Tulcea (în turcă Tulça, Hora-Tepé, Tolçu, în greacă Αιγισσός-Aegyssus, în bulgară Тулица-Tulitsa,

în rusă/ ucraineană Тулча-Tulcha) este municipiul de reședință al județului cu același

nume, Dobrogea, România, format din localitățile componente Tudor Vladimirescu și Tulcea
(reședința). Este situat pe 7 coline din Dealurile Tulcei, pe o vatră populată continuu începând din
perioada culturii Gumelnița (2900 - 2200 î.C.), continuând cu așezarea greacă Aegyssus (secolul
VIII î.C.), cu portul și orașul roman din secolele I - II d. C. , cu orașul numit Tulcea din vremea
lui Mircea cel Bătrân. Sub stăpânirea otomană orașul decade, un reviriment înregistrându-se odată
cu deschiderea canalului Sulina. Orașul a fost atestat documentar în anul 1506. S-a aflat sub
stăpânire otomană între anii 1420 și 1877. Cele mai vechi urme de locuire din zona orașului datează
de acum circa 5–6000 de ani. Prin anii 600–500 î.e.n. aici a existat și o cetate getică, care a avut
continuitate și după cucerirea romană care a survenit după sfârșitul domniei regelui get Burebista pe
la 44 î.e.n. Tulcea actuală a fost fondată în dreptul unui vad pe Dunăre în timpul
stăpânirii otomane a regiunii, care a început pe la 1420. Fiind mare parte din timp într-o zonă de
graniță, orașul a fost adesea distrus în timpul războaielor ruso-turce, ultimul și cel mai distrugător
pentru Tulcea fiind cel din 1829.[5]
Începând cu 1839, pentru a demonstra voința de modernizare, sultanii otomani au declanșat
reformele denumite Tanzimat. După Războiul Crimeei, în contextul acestora, în regiunea malului
drept al cursului inferior al Dunării, Imperiul a organizat vilayetul Dunării, o provincie pe care o dorea
un model pentru organizarea altor provincii ale statului multietnic. În cadrul acestui vilayet, Tulcea
juca rolul de capitală a subunității administrative ce cuprinea nord-estul extrem: sangeacul
Tulcea.[6] S-a construit un palat administrativ unde își avea sediul instituția mutesarifului de sangeac;
între 1856 și 1878, postul acesta a fost ocupat succesiv de Suleiman Bei, Resid Paşa, Razim
Paşa, Ismail Paşa, Fahri Bei, Ali Bei și Said Bei.[7]
În urma Războiului Ruso-Turc din 1877–1878, cu participarea României, aceasta a primit
prin tratatul de la Berlin Dobrogea de Nord împreună cu recunoașterea internațională a
independenței, Tulcea devenind de atunci parte a statului român.

Tulcea în 1896

În perioada 1840-1859, localitatea a fost populată cu coloniști de origine germană, cunoscuți

ca germani dobrogeni. Majoritatea acestora aveau să părăsească localitatea în 1940, fiind strămutați
cu forța în Germania Nazistă, sub lozinca Heim ins Reich (Acasă în Reich).
Până la reforma admnistrativă din anul 1950, Tulcea a fost reședința județului Tulcea (interbelic).
După instaurarea regimului comunist în România, Tulcea a devenit reședința unui raion
din Regiunea Dobrogea.
După cel de al Doilea Război Mondial, orașul s-a extins și s-a modernizat. În prezent, vatra orașului
atinge o suprafață de 115 km² și o populație de 68.608 locuitori (în anul 2011). Tulcea este un oraș
industrial, port pentru navele de pasageri, precum și pentru cele care transportă produse industriale,
mai ales materii prime.

Geografie
Orașul Tulcea se află la 30 de metri altitudine și la 292 kilometri față de București.

Clima[modificare | modificare sursă]

Clima municipiului Tulcea este temperat-continentală cu influențe sub-mediteraneene. Iarna se face
simțit aerul arctic, din nord, care provoacă scăderea temperaturii. Temperatura maximă înregistrată
a fost de 40,3 grade, iar minima a fost de -26,8 grade în anul 1942.
Temperatura medie anuală din Tulcea este una dintre cele mai ridicate din țară, fiind de 10,8 grade.
Precipitațiile medii anuale sunt de 350–500 mm. Debitele Dunării sunt în medie, la Tulcea, de
aproximativ 5000-6000 mc/s, minimele fiind de 2000 mc/s, iar maximele de 15.000-16.000 mc/s.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Componența etnică a municipiului Tulcea

Români (83,37%)

Romi (1,29%)

Turci (1,11%)

Ruși lipoveni (2,35%)

Necunoscută (10,53%)

Altă etnie (1,33%)

Componența confesională a municipiului Tulcea

Ortodocși (85,91%)

Musulmani (1,32%)

Ortodocși de rit vechi (1,29%)

Necunoscută (10,57%)

Altă religie (0,89%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Tulcea se ridică la 73.707

locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
91.875 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (83,37%). Principalele minorități sunt cele
de ruși lipoveni (2,36%), romi (1,29%) și turci (1,11%). Pentru 10,53% din populație, apartenența
etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor
sunt ortodocși (85,92%), dar există și minorități de musulmani (1,32%) și ortodocși de rit
vechi (1,3%). Pentru 10,57% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. [8]
Tulcea - evoluția demografică
v