Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de oameni, mai ales copii, care păstrează, în fiecare an, amintirea clinchetului
de clopoţei din seara de Ajun, a frânturilor de colinde amestecate cu viforul
ninsorilor şi a împodobirii bradului, în aşteptarea darurilor aduse de Moş
Crăciun. Sărbătoarea încărcată de tradiţii şi simboluri este însoţită de
mireasma proaspătă a cetinei de conifere, bradul devenind cel mai important
pom în ritualul de Crăciun. Legenda spune că, odinioară, toţi copacii îşi păstrau
frunzele la venirea iernii. Dintre aceştia, numai bradul a rămas, până în prezent,
verde la venirea anotimpului rece.
Legenda spune că în preajma iernii, o mică pasăre nu a mai putut să plece spre
ţările calde, întrucât avea o aripă ruptă. Tremurând de frig, pasărea a încercat să se
adăpostească în frunzişul unui stejar şi a unui ulm stufos, dar ambii copaci au
refuzat-o, de teamă că le va mânca fructele. Disperată, aceasta s-a culcat în zăpadă,
aşteptând să moară. Deodată a auzit chemarea unui brad, care îi promitea ocrotire.
Astfel, pasărea a fost salvată.
Dar, în seara de Crăciun, un vânt teribil a suflat cu putere peste pădure şi toţi
copacii şi-au pierdut frunzele, în afară de bradul cel generos, pe care Dumnezeu l-a
răsplătit pentru gestul de bunăvoinţă şi i-a păstrat frunzişul verde, oricât de aspre
au fost vicisitudinile iernilor care au umat.
Bradul de Craciun
Neaua sa se astearna.
Cu beteala de argint,
Stralucind pe ramuri,
Sa ne bata-n geamuri.
Plini de voiosie,
Sa nu intarzie.
Ho ho ho
Ho-ho-ho!
Ho-ho-ho!Vine Crăciunul!
Ho-ho-ho! Vine Moș Crăciun!
Ho-ho-ho! Vine Crăciunul!
Ho-ho-ho! Vine Moș Crăciun!
Bradul este considerat un arbore sfânt pentru că vârful său se îndreaptă spre înaltul
cerului dumnezeiesc, iar ramurile sale rămân permanent verzi, amintind de viaţa
veşnică.
Datina folosirii bradului de Crăciun a fost preluată de la romanii antici, care îşi
împodobeau locuinţele cu un brad sau cu crenguţe de brad în timpul serbărilor.
Până în secolul XII, brazii de Crăciun nu erau împodobiţi. Localnicii îi atârnau de
tavan cu vârful în jos, obicei pe care nimeni nu l-a putut explica. A urmat apoi o
lungă perioadă în care se foloseau crenguţe de brad pentru împodobirea caselor.
Pomul deCraciun
Pe usa de la rasarit,
Taicuta intra-n casa
Aduce-n brate obosit
Un pom de vita-aleasa.
Mos Nicolaie
An de an, in prag de iarna
La toti copilasii buni
Ajunge Mos Nicolae.
Stiti sa-i spuneti rugaciuni?
El asteapta sa promiteti
Ca veti fi buni si cuminti,
Nu-i veti supara pe ingeri,
Veti asculta de parinti.