Regulamentul Dublin II

Prezentul regulament are ca scop identificarea, în cel mai scurt timp posibil,
a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil şi
prevenirea folosirii abuzive a procedurilor de azil.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de

stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului
membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-
unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe.

SINTEZĂ

Regulament stabileşte principiul conform căruia un singur stat membru

este responsabil de examinarea unei cereri de azil. Obiectivul este de a
se evita ca solicitanţii de azil să fie trimişi dintr-o ţară în alta, dar şi de a se
evita abuzarea de acest sistem prin introducerea mai multor cereri de azil
de către o singură persoană.
Astfel sunt definite criterii obiective şi ierarhizate în scopul de a se stabili,
pentru fiecare cerere de azil, statul membru responsabil.
Criterii
Criteriile enunţate trebuie aplicate în ordinea prezentată pe baza situaţiei
existente în momentul în care solicitantul de azil a prezentat prima oară
cererea sa de azil unui stat membru.
 Principiul unităţii familiei
În cazul în care solicitantul de azil este un minor neînsoţit, statul membru
responsabil de examinarea cererii este acela unde un membru al familiei
sale se află în mod legal, cu condiţia ca aceasta să fie în interesul superior
al copilului. În absenţa unui membru al familiei, statul membru responsabil
de examinarea cererii este acela în care minorul şi-a prezentat cererea de
azil.
Pentru persoanele majore, în cazul în care solicitantul de azil are un
membru al familiei care deţine deja calitatea de refugiat într-un stat
membru, sau în cazul în care cererea acestei persoane este în curs, acel
stat membru este responsabil de examinarea cererii de azil, cu condiţia ca
persoana în cauză să dorească aceasta.
În plus, atunci când mai mulţi membri ai familiei prezintă cereri de azil
simultan sau la date destul de apropiate, acestea pot fi examinate
împreună.
 Eliberarea permiselor de şedere sau a vizelor
Statul membru care a eliberat solicitantului un permis de şedere sau o viză
valabilă este responsabil de examinarea cererii de azil. Dacă solicitantul
deţine mai multe permise de şedere sau vize, statul membru responsabil de
examinarea cererii de azil este cel care a eliberat documentul a cărui dată
de expirare este cea mai îndepărtată.
Aceleaşi reguli se aplică în cazul în care solicitantul de azil se află în
posesia unuia sau mai multor permise de şedere care au expirat cu mai
puţin de doi ani în urmă sau uneia sau mai multor vize care au expirat cu
mai puţin de şase luni în urmă, şi acesta nu a părăsit teritoriile statelor
membre.
 Intrarea sau şederea ilegală într-un stat membru
Dacă solicitantul de azil a trecut ilegal frontiera unui stat membru,
respectivul stat membru este responsabil de examinarea cererii de azil.
Această responsabilitate încetează la douăsprezece luni de la data la care
a avut loc trecerea ilegală a frontierei.
În cazul în care solicitantul de azil a locuit într-un stat membru pentru o
perioadă continuă de cel puţin cinci luni înainte de depunerea cererii de
azil, acel stat membru devine responsabil de examinarea cererii. În cazul în
care solicitantul a locuit pentru o perioadă de timp de cel puţin cinci luni în
mai multe state membre, statul membru în care aceasta a locuit cel mai
recent este responsabil de examinarea cererii.
 Intrare legală într-un stat membru
În cazul în care un resortisant al unei ţări terţe introduce o cerere de azil
într-un stat membru unde nu a fost supus obligaţiei de a deţine viză, statul
membru în care a fost depusă cererea este responsabil.
 Cerere formulată într-o zonă de tranzit internaţional al unui
aeroport
În cazul în care un resortisant al unei ţări terţe introduce o cerere de azil
într-o zonă de tranzit internaţional al unui aeroport al unui stat membru,
respectivul stat membru este responsabil de examinarea cererii.
Excepţii
În cazul în care niciun stat membru nu poate fi desemnat pe baza criteriilor
stabilite, primul stat membru în care a fost prezentată cererea de azil este
responsabil de examinarea acesteia.
La solicitarea altui stat membru, orice stat membru poate accepta să
examineze o cerere de azil pentru care acesta nu este responsabil
din motive umanitare bazate în special pe considerente familiale sau
culturale, cu condiţia ca persoana în cauză să dorească aceasta.
Preluarea solicitantului de azil
Statul membru desemnat responsabil de cererea de azil trebuie să preia
solicitantul şi să-i prelucreze cererea.
Dacă un stat membru căruia i-a fost adresată o cerere de azil consideră că
o altă ţară din UE este responsabilă, acesta îi poate solicita să preia
cererea. O cerere de preluare sau de reprimire trebuie să menţioneze orice
element care să-i permită statului membru solicitat să determine dacă este
într-adevăr responsabil. În cazul în care statul membru solicitat acceptă
preluarea sau reprimirea persoanei în cauză, solicitantului de azil îi este
comunicată o decizie motivată prin care i se aduce la cunoştinţă că cererea
este declarată inadmisibilă în statul membru în care a fost introdusă şi că
există obligaţia transferării solicitantului de azil către statul responsabil.
Context
Regulamentul Dublin II înlocuieşte Convenţia de la Dublin din 1990 care
stabilea criteriile privind ţările competente pentru a prelucra o cerere de azil.
Regulamentul este aplicat de toate statele membre ale UE, precum şi de
Norvegia, Islanda, Elveţia şi Liechtenstein.
Referinţe
Act Intrarea în Termen de transpunere în Jurnalul
vigoare legislaţia statelor membre Oficial
Regulamentul (CE) 17.3.2003 - JO L 50 din
nr. 343/2003 25.2.2003

ACTE CONEXE
Propunere de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului
de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului
membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-
unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe sau
un apatrid (Reformare) [COM(2008) 820 final/2 – Nepublicată în
Jurnalul Oficial].
Prezenta propunere de modificare a Regulamentului Dublin II vizează să
consolideze eficienţa sistemului şi să asigure o abordare globală a nevoilor
solicitanţilor de protecţie internaţională în cadrul procedurii de stabilire a
responsabilităţii. În plus, conform Planului de acţiune în materie de azil,
propunerea urmăreşte să răspundă situaţiilor în care capacităţile de primire
şi sistemele de azil ale statelor membre sunt supuse unor presiuni
deosebite şi unde nivelul de protecţie al solicitanţilor de protecţie
internaţională este necorespunzător.
Procedura de codecizie (COD/2008/0243)
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu Raport
asupra evaluării sistemului Dublin [COM(2007) 299 final – Jurnalul
Oficial C 191 din 17.8.2007]. Comisia a indicat că obiectivele sistemului
Dublin au fost în general realizate. În absenţa unor date exacte furnizate de
către statele membre, Comisia precizează că nu a putut evalua costul
sistemului. Comisia adaugă că unele probleme persistă atât cu privire la
punerea în aplicare, cât şi cu privire la eficienţa sistemului.

*** Sursă on-line:

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM:l33153