Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
4
4.1. Banca Centrala Europeana – creatoarea si gestionara EURO........... 48
4.2. Cadrul organizatoric actual al activităţii monetar – financiare
internaţionale............................................................................................ 60
4.3. Banca Reglementelor Internaţionale................................................. 65
4.4. Fondul Monetar Internaţional........................................................... 66
4.5. Banca Mondială................................................................................ 71
4.6. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare...................... 74
CAPITOLUL V. STUDIU DE CAZ: PROGRAMUL DE MICRO PROIECTE –
FONDUL EUROPA........................................................................................... 78
BIBLIOGRAFIE................................................................................................ 97
5
CAPITOLUL I
6
o M2 = M1 + cvasibani. Notiunea de cvasibani se refera la detinerile
de titluri financiare care pot fi convertite în scurt timp în bani sau
pot fi utilizate într-un anumit mod pentru plati (certificate de
depozit, depozite în valuta ale rezidentilor etc.). M2 este oferta
interna de bani, masa monetara pe care o urmareste orice banca
centrala. Dezvoltarea sistemului financiar-bancar, asa cum exista
acesta în tarile dezvoltate, a produs atât produse financiare variate,
forme de economisire si de plasamente, precum si o extindere a
continutului notiunii de masa monetara, ajungându-se la masa
monetara în sens larg M3 în care se includ depozite la termen,
bonuri de tezaur, sau chiar la un M4 (Regatul Unit) cu includerea
unor depozite pe termen mai lung.
7
3. Stabilirea unor reguli de prudenta bancara. Cele mai importante reguli si
continutul acestora conform normelor UE se refera la:
o capitalul social minim pentru a înfiinta o banca (în România,
conform normelor UE, capitalul minim este echivalentul a 5
milioane Euro subscris, din care se plateste efectiv cel putin 50%.
Suma în lei se modifica periodic ca urmare a deprecierii leului);
o lichiditate suficienta în raport cu capitalul: minimum 8%;
o expunerea maxima sa nu depaseasca 20% din fondurile proprii ale
bancii;
o împrumuturile catre proprii membri sa fie sub 20% din fondurile
proprii ale bancii;
o expunerea în monede straine sa fie sub 10% din fondurile proprii
ale bancii;
o detinerile de actiuni în companii non-bancare nu poate depasi 20%
din capitalul companiei respective;
o detinerile de actiuni în capitalul altor banci sa fie maximum 5% din
capitalul noii banci;
o constituirea unor provizioane de risc, un anumit procent în raport cu
soldul creditelor.
4. Raspunde de elaborarea si aplicarea politicii valutare - componenta a
politicii monetare. În acest sens, stabileste tipul regimului de curs valutar,
intervine pe piata valutara, daca este cazul, gestioneaza rezervele valutare,
stabileste regimul mijloacelor de plata în devize;
8
a. fixat si mentinut la marimea respectiva cu ajutorul interventiilor pe
piata valutara ale Bancii centrale, respectiv modificat prin
devalorizare sau revalorizare;
b. raport flotant, fluctuant, în functie de cererea si oferta de pe piata
valutara, cursul aratând depreciere sau apreciere.
Avantaje Dezavantaje
Curs fix Curs flotant Curs fix Curs flotant
Stabilitatea cursului Marimea cursului se Cursul fix poate Instabilitatea cursului
decurge din stabilitatea stabileste conform deveni unul rigid, daca produce incertitudine
preturilor si este, la cererii si ofertei, nu se ajusteaza la în privinta alocarii
rândul sau, un factor similar oricarui pret; timp; unor resurse si aduce
antiinflationist; pierderi la export sau
scumpiri la import;
Permite o mai buna Ajustarea cursului se Modificarea brutala a Riscul valutar, care
fundamentare a face prin abateri mai marimii cursului însoteste instabilitatea
alocarii resurselor; mici, ceea ce evita produce socuri de cursurilor, produce
producerea de socuri si adaptare; costuri de acoperire
permite orientarea (hedging);
alocarii unor resurse si
în functie de acest
pret;
Devalorizarea în scop Balanta de plati se Este dificil, daca nu Acoperirea costurilor
competitiv va contribui echilibreaza cvasi imposibil, de a stabili suplimentare generate
la stimularea automat, prin efectul marimea "corecta" a de flotarea cursurilor
exporturilor si la aprecierii si deprecierii ajustarii cursului, ceea poate genera un impact
restrângerea cursului asupra ce poate duce fie la o inflationist;
importurilor, la fluxurilor economice supraevaluare, fie la o
stimularea intrarilor de externe; subevaluare;
turisti; revalorizarea va
avea efecte opuse;
Cursul fix Datorita impactului Nu permite o politica Operatiunile
9
descurajeaza fluctuarii cursului monetara speculative, facilitate
speculatiile, cu asupra BP si deoarece, independenta în de viteza mare a
exceptia cazului în teoretic, interventiile domeniul ocuparii, a comunicatiilor
care necesitatea BC pentru mentinerea inflatiei, tara electronice (hot
ajustarii marimii marimii cursului nu respectiva fiind money), pot duce la
cursului prestabilit la sunt necesare, nevoita sa urmeze destabilizari ale
modificari în formarea de rezerve politica promovata de balantelor de plati si la
fundamentele valutare devine tara emitenta a presiuni asupra
economice - inflatie, superflua; monedei "ancora" si sa cursurilor anumitor
productivitate - este aplice masuri pentru monede, nejustificate
evidenta; echilibra-rea balantei prin evolutia
de plati; fundamentelor
economice;
Mentinerea stabilitatii Cursul flotant nu Mentinerea cursului Nevoia unor rezerve
si a fixitatii cursurilor obliga la coordonarea fix necesita interventii valutare nu este total
cere apropierea politicilor economice pe seama rezervelor eliminata, deoarece nu
nivelului indicatorilor cu alte tari, politica valu-tare, care, pentru exista o flotare "pura",
macro-economici si monetara a si oricând iar modul ajustarii
cresterea gradului de independenta fiind o disponibile, trebuie sa balantei de plati
integrare; optiune fezabila; atinga o anumita depinde si de structura
marime; schimburilor, de
rigiditatea sau
flexibilitatea
importurilor
10
Formarea si gestionarea rezervelor în aur si devize ale tarii.
11
Stabileste regimul mijloacelor de plata în devize: în functie de regimul
convertibilitatii - interna si partiala sau interna plus externa - se
reglementeaza si regimul utilizarii mijloacelor de plata în devize atât
pentru persoanele fizice, cât si pentru cele juridice
Pentru îndeplinirea unora dintre functiile sale pe plan extern, banca
centrala intra în legatura cu institutiile pietei financiare internationale cum
sunt: B.R.I. (Banca Reglementelor Internationale); F.M.I. (Fondul
Monetar International); B.M. (Banca Mondiala); B.E.R.D. (Banca
Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare).
12
- care a fost drumul inspre euro si ce mai ramine de facut pentru al
finaliza?
- care sint consecintele lui pentru Romania?
a) drumul parcurs
In 1969 est adoptat Planul Barre, urmat in 1971 de raportul Werner, care
prevedea realizarea unei uniuni economice si monetare (UEM) in 1980. Planul
de atunci difera cu mult fata de cel de azi. De exemplu, sumele bugetelor
nationale trebuiau sa fie votate la Bruxelles. Insa socul petrolului din anii 70 a
aruncat Europa intr-o puternica criza economica, criza care a dus la abandonarea
Planului Werner.
13
irevocabila a ratelor de schimb intre tarile participante si o introducere rapida a
monedei unice.
- datoria publica trebuie sa fie mai mica decit 60% din PIB sau sa fie in
descrestere regulata si constanta
- inflatia trebuie sa fie mai mica decit media primelor 3 tari care au cele
mai bune performante plus 1,5 puncte
- ratele dobinzilor trebuie sa fie mai mici decit cele ale primelor 3 tari cu
cele mai bune performante in materie de inflatie plus 2 puncte
1. "big bang-ul imediat": toti actorii economici trec imediat inspre euro
inca de la inceputul celei de-a treia faze (cea a lansarii UEM). Chiar daca este
simpla si menita sa diminueze costurile tranzitiei, o astfel de alegere ar duce la o
mare confuzie, datorata imposibilitatii de a regla problemele practice si logistice
14
intr-un interval de timp atit de scurt. De altfel IME estima ca timpul necesar
fabricarii noii monede este de 3 ani.
15
- nu exista nici obligatia, dar nici interdictia de a folosi euro-ul.
16
- in septembrie 2001: va fi o prealimentare masiva a monedelor si a
bancnotelor. De exemplu, 600000 kituri de start euro de 560 de monede vor fi
distribuite in Belgia comerciantilor, pentru 198 euro (7987 BEF) si acestia vor
putea primi in decembrie fisicuri de 25 de bancnote de 5 si 10 euro. Este util sa
se prepozitioneze aceste echivalente, pentru ca ele vor fi folosite foarte mult
pentru a da restul.
17
1 ianuarie 2002: introducerea monedelor si a bancnotelor euro.
Obiectivul este de a realiza 80% din operatiile de schimb in primele zile ale
anului 2002.
18
viitoarea legislatura, adica dupa 2002. Suedia a optat si ea pentru referendum,
insa nu a fixat data.
19
1.3. Efectele internationale ale monedei EURO
Zona Euro se afla imediat dupa SUA in ceea ce priveste ponderea in PIB
mondial, dar inaintea acesteia si a Japoniei in privinta deschiderii comerciale, a
marimii populatiei si a ponderii detinute in exporturile mondiale. Fiind cea mai
mare putere comerciala, este de asteptat ca utilizarea Euro in operatiuni
comerciale si financiare intre zona Euro si restul lumii sa sporeasca. Conform
statisticilor Bancii Centrale Europene, EURO se afla pe locul doi in utilizarile
internationale, dupa dolar. Aceasta si prin mostenirea de catre EURO a unor
operatiuni anterioare, in Ecu, precum si a operatiunilor externe ale monedelor
nationale ale tarilor participante la Uniunea Monetara Europeana.
20
cursurile monedelor nationale fata de monedele din afara zonei monetare se
stabilesc prin intermediul EURO. Monedele celor 11 tari care participa la
uniunea monetara au cursuri, fata de monedele din afara zonei, rezultate din
cotatia EURO pe piata valutara internationala fata de principalele monede
(dolar, yen, franc elvetian etc.).
2) Utilizari oficiale
21
Monedele tarilor UE care nu participa la UM (Lira sterlina, coroanele
suedeza si daneza, drahma greaca) participa, dar voluntar, la noul
mecanism al cursului de schimb (NERM - New Exchange Rate
Mechanism sau ERM II), care inlocuieste Sistemul Monetar European
.Mecanismul consta in:
o stabilirea unui curs central fata de euro, care detine astfel rolul de
etalon;
Tari care preiau Euro ca moneda nationala (cazul unor teritorii franceze,
foste colonii) sau va inlocui francul francez in raportul CFA;
Tarile suverane precum Monaco, San Marino, Vatican vor folosi Euro pe
baza unui aranjament special;
22
ceea ce priveste Romania, solutia unui curs fixat in raport exclusiv cu Euro se
exclude, deocamdata, atit pentru ca, in ciuda ponderii mari a schimburilor cu
UE, dolarul are un rol important in totalul platilor, cit si datorita faptului ca o
tara candidata nu poate opta pentru participare la Mecanismul Sistemului
Valutar II. Cea mai buna solutie pare a fi optiunea pentru un cos de monede in
care Euro sa ocupe locul respectiv conform importantei sale in operatiunile
externe si sa se instituie o marja controlata de flotare, cu deprecieri de paritate
anuntate. Aceasta ar permite si o fluctuare absolut necesara, dar controlata, si o
anumita certitudine in privinta modificarilor de curs, importanta pentru deciziile
mediului de afaceri. Banda de fluctuare trebuie sa fie relativ larga.
