Tema 1.

1)La studierea cursului de lecţii este necesar de a se baza pe disciplinele anterioare și

de a învăţa construirea, proiectarea și calcularea sistemului de încălzire a clădirilor de
diverse destinaţii; a învăţa cum se face justificarea economică a deciziilor adoptate; a
obţine deprinderi de utilizare a tehnologiilor de păstrare a energiei la crearea
microclimei artificiale în clădirile încălzite.
3)Rezervele de combustibil în Rusia (exportatorul principal pentru Moldova)
depășesc considerabil resursele naturale mondiale (în Rusia rezervele de cărbune sînt
suficiente pentru 100 și mai mulţi ani, de petrol și gaze – pentru 60 de ani).
4) Încălzirea se folosește în perioada rece a anului pentru menţinerea regimului
necesar de temperatură în încăpere.Montarea sistemelor de încălzire se face după sau
în procesul de edificare a clădirilor și construcţiilor. La proiectarea se i-a în
considerare tipul și destinaţia clădirii,materialele de construcţie folosite etc.
5) Sezonul de încălzire începe odată cu perioadei reci și anume când temperatura
aerului exterior este mai mica de +8oC timp de 3 zile de aceea încălzirea este foarte
importantă pentru a crea condiții confortabile omului care petrece mai mult de 80%
din timp în încăperi. Cel mai mare confort în încăpere este atunci când sezonul de
încălzire începe și se încheie la temperatura aerului exterior de +10 oC, însă crește și
consumul termic.
6)Confortul termic asigură menţinerea tensiunii termice necesare a organismului uman
și temperatura pe suprafaţa corpului 36,6 oC. Valorile optimale admisibile ale ti, τsi, φi,
va contribuie la îmbunătăţirea stării persoanelor, sporirea productivităţii muncii,
reducerii numărului de îmbolnăviri, păstrarea bunurilor materiale și asigurarea calităţii
proceselor tehnologice.
7)Pînă în secolul al 18-lea în toate ţările pentru încălzire se foloseau sobe
, iar pentru purificarea aerului interior – schimbul natural de aer. Sistemele
contemporane de încălzire au început să se dezvolte după ce industria a început să
producă ţevi, oţel în foi, cazane, aparate de încălzire, pompe etc. În secolul 19 a fost
caracteristică dezvoltarea nu doar a tehnicii, ci și a teoriei în domeniul încălzirii și
regimului termic al clădirii.Actualmente în Moldova funcţionează o singură instituţie
de învăţămînt superior în domeniul construcţiei și instalațiilor, Universitatea Tehnică a
moldovei. Dezvoltarea teoriei și practicii în domeniul încălzirii este legată de crearea
instituțiilor specializate de cercetări știinţifice.Un aport considerabil în dezvoltarea a
sistemelor de încălzire îl au savanţii cu renume: Bogoslovskii, Skanavi, Diuskin,
Andreevskii și alţii.

Tema 2.
 1) La crearea sistemului de încălzire sun înaintate diverse cerințe:
1. sanitaro-igienice -menţinerea temperaturii necesare a aerului și a
suprafeţelor interioare
2. economice - cheltuieli capitale optimale și de exploatare, consum eficient
de energie termică în timpul exploatării;
3. arhitecturale și de construcţie - corespunderea soluţiilor arhitecturale și
planificate, termen mic al lucrărilo r de montare, efectuarea reparaţiei
fără deteriorarea construcţiei clădirii;
4. de producţie și montare -posibilitatea montării și elaborării nodurilor și
elementelor în condiţiile de construcţie, reducerea lucrului manual și
volumului de lucru la montare, aplicarea utilajelor de încălzire și ţevilor
contemporane;
5. de exploatare -siguranţa exploatării în decursul perioadei de funcţionare,
durabilitatea, simplitatea și comoditatea deservirii și reparaţiei etc.
6. inovaționale -îmbinarea tuturor tehnologiilor contemporane.
2)

3) Sistemele de încălzire sunt :

locale – toate trei elemente constructive sunt unite într-o instalaţie,se află într-o
încăpere încălzită;
centrale – sînt destinate pentru încălzirea unui grup de încăperi dintr-un centru
unic al clădirii (cazangerie). Aparatele încălzitoare sînt amplasate în toate
încăperile clădirii, cazangeria poate fi amplasată în însăşi clădirea sau în afara
acesteia.
centralizate – sunt destinate pentru încălzirea unui grup de clădiri de la o sursă
de căldură (CTE, cazangerie centrală, punct termic central).
4) Sistemele de încălzire combinate sunt necesare pentru că ele se aplică în
cazul dispunerii de agenţi termici cu parametri înalţi, inadmisibili după
condiţiile sanitaro-igienice pentru restul sistemelor de încălzire.
5)
Apa -pentru încălzirea tuturor clădirilor
-capacitate calorifică mare
-capacitate mare de acumulare
-permite toate tipurile de reglare a furnizării de căldură
-asigură schimbul înalt de căldură
-funcţionarea silenţioasă a sistemului de încălzire
-încălzirea uniformă a aerului încăperii
-temperatura fără pericol pe suprafaţa aparatelor de
o
încălzire (mai mică de 100 C)
-agresivitate joasă la coroziune
-termen îndelungat de funcţionare (pînă la 30-50 de ani).
❖ densitatea înaltă
❖ transportabilitatea joasă
❖ viteza mică de deplasare prin conductele termice
❖ consum mare de metal
❖ cheltuieli înalte de energie pentru transportare
❖ pericol de îngheţare a agentului termic în ţevi
❖ apariţia presiunii hidrostatice distructive în sistemele
de încălzire a clădiirlor înalte.
Aburii -se aplică în general pentru încălzirea încăperilor
industriale
-constituie un mediu ușor mobil cu densitate mică.
-temperatura și densitatea aburilor depind de presiune.
-viteza de transportare a aburilor este înaltă
-se atinge încălzire rapidă a aparatelor și încăperilor
-persistă o presiune hidrostatică minimă în ţevile verticale
❖ calităţile sanitaro-igienice joase
❖ temperatura înaltă și constantă pe suprafaţa
o
aparatelor încălzitoare și ţevilor (peste 100 )
❖ dificultatea reglării transferului termic al aparatelor
❖ deplasarea aburilor în ţevi este însoţită de zgomot
❖ corozivitate înaltă și termenul mic de exploatare
(pînă la 10 ani)
❖ dificultate în exploatare
Aerul -nu necesită înstalare în încăperi a aparatelor încălzitoare
-constituie un mediu ușor mobil
- are densitate mică
- asigură încălzirea rapidă și uniformă și ventilarea
încăperii
 - răspunde cerinţelor sanitaro-igienice.
❖ sfera de aplicare limitată
❖ capacitate mică de acumulare a căldurii
❖ deplasarea volumelor mari de aer la transportarea
căldurii
❖ cheltuieli mari de energie pentru transportarea
aerului
❖ secţiunea mare a conductelor de aer.

