrelor ce sorb.

Tu nici nu crezi, Parcă bătăi dc aripi albe tăcerea nopţii o frământă,

Că cei, pe care mergi să-i vezi, E ca o muzică ce-adoarme departe moartea unor crini,
Etern într'înşii n'au avut Or tu, Ofelie-'necatâ, în pacea undelor suspini,
Decât al corpurilor lut. Şi vântul care plânge'n sălcii e poate glasul tău
ce cântă.
in ei, pe tine te iubeşti : Atunci din trestii parcă şoapte
Cu toată faţa ta cea trista Se înălţară'n miez de noapte.
Şi 'nduioşările din glas, — Nebun, zadarnic te'n fiori
Din a lor suflet rí a rămas De vânt, de umbre şi de flori,
Decât durerea-ţi egoistă : Şi vrei pe alte căi s'apuci ;
Tu nici nu crezi, Ce-auzi, ce vezi, nu sunt năluci.
Că cei, pe care mergi să-i vezi, Nu-'i glasul vântului ce-asculţi
Chiar de-i iubeşti, Deşi sunt moartă de ani mulţi,
De-i plângi, pe tine te jeleşti. Dantela care-o vezi pe apă
Dar ei sunt morţi — ca trupul lor Este linţoiul ce-mi scapă,
De care ochii jalnici fug, Iar sub a apelor oglindă
Iar din smintitul tău amor Vezi părul meu de alge lungi ?
Şi-atâtea vise mincinoase Să te fereşti să nu te prindă
Azi ce mai e ? un pumn de oase, — Că'n veci la mal nu mai ajungi.
Un pumn de oase'ntr'un cosciug. In fundul lacului sub unde
Palatul moartei se ascunde,
Iar când e cerul fără stele,
— Dar soarele ce moare, încă
De vezi spre lac un sbor de iele
Mai râde 'n pomii înfrunziţi,
Şi-auzi, târziu, în miez de noapte
Şi 'n seara clară şi adâncă
Cum se înalţă tainici şoapte,
Mai cântă râul : auziţi !
Şi-auzi din apă cum te cheamă
O voi, ce mai trăiţi o clipă
In ritmul vieţei şi-al iubirii, Cu glasuri blânde ca de mamă,
Lăsaţi pe morţi în groapa lor Tu fugi şi n'asculta la ele :
Să 'ndeplineascâ legea firii. Sunt clopotele de aramă
Şi voi, în pripă, Ce sună'n lac în orice noapte ;
Sorbind mirosul primăverii, Dar ele sună-aşa de 'ncet,
Din vântul care mişcă merii Aşa de 'ncet şi de departe,
înfloriţi, Dar ele sună-aşa de'ncet, —
Ca din apuse veşnicii,
Veţi bănui într'o aripă
Că de le-auzi sunând, să ştii,
De pasăre ce trece
Că nu-i semn bun, — e semn de moarte !
Ca un fior,
In umbra unui nor,
D'atunci în locuri pe când luna târziu îşi tremură
In picul rar de ploae rece,
4 văpaia
In vânt când mişcă trandafirii,
Sus pe clopotniţă departe cobind s'aude cucuvaia.
Că morţii voştri din mormânt
Sunt : apă, umbră, floare vânt !
^IIIJillllllllllllllHINIIillllllllM B R A Ş O V U L L I T E R A R

2 0 O c t o m v r i e 1932 = Şasezeci de ani

CINCINAT PAVELESCU

F a r n i e n t e
Mie însumi.

Nu sunt nici rău, nu sunt nici blând, Eu niciodată n'am muncit.

Nu m'am târît, n'am pismuit, Noaptea nu dorm şi ziua casc,
Am fost şi sunt un biet smintit Poate-aş fi vrut să nu mă nasc,
Care visează chiar mergând. Dar nu mă plâng că n'am murit.

Şi nu ştiu dac'am suferit,

Nam fost sărac, n'am fost bogat;
Am şi iubit, am şi uitat,
Am şi uitat, am şi iubit.
B R A Ş O V U L . L I T E R A R lllilIIIIIIIIIIMIIIIIIIIIHIIII^

Trubadurul
de Petru I. Teodorescu

Titlul, pentru cine cunoaşte omul şi opera, defineşte fineţe, de subtilitate, de discreţiune şi de nobleţe. O
şi caracterizează o latură — cea mai interesantă şi de si­ poezie, în care străbat reflexele vremii, reflexele acelei
gur şi cea mai captivantă — a personalităţii literare a vieţi medievale şi creştine cu nobilul sentiment al d e v o ­
D - l u i Cincinat Pavelescu. U n trubadur, în primul rând, ţiunii, cu cel al devotamentului, al idealizării, al sufe­
am curajul s'o afirm, este maestrul Cincinat (cum îi zic rinţei îndurate cu resemnare. La toate aceste note, dacă
prietenii şi admiratorii) prin atâtea elemente ale originei, mai a d ă o g ă m pe aceea a formei, neîntrecut de variate,
ale vieţii trăite şi a l e operei sale. U n trubadur, însă nu în care îşi învesmântau inspiraţiile lor poetice trubadurii,
în înţelesul dulceag-romantic, p e care 1-a sugerat ulti­ ne vom face o idee, sumară dar precisă, despre poezia
melor două generaţii nuvela cu acest titlu a lui D e l a - trubadurilor, al căror emul, printr'o însemnată latură a
vrancea, ci în accepţiunea clasică a cuvântului. U n tru­ vieţii şi a personalităţii sale artistice, este poetul
badur din speţa nobililor provengali ai secolului XI şi XII Cincinat Pavelescu.
— nu este lipsită de interes împrejurarea c ă maestrul
Cincinat, şi în linia de familie paternă şi în linia g e n e a ­
logică a mamei, descinde din vechea boerime a ţării — ,
un trubadur înrudit de aproape cu seniorul provengal A v e m să spicuim din operă.
Jaufré Rudel, cu Arnault Daniel, cel atât d e preţuit de Nu este un simplu joc de cuvinte, ci realitatea însăşi
D a n t e şi de Petrarca, cu Pierre d'Anvergne s a u cu a unei vieţi trăite, destăinuirea, pe care maestrul Cin­
Bertrand de Borne şi tot a ş a de înrudit cu marii seniori cinat o face în următoarele patru versuri din poezia
trubaduri ai secolului XIII, din Nordul Franţei. U n ochiu „Cântecul unui Greer" :
atent şi răbdător c â t e afinităţi n'ar descoperi, p e d e a s u ­
pra vremelniciei secolelor, între opera poetică a mae­ Şi-am colindat întreagă ţara
strului Cincinat şi aceea a unui Thibaut de Champagne, Cinstit, cu-o leafă de aprod,
Guy Châtelain de Coucy sau Conon de Béthume, în spe­ Purtând sub robă o chitară
cial în latura satirică a operei acestuia din urmă. Şi-o inimă în loc de cod.

Ca trubadurii de odinioară, cari în râvna lor firească

de a răspândi în cercuri din c e în ce mai largi măestri-
O privire înapoi spre înflorită epocă a trubadurilor tele lor poezii, maestrul Cincinat a străbătut ţara dela
provengali, precursori ai marelui D a n t e Alighieri şi a un capăt la altul, ca magistrat şi c a poet, şi pretu­
lui Petrarca, a căror faimă a trecut biruitoare în Nordul tindeni, cu mâini darnice şi cu ochi strălucind de bucu­
Franţei, împletindu-se cu acea a truverilor, n e v a crea rie, a împrăştiat florile inimei sale : madrigale, romanţe,
ambianţa necesară înţelegerii trubadurului Cincinat P a ­ sonete, cantilene, serenade, epigrame şi fabule ; poezii,
velescu. Să nu uităm că sărbătoritul, de acum doi ani, desprinse din sufletul cald, care a vibrat la nespus d e
din Sudul Franţei, poetul Frederic Mistral eră un c o b o - variatele împrejurări şi aspecte ale vieţii şi întocmai ca
rîtor direct al trubadurilor. Ia trubaduri — să fie oare numai o coincidenţă întâm­
într'o vreme, când evul mediu somnoros şi letargic plătoare ? — sentimentul pivotant, în jurul căruia s e
îşi depăna visul greoiu al misticismului s ă u , în Sudul grupează o mare parte a operei sale poetice, este senti­
Franţei, în Provenga şi în dreapta Ronului, până spre mentul iubirii.
Pyrinei şi până în câmpia Loirei, în acea veche „langue
In „Reîntoarcerea" poetul redă sentimentul aşa d e
d'oc" proaspăt derivată din limba latină, o b o g a t a
profund omenesc al bucuriei, jumătate duioasă, jumă­
eflorescentă literară, sfâşiind întunericul vremii, străbate
tate tristă, a întoarcerii la casa părintească :
la lumină. D e c e în Provenga şi nu aiurea ? Dăinuia în
această regiune din Sud, nu se ştie cum, o veche tradiţie Prea mi-era dor, şi-am revenit.
de cultură latină şi vagi reminiscenţe literare ; în acest Căsuţa albă mă primeşte
ţinut prielnic înfloreşte poezia trubadurilor, care este
Zâmbind din pragu-i înflorit.
toată lirism, mai cu seamă lirism. O poezie înfiorata
Şi lacul care oglindeşte
dela un capăt la altul de sentimentul iubirii şi nuanţată
de toată gama afectivităţii omeneşti în legătură cu i u ­ Un colţ din cerul infinit,
birea. O poezie cultivată, aici în Sud, d e seniori pro­ Mă recunoaşte, deşi chipul
vengali şi languedocieni, cari îi împrumuta note de Mi-l văd în ape 'nbătrânit.
pHIWIIIIIIIIIIIIIMIIW B R A Ş O V U L . L I T E R A R