23
CAPITOLUL II
24
BENEFICIILE, COSTURILE SI RISCURILE PARTICIPARII
LA O UNIUNE MONETARA
25
Care sunt politicile care pot înlocui folosirea instrumentului curs valutar?.
Mai întâi, comertul reciproc trebuie sa fie intens (de ce este important?).
Asa cum arata datele publicate în Eurostat, tarile Uniunii Europene, la fel
cu celelalte economii dezvoltate, se caracterizeaza printr-o crestere a
interdependentelor economice, exprimata prin cresterea ponderii
schimburilor reciproce în PIB - expresie a gradului de deschidere spre
exterior. Ca urmare, o strânsa cooperare în domeniul tuturor masurilor
care afecteaza comertul reciproc devine obligatorie daca se doreste
realizarea anumitor obiective comune. Eficienta unor masuri limitate la
teritoriul national devine, în aceste conditii, discutabila.
Existenta Pietei Interne, a Pietei unice comunitare, în care functioneaza
cele patru libertati de miscare: a bunurilor, serviciilor, capitalului si
persoanelor. Avantajele depline, complete ale unor asemenea liberalizari
pot fi atinse numai evitând costurile pe mai multe planuri ale utilizarii
unor monede diferite. O uniune monetara este, în fapt, o continuare a
26
etapelor anterioare de integrare, etape în care un anumit factor a contribuit
la progresul integrarii: liberalizarea comerciala în prima faza, aceea a
formarii uniunii vamale, liberalizarea circulatiei factorilor în faza formarii
pietei comune si a uniunii economice. Este rândul monedei ca în etapa
actuala sa contribuie la progresul integrarii, sa duca la o uniune monetara
cu respectivele avantaje si sa reprezinte un suport al uniunii politice.
Deoarece piata interna, prin înlaturarea tuturor barierelor comerciale,
inclusiv a controlului la frontierele vamale, înseamna imposibilitatea
oricarei protectii la frontiere, în absenta uniunii monetare, unele tari pot fi
înclinate sa practice devalorizari în scop competitiv ("beggar - thy -
neighbor").
Liberalizarea miscarilor de capital, componenta esentiala a pietei interne,
submineaza efectele unei politici monetare independente. Mai mult,
obliga tarile sa coordoneze politicile lor monetare sau sa aplice o singura
politica monetara, pentru a raspunde efectelor produse de miscarea
capitalului.
Un alt argument în favoarea uniunii monetare cu o singura moneda se
refera la faptul ca Uniunea Europeana doreste sa sporeasca forta sa
competitiva în context global, utilizarea unei singure monede contribuind
la amplificarea schimburilor comerciale nu numai în interiorul zonei, ci si
în relatiile cu restul lumii, la sporirea volumului operatiunilor financiare.
În acest mod, apare efectul favorabil al "economiilor datorate dimensiunii
activitatii economice" - aspect de mare importanta în competitia cu marile
companii americane si japoneze.
27
Trecerea la utilizarea unei singure monede aduce în primul rând avantajul
evitarii riscului valutar - al deprecierii monedei de încasat pentru exportatori sau
al scumpirii monedei de plata pentru importatori - existent ori de câte ori se pune
problema convertirii monedelor ale caror cursuri se pot modifica în timp într-un
sens sau altul. Acoperirea riscului valutar, mai ales în cazul unei mari
instabilitati a cursurilor, presupune operatiuni speciale de acoperire (hedging,
gestionarea structurii detinerilor în devize prin operatiuni de swap etc.) ale caror
costuri sunt ridicate. Costurile tranzactiilor sunt mai ridicate în cazul statelor
mici, deschise, ale caror monede sunt putin sau deloc utilizate. Asemenea
monede înregistreaza si diferente mari (spread) între cursul de vânzare si cel de
cumparare, tocmai datorita folosirii lor putin frecvente.
Toate aceste avantaje arata ca un curs stabil este superior unuia flotant,
fluctuant, pentru ca decurge din conditii economice care genereaza stabilitate.
28
2.2. Convergenta economiilor - conditie necesara pentru a participa
b) Cursul valutar.
Rata nominala a cursului valutar nu trebuie modificata cel putin doi ani
înainte de intrarea în stadiul al treilea prevazut în Planul Dellors, stadiul trecerii
la o singura moneda (vezi, participarea la Sistemul Monetar European). Firesc,
îndeplinirea unei asemenea conditii prevazute în Tratatul de la Maastricht avea
legatura cu modul functionarii SME la data respectiva. Sistemul Monetar
European, instituit în 1979, avea în centrul sau moneda scripturala ECU,
calculata pe baza unui cos de monede, fata de care se stabilise o marja admisa de
fluctuare de +/- 2,25%. În urma crizei din 1992-93, s-a trecut la ceea ce se
numeste Noul Sistem Monetar European, în cadrul caruia marjele de fluctuare
admise erau de +/- 15%, ceea ce practic reprezenta o cvasiflotare. Într-un
asemenea canal larg, orice moneda se poate mentine fara devalorizare sau
29
revalorizare. Se poate spune ca de la admiterea acestui nou sistem, conditia
nemodificarii paritatilor, asa cum a fost formulata în Tratat, nu mai este de
actualitate. Important este, însa, exercitiul participarii la un mecanism care
"simuleaza" o cooperare în cadrul unei zone si, mai ales, importanta este
realizarea stabilitatii "de facto" a cursurilor.
Rata nominala a dobânzii > Rata inflatiei, pentru a avea o dobânda real
pozitiva, respectiv :Rata reala a dobânzii = Rata nominala - Rata inflatiei;
30
d) Criteriul fiscal se prezinta sub doua forme:
31
Daca deficitul bugetar urca, semn al unei viitoare inflatii, se poate
înregistra si fuga capitalului spre tari cu mai mare stabilitate economica.
32
Stadiul I : 1 iulie 1990 - 1 ianuarie 1994:
33
viitoarea moneda unica sa se numeasca EURO;
nominalizarea primelor state care urmau a participa la viitoarea uniune
monetara sa se faca în prima parte a anului 1998; totodata, Banca Centrala
Europeana se pune în functiune;
administratia tarilor participante, bancile, institutiile financiare se
pregatesc pentru trecerea la stadiul III; la 1 ianuarie 1999 sa înceapa
efectiv uniunea monetara prin fixarea irevocabila a paritatilor, cu
functionarea Bancii Centrale Europene care va emite EURO.
CAPITOLUL III
EURO SI ROMANIA
34
Introducerea monedei EURO pe piata Uniunii Europene a fost la
momentul respectiv un succes politic si economic in care ratiunea privind
definitivarea construirii economiei europene unite a invins. Asa cum era de
asteptat au fost atit voci pro cit si contra.
35
Problema care se pune este aceea daca firmele romanesti suporta influente
pozitive sau negative din operarea cu acesta moneda sau influenta este
inexistenta sau nesemnificativa.
36
stabilitate monetara indiferent de cota pe care ROL l-ar avea in cosul pentru
stabilirea paritatii.
Un element care cred ca merita atentie, chiar daca are o conotatie mai
larga decit moneda EURO, este atitudinea noastra vis a vis de aceasta moneda si
Uniunea Europeana. Nu putine sunt vocile care spun ca nu suntem sprijiniti
suficient de catre Uniune sau tarile membre pentru a grabi aderarea, sau ca nu ne
este recunoscut ceea ce am realizat pe acest drum.
3.1. Care sint efectele crearii monedei euro asupra politicii economice
37
Dupa Conferinta de la Helsinki, in decembrie anul trecut, Romania a fost
admisa printre tarile candidate. Ea este azi pe drumul care o va conduce la
Uniunea Europeana, chiar daca este vorba de un drum lung si anevoios.
38
rata dobinzii pe termen lung este calculata pe baza obligatiilor de stat pe termen
lung sau a titlurilor comparabile. Insa in multe din tari, cum ar fi si Romania,
aceste instrumente nu exista si pietele de capital sint prea putin dezvoltate pentru
a gasi o alternaltiva.
Romania este azi in faza prealabila aderarii; acum tarile candidate trebuie
sa realizeze reformele economice cerute pentru a indeplini criteriile economice
de la Copenhaga privitoare la o economie de piata. Intre altele, trebuie sa se
puna in functiune si parti specifice acquis-ului UEM, cum ar fi:
39
autoritatilor. Este foarte dificil - in special din punct de vedere social - sa
reformezi si sa restructurezi, insa experienta arata ca este si mai costisitor sa nu
o faci. Dar aceasta situatie nu este o fatalitate. Istoria da exemple de tari care au
reusit sa isi recupereze intirzierea economica.
Tarile candidate sint libere sa-si aleaga regimul ratelor de schimb pe care
il considera potrivit, chiar daca alegerea acestuia trebuie sa fie compatibila cu
pregatirea la adeziune si cu indeplinirea criteriilor de la Copenhaga.
40
2. este mai putin oneros sa se acopere exporturile fata de rata de schimb a
unei singure monede ca si in situatia in care se tine seama de 11 monede.
la nivel global?
41
impozitelor suplimentare. Un stat care acumuleaza deficite si, prin urmare,
datorii, face sa apese o sabie a lui Damocles asupra investitorilor si antreneaza
un cerc vicios: deficitele frineaza investitiile si deci cresterea, provocind o
scadere a intrarilor fiscale care alimenteaza la rindul lor deficitele. Pe de alta
parte, buna gestiune creeaza un climat de incredere si faciliteaza deciziile de
investitie, pentru ca directorii de intreprinderi pot anticipa scaderea impozitelor.
Aceasta incredere s-a manifestat chiar si inainte de crearea sa: din 1998,
euro a plasat Europa la adapost de instabilitatea monetara. Aduceti-va aminte de
criza pesos-ului mexican din 1995: ea a antrenat, prin interpunerea dolarului, o
apreciere sensibila a marcii germane si un atac impotriva monedelor mai slabe
ale SME. Si pentru ca relatiile economice ale uniunii cu Mexicul erau foarte
slabe, angrenajul negativ antrenat de criza pesosului s-a masurat in Europa in
42
doua puncte de crestere economica si 1,5 milioane de locuri de munca pierdute
sau necreate. Prin comparatie, monedele europene au ramas perfect stabile in
1998, in ciuda unei crize a devizelor asiatice de o amploare si de o gravitate fara
precedent. Deja euro face joc egal cu dolarul pe pietele internationale de
obligatiuni.
Euro este deci mai mult decit o simpla masa de monede pe care le
inlocuieste: el devine o mare deviza internationala. Au avut loc deja aproape
2500 emisiuni in euro, pentru un total mai mare de 1400 miliarde de euro.
