Tehnici de reanimare

neonatală
Intubația endotraheală și Masajul cardiac extern
MASAJUL CARDIAC EXTERN
Masajul cardiac extern

Indicații :

• FC sub 60 b/min după 30 de secunde de VPP,

• FC intre 60-80 b/min, nu crește doar la administrarea VPP,
• Nn fără bătăi ale cordului.
Indicații
Tehnică
• MCE – este însoțit întotdeauna de ventilație cu balon și mască.
• Comprimă cordul pe coloana vertebrală → crește presiunea
intratoracică → îmbunătățirea temporară a circulației
• Ventilația asigură oxigenarea sângelui circulat în timpul
compresiunilor toracice.
• Plasarea degetelor pe stern,
deasupra apendicelui xifoidian,
sub linia intermamelonară
• Deprimarea sternul cu 1/3 din
diametrul antero-posterior al
toracelui (compresiunile nu
trebuie să fie mai mari de 1,5-2
cm)
• Alternanţa 3 compresiuni – 1 ventilaţie
• 120 manevre/minut (90 compresiuni toracice + 30 ventilaţii)
Tehnici
Tehnica policelor

Tehnica celor două degete

Tehnica policelor
• Se folosesc cele două police • Perfuzie coronariană mai bună
pentru compresia sternului, • Intoarcere venoasă superioară
• Mâinile prind toracele și • Mai puţin obositoare
degetele sprijină spatele nou-
nascutului • Control mai bun al profunzimii
compresiilor
• Presiunea este aplicată cu vârful
policelor direct pe stern,
evitându-se comprimarea
coastelor → fracturi, leziuni ale
organelor subjacente.
Tehnica celor două degete
• Se folosesc vârful mediusului și
al indexului sau vârful
mediusului și al degetului 4
pentru a comprima sternul.
• Cu cealaltă mână se susține
spatele nou-născutului.
• Mai uşor de efectuat de către un
singur reanimator
• Mai bună pentru mâini mici
• Permite accesul la ombilic
pentru administrarea medicaţiei
• Durata compresiunii mai scurtă decât durata eliberării de sub
compresiune
Aplicarea corectă și incorectă a mâinilor în tehnica celor
două degete
Complicații
• Fracturi costale → hemoragie
pulmonară, pneumo sau
hemotorax.

• Rupturi hepatice sau splenice.

INTUBATIA ENDOTRAHEALĂ
Intubația endotraheală
• Indicaţii
• Ventilaţie cu balon şi mască ineficientă;
• Ventilaţie mecanică, administrare de surfactant;
• Hernia diafragmatică;
• Aspirarea meconiului/lichidului amniotic meconial din trahee;
• Obţinerea de culturi din aspiratul bronşic;
• Malformații ale căilor respiratorii superioare: atrezia choanală uni sau
bilaterală.
• Stenoză subglotică;
• Necesitatea administrării de Adrenalină,
Materiale necesare
• Sonde endotraheale – diferite
mărimi;
• Laringoscop;
• Lame de diferite mărimi;
• Balon cu mască;
• Sursă de oxigen;
• Aspirator;
• Stetoscop;
• Mandren -opţional;
• Mănuşi sterile, leucoplast.
• Au un diametru uniform,
• Mărimea sondei se selectează în Laringoscopul
funcție de greutatea nou-
• Lamă dreaptă (Miller)
născutului
• Lungimea lamei- în funcție de
Sondele de intubație greutatea nou-născutului.
• Numărul 00 – nn sub 1000 g.
Mărimea sondei Vârsta de Greutatea la • Numărul 0 – nn între 1000-3000g.
(diametrul gestație (săpt.) naștere (grame)
intern -mm)
• Numărul 1 – nn peste 3000 g
2,5 Sub 28 Sub 1000
3 28-34 1000-2000
3,5 34-38 2000-3000
• Întotdeauna - mâna sângă
3,5-4 Peste 38 Peste 3000
Anatomia căilor respiratorii
Poziționarea căilor respiratorii
• Poziționarea corectă a nou-născutului - în decubit dorsal cu gâtul în
uşoară extensie, facilitează alinierea faringelui posterior, a laringelui și
a traheei cu îmbunătățirea ventilației.
Tehnica IOT
• Se verifică mai întâi funcţionalitatea laringoscopului, a balonului de
ventilaţie şi a sursei de oxigen;
• Se poziționează nou - născutul în decubit dorsal cu gâtul în uşoară
extensie;
• Se aspiră orofaringele;
• Se monitorizează funcţia cardiorespiratorie a n.n şi coloraţia;
• Se ține laringoscopul cu mâna stângă şi se avanseaza uşor cu lama în
partea dreaptă a gurii împingând uşor limba spre stânga;
Tehnica IOT
• Se ridică lama laringoscopului pt. a ridica epiglota şi a vizualiza glota
→un asistent poate să apese cartilajul traheal extern pentru o mai bună
vizualizare;
• Se introduce tubul endotraheal, eventual cu ajutorul mandrenului-
conform regulei 6+greutatea n.n (7 cm. la un n.n de 1 kg, 8 cm la un
n.n de 2 kg etc);
• Se ataşează capătul tubului la balonul de ventilaţie şi se verifică poziţia
sondei.
Semne ale poziției corecte a sondei

• Toracele se ridică la fiecare respiraţie

• Zgomote respiratorii în ambele câmpuri pulmonare
• Fără distensie gastrică cu ventilaţia
• Condens de vapori în interiorul sondei în timpul expiraţiei
• Modificarea culorii (violet → galben) pe detectorul de CO2
• Se fixeaza tubul la comisura bucală, cu
ajutorul leucoplastului şi se scurteaza
lungimea tubului pentru a reduce spaţiul
mort;
• Examen radiologic pentru confirmarea
poziţiei tubului;
Limitarea hipoxiei în timpul intubației
• Administrarea ventilaţiei cu presiune pozitivă înaintea manevrei de
IOT
• Administrare de oxigen în flux liber în timpul intubaţiei
• Limitarea încercărilor de intubaţie la 20 secunde
• Analgezie (opiacee), relaxare (curarizante).
Complicații
• Perforaţia traheală - rară, necesită intervenţie chirurgicală şi poate fi
evitată prin utilizarea cu atenţie a laringoscopului şi a lamei;
• Perforaţia esofagiană;
• Edem laringeal-de obicei după extubaţie şi poate cauza sindrom de
detresă respiratorie, poate fi evitat prin administrarea de
corticosteroizi (dexametazonă) în doză mică, înainte şi după detubare;
• Stenoză subglotică, care apare la cazurile care au fost intubate pe o
perioadă mare de 3-4 săptămâni şi necesită corecţie chirurgicală.
• Infecţia, pneumothorax, pneumomediastin.
Medicație administrată pe sonda IOT
• Adrenalină în sala de naștere 0,1-0,3 ml/kg din diluție 1:10000.
• Surfactant – la prematurii cu SDRDS (metoda INSURE).
• Aerosoli – nn ventilați mecanic cu pneumonii congenitale sau
secundare ventilației.