În grădină de Dimitrie Anghel (comentariu)

Spre deosebire de poeţii simbolişti de la noi, setimentul predominant al poetului are un unic motiv: starea
de reverie provocată de farmecul inefabil al grădinii. Culoarea, sunetul şi parfumul florilor au darul de a-l
transpune pe poet într-un alt univers: „Miresme dulci de flori mă-mbată şi mă alină gânduri blânde…/ Ce
iertător şi blând ţi-e gândul, în preajma florilor plăpânde!/ Râd în grădină flori de nalbă şi alte flori de
mărgărint,/ De parcă-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint.”

Dimitrie Anghel înalţă un adevărat imn frumuseţii, gingăşiei şi purităţii florale. În imperiul acestei lumi, al
acestui spectacol de muzică abia ritmată, de melodii încântătoare dar nedesluşite, poetul se simte purtat
pe aripile visului. Toate senzaţiile se produc sub infuzia potopuli de culori şi a miresmelor îmbătătoare,
„norocul zilelor de vară.”

Deşi realizată sub influenţa curentului simbolist, poezia păstrează, în mod vizibil, elemente specifice
romantismului. Printre acestea se află şi personificarea: „Râd în grădină flori de nalbă şi alte flori de
mărgărint.”

Imaginea de basm, sugerată de epitetul „stol de fluturi de argint”, aminteşte mai mult de fabulosul
romantic ca şi respiaţia optimistă a versului.
Operând însă cu unele elemente din recuzita şi tehnica simbolistică cum  ar fi sugestia, poetul ajunge să
recepteze pe cale olfactivă întregul spectacol floral emanat de grădină, adâncind astfel intensitatea
sentimentului de trăire „aievea”  într-o lume miraculoasă unde culoarea, parfumul, puritatea, gingăşia şi
muzica alcătuiesc un spectacol floral de dimensiuni inefabile. Prin aceste procedee, poezia „În grădină”
se înscrie totuşi în sfera liricii simboliste.