43
3.2.3. Care sunt efectele pe termen mediu ale monedei euro?
Subiectul a fost tabu pentru mult timp, insa azi lucrurile au evoluat: euro
aduce o transparenta totala a diferentelor de impozitare, care ar putea crea unora
din statele membre o tentatie a dumpingului fiscal. Iar acest lucru i-ar prejudicia
pe toti, pentru ca s-ar traduce fie printr-o scadere a incasarilor - lucru ce ar putea
pune in pericol finantele publice, fie printr-un transfer al principiilor de
impozitare inspre facturile cele mai putin mobile, adica inspre salarii. Si nimeni
nu doreste sa creasca costul muncii, din contra. Unele progrese s-au realizat:
astfel, s-a adoptat in decembrie 1997 un cod de conduita in ceea ce priveste
fiscalitatea intreprinderilor. Au fost examinate de catre un grup de lucru prezidat
de catre dna Primarolo 250 de masuri; 40 au fost considerate ca derogatorii si ar
trebui suprimate pina in 2002. Este un pas important, insa inca nu este vorba
decit de un acord de buna conduita. Este greu sa mergi azi mai departe pentru ca
deciziile in materie fiscala continua sa se ia in unanimitate. Trecerea la
44
majoritate este in prezent discutata de catre o conferinta interguvernamentala
care ar trebui sa se incheie in decembrie.
45
Transparenta adusa de euro, care face ca preturile sa fie mult mai simplu
de comparat, intareste concurenta pe toate pietele de bunuri si servicii pentru
intreprinderi, dar si pentru bunurile de consum, acolo unde marii distribuitori
incep sa traseze sistematic diferentele cele mai interesante. Cresterea rapida a
comertului electronic accentueaza si mai mult acest fenomen de convergenta a
preturilor, permitindu-i cumparatorului sa isi caute oportunitatile cele mai
atractive. Conform unui studiu publicat de KPMG, 86% din marile intreprinderi
europene cred ca diferentele de preturi se vor reduce dupa introducerea monedei
euro si 64% se asteapta la o scadere a preturilor.
46
Roman, majoritatea europenilor au aceeasi moneda. Putini erau cei care credeau
in 1995 in crearea euroului. Pesimismul lor a fost dezmintit de fapte. Putini sint
astazi cei care estimeaza ca Romania va fi repede in masura sa intre in UE.
Formulez aici dorinta ca istoria sa demonstreze ca s-au inselat.
47
CAPITOLUL IV
48
termen mediu (file:H:\Euro.htm). O asemenea formulare nu exclude oscilatii ale
preturilor pe termen scurt, dar cu o încadrare în tendinta de stabilitate prevazuta.
49
1996 4,0 9,4 -6,7 124,0
Italia
1997 1,8 6,7 -2,7 121,6
1996 1,2 6,3 2,5 6,6
Luxembourg
1997 1,4 5,6 1,7 6,7
1996 1,4 6,2 -2,3 77,2
Olanda
1997 1,8 5,5 -1,4 72,1
1996 1,8 6,3 -4,0 69,5
Austria
1997 1,1 5,6 -2,5 66,1
1996 2,9 8,6 -3,2 65,0
Portugalia
1997 1,8 6,2 -2,5 62,0
1996 1,1 7,1 -3,3 57,6
Finlanda
1997 1,3 5,9 -0,9 55,8
1996 0,8 8,0 -3,5 76,7
Suedia
1997 1,9 6,5 -0,8 76,6
1996 2,5 7,9 -4,8 54,7
Regatul Unit
1997 1,8 7,0 -1,9 53,4
50
prelucrate pâna la ora 6.00 p.m. Fiecare banca a transmis o medie a cursurilor
lending.
51
aflându-se înca în circulatie -,ci ca o moneda de exprimare a operatiunilor
(book-keeping money).
52
si subdiviziuni ale acestora. Toate operatiunile, dupa aceasta data, vor avea loc
în Euro.
stabilirea unui curs central fata de euro, care detine astfel rolul de etalon;
cursuri bilaterale de schimb între aceste monede si o marja standard de
fluctuare de +/- 15%, curs ce va fi sustinut de catre respectivele banci
centrale în mod nelimitat, fiind disponibile, în acest scop, si finantari pe
termen scurt;
cotarea monedelor se face având Euro ca moneda de referinta, deci în
raport cu 1 Euro (cu sase zecimale), raportul fata de acesta servind si
stabilirii marjelor de interventie.
53
Euro are si un rol international explicabil prin locul detinut de catre zona
emitenta în cadrul productiei si comertului mondial. Acest loc apare dupa cum
urmeaza:
54
Lira
Dolar Franc Coroana Coroana Drahma Coroana
Anii Yen Sterlina
SUA Elvetian suedeza daneza greaca norv.
Sursa: Selectat din datele publicate în ECB Monthly Bulletin, Febr. 2000.
55
Ratele anuale ale dobânzilor în zona Euro la depunerile pentru 12 luni si la
obligatiunile guvernamentale de lunga durata:
Sursa: Eurostat
56
Utilizarile internationale ale Euro se refera la cele care au loc în afara
cadrului zonei emitente si se grupeaza, de obicei, în utilizari private si utilizari
publice:
57
fiind cea mai mare putere comerciala a lumii si înregistrând un grad de
deschidere, în 1998, de 17%, detinând cca 20% din exporturile mondiale, va
oferi noii sale monede un suport în marfuri si servicii comercializate pe plan
international, pe masura acestei deschideri. Devine, în acest mod, o moneda de
referinta pentru comertul international; Exporturile si importurile UE
catre/dinspre tarile asociate, candidate la aderare, pot fi acum facturate în
EURO. Si operatiunile comerciale cu alte zone, cum sunt cele în curs de
dezvoltare - tarile ACP - vor avea un regim similar. Chiar si o parte a comertului
cu restul tarilor, în masura în care acestea au nevoie de EURO pentru plati în
Uniunea Europeana, vor apela la moneda europeana. Ca urmare, va avea loc, în
mod cert, o anumita reasezare a locului detinut de monedele larg utilizabile în
operatiunile comerciale internationale. Se stie ca dolarul detine de 4 ori mai
mare valoare de exprimarea a exporturilor decât valoarea exporturilor SUA.
Aceasta se explica prin rolul central al dolarului în cadrul sistemului
monetar international (moneda de rezerva, convertibilitate deplina, prima
euromoneda, etc.) prin rolul traditional al dolarului în operatiunile comerciale
internationale, asa cum acesta s-a consolidat în decursul perioadei postbelice,
fiind utilizat nu doar în comertul exterior al SUA, ci si în comertul exterior al
tuturor statelor.
2) Utilizari oficiale:
58
1. Monedele tarilor UE care nu participa la UM (Lira sterlina, coroanele
suedeza si daneza, drahma greaca) participa, dar voluntar, la noul
mecanism al cursului de schimb (NERM - New Exchange Rate
Mechanism sau ERM II), care înlocuieste Sistemul Monetar European
o stabilirea unui curs central fata de euro, care detine astfel rolul de
etalon;
o cursuri bilaterale de schimb între aceste monede si o marja standard
de fluctuare de +/- 15%, curs ce va fi sustinut de catre respectivele
banci centrale în mod nelimitat, fiind disponibile, în acest scop, si
finantari pe termen scurt;
o cotarea monedelor se face având Euro ca moneda de referinta, deci
în raport cu 1 Euro (cu sase zecimale), raportul fata de acesta
servind si stabilirii marjelor de interventie.
2. Tari care preiau Euro ca moneda nationala (cazul unor teritorii franceze,
foste colonii) sau va înlocui francul francez în raportul CFA.
3. Tarile suverane precum Monaco, San Marino, Vatican vor folosi Euro pe
baza unui aranjament special.
4. Cipru si Macedonia si-au legat monedele de Euro.
5. Bosnia-H., Bulgaria, Estonia - currency board euro/DM.
6. Un numar de 17 tari (Ungaria, Polonia, Irlanda) folosesc un cos de
monede care include Euro.
7. Serveste calculului valorii monedei scripturale DST.
8. Flotare concertata cu Euro ca moneda de referinta
59
La sfârşitul celui de-al doilea război mondial relaţiile monetar – financiare
între ţările care luaseră parte la conflict se aflau într-o stare precară. Ţările
câştigătoare cheltuiseră extrem de mult, producţia de bunuri se redusese la
minimum, trezoreriile se goliseră de aur, balanţele de plăţi erau dezechilibrate,
creditul era în suferinţă.
Ţările învinse aveau în plus economia distrusă, datorii de război, lipsă de
credibilitate.
De aceea, odată cu organizarea păcii Naţiunile Unite au decis să
reorganizeze şi relaţiile financiar – valutar – bancare.
Problema ce se punea era găsirea dacă era posibil, a unui etalon valutar
solid sau a unei valute internaţionale, precum şi a unui organism internaţional
care să o emită. Era nevoie de o largă cooperare monetară între toate ţările, ceea
ce presupunea cedarea unei părţi din suveranitate din partea acestora, tocmai
când ele se doreau a fi cât mai libere. Acest deziderat a fost respectat în limita
posibilului, căutându-se ca noile organisme financiar – monetare internaţionale
să permită exercitarea atributelor de suveranitate şi independenţă de către ţările
interesate ajungându-se la concluzia ca hotărârile organismelor să fie adoptate în
mod democratic, prin consens general. Rezultatul a fost că, hotărârile
organismelor financiar – valutare internaţionale să aibă mai mult un caracter de
recomandare. Cu timpul însă s-au găsit diferite mijloace democratice de
condiţionare a activităţii ţărilor interesate angajate în dorinţa lor da a-şi rezolva
eficient problemele proprii.
Conferinţa de la Bretton – Woods (1944), organizată sub egida ONU a fost
acea care a pus bazele unui nou sistem monetar internaţional. Importanţa acestei
conferinţe constă în schimbarea completă a cencepţiei de până atunci, prin
introducerea spiritului înţelegerii mutuale, al cooperării cât mai largi în
problemele activităţii financiar – valutare. Ea marchează trecerea de la relaţiile
pur bilaterale la relaţii financiar – valutare multilaterale, pe baza unui consens
între ţările participante.
60
La baza mecanismelor noului sistem financiar – valutar au fost puse o serie
de principii, care vizau: alegerea etalonului monetra, menţinerea cursului de
schimb al monedelor naţionale, asigurarea convertibilităţii acestora, crearea
rezervelor monetare al statelor, asigurarea lichidităţii internaţionale, echilibrarea
balanţelor de plăţi.
Conferinţa nu a găsit acel etalon valutar ideal şi a rămas la etalonul aur-
devize (mai corect aur – valute), în care dolarul juca rolul principal. În schimb,
conferinţa a iniţiat înfiinţarea a două organisme financiar – valutare
internaţionale: Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Banca Internaţională de
Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD).
Fondul Monetar Internaţional a fost conceput ca o instituţie pentru
promovarea cooperării monetare între ţările membre şi a stabilităţii valutare,
stabilirea unui sistem multilateral de plăţi internaţionale, echilibrarea balanţelor
de plăţi a ţărilor membre ş.a.
Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare a fost plănuită a un
organism de tip nou destinat finanţării investiţiilor în ţările membre, acordarea
de împrumuturi pentru reconstrucţie şi dezvoltare. Ulterior BIRD s-a dezvoltat
prin înfiinţarea unor instituţii afiliate şi specializate şi anume, Asociaţia
Internaţională de Dezvoltare (AID) şi Corporaţia Financiară Internaţională
(CFI), devenind, de fapt, un grup de bănci interconexate cunoscut sub numele de
Banca Mondială.
