UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI

TIMIŞOARA
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA: AGRICULTURA

PRODUCEREA DE SAMANTA LA CARTOF

 Producerea de samanta la cartof
Cartoful – Solanum tuberosum L. Familia Solanaceae

Este o  plantă erbacee din familia solanaceelor, cu flori albe sau violete și tulpini subterane terminate

cu tuberculi de formă rotundă, ovală sau alungită.
Planta este cultivată pentru tuberculi care sunt comestibili, bogați în amidon, motiv pentru care
sunt folosiți în industria alimentara, dar și ca furaj.
Cartofii sunt originari din America de Sud, din regiunea Munților Anzi, iar in perioada
precolumbiană, în zonele aflate azi în Chile, Peru, Ecuador și Columbia, se cultivau circa 200 de specii de
cartof.
După orez, grâu și porumb, cartofii reprezintă a patra sursă de energie alimentară.
Cartofii sunt cultivați în peste 120 de țări și sunt consumați zilnic de peste un miliard de oameni.
Importanţa culturii.
Cartoful asigură consumul populaţiei în lunile mai-iunie. El se foloseşte într-o gamă largă de preparate,
precum şi în industria spirtului, amidonului, glucizei. Din cartof se produc fulgi de cartof, chipsul şi făina
folosită la producerea pâinii de cartof.
Originea şi aria de cultură.
Originar din Peru, Ecuador şi Columbia, a fost adus în Europa de către spanioli prin 1530 şi
răspândit în cultură în Spania, Franţa şi Anglia, de unde s-a răspândit apoi în toată Europa. La noi în ţară,
cartoful timpuriu şi de vară se cultivă mai ales în câmpia de sud şi de vest, pe terenuri uşoare şi irigabile.
Particularităţi botanice şi biologice.
Este o plantă anuală, care dezvoltă în sol tulpini subterane, pe care se găsesc rădăcini
subţiri lungi de 2,0-40 cm şi ramificaţii mai groase (stoloni), care prin tuberizare la vârf formează
tuberculii. Forma, mărimea şi culoarea tuberculilor depinde de soi.
Pe suprafaţa tuberculilor se găsesc ochi compuşi din 3 muguri, mai viguroşi spre
vârf. Tulpinile aeriene sunt erecte, înalte de 30-150 cm şi cresc sub formă de tufă.
Frunzele sunt penat-compuse, cu foliole netede sau gofrate, pubescente.
Inflorescenţa este o cimă compusă, cu flori albe sau violacee şi cu polenizare
autogamă. Unele soiuri nu înfloresc.
Fructul este o bacă de culoare violet-verzui.
Relaţiile plantei cu factorii de vegetaţie.
Căldura este factorul cel mai important de care depinde
producţia de cartof. Rădăcinile încep să crească la temperaturi de 6-7°C şi creşterea acestora durează
până la începutul înfloritului. Creşterea colţilor începe la 9-10°C şi se opreşte la 25-27°C.
Temperatura optimă de creştere este de 17-25°C. Temperaturi mai mari de 25°C provoacă distrugerea
colţilor, iar valori de -1...-2°C distrug partea vegetativă aeriană.
Cerinţele faţă de lumină sunt mari.
Insuficienţa luminii afectează creşterea tulpinilor, frunzelor şi formării
tuberculilor, conducând la scăderea producţiei. Pentru formarea tuberculilor, la soiurile timpurii sunt
necesare perioade de iluminare de peste 12 ore/zi şi temperaturi de 15-18°C.
 Procesul de tuberizare se desfăşoară în condiţii de
iluminare intensă şi corespunde fenologic cu faza de îmbobocire-înflorit.
Faţă de umiditate, cerinţele sunt moderate,
fiind mai mari în perioada de formare şi de creştere a tuberculilor.
Seceta, asociată cu temperaturi ridicate
şi lipsa aerului din bilon, în perioada de creştere a stolonilor şi formarea tuberculilor, cauzează avortarea
tuberculilor, uscarea stolonilor şi apare fenomenul de pieire a plantelor.
Consumul de elemente nutritive este
de: 10 kg s.a. N; 3 kg s.a. P2O5; 14 kg s.a. K2O; 5 kg s.a. CaO; 4 kg s.a. MgO la o tonă de produs.
Azotul influenţează dezvoltarea
masei foliare, potasiul intensifică fotosinteza iar fosforul influenţează înrădăcinarea şi tuberizarea.
Înmulţirea prin tuberculi se practică la cartof. În
acest scop se folosesc tuberculii de dimensiuni mijlocii (35-55 g) sau mari (60-70 g). În cazul utilizării
tuberculilor mari aceştia se secţionează longitudinal în aşa fel încât fiecare porţiune să aibă un număr
suficient de muguri, ştiut fiind că mugurii sunt aşezaţi sub formă de spirală. Tuberculii de cartof se
plantează primăvara. Pentru realizarea culturilor timpurii sunt
indicate soluri nisipolutoase, profunde, bogate în elemente minerale, însorite, cu posibilităţi de irigare şi
reacţie uşor acidă (pH – 5-5,5). Tehnologia culturii. În asolament, cartoful timpuriu poate urma după