T o a t e cele de o d i n i o a r ă : g r ă d i n a , lacul, cireşii, c â i ­ cărei siluetă plină de g r a ţ i e , r ă s ă r i n d u - i d e o d a t ă în faţă,

nele din o g r a d ă , î m b ă t r â n i t şi el de anii cei mulţi, p ă ­ în cine ştie ce împrejurare, i-a r ă m a s î n t i p ă r i t ă în minte :
durea din a p r o p i e r e a conacului p ă r i n t e s c , retrezesc în „Blondă, palidă, înaltă,
sufletul poetului a t â t e a amintiri s c u m p e din v i a ţ a de mai Când trecu pe lângă mine, mlădioasă,
înainte şi totuşi, t r u b a d u r u l , s u r p r i n d e un g â n d , care-i — Statuă, abia ieşită de sub daltă —
şopteşte în t a i n ă : „că fericirea e a i u r e a " . T o t astfel, cu Avea 'n ochi privirea caldă, voluptoasa,
ş a p t e secole în urmă, t r u b a d u r u l p r o v e n g a l Jaufré Rudel, Şi visa nişte imagini depărtate. ...
jntr'una din poeziile sale c â n t ă b u c u r i a întoarcerii la
cămin din c ă l ă t o r i a lui p e s t e mări şi totuşi g â n d u l i se D a r anii trec nemiloşi, şi cu ei a d u c , d u p ă c u m s p u n e
întoarce n o s t a l g i c înapoi la contesa de Trivoli, r ă m a s ă p o e t u l „ t o a m n e lungi şi ierne g r e l e " iar p e s t e fruntea şi
d e p a r t e , la celălalt ţ ă r m al Mediteranei la tâmplele poetului perii albi, o ! ce p r o f a n a r e ! perii
Ochii, o g l i n d a c r e d i n c i o a s ă şi poezia sufletului ; i-au albi la t â m p l e l e poetului care nu vrea, nu p o a t e să se
c â n t a t toţi poeţii iubirii ; i - a u c â n t a t t r u b a d u r i i . Şi câţi d e s p a r t ă de tinereţe şi de iubire ! Şi — c e e a c e este m a i
ochi frumoşi, în oraşele prin c a r e a trecut m a e s t r u l Cin­ trist — anii n e î n d u r ă t o r i a d u c u i t a r e a în sufletul fe­
cinat, nu s'au î n d r e p t a t plini de a d m i r a ţ i e şi, de sigur, meii iubite, al n e c u n o s c u t e i , c a r e nu-şi m a i a m i n t e ş t e
plini de iubire a s u p r a lui ! Ochi negri, a d â n c i ca un de poet,
p ă c a t (fericita imagine este a poetului), ochi verzi, cu „De când cărarea serii a'nghiţit-o
a p e de s m a r a l d , reci ca valul mării (tot dela p o e t a m Şi-amurgu'n păru-i galben a apus !"
î m p r u m u t a t imaginile) ; ochi în c a r e a s c ă p ă r a t n e m ă r ­ Acelaşi sentiment al părerii de r ă u p e n t r u o iubire
ginirea cerului a l b a s t r u ; ochii nu p u t e a u lipsi d m o p e r a stinsă — ca a t â ţ i a poeţi t r u b a d u r i — redă maestrul
maestrului Cincinat, care le-a î n c h i n a t neîntrecutele C i n c i n a t în „ I n t i m a " :
p o e z i i : „Cântec de Primăvară", „Frumoasa mea", /// mai aduci aminte doamnă ?
„Pentru ochii tăi" şi mai cu s e a m ă „Poema Ochilor", Era târziu şi era toamnă
cu acel final a ş a de duios, a ş a de distins : Şi frunzele se'nfiorau
Şi tremurau în vântul serii
„Dar dintre toţi de mi-aş alege Ca nişte fluturi chinuiţi
Iubirea 'ntrânşii să-mi răsfrâng, Ca nişte fluturi rătăciţi
Din ţările durerii
Liman al zilelor pribege,
D a r cea mai tipică poezie t r u b a d u r e a s c ă din opera
Aş cere ochii, care plâng !"
maestrului Cincinat este fără îndoială „ S e r e n a d a " s u ­
p e r b a , i n c o m p a r a b i l a S e r e n a d ă , cu a c e a g r a d a ţ i e a
O temă p r e d i l e c t ă , ce se î n t â l n e ş t e în poeziile t r u b a ­ sentimentului de î n v ă l u i t o a r e tristeţe, ce, insistent şi
durului B e r n a r d de V e n t a d o u r din P r o v e n g a şi la alţi d e p r i m a n t , copleşeşte sufletul poetului, c â n d din frunza
t r u b a d u r i din Sudul şi din N o r d u l F r a n ţ e i este a s p i r a ţ i u - m o a r t ă de pe p r a g şi din floarea veştejită, c a r e p i c ă
nea c ă t r e o iubire c u r a t ă , o iubire ideală. Aceeaşi t e m ă dela geamul a d o r a t e i , înţelege că iubirea ei p e n t r u el a
o întâlnim în poeziile maestrului Cincinat : „Aşteptatei", a p u s , s'a stins. Afară ninge şi este i a r n ă . Poetul, cu
şi „ Visez o iubire" : mâinile î n g h e ţ a t e pe c o a r d e l e chitarei, p r i v e ş t e fulgii d e
z ă p a d ă . îi vede c ă z â n d p e b a l c o n u l iubitei şi îi simte
„ Visez o iubire streina cum îi umezesc în p ă r . U n g â n d i se desluşeşte tot m a i
De orice pornire vulgara ; lămurit în m i n t e : z ă p a d a e linţoliul, care de a c u m înainte
Aştept fermecat să-mi răsară a c o p e r ă iubire m o a r t ă :

Etern adorata virgină, Cum neaua 'ncepe să se-aştearnă

Frumoasă ca noaptea de vară Mi-e frig în suflet, nu ştiu ce-am
Zadarnic te mai cat la gem,
Ca noaptea de vară senină
Azi e iarnă !
S'a 'ntunecat a toamnei ceaţă
Pe strune mâinile-mi îngheaţă,
Alteori poeţii provengali, în dorul lor n o s t a l g i c d u p ă N'o sa mă vezi de azi 'nainte
o iubire fără p r i h a n ă , s'au î n d r ă g o s t i t de o femee î n d e ­ Cu flori în păr şi în cuvinte,
p ă r t a t ă , o fecioară, a b i a î n t r e z ă r i t ă şi pe care nu s p e r a u Căci, vai, balconul ţi-e 'nflorit
s'o mai r e v a d ă . La fel cu vechii t r u b a d u r i , d a r cu c â t de Cu reci podoabe de zăpadă
s u p e r i o a r ă c o m p l e x i t a t e sufletească, în poezia „ N e c u ­ Şi 'n noaptea, care stă să cadă
n o s c u t e i " , m a e s t r u l Cincinat redă sentimentul delicat al Tu ai uitat că m'ai iubit
unui î n c e p u t de iubire p e n t r u o femee, o n e c u n o s c u t a , a
 B R A Ş O V U L . L I T E R A R IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIH

* Colo se desfăşoară pe cer, în simple linii,

Cu statui sărutate de dragostea luminii ;
Din c a s t e l în c a s t e l şi din p r o v i n c i e în p r o v i n c i e c ă l ă ­ Mai dincolo 'n tufişuri, poveri de trandafiri.
t o r e a u vechii t r u b a d u r i , î m p i n t e n a ţ i de d o r u l gloriei s a u Iţi lasă vis pe gene, — şi parcă-adânc respiri
Nu ştiu ce adiere de-amurg străvechi.... E seara
a l u n g a ţ i de urîtul s i n g u r ă t ă ţ i i , i a r în t u r n e u r i l e lor c a ­ Din vremea Margueritei regine de Navara,
valereşti se î n s o ţ e a u de u n u l s a u m a i mulţi i n t e r p r e ţ i : Când versurile 'n inimi aveau un alt ecou,
— La şold purtau truverii o spadă de erou !
„jongleurii, ori m e n e s t r e l i i " cari r e c i t a u şi c â n t a u v e r s u ­ Visezi cu pagii 'n umbra balcoanelor ducale
rile nobililor t r u b a d u r i , a c o m p a n i i n d u - s e p e c h i t a r a tim­ Pe albe balustrade scriind la madrigale,
Şi 'n dorul unei blonde, privind profilu-i pal
pului : „la vielle". In p i c u r ă r i de c h i t a r ă , cu r e z o n a n ţ e Ning strofele-ţi uşoare pe chipu-i virginal...
p r o f u n d e şi d i s c r e t e , i n t e r p r e t a j o n g l e u r u l p o e z i a s t ă p â ­
nului ; din loc în loc se o p r e a şi ochii Iui î n t r e b ă t o r i îl
Apoi, în ritm de vâsle, plutind pe-un fluviu, lent,
c ă u t a u p e t r u b a d u r . Ş t i a j o n g l e u r u l versurile favorite, Dai sbor închipuirii spre seri de orient.
p e c a r e s t ă p â n u l însuşi ţ i n e a să le recite în m a r e a ad­ Şi 'n vremuri depărtate muind culoarea slovei
Estampe prinzi din vechea heraldică-a Moldovei.
miraţie a nobilelor c a s t e l a n e ; apoi jongleurul relua Văd palida Domnită ce dragostea şi-a 'nfrâns
c â n t e c u l şi-1 d u c e a p â n ă la sfârşit ; şi astfel, liniştit şi Şi 'n rigida-i mândrie îşi năbuşe un plâns.
Pe frunteu-i ce-a pus ţinta mai sus de fericire,
d o m o l , se d e p ă n a ş e z ă t o a r e a l i t e r a r ă a vremii Tu laşi din vers să cadă un nimb de nemurire
Şi-acum străluce 'n raza ce nu mai are-apus,
D e - a t u n c i obiceiurile s'au s c h i m b a t . Locul j o n g l e u r i l o r
S'o vadă şi aceia ce încă 'n lume nu-s !
l-au l u a t c o m p o z i t o r i i m u z i c a l i şi executanţii. Astăzi Mister divin al artei ce ştii dura icoană
Statornică pe pânza vieţelor în goană Ì
c o m p o z i t o r u l v i n e la p o e t , nu se d u c e p o e t u l la c o m p o ­
Tu din cenuşa noastră aprinzi mai via un jar
zitor. A c e s t a îşi a l e g e p o e z i a şi o t r a n s p u n e în m u z i c ă . La vântul làrg de aripi al Timpului fugar.
Atâtea minţi palpită la calda lui dogoare,
Melodia, odată z ă m i s l i t ă , îşi ia s b o r u l în l u n g u l şi în Mereu tot alte roiuri, sub tot acelaşi soare... !
largul ţării, p â n ă peste hotare. Poeziile maestrului Cin­
c i n a t , — p u r e melodii v e r b a l e , — n ' a u î n t â r z i a t de a-şi
afla c o m p o z i t o r i i , c a r i să le p u e p e n o t e şi să le r ă s p â n ­ Iar când în adâncimea iubirii te cobori,
Te 'ntorci — scafandru palid, — în mâini ca rari comori :
dească în lume. D e l i c a t u l c o m p o z i t o r Ionel Brătianu, Minuni de mâini sculptate, mâini dragi, că de le-ai cere
m o r t î n a i n t e de r ă z b o i u , nu m a i p u ţ i n distinsul compo­ Să-ţi dărue chiar moartea, — nici ea n'arfi durere !
Arzi smirnă „Aşteptatei" sau visului zdrobit,
z i t o r A l e x a n d r u Leon, d - ş o a r a V o i l e a n u , t a l e n t a t ă p r o ­ Cânţi dulcea Primăvară ce 'n vânt s'a risipit,
fesoară a C o n s e r v a t o r u l u i de m u z i c ă din Cluj, c o m p o ­ înmugurite doruri tânjind spre 'ndeplinire,
Şi farmecul ce-l are doar ultima iubire
z i t o r u l F e r n i c şi alţii au p u s pe m u z i c a „Pentru ochii Strivită, fără ţintă ! Pui ca o nestimată
t ă i " , „ F r u m o a s a m e a " , „Iţi m a i a d u c i a m i n t e " şi a t â t e a In madrigal durerea sclipind încătuşată.
A ta e nostalgia de tot ceea ce nu e
a l t e c â n t e c e şi r o m a n ţ e . I a t ă c u m şi p r i n a c e a s t ă n o t ă a Aevea, — şi doar lacrimi tăcute pot s'o spue.
operei sale, — e l e m e n t u l m u z i c a l , — m a e s t r u l Cincinat Captezi în ritmul strofei ceva din tresărirea
Fluidului ce 'n inimi şi 'n flori 'şi-a pus ivirea :
e v o c ă figurile e s t o m p a t e de v r e m e a l e m a r i l o r t r u b a d u r i Ceva din suflul care în toate se strecoară
şi-i c o n t i n u ă p e d e a s u p r a secolelor s t i n s e . Tăind contur petalei şi aripei ce sboară,
Dă resfirări mirezmei în care se deschid,
Imbrăţişeri de nuntă ce umple 'ntregul vid,
P E T R U I. T E O D O R E S C U Dă apei voluptatea undirilor în mers
PROFESOR ÎN B R A Ş O V
Şi Inspirarli pulsul ce bate 'n Univers.