Activitatea monetar – financiară internaţională se desfăşoară în jurul acestor
două instituţii centrale. Varietatea problemelor şi a situaţiilor din diferitele ţări a
făcut necesară intervenţia şi înfiinţarea şi a altor instituţii de profil care
completează cadrul organizatoric al acestei activităţi. Totodată s-a menţinut şi a
evoluat prin modernizare şi o veche instituţie financiar – valutară: Banca
Reglementelor Internaţionale (BRI).
BRI a fost înfiinţată în 1930 în legătură cu plata reparaţiilor de război
datorate de Germania aliaţilor după primul război mondial. Cu timpul,
61
renunţându-se la plata datoriilor germane, BRI s-a reprofilat efectuând, pentru
băncile centrale, operaţiuni de vânzare şi cumpărare de valute, depozitare de aur,
acordarea de credite, scontarea şi reescontarea titlurilor de credit ale băncilor
centrale, formarea de depozite ş.a. Situaţia de partener în operaţiunile financiar –
monetare cu băncile centrale europene ia adus numele de bancă a băncilor.
Sistemul Monetar European (SMI) a luat fiinţă în 1979 ca urmare a
rezoluţiei Consiliului European (instituţie centrală a U.E.). Obiectivul acestui
acord a fost crearea stabilităţii monetare în Europa occidentală, o cooperare
europeană în privinţa politicilor financiare a ţărilor membre în U.E. Sistemul
preconizează o modalitate complexă de menţinere a cursurilor valutare prin
intervenţii asupra acestora, sprijinită de facilităţi de credite.
Unitatea de cont cu care se operează este denumită ECU (European
Curreny Unit) o unitate de tip coş valutar, în care sunt incluse valutele ponderate
ale ţărilor membre. Faţă de ECU valutele ţărilor membre se află într-un raport
fix. Ele pot fluctua liber în funcţie de cerere şi ofertă, însă numai în cadrul unei
limite de +/- 2,25%. Dacă valoarea fluctuantă are tendinţa de a depăţi aceste
limite, ţările respective sunt datoare să intervină pe piaţă, influenţând cererea s-
au oferta pentru a aduce valutele în cadrul limitelor prevăzute.
Pentru finanţarea intervenţiilor se acordă de către băncile centrale ale ţărilor
participante credite nelimitate pe termen foarte scurt. În acest scop s-a constituit
Fondul European de Cooperare Monetară (FECOM) prin mobilizarea unei părţi
a rezervelor valutare ale ţărilor participante. Această instituţie a fost creată în
1979 cu scopul de a facilita îngustarea progresivă a limitelor de fluctuare a
monedelor din U.E. una faţă de alta. De asemenea, s-a urmărit simplificarea
intervenţiilor pe pieţele valutare, înlesnirea aranjamentelor valutare şi stabilirea
unei policiti comune a rezervelor valutare. În final, deşi cursurile de schimb mai
fluctuează, prin modul acesta de intervenţie se creează o stabilitate valutară
relativă.
62
Băncile centrale ale ţărilor participante la SME sunt obligate să depună
20% din rezervele în dolari şi 20% din deţinerile lor în aur şi primesc
echivalentul lor în ECU. Aceasta este reînnoibil automat sub formă de „swap” în
termen de 3 luni; în afară de facilităţile pe termen foarte scurt mai există
facilităţi de credit pe termen scurt şi mijlociu, într-un total de 25 mld ECU. Se
fixează un plafon pentru fiecare ţară, atât pentru datorii cât şi pentru creanţe, în
funcţie de dificultăţile balanţelor de plăţi respective. Ţările care nu sunt membre
în SME dar au relaţii cu acesta pot participa la măsurile valutare necesare fără
însă a beneficia de credite pentru investiţii.
Banca Europeană de Investiţii (BEI) este o instituţie bancară înfiinţată în
1958 cu participarea a 6 ţări din CEE în scopul susţinerii reconstrucţiei unor
regiuni rămase în urmă, din aceste ţări. Totodată BEI are sarcina de a promova
dezvoltarea echilibrată a CEE fără să urmărească un scop lucrativ.
Resursele băncii sunt constituite din cota subscrisă de fiecare membru,
fonduri procurate de pe piaţa financiară şi din fonduri speciale ale bugetelor
ţărilor membre, care sunt administrate de BEI în calitate de mandatar al CEE.
BEI acordă împrumuturi pe termen lung sau garanţii întreprinderilor,
instituţiilor publice şi financiare ale ţărilor U.E. Ulterior această posibilitate s-a
extins la o serie de ţări din Europa, Africa şi Orientul Apropiat.
Banca Interamericană de Dezvoltare (BID), înfiinţată în 1959 la
Washington, are ca membri fondatori ţări din America de Nord, America de Sud
şi Anglia. Banca are ca scop accelerarea dezvoltării economice a membrilor săi
prin susţinerea investiţiilor publice şi private. Acordă sau garantează
împrumuturi în favoarea ţărilor membre.
Fondul Monetar Arab (FMA), înfiinţat în 1976, are ca scop acordarea de
credite pentru finanţarea deficitelor balanţelor de plăţi din ţările arabe, precum şi
stabilirea cursurilor valutare şi asigurarea convertibilităţii monedelor ţărilor
membre.
63
Banca Africană de Dezvoltare (BAD) înfiinţată în 1963, cu sediul la
Abidjan (Coasta de Fildeş), pentru Statele Organizaţiei Unităţii Africane are ca
scop finanţarea programelor de dezvoltare economică, promovarea investiţiilor
în ţările membre, furnizarea de asistenţă tehnică ş.a. BAD administrează şi un
fond African de Dezvoltare din care se acordă credite în condiţii favorabile
ţărilor membre.
Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) înfiinţată în
1989 de către Consiliul Europei de la Strassbourg, este o instituţie care reuneşte
pentru prima oară ţări din Vestul şi Estul Europei. Obiectivul BERD este
promovarea investiţiilor în Europa Centrală şi de Est, reducerea riscurilor de
finanţare pentru investitorii membri, facilitarea tranzacţiei spre economia de
piaţă a ţărilor din Est.
64
BRI este singura instituţie de credit internaţională care are permisiunea să
deţină DST (unitate de cont emisă de FMI), are dreptul să participe la licitaţiile
de aur organizate de FMI în contul băncilor centrale sau al său propriu. Nu are
dreptul de a emite bancnote, de a deţine poziţii principale într-un concern de
afaceri, de a acorda credite guvernelor ş.a. Capitalul iniţial al BRI a fost de 1,5
mld franci eleveţieni. El a fost subscris de 30 bănci centrale, majoritatea din
Europa.
Banca este condusă de un Consiliu de Administraţie format din 6 directori,
care sunt Guvernatorii băncilor centrale din cele 6 ţări fondatoare, şase
reprezentanţi ai finanţelor, industriei şi comerţului numiţi de guvernatorii din
fiecare ţară şi din 9 persoane desemnate de Consiliu, dintre guvernatorii băncilor
centrale din ţările în care au fost subscrise acţiuni ale băncii. Dintre membrii săi,
Consiliul alege preşedintele consiliului, unul sau mai mulţi vicepreşedinţi,
preşedintele băncii şi un director general.
65
Astăzi, scopurile statuare ale FMI corespund cu cele formate în anul 1944
(CF art.1 din Statut):
a. promovarea cooperării monetare internaţionale prin intermediul unei
instituţii specializate care să facă posibile consultări permanente între ţările
membre;
b. stimularea dezvoltării comerţului internaţional care să contribuie la
sprijinirea instaurării şi menţinerii unui nivel ridicat al gradului de ocupare,
venitul naţional real şi al gradului de dezvoltare al resurselor productive;
c. promovarea stabilităţii cursurilor valutare; menţinerea unor regimuri
valutare adecvate în statele membre şi în relaţiile dintre acestea şi eviterea unor
deprecieri concurenţiale ale monedelor statelor participante;
d. sprijinirea stabilirii unui sistem multilateral de reglare a tranzacţiilor
curente între statele membre şi eliminarea restricţiilor valutare care împiedică
dezvoltarea comerţului mondial;
e. întărirea credibilităţii statelor membre punând la dispoziţia lor, în
mod temporar şi cu garanţii adecvate, resursele generale ale Fondului şi
oferindu-le astfel posibilitatea de a-şi corecta dezechilibrele balanţelor lor de
plăţi, fără să recurgă la măsuri de natură să prejudicieze prosperitatea naţională
sau internaţională;
f. scurtarea duratei şi reducerea amploarei balanţelor de plăţi ale
statelor membre.
În septembrie 2000, noul director al FMI şi-a exprimat viziunea în ceea ce
priveşte viitorul FMI:
FMI va urmări să promoveze creşterea economică neinflaţionistă care să
fie în beneficiul tuturor;
FMI va fi un "centru de competenţă" pentru stabilitatea sistemului
financiar internaţional;
va fi o instituţie deschisă care va învăţa din experienţe proprii şi se va
adapta continuu schimbărilor care se vor produce.
66
Această opinie a fost în întregime adoptată de membrii FMI şi acum
ghidează întreaga activitate a instituţiei.
FMI este condus de următoarele organisme:
Consiliul Guvernatorilor, format din Ministerul de Finanţe sau
Preşedintele Băncii Centrale din fiecare ţară. Acesta se întruneşte o dată pe an
(de obicei în luna septembrie) şi are rolul unei adunări generale a acţionarilor.
Consiliul de Administraţie este format din 24 de membri: 5 numiţi de
statele ale căror cote părţi sunt cele mai mari (SUA, Germania, Japonia, Marea
Britanie, Franţa) iar restul sunt desemnaţi de celelalte state membre, grupate pe
zone geografice.
Directorul general conduce activitatea FMI sub controlul Consiliului de
Administraţie şi prin tradiţie este european.
FMI are circa 2800 de angajaţi recrutaţi din cele 133 de ţări. Aproximativ
2/3 sunt economişti. Majoritatea echipei desfăşoară activitatea la Washington,
FMI având birouri şi la Paris, Tokyo, Geneva, New York. Organizarea şi
funcţionarea FMI se bazează pe aşa-zisele "cote părţi" exprimate în dolari sau
DST, care trebuie subscrise şi vărsate de diferite state pentru a deveni membre
ale acestui organism.
Cotele-părţi se varsă în proporţie de 25% în DST sau valute convertibile, iar
restul de 75% în moneda naţională.
Cotele-părţi urmăresc să reflecte poziţia relativă a unei economii în cadrul
economiei mondiale: cu cât economia unei ţări este mai dezvoltată sub aspectul
exportului şi cu cât comerţul este mai extins şi mai variat, cu atât cotele-părţi
sunt mai ridicate. SUA care este cea mai dezvoltată ţară din lume are cea mai
mare contribuţie la FMI care reprezintă 17,6% din totalul cotelor.
Cotele-părţi se revizuiesc din 5 în 5 ani de către Consiliul de Administraţie
al FMI, care propune, eventual, majorarea lor, Adunării Generale a statelor
membre. Cea mai recentă revizuire (a 11-a) a fost efectuată în ianuarie 1999 şi a
67
determinat o creştere a cotelor-părţi cu cca 45% la o valoare de 212,7 miliarde
DST (aproximativ 290 miliarde dolari).