leguminoase anuale şi perene, legume vărzoase şi cucurbitacee, cereale de toamnă şi de primăvară.
In 2016 cartoful pentru sămânță a fost o
cultura care le-a oferit fermierilor o surpriză de proporții fiind subventionat record de 23.745,583
euro/ha, acesta fiind sprijinul cuplat plătit de APIA, pe lângă schemele de bază.
Această plată uriașă la hectar
este explicată de faptul că pentru anul 2016 au fost foarte puțini agricultori care au cultivat cartof
pentru sămânță în România, dar mai ales foarte puțini cei care au reușit să obțină o producție medie de
20,2 tone/ha. Cartoful are nevoie de un sol
bogat în elemente nutritive Pentru orice cartof, fie cel de
consum sau pentru sămânță trebuie este nevoie de un sol fertile. Pentru a forma tuberculii, cartoful are
nevoie de elemente nutritive, atât cele prezente în mod natural în sol, cât și cele ce se asigură
suplimentar, prin fertilizări. Pregătirea terenului se
face în același fel ca la cartoful de consum. Pregătirea patului germinativ se
face din toamnă. Inclusiv administrarea de fertilizanți pe
baza de azot, fosfor și potasiu se face tot din toamnă. Este important de precizat faptul că la cartoful de
sămânță nu se revine niciodată pe aceași solă mai devreme de 3 ani, tocmai pentru a evita infestarea cu
boli și dăunători de carantină. Se fertilizează cu 100-120 kg/ha de potasiu și 80
kg/ha de fosfor, fertilizarea cu azot, fosfor și potasiu se face din toamnă, în cantități suficiente care să
asigure producția care se estimeza. Cele mai eficiente metode de mentinere si
crestere a fertilitatii solurilor ramane folosirea gunoiului de grajd, a compostului, a plantelor
amelioratoare încorporate în sol măcar o dată la 3-4 ani aşa cum se practică în Occident, metoda
ogorului/covorului verde. Nu toţi fermierii au posibilitatea
să aplice toate aceste metode, tocmai de aceea alternativa rămasă este folosirea îngrăşămintelor
chimice aplicate rațional.
 În medie se aplică 100-120 kg de potasiu substanță activă la hectar și trebuie să se asigure 80 kg
de fosfor la hectar. Fosforul este esențial în cultura de cartof pentru că este cel care controlează
numărul de tuberculi, este cel care determină direct numărul de tuberculi.
Pe lângă fertilizarea de bază se fac tratamente foliare cu fertilizări suplimentare, care se
pot face în același timp cu tratamentele fitosanitare, se amestecă soluțiile care sunt compatibile în
bazinul de stropit pentru mană, gândacul de Colorado și afide. Tratamente și fertilizări se fac în număr
de 8-9 pe toată perioada de vegetație a culturii.
Este esențial să asiguri o fertilizare complexă și mai scumpă pentru a stimula formarea
de tuberculi mulți, pentru numărul de tuberculi și în același timp echilibrarea elementelor fertilizante, în
așa fel încât cartoful să fie cât se poate de uniform ca mărime. Nu trebuie să fie foarte mari deoarece
scade din cantitatea de sămânță, orice cartof care are peste 60 mm în diametru, nu mai este considerat
de sămânță.
Plantarea cartofului de sămânță se face când în sol sunt 5-6°C la adâncimea de încorporare a
tuberculilor. Calendaristic această perioadă este reprezentată de sfârșitul lunii martie, începutul lunii
aprilie. Adâncimea de încorporare a tuberculilor este de 5-6 cm, în funcție de calibrul cartofului.
Dacă sămânță este de calibru mare de 50-60 mm în diametru, adâncimea de plantare este exact
calibrul tubercului. De exemplu pentru un tubercul de 30 mm, adâncimea de încorporare este de 3 cm.
La cartoful pentru sămânță este important să recoltezi tuberculi cu un diametru cât mai
mic, maxim 60 mm și care sunt cât mai uniformi, tocmai de aceea densitatea este mult mai mare decât
în cazul cartofului de consum sau pentru industrializare, astfel de preferat este sa se asigure o densitate
de 55.000-65.000 tuberculi/ha.
La distanța de plantare este foarte important la cartoful de sămânță să se foloseasca densități
foarte mari, mult mai mari decât la cartoful de consum, pentru a obtine în această tehnologie cartofi cât
mai mici și cât mai uniformi. O densitate mare obligă cultura să producă tuberculi mai mici și mai mulți.
În general se merge pe o densitate de 55.000-65.000 tuberculi pe hectar, față de cartoful de consum
unde se poate planta în funcție de soi, chiar 35.000-40.000 tuberculi/ha.
Cartoful de sămânță este diferentiat de și cel de consum prin calitatea seminței care se
planteaza cat si decosturile antrenate în cele două tehnologii.
La cartoful de sămânță se folosește sămânță cel puțin elită pentru a obține înmulțirea I
