Da-mi un pic

O prietenă din liceu mi-a povestit de curând că expresia asta cu ”dă-mi un pic ceva” i-a cam dat bătăi de
cap în anii în care a studiat și lucrat în Spania. Așa că m-am tot gândit și eu la asta în ultima vreme și
presupun că are legătură cu ce v-am scris zilele trecute, respectiv cu diferențele dintre limbi și mai ales
dintre percepțiile popoarelor asupra conceptelor în sine.
Care era de fapt problema? Păi, de fiecare dată când îi spunea unei colege ceva de genul ”dă-mi un pic
geanta” (”dame un poco la bolsa”), colega cu pricina era destul de confuză, pentru că nu prea înțelegea
cum ar fi putut să-i dea ”un pic din geantă”, că doar geanta e un obiect compact. N-ai cum să-i dai cuiva
doar un buzunar, de exemplu. Sau, mă rog, poți, dacă-i musai, dar de ce să tai bunătate de

geantă? 

Ei bine, la spaniolă mă pricep destul de puțin, așa că n-am cum să analizez aspecte de nuanță. Dar
acest pic românesc, e un sinonim la fel de bun și pentru o cantitate mică din ceva și pentru o durată
scurtă de timp. Ba, am avut inclusiv impulsul de a spune că și ”bit”-ul englezesc e în aceeași situație
(poate chiar și ”un peu”-ul franțuzesc? Dar aici chiar sunt pe teritoriu nesigur). Însă, e drept, nu-i chiar la
fel; în limba engleză, chiar dacă folosim aceleași cuvinte, topica diferențiază între a-i da cuiva ”o bucată
de […]” (”give me a bit of  […]”) și a-i da acel […] pentru o perioadă scurtă de timp (”give me […] for a
bit”). Poate că așa e problema și cu ”poco” și ar avea nevoie în context de cuvintele potrivite pentru a fi
foarte clar?