Faptul că ţările varsă o mare parte (75%) din contribuţia lor în monedă
naţională şi că multe din aceste monede naţionale nu sunt convertibile, face ca
nu toate resursele fondului să poată fi folosită în vederea acordării pe seama lor,
de împrumuturi în monedă convertibilă.
În cazul în care FMI constată că deţinerile sale într-o anumită monedă sunt
insuficiente pentru a satiface nevoile ţărilor membre, el poate recurge la una din
următoarele 3 soluţii:
a. declararea "rarităţii" acelei monede ceea ce limitează accesul ţărilor
membre la împrumuturi în moneda respectivă. Această prevedere nu a fost
niciodată aplicată în practică, deşi condiţiile ca o monedă să fie declarată rară au
fost de mai multe ori îndeplinite;
b. împrumutarea monedelor foarte des solicitate de la anumite state
membre. Această prevedere a dat naştere la ceea ce se numeşte "Acordul general
de împrumut" (AGI), încheiat în 1962 între FMI şi principalele 10 ţări
industrializate la care în 1964 s-a alăturat şi Elveţia. Iniţial AGI a fost conceput
pentru ca FMI să-şi poată procura resursele în moneda necesară pentru a acorda
credite ţărilor care făceau parte din grupul celor 10 ţări industrializate. Cu alte
cuvinte, dispozitivul respectiv a constat în deschiderea reciprocă de linii de
credit între cele mai dezvoltate 10 ţări ale lumii, nu însă în mod direct ci prin
intermediul FMI. Iniţial rata dobânzii la creditele respective a fost mai mică
decât dobânda pieţei. În prezent rata dobânzii este aliniată la dobânzile
practicate de FMI în cadrul celorlalte operaţiuni ale sale. În 1997 a fost introdus
"Noul Acord de Împrumut" ce numără 25 de ţări şi instituţii participante.
c. cumpărarea unei anumite monede în schimbul DST. Dacă FMI
doreşte să-şi reconstituie deţinerile de monedă e unui stat membru, el are dreptul
să cumpere o anumită cantitate din acea monedă contra DST. În acest mod, FMI
68
îşi procură o mare parte din resursele în diverse monede de care are nevoie,
pentru a acorda el însuşi credite în moneda respectivă.
În prezent FMI deţine peste 34 miliarde DST (cca 46 miliarde dolari)
disponibile pentru împrumut. Împrumuturile acordate de FMI statelor membre
diferă în funcţie de natura problemelor macroeconomice pe care statele
respective trebuie să le rezolve şi de condiţiile impuse pentru acordarea acestor
împrumuturi.
DST, cunoscut uneori sud denumirea de "aur de hârtie" deşi nu are o formă
fizică a fost alocat ţărilor membre FMI sub forma unui procent din cota lor.
Ultima alocare a avut loc în anul 1981, când cele 4,1 miliarde DST au fost
alocate la 141 ţări membre ale FMI.
Valoarea DST este stabilită zilnic, pe baza unui "coş de valute": euro, yeni
japonez, lira sterlină şi dolarul american.
Resursele FMI sunt puse la dispoziţia statelor membre prin intermediul
"Drepturilor normale de tragere". Acestea se acordă sub forma unor tranşe care
reprezintă 25% din cota-parte de capital subscris.
Prima tranşă, numită "tranşă de rezervă" se acordă automat, la cererea unui
stat membru FMI.
Următoarele 4 tranşe sunt numite "tranşe de credit" şi fiecare este egală cu
25% din cota-parte de capital subscris. În principiu, resursele puse la dispoziţia
unui stat membru în acest mod, nu pot depăşi în cursul unui anumită 25% din
cota sa de capital şi nici nu pot depăşi 200% din cotă. În practică, în cazul unor
ţări care se confruntă cu dificultăţi de balanţă ca urmare a unor catastrofe
naturale, conducerea fondului, prin invocarea aşa-zisei "clauze de urgenţă" poate
să nu ţină cont de una sau alta din aceste restricţii.
"Drepturile normale de tragere" au ponderea cea mai mare în totalul
operaţiunilor financiare ale FMI şi se înregistrează în contul de resurse generale
al fondului.
69
În cazul ţărilor cu venit naţional redus şi ţărilor membre FMI aflate în
tranziţie către economia de piaţă, FMI acordă următoarele facilităţi:
facilitatea de finanţare compensatorie şi de finanţare a necesităţilor
neprevăzute (FFCI). Finanţarea compensatorie constă în acordarea de
împrumuturi ţărilor care înregistrează un deficit în balanţa lor de plăţi.
Finanţarea unor necesităţi neprevăzute reprezintă împrumuturi acordate tărilor
care au deja alte acorduri încheiate cu FMI şi care se confruntă cu anumite
probleme externe cum ar fi: scăderea preţurilor mondiale ale produselor lor de
export, creşterea preţurilor mondiale ale produselor de import, fluctuaţii ale ratei
dobânzii.
facilitatea de ajustare structurală (FAS): reprezintă împrumuturi
acordate statelor membre, cu venit naţional scăzut, care depun eforturi de
ajustare macroeconomică sau care se confruntă cu dificultăţi ale balanţei lor de
plăţi.
facilitate pentru transformare sistematică (FTS). A fost creată în anul
1993 cu ocazia aderării Rusiei la FMI, iar după aceea a fost extinsă şi la alte ţări.
Prin aceasta se acordă ajutor financiar şărilor a căror sistem de comerţ exterior a
suferit grave modificări ca urmare a înlocuirii comerţului bazat pe preţuri
stabilite administrativ cu un comerţ bazat pe preţurile pieţei.
Odată cu crearea FMI a fost înfiinţată şi Banca Internaţională pentru
Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) cu scopul de a promova dezvoltarea
economică pe termen lung, incluzând proiecte de finanţare a infrastructurii.
FMI şi BIRD îşi completează reciproc activitatea. În timp ce FMI este
focalizat mai ales pe performanţele macroeconomice, BIRD se ocupă mai ales
de dezvoltarea pe termen lung şi activităţi de reducere a sărăciei.
După fondarea FMI şi a Băncii Mondiale s-a studiat posibilitatea creării
unei organizaţii care să promoveze comerţul mondial. Astfel în anul 1995 a fost
înfiinţat Organizaţia Comerţului Mondial.
70
4.5. Banca Mondială
71
Ţările membre trebuie, să adere în prealabil la FMI şi să participe la
capitalul social al băncii prin vărsămintele stabilite. De asemenea, ţările membre
sunt datoare să furnizeze informaţii de orice fel privind situaţia economică şi
financiară a ţării respective, informaţii solicitate în vederea stabilirii politicii de
împrumuturi faţă de aceasta.
Organizarea BIRD este următoarea: conducerea băncii este asigurată de un
complex de organe şi anume:
- Consiliul Guvernatorilor – format din câte un guvernator şi
un supleant, numiţi de fiecare ţară membră;
- Consiliul Administratorilor;
- Consiliul consultativ compus din şapte membri;
- Comitetele de împrumuturi care au sarcina de a analiza
situaţia şi a elabora rapoarte privind proiectele, obiect al
împrumuturilor solicitate.
Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare este o altă filială a Băncii
Mondiale, înfiinţată în anul 1960 pentru soluţionarea unor cazuri specifice:
unele ţări slab dezvoltate aveau o datorie externă foarte mare care le afecta grav
întreaga economie.
Pentru aceasta AID acordă împrumuturi foarte avantajoase numite credite
care impun sarcini relativ reduse debitorului, deoarece nu sunt purtătoare de
dobânzi.
Aceste credite sunt acordate pe termen foarte lung (până la 50 de ani),
rambursarea realizându-se astfel: în primii 10 ani se rambursează câte 1% pe an,
iar apoi câte 3% pe an în următorii 30 de ani. Pentru acoperirea cheltuielilor
administrative se percepe un comision de 0,75% pe an asupra parţii efectiv
utilizate din fiecare credit.
Beneficiarii unor astfel de credite sunt doar ţările în curs de dezvoltare
foarte sărace, a căror venit naţional pe locuitor nu depăşeşte un anumit prag, au
72
o solubilitate precară, dar care înregistrează performanţe economice acceptabile
şi concep proiecte care să justifice împrumuturile.
Fondurile AID sunt constituite din: subscripţiile mebrilor la Asociaţie, din
subvenţii periodice furnizate de ţările membre mai bogate, din contribuţii
speciale acordate de unele ţări membre, din transferuri de beneficii de la BIRD,
din diverse venituri proprii.
La AID poate adera orice stat membru al BIRD, conducerea şi
administrarea fiins asigurate de aceleaşi organe şi acelaşi personal, care are
personalitate juridică şi fonduri separate.
Corporaţia Financiară Internaţională a fost înfiinţată în scopul de a
completa operaţiunile BIRD pentru sprijinirea dezvoltării întreprinderilor
particulare din ţările membre în curs de dezvoltare. Acest organism exercită un
sprijin complex (financiar, juridic şi tehnic) necesar creşterii sectorului privat al
ţărilor în curs de dezvoltare.
Structura organizatorică a AID, ca şi a CFI este aceeaşi cu BIRD, utilizând
acelaşi personal, deşi au personalitate juridică şi fonduri separate.
73
a opera atât în sectorul public cât şi în cel privat şi de a avea la dispoziţie cel mai
larg şi mai flexibil spectru de instrumente financiare pentru a sprijini diferitele
stadii ale tranziţiei. Banca dispune de resurse deosebite în ceea ce priveşte
personalul şi instrumentele de lucru şi pretinde de la partenerii săi transparenţă şi
cooperare deplină în ceea ce priveşte prezentarea rezultatelor financiare şi
operaţionale ale activităţii lor.
BERD intervine, mai ales, în următoarele domenii: transport,
telecomunicaţii, energetic cât şi în restructurarea sectoarelor financiare.
În mod special, BERD caută să promeveze dezvoltarea sectorului privat
prin operaţiunile sale de investiţii şi prin mobilizarea capitalului străin şi local.
Investiţiile BERD trebuie:
- să ajute ţările să se apropie de economia de piaţă perfectă: impactul
tranziţiei;
- să-şi asume riscul în încercarea de a-i ajuta pe investitorii particulari;
- să aplice principiile bancare, cu tărie.
În comparaţie cu băncile comerciale private, principalul avantaj al BERD
constă, datorită structurii acţionarilor, în dorinţa şi disponibilitatea de a-şi asuma
riscul lucrând şi cu alte entităţi ce aparţin sectorului privat, cum ar fi băncile
comerciale şi fonduri de investiţii, ca şi creditorii multiraterali şi agenţi naţionali
pentru creditarea exporturilor. BERD sprijină companiile care au dificultăţi în a-
şi asigura finanţarea: prin aceasta, ea completează eforturile altor creditori.
Deşi structura sa este diferită de cea a unei bănci comerciale, BERD are o
abordare similară a proiectelor şi îşi evaluează propriile servicii pe baze
comerciale. Banca este capabilă să obţină fonduri la cele mai avantajoase
dobânzi de pe pieţele internaţionale de capital.
Pentru a aborda un proiect, trebuie să viabil din punct de vedere comercial.
Banca nu emite garanţii pentru credite de export şi nici nu asigură servicii
bancare cu amănuntul.