și înmulțirea a-II-a, ce poate fi achiziționată din import la costuri foarte mari.
Un kilogram de sămânță elită din import a ajuns anul acesta și la 3 lei.
Samanta Elita și super-elita înainte se putea procura din România, de la institute, de la
stațiuni de cercetare, de la firme care erau autorizate pentru producerea categoriilor superioare de
sămânță. Sămânța de import presupune niște costuri foarte ridicate, pretul acesteia poate
ajunge la 3 lei/kg.
Cantitatea de sămânță folosită la calibru mic este de 3 tone/ha, dar dacă calibru
este de 60 mm, care are peste 100 grame, la o densitate de 50.000 de tuberculi, se foloseste 5 tone de
sămânță la hectar.
Întreruperea vegetației la cultura de cartof pentru sămânță este o
operațiune obligatorie, ce se execută tocmai pentru a evita infestarea tuberculilor de cartofi pentru
sămânță, cu diferite viroze. Această întrerupere de vegetație se stabilește în funcție de curba de zbor a
afidelor din câmp. Această perioadă se verifică cu niște capcane, plase galbene,
care se instalează în lanul de cartofi și se notează în fiecare zi numărul de afide prinse în capcanele
respective și dacă se constată o evoluție a numărului acestora înseamnă că urmează un zbor maxim de
afide. Într-un an normal se produc două curbe de zbor, una în luna mai și una la mijlocul lunii iulie, când
acest zbor maxim este cel mai periculos pentru că poate transmite viroze în tuberculi.
 Tratamentele la cultura cartofului pentru sămânță sunt mult mai numeroase. În afară de mană și
gândacul de Colorado, la sămânță apar probleme și cu afidele care transmit viroze de la o plantă vecină,
de la lanuri necertificate de cartof, de la pomii fructiferi etc.
Aceste viroze se transmit și infectează tot câmpul. Întreruperea vegetație la cultura de
cartof se face cât mai devreme, în așa fel încât să nu prinzi al doilea zbor masiv de afide, în a doua parte
a verii. Există substanțe chimice care aplicate pe foliaj întrerup vegetația, în câteva zile lanul de cartofi
este deja uscat. Aceste substanțe nu migrează în tuberculi, practic este un fel de erbicid de contact care
oprește vegetația. Acest ultim proces este însoțit de un ultim tratament împotriva manei, pentru ca
eventuala infecție de pe frunze să nu afecteze tuberculii.
La recoltarea cartofului pentru sămânță nu se impune o anumită perioadă din zi. Restricțiile de
recoltare vizavi de temperatură, lumină și solarizare nu există, întrucât expunerea la soare chiar face
bine cartofului.
O expunere de câteva ore sau de o zi la soare a cartofului de sămânță chiar este recomandată,
pentru că aceea solanină care se produce în cartof în timpul expunerii, îi face bine pentru că îl protejează
foarte bine la păstrarea din timpul iernii și în același timp îi stimulează germinarea primăvara. Perioada
de recoltare se face la două săptămâni de la întreruperea perioadei de vegetație, pentru că
tuberculul are nevoie de această perioadă pentru maturarea cojii. Orice defect cauzat de maturarea
incompletă a cojii se transmite mai departe în depozit și se pot instala mana sau mucegaiuri în depozit.
Trebuie să așteptăm maturarea completă în sol și abia apoi putem trece la recoltat. Pe lângă dotarea
clasică a combinelor de recoltat cartofi trebuie să se intervină cu niște sortatoare care să scoată
subcalibrele sau peste calibrele. Este necesară și o sortare din ochi pentru a determina eventualele
defecte. Cartoful băgat în depozit pentru iarnă trebuie să fie perfect, pentru că altfel apar focare de
infecție și poți compromite tot stocul.
Insa toate aceste lucrări ridică semnificativ costul pe hectar, dar mai ales pe tona de cartofi de
sămânță obținuți. La cartoful de sămânță se obține o cantitate mai mică la hectar, dar cu costuri mult
mai mari.
Aplicând această tehnologie se poate obține o producție de peste 20 tone/ha. Cu toate acestea,
nu toți fermierii pot obține producția de 20,2 tone/ha pentru a se încadra în condițiile de acordare a
sprijinului cuplat pentru cartoful de sămânță. Această producție se obține cu costuri foarte mari. La
această tehnologie se investește în jur de 25.000-30.000 lei/ha.
Pentru a fi rentabilă cultura de cartof pentru sămânță are trebui ca prețul de vânzare să se ridice
la cel puțin 1,5 lei/kg.
 Bibliografie

Constandescu E. şi colab., 1969, Cartoful, Editura Agro-Silvică Bucureşti

Velican V., 1965, Plante producătoare de tuberculi şi rădăcini, Fitotehnie, vol II, Editura Agro-
Silvică, Bucureşti.