Şi-atunci, ni-i dor, cu tine, de lumea ne-zărită,

Ne fascinează şoapta chemării nerostită,
Un orb îndemn ne-atrage spre ea călăuziţi
Ca freamătul ce trece prin arbori desfrunziţi.
Oh, setea după umbra-i e-ascunsa mărturie
Că marele „Aiurea" al viefei o să vie!
Lui Cincinat Ce-arfi această sete de nu al ei răsad
In inimile noastre de lut, ce 'n groapă cad ?
E rama 'ntins al minţii spre vastele genuni
d e D. N a n u îşi clătină-adierea ascunselor minuni.
Prin el ne vine-adesea parfum din veşnicii
Aleşii-i simt mireazma când toamnele-s târzii l
Fântână de gândire din sufletul elen,
Volumul tău mă fură cu limpedea lui undă,
Şi 'n clara-i oglindire când ochiu-mi se cufundă
Ne-ai dăruit o clipă din desfătarea mută
Zăresc, — ca prin adâncuri de ape — un Eden :
Prin care guri de suflet cu huma se sărută :
Atomele lor cântă în strânse 'mbrăţişeri :
„E vieaţă pretutindeni şi moartea nicăeri ! "
Grădină zăvorită cu lilieci in floare,
Cu crini ce-şi trâmbiţează parfumurile 'n soare,
Cu mii poteci de taină şi 'ntunecate-alei
Prin care siluete sburdalnici de femei
S'aleargă în cascade de hohote-argintine,
Se scaldă in sbucnirea de-avuzuri opaline.
De pretutindeni şoapte din frunze isvorăsc
Ca dintr'o altă lume! — Un peisaj grecesc
,||||||I!IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII!IIIII!I!IIIIIIII!III!IIIIIIIIIIIIIIIIIII!IIIIIIII!!IH B R A Ş O V U L L I T E R A R

Serenade şi Madrigale

Serenadă Cele trei năluci

Amurguri, toamne, patimi îngropate
Ca să-ţi câni dinfr'o chitară Pe gândul trist cu noaptea s'au lăsaf
Sub fereastră ţi-am venit.
Şi 'n haine lungi năluci întraripate
Era vară !
Trec prin oglinzi şi 'n geamuri parcă bat.
Liliacul Înflorit
Şi cu rozele semeţe
Risipeau printre alei Una ieşind din colţu-i de 'ntuneric
Un fior de tinereţe. Cu glasul ei de umbră cuvânta :
Iar in părul tău cel blond — Nu mă cunoşti, sunt visul tău himeric
Caldul soare vagabond
— Ce m'ai uitat? Am fost nădejdea ta !
Raza vrând sâ-şi poleiască,
S'a încurcat "in adevăr,
O alta blând s'apropie de mine
Şi 'n zadar vrea să ghicească
In al buclelor tesaur, Pe când coboară 'n sufletu-mi căinţa.
Care-i raza lui de aur A fulgerat ! In zări văd doar ruine...
Care-i firul tău de păr! — Te recunosc, nălucă, eşti credinţa !

Viu şi astăzi, din chitara Şi cea din urmă, albă ca o moarta

Să-ţi mai cânt ca astă vară Plecând din prag s'a 'ntors... par'că zâmbea
Serenade,
Sunt singur. Plouă. Vântul gemen poartă
Insă vai, găsesc In poartă
— Nălucă-ai fost şi tu iubirea mea !
Frunza moartă !
Toamna cade ! Ss? ^
Ploaia cerne ; ceaţa deasă
Tristă umedă se lasă
Pe cărare e noroi, Intimă
Şi sub zarea cenuşie
Toamna rochia şi-o sfâşie 'n pomii goi! /// mai aduci aminte, doamnă ?
Sub balcon când se ridica Era târziu şi era toamna,
Glasul meu pătruns de frică
Şi frunzele se 'nfiorau,
Dela geamul tău iubita
Şi tremurau în vântul serii,
Pică-o floare veştejită.
Atunci inima-mi se frânge Ca nişte fluturi chinuiţi,
Şi-un ecou departe plânge ! Ca nişte fluturi rătăciţi
Din ţările durerii.
Şi 'n zadar mă lupt in vânt
Să dau coardelor cuvânt, Ţi-aduci aminte iar de seara
Din chitara mea mâhnită Şi-amurgul-acela violet,
Nota sboară, rătăceşte Când toamna şi-acorda încet
Şi de geamuri se isbeşte Pe frunza galbena — chitara ?
Ca o pasăre rănită !
Pe lac ce'n lună s'arginiase
Cum neaua 'ncepe să s'aştearnâ încet o lebădă trecea,
Mi-e frig in suflet, nu ştiu ce-am, Şi pata-i albă se pierdea
Zadarnic te mai cat la geam In seara care se lăsase...
Azi e iarnă !
S'a 'ntunecat a toamnei ceaţă Şi atunci, doar inimă şi vise,
Pe strune mâinile-mi inghiaţă Ne-am dus ca lebăda şi noi,
N'o să mă vezi de azi 'nainte
Călcând nisipul plin de foi
Cu flori in păr şi în cuvinte.
Căci, vai balconul ţie 'nflorit Sub ceafa care-l umezise.
Cu reci podoabe de zăpadă,
Şi 'n noaptea care stă să cadă Aşa născu în plină toamnă,
Tu ai uitat că m'ai iubit Amorul meu ce'nmugurea
Şi neaua 'ncepe să s'aştearnâ Sub foi ce toamna 'ngălbenea —...
întâi mai rar, şi-apoi mereu Iţi mai aduci aminte, doamnă ?
Ca pe balcon, şi'n părul meu...
Plângi, suflete!... E iarnă!
B R A Ş O V U L . L I T E R A R llllllllllllllllllllllllllllilIIIIIIIIIIIIIIIIIIN

R o m a n ţ e şi cantilene

Cantilenă De când te-ai dus Lied

Iubita mea e moartă De când te-ai dus, Aş vrea să scriu

Şi'n păr c'un trandafir, Eu par'că sunt un cuib pustiu, Ca Henric Heine
Un lied ;
Încet, încet, o poartă, Sau mortul rece în sicriu In care pentru veci să'nchid
Un dric spre cimitir. Pus. Ca'ntr'un sicriu
A mele taine, —
Cum a făcut poetul Henric Heine.
Ea doarme albă, albă Sau un isvor
Să nu fie cuvinte 'n el
Ca florile de crin Uitat sub ramuri despuiate, Şi nici versificări savante,
Purtând la gât — sub salbă In care frunzele picate Doar lacrime ce s'au schimbat
în diamante.
O cruce de rubin. Mor!
Dar nu jelire de mişel
Ce plânge ca să-ţi facă milă, —
Adânc mormânt îi sapă De când te-ai dus, De mila lumii mi-este silă.
Gropar, pentru sicriu, Eu sunt un leagăn întristat, îmi place lacrima tăcută
Ca doi în el să 'ncapă : Din care pruncul a sburat Ce'ngroapă'n ea durerea mută,
O moartă şi un viu. Şi care-ascunde 'ntr'însa taine
. . Sus ! Precum un lied de Henric Heine !

Sonete
O l a r u l şi A m f o r a S o n e t

Când ceasul va veni să ne despartă, Car dans fintini je veux vivre...

Sans qu'on me le puisse ravir
Şi ie-o 'ngropa în brazda de fărână— C e réve que je veux poursuivre.
Et vais, imortellement ivre
Minune c e - o / eşif din a mea mână— Pouvoir-sans jamais m'assouvir
Baiser tes lourds cheveux de cuivre.
Un plug va re'nfrăi'i a noastră soartă. L G.