74
BERD asigură o finanţare directă, specifică fiecărui proiect, în cazul
activităţilor din sectorul privat, restructurare şi privatizare, sau finanţarea
infrastucturii pe care se bazează aceste activităţi. Societăţile mixte au fost unul
dintre beneficiarii majori ai împrumuturilor Băncii, în special cele cu partenerii
străini.
Prin investiţiile ei, Banca promovează:
- reforme structurale şi sectoriale;
- competiţie, privatizare şi antreprenoriat;
- investiţii financiare mai puternice şi sisteme legale.;
- dezvoltarea infrastructurii care a necesitat dezvoltarea sectorului
privat;
- adaptarea unei guvernări puternice a corporaţiilor care să includă
sensibilitatea mantalităţii celor din jur.
BERD oferă un spectru larg de instrumente financiare şi are o abordare
flexibilă în structurarea serviciilor sale financiare. De exemplu, împrumutul
minim standard este de 5 milioane ECU (înlocuită cu EURO din 1999) dar
această cifră poate fi flexibilă dacă proiectul aduce beneficii fundamentale
pentru ţară, chiar dacă Banca nu asigură participare la capital şi capital primar.
Funcţionând ca un catalizator al schimbării, BERD:
- promovează în mod direct investiţiile cu coparticipare şi străine;
- asigură mobilizarea capitalului propriu;
- asigură asistenţa tehnică necesară.
În concluzie, putem spune că BERD este un partener stabil, cu o reputaţie
excelentă în mediul financiar bancar internaţional. Banca este cotată cu un rating
de AAA, oferind o mare garanţie şi mari posibilităţi financiare.
Concluzii:
75
Mai întâi, sa includa Euro în regimul cursului de schimb, asa cum unele au si
facut-o deja. În ceea ce priveste România, solutia unui curs fixat în raport
exclusiv cu Euro se exclude, deocamdata, atât pentru ca, în ciuda ponderii mari a
schimburilor cu UE, dolarul are un rol important în totalul platilor, cât si prin
faptul ca o tara candidata nu poate opta pentru participare la Mecanismul
Sistemului Valutar II. Cea mai buna solutie pare a fi optiunea pentru un cos de
monede în care Euro sa ocupe locul respectiv conform importantei sale în
operatiunile externe si sa se instituie o marja controlata cu deprecieri de paritate
anuntate. Aceasta ar permite si o fluctuare absolut necesara, dar controlata, si o
anumita certitudine în privinta modificarilor de curs, importanta pentru deciziile
mediului de afaceri. Banda de fluctuare trebuie sa fie relativ larga.
76
CAPITOLUL V
Istoric
Uniunea Europeană sprijină în ţările candidate acţiuni care ajută aceste
ţări în procesul de aderare la Uniunea Europeană. În timp ce programele Phare
naţionale sunt axate pe proiecte la scara largă, Fondul Europa finanţează
proiecte ale căror costuri sunt mai modeste, dar care ar putea contribui la o mai
bună informare a publicului asupra procesului de aderare la Uniunea Europeană.
Finanţările nerambursabile oferite de Fondul Europa vor sprijini acţiuni legate
de eforturile depuse în vederea procesului de aderare, cu scopul de a crea o mai
mare transparenţă a acestui proces şi pentru a facilita înţelegerea lui de către
77
publicul larg/grupuri ţintă specifice din viitoarele State Membre. Activităţile de
tipul celor avute în vedere de către Fondul Europa, de creştere a transparenţei şi
gradului de informare, constituie un instrument eficace pentru stimularea
viitoarelor State Membre în jurul temei aderării la Uniunea Europeană.
Obiectivele şi priorităţile programului Europa
Obiectivele programului sunt următoarele:
- sensibilizarea opiniei publice din ţările candidate asupra integrării
europene şi asupra procesului de extindere a Uniunii Europene;
- aportul direct la o integrare mai rapidă a României în Uniunea
Europeană ;
- creşterea transparenţei acţiunilor Uniunii Europene în România.
Priorităţile identificate pentru România în acest context sunt următoarele:
- aducerea informaţiei cât mai aproape de interesele şi cerinţele publicului,
atât la nivel local cât şi regional;
- informaţie specializată pentru interesele şi cerinţele organizaţiilor
profesionale;
- o mai bună cunoaştere şi înţelegere a aspectelor legate de Uniunea
Europeană.
Finanţarea nerambursabilă oferită de Autoritatea Contractantă
Suma totală disponibilă pentru prezenta Cerere de Propuneri este de 1
milion de Euro. Autoritatea contractantă îşi rezervă dreptul să nu acorde
totalitatea fondurilor disponibile.
Valoarea finanţărilor nerambursabile
Valoarea finanţărilor nerambursabile ce vor fi acordate prin acest program
se înscrie între următoarele sume minime şi maxime:
Suma minimă: 5.000 Euro
Suma maximă: 50.000 Euro
În plus, nici o finanţare nerambursabilă nu poate depăşi 80% din costurile
totale eligibile ale acţiunii. Diferenţa de sumă trebuie asigurată, în numerar, din
78
resursele proprii ale solicitantului sau ale partenerilor săi, sau din resurse altele
decât bugetul Comunităţii Europene. Contribuţiile în natură nu sunt considerate
ca reprezentând co-finanţare.
a) Regulile acestei cereri de propuneri
Prezentul ghid stabileşte regulile pentru depunerea, selecţia şi
implementarea proiectelor finanţate prin acest program, în conformitate cu
prevederile Ghidului Practic1.
Criterii de eligibilitate
Există trei seturi de criterii de eligibilitate, care se referă la:
- Organizaţiile care pot solicita o finanţare nerambursabilă;
- Proiectele pentru care se poate acorda o finanţare nerambursabilă;
- Tipurile de costuri care pot fi luate în considerare la stabilirea finanţării
nerambursabile.
Eligibilitatea solicitanţilor (cine poate depune o cerere de finanţare)
(1) Pentru a fi eligibili pentru finanţare nerambursabilă, solicitanţii trebuie
să fie persoane juridice non-profit.
(2) Potenţialii solicitanţi nu sunt în drept să participe la Cererea de
Propuneri sau să primească o finanţare nerambursabilă dacă:
a) sunt falimentari sau în curs de lichidare, se află în litigii, au iniţiat
acorduri cu creditorii, şi-au suspendat activităţile, sunt subiectul unor proceduri
referitoare la această situaţie, sau sunt într-o situaţie asemănătoare reieşind
dintr-o procedură similară prevăzută în legislaţia sau reglementările naţionale;
b) au suferit condamnări ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti care
este considerată res judicata (adică împotriva căreia nu este posibil nici un
apel), condamnări datorate unei conduite profesionale incorecte;
c) sunt vinovaţi de grave greşeli profesionale care pot fi dovedite prin
orice mijloace pe care Autoritatea Contractantă le poate justifica;
d) nu şi-au îndeplinit obligaţiile referitoare la plata contribuţiilor la
asigurările sociale sau la plata taxelor, în conformitate cu prevederile legale ale
79
ţării în care îşi au sediul, ale ţării autorităţii contractante sau ale ţării în care
proiectul urmează să aibe loc;
e) au fost subiectul unor condamnări ca urmare a unei hotărâri
judecătoreşti care este considerată res judicata pentru fraudă, corupţie, implicare
într-o organizaţie criminală sau orice altă activitate ilegală în detrimentul
intereselor financiare ale Comunitaţii ;
f) au fost declaraţi că au încălcat în mod serios contractul din cauza
nerespectării obligaţiilor contractuale ce decurg din procedura de contractare
sau de acordare de finanţări nerambursabile din bugetul Comunităţii.
Solicitanţii sunt de asemenea excluşi de la participarea la Cererea de
Propuneri sau de la acordarea de finanţări nerambursabile în cazul în care, la
data Cererii de Propuneri, aceştia :
g) sunt subiectul unor conflicte de interese ;
h) sunt vinovaţi de distorsionări grave în procesul de transmitere a
informaţiilor solicitate de către Autoritatea Contractantă, ca o condiţie de
participare la Cererea de Propuneri, sau nu reuşesc să furnizeze aceste
informaţii ;
i) au încercat să obţină informaţii confidenţiale sau să influenţeze
comitetul de evaluare sau Autoritatea Contractantă în timpul procesului de
evaluare a prezentei Cereri de Propuneri sau a unora anterioare.
În cazurile la care se face referire la punctele (a), (c), (d), (f), (h) şi (i) de
mai sus, excluderea se aplică pe o perioadă de doi ani de la date la care s-a
stabilit încălcarea. În cazurile la care se face referire la punctele (b) şi (e),
excluderea se aplică pe o perioadă de patru ani de la date la care s-a notificat
hotărârea.
Solicitanţii trebuie să furnizeze o dată cu propunerile lor o declaraţie pe
propria lor răspundere că nu intră sub incidenţa nici uneia din categoriile de la
(a) la (f), mentionate mai sus.
Parteneriate şi Eligibilitatea Partenerilor
80
Solicitanţii pot acţiona individual sau în consorţiu cu alte organizaţii
partenere.
Partenerii solicitanţilor participă la proiectarea şi implementarea
proiectului, iar costurile pe care le implică sunt eligibile în acelaşi mod în care
sunt eligibile costurile beneficiarului finanţării nerambursabile. În consecinţă,
partenerii solicitanţilor trebuie să îndeplinească aceleaşi criterii de eligibilitate
ca şi solicitanţii.
Alte organizaţii pot fi implicate în proiect. Astfel de asociaţi joacă un rol
real în acţiune, dar nu pot beneficia de finanţarea nerambursabilă. Organizaţiile
asociate nu trebuie să îndeplinească criteriile de eligibilitate la care se face
referire în secţiunea 2.1.1.
Sub-contractorii nu sunt nici parteneri nici asociaţi, şi intră sub incidenţa
regulilor stabilite în Anexe la Contractul Standard de finanţare nerambursabilă.
Solicitantul va fi acţionat ca şi organizaţie principală şi, în cazul în care a
fost selectat, ca Parte Contractantă (« Beneficiarul »).
b) Eligibilitatea proiectelor: proiectele pentru care se poate depune o
cerere de finanţare
Durata unui proiect nu poate depăşi 12 (douăsprezece) luni.
Sectoare sau teme. Proiectul trebuie să vizeze publicul larg sau grupuri
clar identificate şi să propună o metodologie adecvată pentru atingerea
obiectivelor sale.
Informare sectorială
Proiectele se vor ocupa de informarea pe o tematica specifică procesului de
integrare europeană pentru grupuri ţintă clar identificate. Experţii angajaţi pentru
proiect trebuie să dovedească o bună cunoaştere a progreselor realizate în
sectoarele respective alese, atât în Uniunea Europeană, cât şi în România.
Locaţie. Acţiunile principale trebuie să se deruleze în România.
Tipuri de proiecte. Proiectele, ce pot fi finanţate prin acest program,
trebuie să vină în completarea "Strategiei de informare a Delegaţiei Comisiei
81
Europene pentru 2002-2005" şi a "Programului de lucru pentru activităţile de
informare şi comunicare, noiembrie 2003 - noiembrie 2004".