Gazele -se folosesc în procesele tehnologice industriale și în

tehnologia producerii căldurii în cazangerii, la staţiile
termice și aparatele speciale încălzitoare.
❖ temperatura înaltă a suprafeţelor termoizolatoare ale
aparatelor încălzitoare
❖ pătrunderea produselor arderii în încăpere sau
clădire
❖ înrăutăţirea calităţii mediului aerian
❖ sfera limitată de aplicare
❖ cheltuieli termice considerabile.

Lichidele -nu îngheaţă se aplică în raioanele Nordului Extrem

organice ❖ accelerarea proceselor corozive
❖ reducerea schimbului de căldură
❖ schimbarea caracteristicilor hidraulice ale lichidului
❖ toxicitate
❖ aplicabilitate limitată
❖ alte neajunsuri caracteristice agenţilor termici lichizi
(apa).
Energia electrică -se folosește pentru obţinerea căldurii prin transformarea
energiei electrice în energie termică
-are indicatori igienici înalţi
-consum de material mic
-simplitate la montare și exploatare
-investiţii capitale mici
-transportabilitate înaltă, posibilitatea automatizării
reglării.
❖ ineficienţa utilizării căldurii
❖ temperatura înaltă a suprafeţelor aparatelor
încălzitoare
❖ pericol sporit de incendiu
 ❖ nivelul scăzut de producere a energiei electrice
❖ costul înalt al energiei electrice
❖ sfera limitată de aplicare.

Energia solară -rezervele de geoenergie sînt nelimitate

-energia radiaţiei solare permite de a crea sisteme de
încălzire cu aer, cu apă și cu abur
❖ complexitatea transfromării energiei crearea
helioreceptorilor
❖ volumul enorm al helioreceptorilor
❖ caracterul sezonier al energiei solare
❖ complexitatea acumulării energiei termice obţinute
❖ numărul mic de întreprinderi producătoare de
helioreceptori.

Tema 3.

1)Sistemul orizontal de încălzire cu apă cu o singură ţeavă și

circulaţie artificială se aplică pentru clădirile industriale și unele clădiri
sociale de mare lungime cu pas mare al coloanelor și deschideri alungite
în pereţi în sistemele orizontale cu o singură ţeavă, comparativ cu cele
verticale, se reduce lungimea conductelor termice (coloanelor și
magistralelor). În aceste ramuri cu o singură ţeavă se aplică: noduri de
aparate nereglabile de scurgere (ramura I); noduri reglabile cu închideri
axiale (ramura III) și sectoare de scurgere reglabile de ocolire (ramura II).
În ramurile de scurgere I și II reglarea transferului de căldură în încăperi
se realizează prin folosirea convectoareloe supapaelor de aer în mantaua
aparatului, iar pentru alte aparate – a ventilatoarelor de reglare 6 la fiecare
etaj.
Sistemul bifilar de încălzire cu circulaţie artificială. Sistemele bifilare
pot fi folosite cu ramuri verticale și orizontale, cu noduri de aparate
analogice cu schemele sistemului cu o singură ţeavă examinate. În aceste
sisteme apa se deplasează consecutiv prin conductele de căldură și
aparatele încălzitoare, răcindu-se de la temperatura tg pînă la to ; oC. În
sistemul bifilar orizontal se aplică aparate încălzitoare: convectoare,
radiatoare de beton de tip aplicat, ţevi netede, radiatoare de oţel și fontă
(instalaţie în două rînduri). De mare pespectivă sînt sistemele bifilare
orizontale ce se instalează la etaje (pe faţade) pentru încălzirea clădirilor
cu multe etaje industriale și civile lungi.
2) Sistemelor gravitaţionale sunt avantajoase deoare au simplitatea
construcţiei și exploatării, nu depind de sistemul de aprovizionare su
energie electrică, silentiozitatea funcţionării (lipsesc pompele și viteza de
mișcare a apei e mică), durabilitatea (35-40 de ani, fără reparaţie
capitală), îmbunătăţirea regimului termic al încăperii (din contul
autoreglării). sisteme gravitationale au neajunsuri precum: raza mică de
acţiune, costul iniţial înalt în legătură cu diametrul majorat al ţevilor,
periculozitate sporită de îngheţ al apei în ţevile pozate în încăperile
neîncălzite.

3) Autoreglarea cantitativă la schimbarea temperaturii apei se schimbă

densitatea ei, prin urmare și presiunea ∆Pe, atunci apare spontan reglarea
cantitativă a transferului termic al aparatelor încălzitoare.