Ai cizelat în versuri magistrale

Şi trist mă 'ntreb : Din forma ta păgână Tăiate par'că 'n prismele luminii
In care-am prins atât fior de artă— —Ca şi un nou Benvenuto Cellini
Profilul grec al blondei ideale.
Din gipsul tău şi din cenuşa-mi moartă,
Ce-a fost ursit de-apururi să rămână ? Ţi-ai rupt din suflet rozele şi crinii,
Ca să presari sub paşii ei petale,
Şi n'ai păstrat, poete, frunfii tale,
Pe trupurile noastre risipite,
Decât paloarea visului şi spinii !
Nepăsător făranul calcă greu
Urmează-ji visul tainic înainte :
Cu plugul lui şi trudnicele-i vite...
Ce-i't pasă dacă farmecu-i te minte
Când inima-ţi sub vraja lui tresaltă ?
Dar e'n zadar ! Prin veacuri de lumină,
Să moară chiar, el moarte nu mai are
Va străluci în gânduri: Visul meu
Căci l-a închis cu-a versului tău daltă
Şi forma ta, o amforă latină ! In ritmul larg al strofei lapidare!
Dumbrăveni
 IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIN B R A Ş O V U L . L I T E R A R

Trubadurul de 60 de ani
de Horia Oprescu

S e z / c e că maestrul Cinci­ tului. O s a r a b a n d ă felurită, galerie de medalioane şi efigii, gân­

nat Pavelescu ar ii împlinit duri c ă r o r a le-a pictat portret, s a u farse pentru cari linia sprin­
ţară şi caricaturală a epigramei a fost destul.
60 de ani...
Femei ce s'au topit în amintire. Naivi c e - a u r ă m a s s p â n z u r a ţ i
in ţeapă catrenelor incisive. Domniţe ce i-au a c o r d a t nobleţea
unui s u r â s . Amărăciunea s u g r u m a t ă în pieptul însângerat, lăsând
Femeile frumoase şi poeţii n ' a u v â r s t ă . Nu trebue să aibe ! totuşi pe buze d o a r zâmbet. Răutăţile pe cari le-a iertat. Prostia
Certificatele de naştere li sunt cu a d e v ă r a t neînsemnate petece ce-a flagelat-o şi, dintre toate, mai presus, cuvântul frăţesc şi
de hârtie. P e n t r u ei vremea e doar pretext. blând, s ă r u t a r e a ce-ţi vine pe frunte ca un fluturat de floare, ca
Un zâmbet de femee s a u un v e r s t u r b u r ă t o r , o privire cu gene o gură de iubită.
tremurate ori o strofă cu r e z o n a n ţ e intime — sunt totdeauna în
afara şi d e a s u p r a timpului. P e drumurile nevămuite ale sufle­
tului, ele ne p ă t r u n d acum — în vremea tâmplelor albe—, ca şi in
anii de mult duşi pe calea fără întoarcere. Vibrează o clipă acolo „Dar dacă vii la mine cu fruntea înnrată
o c o a r d ă mică şi neştiută — precum oricând a tremurat pieptul Simţind şi tu că visul e greu să-l faci cuvânt,
omenesc, de ecoul iubirif şi al frumosului.
Atunci împinge poarta şi intră : o să bată
Cu un milimetru mai lung s a u mai cârn, nasul Cleopatrei a r fi
schimbat faţa lumei. T o t a ş a precum Dante s a u Goethe a u O inimă de frate în oaspetele sfânt
modificat, difuz şi pe nesimţite, geografia sufletului omenesc.
Trecutul meu va creşte din umbra ce se lasă
*** Iţi voi întinde jeţul să stai. Vei asculta,
Şi'fi va părea o clipă că eşti la tine-acasă
Femeile frumoase şi poeţii se înfrăţesc prin aureolă, menire şi
putere. P e n t r u c ă strălucesc, farmecă şi robesc. Geniul a m â n d u ­ Şi versul meu că spune poveşti din viaţa ta !"
rora a d a t p o d o a b a speţei. Şi cugetul lor se împleteşte cu v e ş ­
nicia, cu timpul din trecut şi de-acum, cu viitorul care, pentru ei,
este mai puţin un semn de întrebare. O n o a p t e la m a s ă cu trubadurul e o b a e de lirism, o reîntoar­
Tinereţe fără bătrâneţe, cuvântul din l e g e n d ă ! D o a r ei îl p o t cere fantastică şi reconfortantă în trecut Ochii împovăraţi de
crede.... svonul altor vremi, inima t u r b u r a t ă de c o a r d a pe care mâna
Şi totuşi o carte cu file îngălbenite mi s'a desprins din raft. meşteră ştie s'o facă să vibreze, te înconjoară de un farmec străin
Din modestia ei latentă, se spune ochilor mei curioşi, că au trecut cu totul acestei vremi de bugete comprim:!te, de dumping şi con­
atâţia ani peste cântăreţ, că trubadurul a încărunţit, că ochii ii versiuni.
ascund acum a p e cu luciri negre, că singură mândria lui de c a v a ­ Lumea cea numeroasă şi anonimă îl ştie pe c â n t ă r e ţ mai mult
ler „fără teamă şi fără prihană" îi face n e v ă z u t ă cuta de melan­ din epigramele, din butadele şi farsele ce i-au p u r t a t faima. D a r
colie, care v r e a s ă c o b o a r e în jos, gura ce-a vrăjit a t â t e a stihuri. dincolo de rima îndemânatecă şi jucăuşe ca o veveriţă, peste
Ca nişte soli primăvărateci ori asemeni tristeţelor pe cari le spiritul spumos, replica p r o m p t ă şi p o a n t a virtuoasă ca o floretă
cerne toamna, cu vorbă pasionată de a m a n t s a u în cadenţa ele­ de maestru, veghează o inimă caldă, un suflet generos şi blând,
gantă a madrigalului şi-a serenadei, în suspin t r u b a d u r e s c ori cu un sentimental îndrăgostit de ceea ce nu se poate prinde în vorbe
vârful sprinten şi generos al epigramei, — poetul se desprinde şi fapte.
din file, cu tinerţea lui de totdeauna, cu verbul care cucereşte şi
încântă. Zadarnic peste pagini s'a prins praf de a u r ! D e prisos
nevoi şi socoteli prozaice, îi ţipă reproşul sărăciei ! Ce-a avut a „Ca să-ţi cânt dinir'o chitară
împărţit, cu m â n a d r e a p t ă şi gestul larg al semănătorului. Cu Sub fereastră am venit.
toate că îl ştim încă azi, verde şi puternic, temerar şi semeţ....
Era vară !
D a r numai o filă de calendar, indiscretă şi fireşte mincinoasă,
aminteşte o aniversare neverosimilă. Să aibe trubadurul, 60 de Liliacul înflorii
ani ? Şi cu rozele semeţe,
Ciudat ! Fruntea lui de marchiz romantic p ă s t r e a z ă o nuanţă Resfirau printre alei
de fildeş Ochii privesc nicăeri şi totuşi până dincolo. G u r a s a e o Un fior de tinereţe"...
crispare de s a r c a s m şi b u n ă t a t e , d e a s u p r a bărbiei ce t r ă d e a z ă
energie şi p r e s t a n ţ ă . Gestul ritmează v o r b a volubilă şi fără p e ­
reche.
T r u b a d u r u l ştie s ă spue multe şi fermecătoare lucruri. T r e ­ „lartă-mă, necunoscut-o, dacă viu
cutul îi e greu de amintiri. Lira lui a t r e m u r a t în vremi fericite, în
Să culeg dup'a ta urmă trandafirii".
faţa oamenilor dintre cari puţini mai sunt. Suvenirile sale — scot
din timp — z â m b e t e şi lacrimi, melancolii şi farse. Prin sălile cu
a r c a d e princiare, în sălile boltite ale boierilor de baştină, în P a ­
risul zilelor grele de războiu — luptând cu pana pentru un crez,
în s a l o a n e risipind cu virtuozitate fără egal suliţe de spirit şi
flori de lirism, s u b ferestre cu b a l c o a n e cari ştiu s ă asculte ghi­ Sunt cânturi vechi cu r e z o n a n ţ e mereu notti ! Şi peste ele tim­
tara ce mărturiseşte : pul n'a l ă s a t urmă.
De altfel, nici nu se poate s ă fi trecut a t â t a vreme ! E o min­
„îmi place să te văd frumoasă ciună că trubadurul împlineşte 60 de ani ! E mai c u r â n d o farsă,
Deşi din frumuseţea ta, ca o r e v a n ş ă pe care i-au ticluit-o cei mulţi şi d e - a t â t e a ori î n ­
Eu n'am decât zădărnicia"... ţepaţi de verva-i încordată ca un arc, cu săgeţile lui spirituale de
amant răsfăţat al muzelor.
de pretutindeni, poetul a p ă s t r a t în tolba lui de vrajă cuvinte Să s p u l b e r ă m dar, insinuarea !
şi chipuri, fapte şi simboluri. T r u b a d u r u l e încă a t â t de t â n ă r !...

T r u b a d u r u l s e opreşte în faţa mesei dincolo de care ochii prie­

tenului s'au minunat o noapte întreagă de lumea furată trecu­
B R A Ş O V U L . L I T E R A R IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIU

Icoane ş i Vede n i i

Bunica La bustul lui Eminescu

Bunica stă pe prag şi toarce, (Din Parcai Dumbrăveni)

Dar, pe când sfârâe fuiorul — Pădure ! Ningi câteva frunze

Cu visul ei care-şi ia sborul, — Pe fruntea-i de aramă rece.
Tu, ce rămâi nepieritoare
Şi tinereţeai se 'ntoarce. Ca geniul, când totul trece !