Proiectele ce urmăresc crearea de noi Centre de Informare Europa sau
realizarea de activităţi/campanii în Centre de Informare Europa deja existente,
pot fi finanţate în cadrul acestei Cereri de Propuneri, în măsura în care aceste
Centre de Informare respectă « Lista standardelor minime pentru Centrele de
Informare Europa ».
Următoarele tipuri de proiecte nu sunt eligibile:
- sponsorizări individuale pentru participare la ateliere, seminarii,
conferinţe, congrese;
- burse de studiu individuale, cursuri de specializare;
- conferinţe individuale, cercetare academică, studii de fezabilitate şi alte
evenimente singulare care nu au impact direct asupra grupurilor ţintă, cu
excepţia cazurilor în care aceste activităţi constituie părţi indispensabile dintr-o
acţiune de mai mare amploare ;
- ajutoare de urgenţă;
- finanţare retroactivă pentru proiecte care se află deja în derulare sau au
fost încheiate;
- proiecte de infrastructură axate esenţial pe achiziţionarea de echipamente;
- construirea sau achiziţionarea de terenuri sau imobile;
Numărul de propuneri şi finanţări nerambursabile per solicitant. Un
solicitant poate depune mai multe propuneri. Unui solicitant i se pot acorda mai
multe finanţări nerambursabile în cadrul acestei Cereri de Propuneri.
c) Eligibilitatea costurilor - costuri care pot fi luate în considerare
pentru finanţare nerambursabilă
Doar “costurile eligibile” pot fi luate în considerare pentru finanţare
nerambursabilă. Aceste costuri sunt specificate în detaliu mai jos. În consecinţă,
bugetul reprezintă atât o estimare a costurilor, cât şi un plafon maxim al
“costurilor eligibile”. Solicitantul trebuie să acorde o mare atenţie faptului că
82
aceste costuri eligibile trebuie să fie costuri reale şi nu pot lua forma unor sume
globale (cu excepţia costurilor de transport şi subzistenţă şi a costurilor
indirecte).
Vor fi recomandate pentru finanţare nerambursabilă acele propuneri care la
procesul de verificare ce precede semnarea contractului nu relevă probleme care
necesită schimbări ale bugetului. În urma acestei verificări se pot cere clarificări,
şi unde este cazul, această verificare poate conduce la propunerea de reducere a
bugetului de către Autoritatea Contractantă.
Este, prin urmare, în interesul solicitantului să prezinte un buget realist şi
justificat din punctul de vedere al costurilor.
Costuri directe eligibile
Pentru a fi considerate eligibile în contextul Cererii de Propuneri, costurile
trebuie:
- să fie necesare pentru derularea proiectului, să fie incluse în contractul
anexat la prezentul Ghid şi să fie în concordanţă cu principiile unei bune
gestiuni financiare, în special din punct de vedere al raporturilor cost-beneficiu
şi cost-rezultate;
- să fie efectuate în realitate de către Beneficiar sau partenerii acestuia în
perioada de implementare a proiectului, în conformitate cu Art. 2 din Condiţiile
Speciale, indiferent de data la care s-a efectuat plata de către Beneficiar sau
partenerii acestuia; aceasta nu afectează eligibilitatea costurilor legate de audit-
ul final ;
- să fie înregistrate în documentele contabile sau fiscale ale Beneficiarului
sau partenerilor acestuia, să fie identificabile şi verificabile, şi susţinute originale
ale documentelor justificative.
Sub aceste condiţiile şi acolo unde este relevantă respectarea procedurilor
pentru acordarea contractului de finanţare nerambursabilă, costurile directe
eligibile includ:
83
- costul pentru personalul angajat pentru proiect, care să corespundă
salariilor actuale plus taxele pentru asigurări sociale şi alte costuri aferente
remunerării; salariile şi costurile nu trebuie să depăşească pe cele practicate în
mod obişnuit de către Beneficiar sau partenerii acestuia, atunci când există
parteneri;
- transportul şi cheltuielile de subzistenţă pentru personalul implicat în
proiect, dacă acestea corespund cu cele suportate în mod normal de către
Beneficiar sau partenerii acestuia, atunci când există parteneri; orice rambursare
de diurnă nu trebuie să depăşească limitele maxime aprobate anual de către
Comisia Europeană ;
- costuri pentru achiziţionarea de echipament (nou sau uzat) şi servicii, cu
condiţia ca acestea să corespundă preţurilor pieţei;
- costuri pentru consumabile şi rechizite;
- cheltuieli pentru sub-contractare;
- costuri derivând direct din clauzele Contractului (diseminarea
informaţiilor, evaluare specifică pentru proiect, audit, traduceri, copiere,
asigurare, etc.), incluzând costuri pentru serviciile financiare (în particular,
costul pentru transferuri şi garanţii financiare);
Costuri directe neeligibile
Următoarele costuri sunt neeligibile:
- datorii sau rezerve pentru pierderi sau datorii ;
- dobânzi datorate;
- elemente deja finanţate în alt cadru;
- cumpărarea de terenuri sau clădiri, cu excepţia cazului în care acestea sunt
necesare pentru implementarea directă a proiectului, situaţie în care proprietatea
trebuie transferată beneficiarilor finali dupa încheierea proiectului;
- pierderi datorate ratei de schimb valutar;
84
- taxe, inclusiv TVA-ul, cu excepţia cazului în care Beneficiarul (sau
partenerii Beneficiarului) nu şi le poate recupera şi reglementările aplicabile
autorizează recuperarea taxelor.
Costuri indirecte eligibile (costuri de regie)
Un procent fix, ce nu trebuie să depăşească 7% din suma totală a costurilor
directe eligibile ale Proiectului, sunt eligibile ca şi costuri indirecte pentru a
acoperi costurile administrative de regie ocazionate de derularea proiectului de
către Beneficiar.
Costurile indirecte sunt eligibile numai dacă nu includ costuri alocate altor
capitole de buget prevăzute în bugetul contractului.
Costurile indirecte nu sunt eligibile în cazul în care Beneficiarul primeşte
de la Comisia Europeană o altă finanţare nerambursabilă destinată special pentru
acoperirea costurilor de regie.
Contribuţii în natură
Orice contribuţie în natură (de exemplu: teren, bunuri imobile - fie in
proprietate parţială sau totală, bunuri de folosinţă îndelungată, materii prime,
activităţi caritabile neplatite prestate de catre o persoana sau organizatie)
realizate de către Beneficiar sau de către partenerii Beneficiarului, şi care trebuie
enumerate separate în Anexa B, nu reprezintă cheltuieli ocazionate de proiect şi
nu sunt costuri eligibile. Aceste contribuţii în natură nu sunt considerate ca
reprezentând co-finanţare din partea Beneficiarului. Beneficiarul poate însă să
aducă astfel de contribuţii în conformitate cu cele declarate în Cererea de
Finanţare, în cazul în care i se acordă o finanţare nerambursabilă.
85
Solicitanţii trebuie să completeze cererea de finanţare în limba română, dar
este obligatorie şi includerea unui rezumat în limba engleză.
Cerinţe la completarea „Cererii de finanţare. Cererea de finanţare se
completează cu grijă şi cât mai clar posibil pentru a facilita evaluarea sa, cu
precizie şi dând suficiente detalii pentru o mai mare claritate, în special privind
modul în care scopurile proiectului vor fi atinse, beneficiile care vor decurge din
aceast proiect şi modul în care proiectul propus este relevant pentru obiectivele
programului.
Cererile de finanţare scrise de mână nu vor fi acceptate.
Alte documente solicitate. Cererile vor fi respinse dacă lipsesc informaţii
sau documente.
La cererile de finanţare trebuie anexate următoarele documente:
Statute sau Contracte de Asociere ale organizaţiei care depune cererea de
finanţare şi cele ale fiecărui partener (atunci când există parteneri alături de
solicitant);
Cel mai recent Raport Anual 1 şi cele mai recente documente contabile ale
solicitantului (balanţa de venituri şi pierderi şi Bilanţul contabil pentru ultimul
an financiar pentru care conturile au fost închise).
Pentru Centrele de Informare, în plus faţă de documentele menţionate mai
sus, sunt necesare şi următoarele documente justificative:
- cele mai recente rapoarte lunare/anuale ale serviciilor de informare ale
Centrelor de Informare deja existente ;
- hărţi si planuri care să indice unde este localizat Centrul în cadrul clădirii,
unde este localizată clădirea, împreună cu zonele din vecinătate;
- decizii ale autorităţilor locale/proprietarului care să ateste alocarea
personalului şi a spatiului Centrului de Informare pe o perioada de 5 ani.
Unde şi cum se trimit cererile de finanţare
86
Cererile de finanţare trebuie trimise într-un plic sigilat prin poştă
recomandată, mesageria expresă sau livrate personal (un certificat de primire,
datat şi semnat, va fi dat la primire) la adresa indicată.
Cererile de finanţare trimise prin alte mijloace (de exemplu prin fax sau
prin e-mail) sau livrate la alte adrese vor fi respinse.
Cererile de finanţare (cererea de finanţare, bugetul, matricea logică şi
documentele justificative) trebuie depuse în 4 exemplare: unul original şi 3
copii.
Pe plic trebuie scris numărul de referinţă pentru această Cerere de
Propuneri: CFP – Fondul Europa 2004, numele complet şi adresa solicitantului,
şi cuvintele “Not to be opened before the opening session ” şi “A nu se deschide
înainte de Şedinţa de Deschidere”.
Solicitanţii trebuie să verifice că cererea de finanţare este completă
utilizând lista de verificare din formularul de cererea de finanţare.
Data limită de depunere a propunerilor
Sunt 2 (două) date limită pentru anul 2004 de primire a cererilor de
finanţare:
26 februarie 2004 la ora 16:00 – pentru prima sesiune
24 mai 2004 la ora 16:00 – pentru a doua sesiune
Cererile de finanţare primite după prima dată limită vor fi automat incluse
în a doua serie de cereri.
Cererile de finanţare primite după ultima dată limită vor fi automat
respinse, chiar dacă ştampila poştei indică o dată ce precede această ultimă dată
limită sau dacă întârzierea se datorează serviciului de curierat.
Informaţii suplimentare
Întrebari pot fi trimise prin e-mail sau prin fax nu mai târziu de 21 de zile
înainte de fiecare din cele două date limită de primire a cererilor de finanţare ,
indicând clar numărul de referinţă al Cererii de Propuneri.
87
Întrebările vor primi răspunsuri nu mai târziu de 11 de zile înainte de
fiecare din cele două date limită de primire a cererilor de finanţare.
Confirmare de primire
După sesiunea de deschidere a propunerilor, Autoritatea Contractantă va
trimite o confirmare de primire către toţi solicitanţii, indicând dacă cererea de
finanţare a fost primită înainte sau după data limită şi informându-i asupra
numărului dosarului cererii de finanţare.
Evaluarea şi selecţia propunerilor
Cererile de finanţare vor fi examinate şi evaluate de către Autoritatea
Contractantă cu posibila asistenţă din partea unor experţi externi. Toate acţiunile
depuse de către solicitanţi vor fi evaluate conform următoarelor criterii:
(1) conformitatea Administrativă - se verifică dacă cererea de finanţare este
completă conform listei de verificare.
(2) eligibilitatea solicitanţilor, partenerilor şi proiectelor - se verifică dacă
solicitanţii, partenerii lor şi proiectele sunt eligibili conform criteriilor din
secţiunea 2.1.1, 2.1.2 şi 2.1.3.
