Consimţământul informat

Caz etic:

Domnul N., în vârstă de 46 de ani, este tatăl a doi copii. Medicul oncolog l-a ţinut sub
observaţie în ultimii trei ani, în legătură cu adenomul său de prostată. Între timp, tumora a devenit
malignă. În consecinţă, domnul N. a fost internat în spital pentru prostatectomie. Înainte de
intervenţia chirurgicală a fost informat despre starea sa de sănătate şi despre operaţia la care va fi
supus. A fost obţinut consimţământul informat al pacientului.
În timpul operaţiei a fost depistat un seminoma testicular. Chirurgul a decis şi efectuarea
unei orhiectomii. Ca urmare a acestui fapt, domnul N. a dat în judecată chirurgul, pe motivul că
tratamentul l-a lezat, iar dreptul său la reproducere a fost afectat.

Prof. Gallina Ermolaeva

Rusia

Părţi implicate: pacientul (domnul N.), medicul chirurg

Informaţii relevante:

- Pacientul este domnul N., în vârstă de 46 de ani

- Diagnosticul este un adenom de prostată monitorizat timp de trei ani, care, în urma
cărora a acesta a devenit malign
- Medicul chirurg a cerut consimţământul pacientului pentru o prostatectomie
- În timpul operaţiei, cu pacientul în stare inconştientă, chirurgul a detectat o tumoră şi a
efectuat o altă operaţie pentru care nu a cerut consimţământul în prealabil

Aspecte etice:

Consider că, în cazul de față, nu a fost respectat consimțământul informat, întrucât, ulterior
discuției cu pacientul, chirurgul a optat pentru efectuarea unei manevre cu totul și cu totul diferită
celei discutate cu domnul N. Dreptul la reproducere al acestuia este unul dintre drepturile
fundamentale ale omului şi poate fi afectat în urma unei orhiectomii bilaterale. Cu toate că
medicul chirurg a respectat principiul binefacerii, dorind să efectueze o operaţie indicată în cazul
neoplasmului descoperit ulterior în timp cât mai scurt, acesta nu a respectat, totodată, principiul
autonomiei, conform căruia un pacient adult şi capabil să ia decizii ce îl privesc trebuie să îşi dea
consimţământul pentru fiecare tratament sau intervenţie, efectuând o operaţie în condiţii
inadecvate din punct de vedere legal.
Avortul posttraumatic

Caz etic:

Doamna T., în vârstă de 28 de ani, însărcinată în 18 săptămâni, s-a prezentat la Unitatea de

Primiri Urgenţe în timpul nopţii, după ce vecina acesteia a sunat la 112 şi a solicitat ajutor echipei
medicale de urgenţă. Aflată de 5 ani într-o căsnicie cu un bărbat de 33 de ani, inginer automatism,
aceasta a fost supusă la numeroase episoade de violenţă domestică, care s-au intensificat mai ales
în urma pierderii unei sarcini precedente în urmă cu doi ani. Vecinii susţin că soţul său îşi abuza
frecvent soţia fizic si psihic, episoadele violente încetând, însă, odată ce aceasta a rămas
însărcinată a doua oară. În seara în care femeia a ajuns la spital, aceasta a suferit un avort
posttraumatic, după ce partenerul său a devenit agresiv şi a lovit-o în mai multe zone ale corpului,
multe lovituri fiind aplicate în stomac, după care a părăsit locuinţa, iar strigătele victimei au fost
auzite de vecina ei.
Totodată, aceasta spune că barbatul ar fi acuzat-o pe soţie că l-ar fi înşelat, iar sarcina ar fi
rezultatul legăturii sale extraconjugale. Femeia a suferit şi o ruptură uterină, pierzându-şi şi
capacitatea de a procrea.

Părţi implicate: pacienta (doamna T.) şi soţul acesteia

Informaţii relevante:

- Pacienta, în vârstă de 28 de ani, era însărcinată în 18 săptămâni şi a suferit un avort

posttraumatic în urma unui episod de violenţă din partea partenerului său
- Loviturile ar fi fost aplicate cu scopul de a-i provoca acesteia un avort, în urma unei
acuzaţii de adulter la adresa ei
- În urma traumei, victima a suferit o ruptură uterină, pierzându-şi şi capacitatea de a
procrea

Aspecte etice:

Bărbatul în vârstă de 33 de ani se face vinovat de vătămare corporală, nefiind suferind de

nicio boală psihică şi având discernământ la momentul faptei. Acesta nu numai că şi-a supus soţia
la un episod deosebit de violent, ciare numeroase antecedente de acest fel, potrivit acesteia şi
vecinilor lor. Mai mult, faptul că aceasta a suferit complicaţii care i-au periclitat un drept
fundamental al omului, cel de reproducere, dar şi faptul că acesta ar fi lovit-o pentru a-i provoca
avortul, sporesc gravitatea faptei sale.
Malpraxisul medical

Caz etic:

Unul dintre cazurile studiate de către ECTIL (European Tort and Insurance Law) în studiul
"Cases on Malpractice in a Comparative Perspective" are în atenția sa o tânără în vârstă de 22 de
ani care a venit pe lume pe 1 decembrie 1982 într-un spital din Germania. Cu toate că existau
motive de îngrijorare, pentru că mama avusese gemeni și pierduse unul dintre copii, nașterea a
decurs normal. A doua zi mama a făcut temperatură: 38.90C, apoi 39.40C. În aceeași zi, câteva ore
mai târziu, asistenta a observat că fetița respiră greu. A fost așezată într-un incubator unde era
ventilată artificial, iar noaptea a făcut o criză convulsivă. A treia zi a făcut o a două criză convulsivă.
Abia atunci medicul care o îngrijea s-a decis să o transfere la secția de pediatrie. Acolo i-a fost
administrat un tratamentul anticonvulsiv, cu antibiotice și a fost continuată ventilarea artificială.
Rezultatele analizelor erau crude: meningită.
Pe măsură ce timpul trecea era tot mai evident că fetița suferea de grave deficiențe de
dezvoltare. Nu putea să stea nesusținută, nu avea mișcări spontane, nu putea să mănânce singură.
În 1995 fetița a fost diagnosticată oarbă. Cu prețul unor eforturi imense, a învățat să mănânce
hrană solidă, bucățele mici de biscuiți pe care reușea să le mestece cu greutate. Nu poate însă să
rămână nesupravegheată și nu își recunoaște părinții. Aceștia l-au dat în judecată pe medicul-șef al
secției de obstetrică și pe medicul șef al spitalului unde a avut loc nașterea, solicitând daune
morale de 256.000 de euro. Doctorii au pledat nevinovați, pretinzând că nașterea a decurs normal,
iar evoluția ulterioară s-ar fi datorat fatalității. Experții chemați să depună mărturie în instanță au
fost de acord că fetița ar fi trebuit transferată la secția de pediatrie de pe 2 decembrie, unde au
presupus că ar fi avut parte de o îngrijire mai bună. Ei nu au putut însă să spună dacă transferul ar
fi avut ca rezultat o stare fizică mai bună pentru pacientă. Instanțele nemțești au considerat că
pretențiile părinților sunt întemeiate și au acordat despăgubirea. Potrivit studiului ECTIL,
concluziile din celelalte state au fost similare. Nivelul despăgubirilor ar fi înregistrat unele mici
diferențe, în Germania daunele morale fiind de regulă mai mari decât în alte state. 

Sursă: https://jurnalul.antena3.ro/special-jurnalul/malpraxis-neglijenta-care-a-indoliat-romania-52392.html

Părţi implicate: părinții tinerei, medicul-șef al secției de obstetrică, medicul șef al spitalului

Informaţii relevante:

- Tânără în vârstă de 22 de ani, nu poate să stea nesusținută, nu are mișcări spontane, nu

putea să mănânce singură (a învățat să mănânce hrană solidă, bucățele mici de biscuiți
pe care reușea să le mestece cu greutate), nu poate însă să rămână nesupravegheată și
nu își recunoaște părinții. În 1995 se constată că fetița este oarbă
- Mama avusese gemeni și pierduse unul dintre copii, cu toate acestea, nașterea a decurs
normal, iar femeia și fetița ei nu au beneficiat de atenție sporită din partea medicilor, a
doua zi femeia prezentând temperaturi de 38.9C, respectiv 39,4C
- În aceeași zi, câteva ore mai târziu, asistenta a observat că fetița respiră greu. A fost
așezată într-un incubator unde era ventilată artificial, iar noaptea a făcut o criză
convulsivă. A treia zi a făcut o a două criză convulsivă. Abia atunci medicul care o
 îngrijea s-a decis să o transfere la secția de pediatrie, unde este diagnosticată cu
meningită
- Medicii au pledat nevinovați, pretinzând că nașterea a decurs normal, iar evoluția
ulterioară s-ar fi datorat fatalității.

Aspecte etice:

Deși părinții au avut câștig de cauză în procesul cu medicii incriminați de neglijență,

beneficiind de despăgubiri în valoare de 256.000 de euro, experții care au pledat în favoarea
acestora nu au putut însă să spună dacă transferul ar fi avut ca rezultat o stare fizică mai bună
pentru pacientă. Având în vedere că istoricul medical al mamei era unul îngrijorător, aceasta
pierzând în trecut un copil dintre cei doi pe care urma sa îi nască, iar starea sa fizică ulterioară
nașterii nu a fost una bună, pacienta și copilul său ar fi trebuit să beneficieze de atenție medicală
sporită. Totodată, transferul copilului în secția de pediatrie ar fi trebuit să fie imediat, nu după trei
zile, timp în care a fost ventilată artificial și a suferit două crize convulsive, urmând să fie
diagnosticată cu meningită. Cu toate acestea, nu s-a putut dovedi punctual că urmările tragice au
fost rezultatul, parțial sau în totalitate, al neglijenței personalului medical sau al faptului că medicii
nu au fost îndeajuns de prevăzători și meticuloși încât să poată preveni evenimentele clinice din
viața tinerei. De asemenea, nu este menționată cauza apariției meningitei.