Se vede 'n horă legănată Zi vântului, să-i cânte doine

De dragoste, sau haiduceşti,
De-al lăutarilor suspin, Poetului ce-a fost mândria
Cu sânul tare, cald şi plin, Gândirei noastre româneşti !
Sub cămăşuţa ei de fată.
Şi glasul lui să fie dulce...
Măcar în lumea nefiinţei,
Şi cum se 'ncinge o bătută, Să-şi uite, lungile lui chinuri,
Acest copil al suferinţei !
0 prinde Dinu de mijloc
Şi joacă lângă ea cu foc, Natura, cel puţin mai blândă
Apoi din fugă o sărută . Cu umbra tragică să fie,
A celui ce 'n eterne versuri
A prins eterna poezie !
Târziu când hora s'a sfârşit
Şi cerul s'a făcut ca plumbul, Şi stelele din golul serei
S'au dus alături şi 'n porumbul Picând în jurul lui scântei,
Să-i pară că iubirea moartă
Din vale, tainic s'au oprit.
II mângâie cu ochii ei !

Dar nunta ? nicidecum paharul, Iar când în serile de toamnă

Va răsări dintre poteci,
Ci ochii lui au îmbătat-o. . .
Bălaia inimei lui doamnă,
0 par'că-1 vede pe primarul Cu mâini subţiri şi braţe reci,
Şi popa care-a cununat-o!
In ora tainică şi gravă
Când ceaţa scutură vestmântu-i,
Şi cum se toarce 'ntr ' una firul Şi luna 'n cimitir veghează,
Şi 'n jurul fusului se prinde, In loc de candelă, mormântu-i ;

Nu ştiu ce spaimă o cuprinde

Pe când o trestie, un nufăr,
De-şi pierd şi visurile şirul. Un teiu — aminte-aducător —
înţelegând poate ce sufăr
Poeţii mari în vieaţa lor...
Intr'un amurg, pe când apusul
Pălea sub norii sângeraţi, Privindu-i chipul între frunze,
Doi prunci îşi vede îngropaţi, Vrăjit de-al bronzului vestmânt,
Şi întrebând miraţi ce cată
Şi-o lacrimă îi arde fusul. Sub lună, morţii din mormânt...

Şi când trezindu-se din vise, Atunci în nopţile albastre

Când lumea uită şi petrece...
Văzu că-i noapte şi târziu, L u c e a f ă r u l o să-l privească
La luna care răsărise Cum stă „ n e m u r i tor şi r e c e ! "
Lătra un câine a pustiu.
llllllllllllllllllllllllllllilIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIH B R A Ş O V U L . L I T E R A R

Traduceri

Antoniu şi Cleopatra Lupercus

(Heredia) — Heredia —

Priviră împreună de s u s depe terasă Văzându-mă, Lupercus, îmi strigă de departe :

Egiptul cum adoarme s u b cer năbuşitor, Poete, epigrama-ţi c e a nouă m'a uimit,
Şi Nilul c e prin deltă îşi duce călător la spune-mi, vrei la tine pe sclavu-mi s ă trimit,
Spre Sais şi Bubaste alene, unda grasă. Să-mi împrumuţi în file a ta măiastră carte ?

Şi-atunci Romanul simte sub zaua ce-1 apasă, Nu, sclavul tău tuşeşte, e şchiop şi prăpădit
Ostaş robit c e somnu 'i-adoarme zâmbitor, Şi scările-mi sunt repezi şi casa mea-i departe,
Cum tremurând leşină pe sânu 'nvingător De palatin pe tine o vilă t e desparte
Frumosul trup c e moale pe umeri i s e lasă. Librarul meu, Urectus, stă chiar în argilit.

'Şi 'ntoarce chipul palid, din părul ei cel brun, E-acolo prăvălia-i în forum lângă porţi,
Spre dânsul, beat d e vraja parfumului nebun, Găseşti la el volume de vii c a şi de morţi :
Şi gura i-o întinde şi-al ochilor tesaur... Virgil şi Siliu, Pliniu, Terenţius şi Phedru.

Şi-asupra-i împăratul plecându-se 'n tăcere, Acolo, ros cu ponce, pe rafturile mari
Văzu ca'n vis, în ochii stelati cu punte d'aur, în haină purpurină legat şi'n cuib de cedru
O mare fără ţărmuri... şi-o fugă de galere. Volumul meu s e vinde pe preţ de cinci dinari.
Posada, Mie 1906.