Evaluarea calităţii propunerilor şi evaluarea financiară
O evaluare a calităţii propunerilor, inclusiv a bugetului propus, vor fi
derulate în conformitate cu criteriile de evaluare din Grila de Evaluare
prezentată în pagina următoare. Sunt două tipuri de criterii de evaluare: criterii
de selecţie şi criterii de acordare a finanţării nerambursabile.
Criteriile de selecţie sunt destinate sprijinirii evaluării capacităţii financiare
şi operaţionale a solicitanţilor pentru a se asigura ca:
- dispun de surse de finanţare stabile şi suficiente pentru a-şi menţine
activitatea pe tot parcursul perioadei de derulare a proiectului şi, acolo unde este
cazul, să participe la finanţarea proiectului ;
- au competenţele şi calificările profesionale cerute pentru derularea cu
succes a proiectului propus. Aceasta se aplică şi pentru partenerii solicitantului.
88
Criteriile de acordare permit evaluarea calităţii cererilor de finanţare în
raport cu obiectivele şi priorităţile stabilite, şi acordarea de finanţări
nerambursabile proiectelor care maximizează întreaga eficacitate a acestei cereri
de propuneri. Aceste criterii acoperă aspecte legate de relevanţa proiectului,
consistenţa sa cu obiectivele acestei cereri de propuneri, calitatea, impactul
aşteptat, sustenabilitatea şi eficacitatea costurilor.
Punctaj. Criteriile de evaluare sunt împărţite în secţiuni şi subsecţiuni.
Fiecărei subsecţiuni trebuie să i se acorde un punctaj între 1 şi 5 în conformitate
cu următoarele reguli: 1 = foarte slab; 2 = slab; 3 = satisfăcător; 4 = bun; 5 =
foarte bun. Vor avea prioritate la acordatea finanţărilor nerambursabile cererile
de finanţare care întrunesc cele mai mari scoruri.
Dacă pentru secţiunea 1 se obţine un punctaj total mai mic de 12 puncte
(satisfăcător), propunerea nu va fi evaluată mai departe.
Dacă pentru secţiunea 2 se obţine un punctaj total mai mic de 20 puncte
(bun), propunerea nu va fi evaluată mai departe.
Grila de evaluare
Secţiunea Pu Cer
nctaj ere de
maxim finanţare
1. Capacitate financiară şi operaţională 20
1.1 În ce măsură experienţa solicitantului şi a partenerilor în 5 II.4.
domeniul managementului de proiect este suficientă? 1şi III.1
1.2 În ce măsură expertiza tehnică a solicitantului şi a partenerilor 5 II.4.
este suficientă? 1şi III.1
(în special cunoaşterea problemelor care vor fi abordate)
1.3 În ce măsură solicitantul şi partenerii au capacitate 5 II.4.
managerială suficientă? 2, III.1 şi
(incluzând personalul, echipamentul şi abilitatea de a CV-urile
gestiona bugetul proiectului)?
1.4 În ce măsură solicitantul are surse financiare stabile şi 5 II.4.
89
suficiente? 2
2. Relevanţă 25
Cât de relevantă este propunerea pentru obiectivele şi pentru una 5 I.1.6
sau mai multe dintre priorităţile cererii de propuneri? (a)(b)
Notă: un scor de 5 (foarte bun) va fi alocat numai în cazul în care
propunerea acoperă cel puţin o prioritate.
2.2 Cât de relevantă pentru nevoile şi constrângerile specifice ale 5 I.1.6
ţării (ţărilor) sau regiunii (regiunilor) vizate este propunerea ? (c)
(Luându-se în considerare sinergia şi evitarea suprapunerii cu alte
iniţiative ale Comisiei Europene.)
2.3 Cât de clar definite şi strategic aleşi sunt cei implicaţi 5 I.1.6
(intermediari, beneficiari finali, grupurile ţintă)? (e)
2.4 Sunt nevoile grupurilor ţintă propuse şi beneficiarii finali 5 I.1.6
definiţi în mod clar, şi cât de relevantă este propunerea pentru aceştia? (c) (f)
2.5 În ce măsura propunerea conţine elemente specifice de 5 Apli
valoare adăugată, cum ar fi tehnici inovative, modele de buna practică, caţia în
promovarea egalităţii între sexe şi oportunităţi egale, protecţia totalitatea
mediului? sa
3. Metodologie 30
3.1 În ce măsură activităţile propunse sunt relevante, practice şi 5 I.1.7
consecvente cu obiectivele şi rezultatele aşteptate ?
3.2 Cât de coerent este planul general al proiectului? 5 I.1.8
(si în special, acesta reflectă analiza problemelor implicate,
ţinând cont de factorii externi şi anticipând o evaluare ?)
3.3 Cât de satisfăcător este nivelul de implicare şi participare în 5 I.1.8
proiect al partenerilor ? Notă: Dacă nu există parteneri punctajul va fi 1 (e)
4. Sustenabilitatea 15
4.1 În ce măsură proiectul va avea un impact tangibil asupra 5 I.2.1
grupurilor ţintă?
90
4.2 În ce masură propunerea poate avea efecte multiplicatoare? 5 I.2.2
(Existând inclusiv posibilitatea replicării şi extinderii rezultatelor şi I.2.3
proiectului, a diseminării informaţiei)
4.3 În ce măsură rezultatele proiectului propus sunt sustenabile*: 5 I.2.4
- financiar (cum vor fi finanţate activităţile după încheierea
finanţării Comisiei Europene?)
- instituţional (structurile care permit desfăşurarea
activităţilor vor continua să existe la sfârşitul acestui proiect?
Rezultatele proiectului vor deveni “proprietate” locală?)
- la nivelul politicilor (acolo unde se aplică )(care va fi
impactul structural al proiectului – de ex.. va conduce la îmbunătăţirea
legislaţiei, a codurilor de conduită, a metodelor, etc.?)
91
- proiectul nu a fost eligibil (de exemplu proiectul propus nu este acoperit
de program, propunerea depăşeşte durata maximă permisă, valoarea finanţării
solicitate este mai mare decât suma maximă permisă, etc.);
- propunerea nu a fost suficient de relevantă sau capacitatea financiară şi
operaţională a solicitantului nu a fost suficientă, sau propunerile selectate au
fost considerate superioare din acest punct de vedere ;
- propunerea a fost considerată inferioară din punct de vedere financiar şi
tehnic comparativ cu propunerile selectate.
Decizia Autorităţii Contractante de a respinge o cerere de finanţare sau de a
nu acorda o finanţare este finală.
Datele la care Auroritatea Contractantă intenţionează să anunţe decizia de
acordare a finanţărilor nerambursabile urmare încheierii procesului de evaluare
sunt următoarele:
Pentru prima sesiune 10 mai 2004 – aceasta este o dată estimativă
Pentru a doua sesiune 30 iulie 2004 – aceasta este o dată estimativă
92
Pentru prima sesiune 1 iulie 2004 – aceasta este o dată estimativă
Pentru a doua sesiune 1 octombrie 2004 – aceasta este o dată estimativă
Toate proiectele trebuie să se încheie înainte de 31 Decembrie 2003.
Suma finală a finanţării nerambursabile va fi stipulată în contract. Aşa
cum se menţionează în paragraful 2.1.4 de mai sus, această sumă are la bază
bugetul, care este doar unul estimat. În consecinţă, această sumă devine finală
numai după terminarea proiectului şi prezentarea counturilor financiare finale.
Neîndeplinirea obiectivelor. Dacă Beneficiarul eşuează în implementarea
proiectului în condiţiile asumate şi agreate în contract, Autoritatea Contractantă
îşi rezervă dreptul de a întrerupe plăţile şi/sau de a încheia contractul.
Contribuţia Autorităţii Contractante poate fi redusă şi/sau Autoritatea
Contractantă poate solicita plata parţială sau în totalitate a sumelor deja plătite,
dacă beneficiarul nu respectă termenii stipulaţi în contract.
Amendamente la contract şi modificări în cadrul bugetului. Orice
modificare adusă contractului trebuie consemnată în scris, într-un amendament
la contractul original. Totuşi, anumite modificări (adrese, conturi bancare, etc.)
pot fi doar comunicate Autorităţii Contractante.
Modificări în cadrul bugetului. Elementele de buget pot varia faţă de
cifrele prevăzute iniţial, numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- modificările nu afectează scopul iniţial al proiectului; şi
- impactul financiar este limitat la un transfer în cadrul unui singur capitol
de buget sau la un transfer între capitole de buget care implică o modificare mai
mică de 15% a sumei iniţiale a respectivului capitolul bugetar.
În acest caz, Beneficiarul poate opera modificarea şi trebuie să informeze
Autoritatea Contractantă.
Această metodă nu poate fi folosită pentru amendarea costurilor indirecte
(de regie).
În toate celelalte cazuri, trebuie făcută o solicitare în scris în avans către
Autoritatea Contractantă şi va fi solicitat un amendament la contract.
93
Raportarea. Rapoartele trebuie întocmite în limba prevăzută în contract.
Rapoartele tehnice şi financiare trebuie înaintate împreună cu cererile de plată
(altele decât cererea iniţială). Un plan de acţiune şi un buget pentru perioada
următoare de implementare trebuie să însoţească rapoartele înaintate pentru
următoarele plăţile.
Informaţii suplimentare. Autoritatea Contractantă poate solicita informaţii
suplimentare.
Plăţile. Plăţile vor fi făcute după cum urmează:
- 50% din valoarea totală a finanţării se va plăti Beneficiarului în termen de
60 zile de la primirea de către Autoritatea Contractantă a Contractului semnat de
ambele părţi şi a unei cereri de plată.
- 40% din valoarea totală a finanţării se va plăti Beneficiarului în termen de
60 zile de la primirea de către Autoritatea Contractantă a unei cereri de plată
însoţită de un raportul intermediar spre aprobare.
- până la 10% din valoarea totală a finanţării se va plăti Beneficiarului în
termen de 60 zile de la primirea de către Autoritatea Contractantă a unei cereri
de plată însoţită de raportul final spre aprobare.
Conturi ale proiectului. Beneficiarul trebuie să asigure înregistrarea
contabilă exactă şi periodică, precum şi operarea transparentă a unui cont separat
pentru implementarea proiectului.
Beneficiarul trebuie să păstreze înregistrările timp de şapte ani după data
plăţii finale.
Auditul. În contract se va stipula posibilitatea efectuării unor inspecţii
asupra documentelor şi asupra locului de derulare a proiectului de către Comisie,
Oficiul de Luptă Anti-Fraudă, Curtea Europeană de Conturi.
Publicitatea. Finanţarea din partea Comunităţii Europene va beneficia de
vizibilitate şi de recunoaştere prin mijloace cum ar fi rapoartele şi publicaţiile
realizate ca rezultat al proiectului sau în timpul evenimentelor publice asociate
proiectului.
94
Implementarea contractelor. În cazul în care implementarea proiectului
presupune din partea Beneficiarului acordarea de contracte de achiziţii,
Beneficiarul va acorda contractul acelui ofertant a cărui oferă are cel mai bun
raport calitate-preţ, cu respectarea principiilor transparenţei şi egalităţii de
tratament faţă de de potenţialii contractori, avându-se grijă să se evite orice
conflict de interese.
95
BIBLIOGRAFIE
96