F a bu I e

Pasările nopţii
într'o zi vulturul mândru, Hai, urmaţi-mă şi'n aripi
Rege-al culmilor cărunte, De vă'ncredeti c u m mă'ncrez,
Toate pasările lumii Către soare sborul vostru
Le-adună p'un vârf d e munte, V o i c ă t a să-1 î n d r u m e z " .
Şi le zise : „Mi-este milă
De eterna voastră noapte... într'un fior d e bucurie
Tremuraţi în fund d e cuiburi Un stol voios d e s b u r ă t o a r e ,
Speriate d'or c e şoapte, — O rândunică, nişte mierle;
Pe când eu, dacă furtuna Un grangur, o privighetoare
Peste fruntea m e a s'abate Deschiseră-aripile'n dorul
Fac din ochii m e i oglinda
Acestui sbor către azur
Trăsnetelor scăpărate.
Când bufniţa şi liliacul
Dela îngeri smuls-a Domnul
Grăiră mândrului vultur:
Aripi mândre pentru voi,
„Vrei s ă n e scoţi din u m b r a ' n care
C a s ă v ă târîţi aripa
De veacuri toţi ai noştri dorm ?
Murdărită prin noroi?
Că eşti a v â n t u l ce n e pasă ?
Hai, spălaţi-le'n seninul
Noi s u n t e m n u m ă r u l enorm —
După culmile înaltei
Şi soarele-i duşmanul nostru.
Pe albaştri munţi din zare
Când îl p r i v i m ne-apucă plânsul ;
Sborul vostru s ă tresalte.
V o m face nori de întuneric
Mai lăsaţi pădurea sumbră
între pământ şi î n t r e dânsul".
Cuibul, straşina ruină,
Şi sburaţi din întuneric
Către v i a ţ ă şi lumină. D'atunci, c u aripile strânse,
Ceru'nalt e lumea'n care Şi-abia târându-le din umăr,
Suferinţi şi p ă s u r i nu-s : Mai toţi a p o s t o l i i l u m i n i i
De muriţi suind acolo, Se pierd întunecaţi de n u m ă r .
Cel puţin cădeţi d es u s .
 Omagiu tânăr Din epigramele lui Cincinat
C ă u t ă m aici slova cea mai m i n u n a t ă de o m a g i u festiv
p e n t r u cel care, b â n d a p a vie din p o v e s t e , n e - a d ă r u i t o Unui amator.
comoară nepreţuită. Na-ţi epigrama, am citit-o.
Vroit-au u r s i t o a r e l e ca să se ia la întrecere în d a r u r i Dar, nu ş t i u — n a i b a să mă ia!
şi i-au s t a t o r n i c i t tinereţe veşnică şi bucurie n e m ă r g i n i t ă . Plăcerea de-a ţi-o 'napoia
C â n t ă r e ţ u l a c e s t a , r ă t ă c i i prin v r e m e ca î n t r ' u n p a r c E singura ce am simţit-o.
înflorit, n e - a r ă s f ă ţ a t cu r o m a n ţ e l e sale şi n e - a descreţit
frunţile cu „ p o i n t e " şi aluzii de discretă ironie.
O p e r a sa p o e t i c ă e ca o b o g a t ă r e v ă r s a r e de lumină ; Marelui Caragiale, pe când
ici, colo, d o a r c â t e o u m b r ă , un a c o r d de t o a m n ă a r e ­ era berar.
La această epigrama a cola­
nunţărilor, o frântură de i a r n ă a încremenirilor. borat însuşi Maestrul.
U n suflet discret, nobil, s e n t i m e n t a l , hârşit de î m p ă - Iancu Luca Caragiale
timirile vieţii şi destins, iluminat de b e a t i t u d i n e a clipei Iţi dă berea cu măsură.
de d r a g o s t e . Face şi literatură...
In v e a c u l a c e s t a de nelinişte şi n e s i g u r a n ţ ă , de r ă z ­ Insă nu face parale !
v r ă t i r e intelectuală, c â n d t â n ă r a g e n e r a ţ i e bâjbâe prin
t o a t e formulele artei p e n t r u ca în cele din u r m ă , cu
p o c ă i n ţ ă , să r e v i n ă la vechile t i p a r e , Cincinat P a v e l e s c u Unui poet prea fecund.
a r ă m a s în a c t u a l i t a t e , mereu acelaşi, artist d e s ă v â ş i t , Un premiu dăruesc în bani
cu nimbul a d e v ă r a t e i glorii. Cui calcula-va 'n zece ani
Neîntrecut sonetist şi e p i g r a m i s t , e l e g a n t şlefuitor de Câţi paşi străbate bulevardul
slove p e n t r u ochi frumoşi, Cincinat sintetizează talentul Şi câte rânduri necitite,
g i n g a ş al unui suflet frumos şi r o m â n e s c . Pe fiecare zi, comite
Am surprins în meandrele emoţiei n o a s t r e a d â n c i l e Bardul !
a c o r d u r i ale acestui m a r e c â n t ă r e ţ şi r o b al artei.
Cincinat P a v e l e s c u este mai cu deosebire c u n o s c u t
ca epigramist şi om de spirit, d a r u n d e este a r m o n i a Unui poet netalentat
dar foarte pletos.
simfonică din poemele sale, u n d e regretul duios din r o ­
Găsesc că prea se 'ngâmfă el
m a n ţ e , u n d e ironia incisivă din fabule ?
Cu păru-i arhiabondent:
Ursitoarele ţ i - a u h o t ă r î t un d r u m greu, maestre, d a r i a t ă
Alecsandri era mai chel
că, d u p ă o d i h n i t o a r e p o p a s u r i pe la răscruci, în t o v ă r ă ş i e
Şi par'că-avea mai mult talent!
cu cerul, cu p r i m ă v a r a , cu d r a g o s t e a , cu neliniştea, a u în­
ceput să r ă s a r ă m ă r g ă r i t a r e p e n t r u a-ţi b u c u r a privirile.
Noi, mai mici, ţ i - a m u r m ă r i t paşii, slovele cu g â n d u r i , Regretatului poet Oreste
dorinţi şi înfrângeri, a r ă t â n d u - ţ i înţelegere şi d r a g o s t e pentru laudele exagerate
aduse lui Nigrim, din
şi c ă l d u r ă . recunoştinţă că-l invitase
Robiţi de vraja frumosului, s t ă r u i m să-ţi citim v e r ­ la via sa dela Buzău
Habent sua fata...
surile, m i n u n a t e a c u m ca şi a t u n c i c â n d şirurile nu se
Tu de Nigrim să nu te-atingi
u s c a s e r ă de sub p e n i ţ ă .
[Oreste.
Cu g â n d pios, ca p e n t r u oficierea unei slujbe divine,
E scris în cer destinul fiecărui.
r e p e t ă m o s i n g u r ă poezie :
Eu, atacându-1, l-am creiat
Târziu, când vei dormi ... [ce este.
Târziu, când vei dormi sub trandafirul Cu lauda-ţi anemică, tu-1 nărui!
Din cimitirul
Unde te vor duce,
Regretatului scriitor Ion
Ca să rămâi un nume pe o cruce, Adam, care mi se plân­
S'o vesteji în ochii tăi safirul gea într'o scrisoare că
unii critici i-au contestat
Ce-ţi lumina privirea ne'nţeleasă, fondul, şi alţii forma.
Iubita mea mireasă ! Adame, biblicul tău nume
Eu voi fi mort cu mult mai înainte. Orice discuţie o curmă:
Şi mă'nfior, gândind că n'o să fie, Ca om, eşti cel dintâi pe lume,
Măcar un gând, un gând în lumea vie, Ca scriitor, eşti cel din urmă.
Să spue iar, cu-a florilor cuvinte
Din poezii, divina-ţi frumuseţe,
Căci vai, uitarea neagră o să'ngheţe, Cu prilejul desvăluirei sta-
tuiei lui Eminescu dela
Când voi dormi în tristul meu sicriu, Dumbrăveni şi după suc­
Chiar amintirea strofelor ce-ţi scriu ! cesul odei pe care o
improvizasem marelui
Ţ i - a m recitit î n t r e a g a - ţ i c o m o a r ă , maestre, filă cu poet.
Lui O. Spăthe.
filă, r â n d cu r â n d , g â n d cu g â n d .
Gloria lui Eminescu
Azi, de s ă r b ă t o r i r e a a s t a m a r e , p r i e t e n e a s c ă şi
0 să aibe două pete :
e n t u z i a s t ă , ridic pocalul cu vin r o m â n e s c şi-ţi urez':
Să traesti ! Poate; versurile mele
A u r e l Marin Sigur: statua lui Spăthe.
IIHillllllllllllM
Cincinat Pavelescu a împlinit 60 de ani
In miezul acestei toamne de ceară, vestea aniversaru­
lui Maestrului Cinciroat nedumereşte. Poetull veşnic tânăr
şi. înamorat pleacă pe 61 de ani.
In tumultul atâtor evenimente politice şi gălăgioase
reuniuni balcanice, sărbătoarea aceasta albastră s'a se/urs
surdă şi mediocră. Ziarul Calendarul a surprins eve­
nimentul, arborând steagul unei pagini festive, iar Ţara
noastră, prin pana poetului Ciurezu, a fluturat şi dânsa
batista unui cursiv. Atât, Şi totuşi bardul dela Braşov,
laureatul de acuim patru ani al cununai naţionale, merită
mai mult exces de onoare. In Belgia, la jubileu! aceleiaşi
vârste, Mararice Maeterlinck era sărbătorit ca um prinţ,
iar Republica, Unitemi bolşevice ridica pe Maxitm Gorki
pe scutul slavei unanime.
N u preitiţndem ca lui Cincinat Pavelescu — acest Ho-
raţiu ali poeteiei moderne româneşti —- să fi fost împro-
priietătrlit, din acest prilej, cu o moşie în Ialomiţa, nici să
i se fi ridicat în vreo piaţă publică statuie ca lui Thomas
Ma&aryk; poetul nostru, fiu de latifundiari, a risipit de
dragul artei,, intruse averi funciarei, iar perenitatea mar­
morei n'o râvneşte decât atunci când ciopleşte în ea
sonete şi serenade. A m fi dorit numai ca versurile lui
să fi văzut soarele actualităţii, sub forma unei ediţii com­
plete. Ediţia dim 1911, scoasă prin grija, lui C. Pariano,
s'a epuizat de mullt, iar Cântece de greer, alt volum pe
care poetull îl amunţă de câţiva ani, a rămas în stare
de intenţie.
In anii aceştia, în care inima nu-şi mai trimite sân­
gele în versurile kitiel'ectualizate până la iască ale poe­
ţilor, — aioum când metrul e uzurpat iar rima aleasă e
dispreţuită,, poesia lui Oineinat Paveüieseu pare inactuală.
Să nu se piardă din vedere însă că multe din strofele
lui siinit datate între 1885 şi 1908, adică tocmai în răs>-
pasul de timp când gemini lui Emiin eseu urgisea par'că
orice mamiiestare. Peste câteva din producţiile din acea
vreme ale sărbătoritului de azi, se vede chiar aplecată
fruntea selenară a Luceafărului. Pentru Eminescu de
altfel Ciineiinat a avut întotdeauna o adoraţie ridicată
până la oficiul grav ,al odei. Şi Coşbuc cu lumea şi can­
doarea lui campestră a înrîurit două-trei pastele ale celui
oare mai târziu avea să scrie cu aur puţin cunoscuta
Primăvară:
...Şi toată seva primăverei
Prin mine vraja şi-o
Sub calavi ei, aşa de
Mi-e pacea limpede a serei.
Şi fiecare fibră'n mine
Mai tânăr şi mai viu
Pricep latenta simfonic
A firelor ăe iarbă 'naltă
Pe care vântul le mlădie.
A frecventat poesia franceză cu predilecţie pentru
parnasieni, a visitai cenaclul lui Macedonski şi din toate
aceste atingeri şi confluenţe a reuşit să scrie strofele cele
mai perfecte din punctul de vedere al formei. A încercat
B R A Ş O V U L . L I T E R A R
printre cei dintâi să dea titlu de circulaţie neologismului,
tară însă ca poesia să se resimtă de această intervenţie
care, manipulată, imprudent, duce de multe orii la hibrid.
Regăsit pe adevăratele sale strune, Cincinat Pavelescu
a cântat, cum spune Heine, „porumbeii, crinii, lumina şi
trandafirii" — şi toate acestea le-a aruncat în braţele
acelui Ucigaş dulce, rupt din coasta noastră : femeea. Fe-
meea cu ochii ei, cu părul, cu gura. mâinile şi rochiile ei,
revine ca o obsesie suavă în toate lied-urile şi madrigalu-
rile acestui truver destinat să se inspire în nişte timpuri
şi într'o ţară eu moravuri eminamente opineare.
Heinrich Heine asvârlea contimporanilor în obraji
vitriolul epitetului de proşti (dumm) ; Cincinat Pave­
lescu, retranşa.t în orgoliul lui de artă, se refugiază p e
malurile Nilului în „tara basmelor albastre" ori recurge
la foile de trandafir ale fabulei şi la epigramă pe care
a exercitat-o ca un virtuos şi care, mai mult decât poesia,
l-au făcut celebru.
Tntr'una din strofele preliminare la volumul său, Cin­
cinat spune :
...Căci cine valul vieţii nn l-a simţit într'însul,
Cum urcă şi se sbate, ca marea când e rea,
Şi n'a ştiut ce-i visul, ce-i dragostea şi plânsul
Acela o să fie străin în casa mea.
Odată, cu ocazia unui interview, a avut şi scriitorul
acestor rânduri mărunte plăcerea să-1 cunoască, nu în •
casa iui, căci n'o mai are, ci într'o odaie modestă de ho­
tel. Aducând vorba între altele şi de fratele său mai mic,
sonetistul Ionel Pavelescu, poetul intervievat n'a putut
să-mi spună prea multe lucruri, fiindcă dela primele
cuvinte, el — care până atunci făcuse să mă sparg de râs
cu diferite anecdote şi epigrame galante — s'a pus pe
plâns ca un copil.
Şi mi-a vorbit apoi cu evlavie despre părinţii şi fa­
milia lui, despre prietenii săi simandicoşi ori mai mo­
deşti, despre peripeţiile din timpul războiului, cu epi­
sodul tragic al seefestrării lui de către bolşevici. A m
ieşit din hotel eu braţul încărcat de cărţi şi de flori.
Poet în poemele şi'n serenadele lui generoase, poet
în vieaţa cea de toate zilele, pe Cincinat Pavelescu l-a
apucat ultima mişcare în magistratură, la Braşov. îşi
propag:!. va vedea, oare împlinit vreodată visul lui de argint, să
draga
fie mutat cu slujba la Bucureşti?
Chiar dacă, s'ar găsi vreo Excelenţă a Justiţiei care
să-i supună decretul de aducere în Capitală, noi care a m
cunoscut pe aici poeţi cari 'şi înjură părinţii şi 'şi bat
tresaltă... nevasta de trei ori pe zi — am prefera ca bătrâneţele
în care debutează acum Maestrul să şi le oprească —
statuie eu monoclu şi ghetre de zăpadă — sub brazii
•Sinaiei. Sinaia tinereţii lui eterne şi regale...
N. CREVEDIA
 jliiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiy

I R E C E N Z I I 1

„Se 'ngână 'n el haotice chemări,

„Glasul Apelor" „când val de val se sparge şi devine
„sonora undă, ce evoacâ 'n mine
Cu p o e t u l /. Gr. Perieţeanu, a u t o r u l Glasului a p e l o r , „eternele naturei frămîntări.
volum c a r e î n c h i d e într'o ediţie s o m p t u o a s ă s o n e t e s p l e n ­
dide, cu a q u a r e l e originale d e D . Ştiubei, a m a v u t , în „E huet vag, din care se destramă
lunga m e a carieră literară, dueluri m e m o r a b i l e , şi d i n „fuioare largi de vaier, — vastă gamă
care n u ştiu d a c ă a m ieşit î n v i n g ă t o r s a u învins.
Cu c a p u l s ă u a l b d e m a r c h i z , în c a r e se simte m a i
mult p u d r a eleganţei d e c â t a v â r s t e i , Ionel P e r i e ţ e a n u e, Ar trebui citat sonetul î n t r e g , în t o t a l a lui perfecţie,
deşi t â n ă r , un vechiu scriitor n u destul d e r ă s f ă ţ a t însă ca să vedeţi cu ce n u a n ţ e , culori şi armonii i m i t a t i v e p o ­
de critica l i t e r a r ă . Şi v i n a e în m a r e p a r t e c h i a r a p o e ­ etul îşi o r c h e s t r e a z ă simţirea şi o î n c a d r e a z ă în severa
tului. M a i întâi, a r e marele p ă c a t d'a-şi fi t i p ă r i t s o n e ­ m a e s t a t e a strofelor d e s o n e t .
tele — o p e r ă m a s i v ă d e m a t u r i t a t e şi d e inspiraţie, — Al doilea sonet e î n c h i n a t Balcicului şi r e ş e d i n ţ a r e ­
t o c m a i p e c â n d e r a ministru, şi a p o i , c â n d lumea se g a l ă a Reginei P o e t e e p i c t a t ă cu o m a e s t r i e d e m n ă d e
a g i t ă s g o m o t o s în l u p t a politica fie d u p ă succese m a i a c e s t cuib d e a r t ă , d e v i s şi d e poezie :
trainice, fie mai „ p a l p a b i l e " , d - s a g ă s e ş t e t i m p u l p r i e l ­
„Un calm profund domneşte pe noian.
nic, n u n u m a i a se isola d i n a m b i a n ţ a trivială a unei
„ Undina, cu bălaiele-l cosiţe,
munci c o p l e ş i t o a r e şi a se refugia în b r a ţ e l e muzelor,
„în toiul formidabilei arşiţe,
d a r mai comite şi i m p r u d e n ţ a d e a-şi p u b l i c a poemele şi
„strecoară 'n mal argint aerian.
a le trimete acestei epoce m a t e r i a l i s t e c a un p r o t e s t şi c a
o sfidare.
„Dar sus pe deal, în parcul suveran,
Vă m ă r t u r i s e s c că nu fără emoţie a m î n c e p u t s ă schiţez „răcoarea se propagă prin şuviţe
figura c o m p l e x ă a literatului c a r e a c u n o s c u t d e t i m p u r i u „de apă şi exotice mlădiţe,
ispitele multiple a l e succesului. P o e t , e p i g r a m i s t , a u t o r „ce schimba 'ntreg ţinutul într'un lan.
d r a m a t i c , eminent t r a d u c ă t o r a l p o e ţ i l o r francezi, o r a t o r
p a r l a m e n t a r , a v o c a t ilustru, ministru şi o m d e g u v e r n , „ Garoafa, stînjeneii şi glicina,
Ion G r . P e r i e ţ e a n u e de sigur u n a d i n siluetele cele m a i „bujorii, macul, nuferii, verbina,
p o p u l a r e şi m a i a r t i s t i c e ale g e n e r a ţ i e i sale. O disciplină „şi crinii albi, — în chip de porumbei, —
m o r a l ă s e v e r ă i-a a r m o n i z a t actele v a r i a t e ale largei sale
intelectualităţi şi o modestie fără p r e c e d e n t 1-a ţinut d e ­ „fac horă în „grădina suspendată" ;
p a r t e d e cenaclurile u n d e c a m a r a z i i se t ă m â i a z ă r e c i ­ „în timp ce 'nvie mitul, prin alei,
p r o c . Ion P e r i e ţ e a n u , în politică, în b a r o u şi în litera­ „Semiramida, reîntruchipată.
t u r ă , a ştiut să r ă m â e u n gentilom în t o a t ă î n a l t a s e m n i ­
ficaţie şi a t i n g ă t o a r e a d e m n i t a t e a a acestui c u v â n t . Ilustraţia n e î n t r e c u t ă a D-lui Ştiubei c o m p l e c t e a z ă
N u m a i muzele g r a ţ i o a s e , c a r e l-au d o t a t din n a ş t e r e , c a vedenia h a l u c i n a n t ă , şi culorile vii a l e pictorului se
şi p e fratele s ă u Al. D j u v a r a , de n e u i t a t ă şi a r t i s t i c ă m e ­ î m b i n ă a r m o n i o s cu versurile e v o c a t o a r e şi m a g i s t r a l e
morie, cu cele mai delicate n u a n ţ e d e sensibilitate, d e ale scriitorului.
poezie şi de talent, a r fi în s t a r e s i n g u r e să celebreze U r m e a z ă a l t sonet Capul Caliacra, de aceeaşi factură
cum se cuvine p e u n astfel d e om. r o b u s t ă , m l ă d i o a s ă şi s o n o r ă !
Apoi vine Psalmul valurilor d i n care citez ultimele
D a c ă a ş î n d r ă s n i le-aş i n v o c a d u p ă m o d a a n t i c ă !
terţete:
D a r să reviu la glasul apelor, c a r e c u p r i n d e în sinteză,
ultimele şi p o a t e cele m a i frumoase din creaţiunile „Psalmodiază apriga mulţime
poetului : „eternul viers, oftat de adîncime,
„ce'n mii de conci marine stă închis.
„ Cu drag l'auz, sosind din depărtări,
„zvon încărcat de şopot şi suspine ; „ Un larg talaz îmi sapă o firidă...
„şegalnic sau duios, l-ascult cum vine „Spre templul tău pornesc, cu paşi de vis,
„mereu, cu nesfârşite modulări. „pe treptele de marmura lichidă...
 l,lllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll^
Wl R A Ş O V U L L I T E R A R

Lupta navală, e un s o n e t a p r o a p e epic. I n t r ' u n d e c o r a d e v ă r a t ă fantezie de p o e t milionar, şi în c a r e versul de

de s e n i n ă t a t e a l b a s t r ă p o e t u l e s t o m p e a z ă , p e m a g i c a sa o s o n o r i t a t e m a r m o r e a n ă se î n b i n ă şi se c o m p l e t e a z ă
p a l e t ă de c u v i n t e , l u p t a d i n t r e un delfin şi un c â r d de a ş a de a r m o n i o s cu g r a v u r a p i c t o r u l u i m a r i n a r .
p e s c ă r u ş i care-1 u r m ă r e s c ca nişte a e r o p l a n e , îl a t a c ă A c e s t e s o n e t e c l a s e a z ă p e a u t o r p r i n t r e cei m a i s u b ­
şi-1 ciugulesc, iar el, în ultimul v e r s , se cufundă ca o tili a r t i ş t i ai g e n e r a ţ i e i s a l e şi „ G l a s u l A p e l o r " , nu p o a t e

navă! fi a s e m u i t decât cu s o n e t e l e lapidare ale maestrului

Făţărnicie e o frescă de r e v o l t ă în c o n t r a mării cu M. C o d r e a n u , c a r e este Jose Maria de H é r é d i a al n o s t r u .

a c c e n t e pline de d u r e r e şi de m e l a n c o l i e . S o c o t e s c că m i - a m f ă c u t o d a t o r i e de p r o b i t a t e să
Maggiore e o v i z i u n e p i t o r e a s c ă a celebrului lac i t a ­ s e m n a l e z m a r e l e s u c c e s al a c e s t e i o p e r e şi să r e c o m a n d
lian, plină de i m a g i n i şi de m u z i c a l i t a t e . Academiei şi Societăţii Scriitorilor acest volum, nu
Garda e v o a c ă lacul de vis şi feerie : p e n t r u p r e m i e r e în b a n i ci în glorie.

„Lac din poveşti, cu 'nfăţişeri de mare, CINCINAT PAVELESCU

„ţi-e malul de fiorduri sfredelit,

„dar nordicul fior e risipit,
MIHAIL DRAGOMIRESCU : „Copilul cu trei degete de aur"
„cum soarele de miazăzi răsare,"
( r o m a n ) . Ed. Cartea Românească. Bucureşti, 1932.
Como e de s i g u r unul din cele mai p u t e r n i c e s o n e t e , In linia ultimilor romane auto-biografice, p a r e a s e situa şi
romanul d-lui M. Dragomirescu, criticul a t â t de bine cunoscut.
nu n u m a i din a c e s t n e p r e ţ u i t v o l u m , d a r din t o a t ă lite­
Cadrul romanului, pe care acest prim volum ni-1 a r a t ă ciclic,
ratura noastră. està tăiat din viaţa satelor n o a s t r e în primii ani de domnie ai
Regelui Carol I, iar fondul este constituit de unul din aspectele
Merită să fie c i t a t î n t r e g :
vieţii rurale care n'a fost atins în niciunul din romanele noastre
cu ţărani : Este v o r b a de veneticul, care împins de anumite r e s o r ­
„Eternule A-Tot-Stăpînitor, turi, a p a r e în satul unde nu 1-a chemat şi unde nu-1 doreşte
„aici simţii, mai bine ca oriunde, nimeni. P o a t e s ă fie străinul acesta bun, cinstit şi drept ; poate să
fie folositor obştii şi chiar să se înrudească cu acei care în vir­
„prezenţa Ta, ce pururi mă pătrunde. tutea unei rudimentare boerănăşii erau „fruntea satului" ; vene­
„ Văzutu-Te-am, — atom cugetător, — ticul nu poate fi tolerat, el trebue distrus sau gonit prin orice
mijloace, cu orice preţ. Cam a c e a s t a e tema romanului. Simplă
caşi cadrul pe care se sprijină, caşi intriga a p r o a p e liniară : Două
„în sinfonia verdelui major, familii, Ogrezenii băştinaşi şi Dărmăneştii venetici se înrudesc prin
„cînd cerul Tău se cerne peste unde, căsătoria lui Gheorghiţă Dărmănescu cu Ioana, fiica preotului
Andrei Ogrezeanu. De sigur că feciorii părintelui, Vasilache şi
„şi azurează apele profunde ; Manole, care nu vedeau cu ochi buni prezenţa învăţătorului în
sat, d e s c o p ă r în a c e a s t ă căsătorie o nouă forţă în sprijinul lui
„cînd totul e fluid unduitor; Gheorghiţă. De aceea ei îşi fac planul ca s ă - l distrugă, deşi este
soţul surorii lor mai mici. Numeroaselor curse fără r e z u l t a t pe
„Cînd linii, forme, sunete, culoare, care le întind cumnatului, a c e s t a le r ă s p u n d e cu binefaceri dezin­
teresate care uimesc pe cei doi fraţi şi încetul cu încetul îi d e z a r ­
„se contopesc, şi fiecare floare mează. Intre timp, Gheorghiţă şi Ioana au un copil, pe care
„cădelniţează, molcom, smirna ei ; Gavrilaş, un elev mai apropiat de casa învăţătorului, îl visează
cu trei degete de aur. De sigur visul acesta care a împrumutat
titlul, c a p ă t ă o deosebită importanţă şi probabil că va fi elementul
„Cînd chiparoşii, facle fără pară, de simbol şi de polarizare al întregului roman.
„sub pulberea stelarelor scîntei, In cele din urmă, Vasilache, b ă t u t crunt la o manifestaţie poli­
„se-aprind în vraja nopţilor de vară! tică, mărturiseşte lui Gheorghiţă, înainte de a muri, t o a t ă ura lui
şi îi cere iertare ; iar Manole, care absolvise seminarul, pleacă
învăţător în alt sat.
Bellagio care urmează, cântă deşertăciunea sfidătoare începutul acesta de operă, n'are nimic comun cu romanele
trufaşelor p a l a c e - u r i din c a r e p o e t u l se r e t r a g e c a să n o a s t r e semănătoriste, apropiindu-se mai mult de acelea ale d-lui
Liviu Rebreanu. Personagiile sunt redate real, a p r o a p e schematic :
asculte m e l o d i c u l susur un beţiv, un hoţ de cai, un afemeiat nerecunoscător. Femeile, a ş a
cum le găsim şi astăzi, mai ales în satele n o a s t r e de munte : s u ­
„pornit din larg în faptul dimineţii: puse, firave, oscilând mereu între frică, credinţă şi superstiţie.
„o muzică sculptata în azur." Sunt unele pasagii care trezesc miresme vechi din cărţile uitate
ale lui Slavici. D a r totul se petrece aci mai la s u p r a f a ţ ă , mai
puţin dramatic.
Varena, e ultimul s o n e t al p l a c h e t e i : Ura fraţilor, boala Ioanei, ispitele care îl pândeau, pe Gheor­
ghiţă, faptele acestea, cu tot s u b s t r a t u l lor de cruzime, sunt în­
„ Ungher de fire, pacinic şi sublim, văluite p a r c ă într'o atmosferă de linişte, care le fac s ă treacă
fără sguduiri şi fără să lase urme.
„cuib împletit din şoapte înflorite,
înfloritura lipseşte, mai ales atunci când e vorba de o situaţie,
„pe trepte largi de piatră, însorite, de o frământare, de o acţiune. Rar, o surprindem într'un sfârşii
„săpaşi, adînc, un biblic: „să iubim!". de capitol, într'o p a u z ă de dialog ; d a r sugestivă, limpede, fără
îngrămădire păgubitoare de adjective, a r m o n i z â n d u - s e cu rusti­
citatea cadrului şi cu simplicitatea temei.
Şi versurile e n d e c a s i l a b e c u r g s o n o r e , în ritmul unui Grija a c e a s t a a mers chiar p â n ă la redactarea, propoziţiei, a
mn de a d o r a r e , c a să s l ă v e a s c ă p e D u m n e z e u c a r e c o - frazei şi a capitolului.
Am citit cartea, cu plăcerea cu care bei o apă limpede şi rece.
o a r ă pe p ă m â n t să b i n e c u v i n t e z e d r a g o s t e a . Aşteptăm însă u r m a r e a ciclului, după care promitem, că vom
Ar fi t r e b u i t să citez v e r s cu v e r s , d a r î n c ă n ' a ş fi reveni cu toată obiectivitatea şi amploarea n e c e s a r ă .
reuşit a reda farmecul c a r e se î m p r ă ş t i e din p l a c h e t ă — ION FOCŞENEANU
B R A Ş O V U L . L I T E R A R iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiffl

N o t e

Expoziţia Olga Branisce. în e d i t u r a „ C u l t u r a N a ţ i o n a l ă " vor a p a r e a n u l a c e s t a

operele c o m p l e t e ale lui C i n c i n a t P a v e l e s c u , î n c h i n a t e
In p a l a t u l „ A s t r e i " din B r a ş o v a deschis, de c u r â n d , M. S. Regelui C a r o l al II-lea.
p r i m a expoziţie de p i c t u r ă d-ra O l g a Branisce. Cu s i g u ­ * *
r a n ţ ă în linie şi culoare, d a r m u l t ă t e m e r i t a t e în r e d a r e a
P e n t r u 1933 A c a d e m i a „Jeux F l o r e a u x " va d e c e r n a
mişcării, d-sa a î m b o g ă ţ i t fresca r e p r e z e n t a t i v ă a B r a ş o ­
premiul poeziei „ F a b i e n A r t i g u e " , în v a l o a r e de 10.000
vului cu c â t e v a lucrări r e m a r c a b i l e . I-am r e p r o ş a m i n u ­
franci.
ţ i o a s a a t e n ţ i e d a t ă elementului s e c u n d a r de decor. In
Sunt a d m i s e n u m a i operile p u b l i c a t e în a n u l 1932, iar
tablouri mici, m i g a l a oboseşte ochiul, privirea n e p u t â n d
c o n c u r s u l se închide la 31 D e c e m v r i e al a c e s t u i a n .
p r i n d e a m ă n u n t e l e de culoare, de linii, de p e t e de lumină.
O n o t ă p e r s o n a l ă de s u a v sentimentalism g ă s i m în
frântura de p a r c din Cluj, î n t r ' o t o a m n ă de a r a m ă . D a r P e n c l u b u l din Berlin a s ă r b ă t o r i t cu m a r e fast p e m a ­
preferinţa d-rei Olga B r a n i s c e p a r e a fi n a t u r a m o a r t ă . rele p o e t g e r m a n G e r h a r d t H a u p t m a n n . D u p ă s ă r b ă t o ­
Florile, obiectele d e c o r a t i v e de interior c a p ă t ă o inter­ rire a a v u t loc un b a n c h e t în m a r e a sală de m a r m o r ă a
p r e t a r e a r t i s t i c ă e l e v a t ă şi, cu deosebită satisfacţie, rele­ grădinii zoologice din Berlin. Au luat peste p e s t e şase
v ă m garoafele, călţunaşii, daliile şi b u c h e t u l de m ă z ă r i c h e , sute de p e r s o n a l i t ă ţ i din lumea intelectuală şi d i p l o m a ­
care v ă d e s c în d-ra O l g a B r a n i s c e o a d e v ă r a t ă î n d r ă g o ­ tică.
stită de a r t ă dela care a ş t e p t ă m alte m i n u n a t e i n t e r p r e ­ * *
tări ale naturii g i n g a ş e .
Anul a c e s t a A c a d e m i a franceză a d e c e r n a t u r m ă t o a ­
A. M. rele premii :
D-lui F r a n c N o h a i n , marele premiu p e n t r u literatură
în v a l o a r e de 10.000 franci.
S â m b ă t ă , 19 Noemvrie, M a e s t r u l Cincinat P a v e l e s c u a
D-lui J a c q u e s C h a r d o n n e , premiul r o m a n u l u i , p e n t r u
fost s ă r b ă t o r i t de S o c i e t a t e a Scriitorilor R o m â n i p r i n -
o p e r a sa „ C l a i r e " .
tr'un b a n c h e t c a r e a a v u t loc la „ C i n a " . Au luat p a r t e
* *
şasezeci de scriitori, poeţi şi oameni politici — prieteni
şi a d m i r a t o r i ai p o e t u l u i . Noul p r e ş e d i n t e al „ A s t r e i " a fost ales în p e r s o a n a
Au ţinut t o a s t u r i d-nii : O c t a v i a n G o g a , Corneliu d-lui D r . Iuliu M o l d o v a n u .
M o l d o v a n u , Ion Minulescu, Ionel P e r i e ţ e a n u , iar d-1
Colonel Adjutant Condiescu a d e c o r a t pe s ă r b ă t o r i t în
S'a primit la r e d a c ţ i e „ C a l e a S â n g e l u i " d e G. Şt. C a -
numele M. S. Regelui.
zacu, ediţie r e v ă z u t ă şi c o m p l e c t a t ă , cu o prefaţă de G.
* * B a c o v i a ; v o m reveni a s u p r a acestei p l a c h e t e î n t r ' u n n u ­
m ă r viitor.
S â m b ă t ă , 26 Noemvrie, M a e s t r u l Cincinat P a v e l e s c u :j: îŞ:
v a fi s ă r b ă t o r i t , p e n t r u a n i v e r s a r e a a 60 ani de v i a ţ ă ,
de c ă t r e „ A s t r a " din B r a ş o v şi de „ B r a ş o v u l L i t e r a r " . D-l Liviu R e b r e a n u a p u s s u b t i p a r un nou r o m a n ,
Elogiul marelui p o e t şi e p i g r a m i s t se v a face la o r a 18 Gorila, c a r e va a p a r e în cursul acestui a n .
în S a l a istorică a liceului „Andrei Ş a g u n a " , d u p ă u r m ă ­ * *
torul p r o g r a m :
Noul r o m a n al d-lui N . Condiescu se numeşte însem­
D - n a Valeria Căliman v a vorbi despre poezia lirică a
nările lui Safirim.
Maestrului.
Va u r m a Q u a r t e t u i C. B o b e s c u dela C o n s e r v a t o r u l
* *
din B r a ş o v . D-1 Ion F o c ş e n e a n u v a face să a p a r ă în t o a m n a
D-1 Ion F o c ş e n e a n u v a vorbi despre : Cincinat P a v e ­ acestui a n un volum de poezii cu un ultim ciclu c u p r i n ­
lescu, artist şi om. z â n d t r a d u c e r i din : B a u d e l a i r e , Verlaine, Richepin şi
D-1 Val. M u g u r va vorbi în numele d-lui Ministru Valéry.
D. Gusti. * *
La ora 21 va a v e a loc un m a r e b a n c h e t în s a l o a ­ La r e d a c ţ i a revistei „ B r a ş o v u l L i t e r a r " se g ă s e s c în
nele „ T r a n s i l v a n i a " . depozit ultimile e x e m p l a r e din E p i g r a m e l e lui Cincinat
* # Pavelescu.
P r e ţ u l 2 0 lei.