Sunteți pe pagina 1din 8

Alban Berg (1885-1935): Nacht (Sieben frühe Lieder)

Alban Maria Johannes Berg a fost un compozitor Austriac, reprezentant al școlii vieneze
atonale. Stilul său componistic a combinat lirismul romantic cu tehnica de douăsprezece tonuri.
Este amintit ca fiind unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului XX pentru stilul său
expresiv care cuprinde lumi întregi de emoție și structură.

Sieben frühe Lieder:

Dezvăluie multe calități esențiale ale muzicii lui Berg, o expresie lirică romantică și un
limbaj tonal extins combinat cu tehnici compoziție modernă.

Cum spune și titlul, conține un ciclu de cântece, iar Berg a specificat o ordine clară a
cântecelor pentru artiștii interpreți într-un manuscris din Österreichische Nationalbibliothek. El a
luat în considerare în mod clar progresia muzicală de la început până la sfârșit și trebuie să fi luat
în considerare și arcul dramatic al întregului ciclu. În plus, se pare că Berg a intenționat să
specifice și o simetrie stilistică în această ordine:

Nacht: tonalitate extinsă


Schilflied: tonalitate extinsă moderat
Die Nachtigall: tradițional
Traumgekrӧnt: tonalitate extinsă
Im Zimmer: tradițional
Liebesode: tonalitate extinsă moderat
Sommertage: tonalitate extinsă

Nacht: Textul a fost scris de scriitorul și dramaturgul german Carl Hauptmann și este
cântecul de deschidere a ciclului.

A fost compusă printre ultimele cântece a ciclului Sieben frühe Lieder, finalizată în 1908.
Analiticii și criticii muzicali au remarcat influența lui Debussy, și descriu cântecul ca fiind post-
wagnerian și chiar impresionist.

Cântecul se mișcă între armonii hexatonice și triadice, iar deplasarea dintre aceste două
lumi sonore definește atât caracteristicile muzicale, cât și pe cele expresive ale poeziei. Mai pu-
tem observa și o dezvoltare și transformare motivică, care este o tehnică compozițională centrală,
un semn distinctiv al stilului mai târziu al lui Berg.

Forma lucrării este A-B-Bv-Av, fiecare reprezentând o strofă a poeziei lui Hauptmann.
Fiecare strofă se termină cu sfârșitul unei propoziții, cu o excepție: sfârșitul strofei al doilea, un-
de propoziția se continuă în strofa a treia. Muzica semnalează acest lucru în măsura 15, care mar-
chează sfârșitul secțiunii B, dar, de asemenea, duce direct în Bv fără să aducă o schimbare
muzicală semnificativă.

Analiză: O examinare atentă a structurii formale și armonice dezvăluie multe moduri în


care muzica nu numai că reflectă structura metrică a poeziei, dar evocă, de asemenea, conținutul
textului în sine.

A: Prima strofă descrie întunericul și ceața, care se reflectă în obscuritatea armoniei hexa-
tonice al secțiunii A (măsurile 1-8). Melodia hexatonică împreună cu oscilația de acorduri al
pianului în pianissimo (măsurile 2,3,5) crează un sentiment de planare. În primele 3 măsuri este
folosită prima variantă a gamei hexatonice, în măsura a 4 patra varianta a doua, iar în măsura a 5-
a sunt utilizate ambele. Secvența motivică din linia vocală semnalează, de asemenea, această
schimbare între cele două game hexatonice: Mi-Fa#-Mi, Fa-Sol-Fa, Fa#-Sol#-Fa#.
Prima schimbare armonică semnificativă apare în măsura a șasea, cu apariția acordului
fa# micșorat cu septimă mică pe cuvântul entschleiert (dezvăluie). Urmează primul acord cu
funcție de dominantă explicită, Si major cu septimă mică ( de dominantă), care se rezolvă pe Mi
major tot cu funcție de dominantă (măsura 8), care duce spre secțiunea B, rezolvându-se pe La
Major cu sextă mare adăugată (măsura 9).

B (măsurile 9-15) și Bv (măsurile 15-25) corespund celor două strofe mijlocii ale poeziei,
care descriu o minune („Wunderland”) a imaginilor colorate: munți și cărări într-o lumină argin-
tie, sugerată de sonoritatea lui La major (măsura 9) și prin armonii tonale luminoase. Spre deo-
sebire de începutul cântecului, armoniile secțiunilor B și Bv, în timp ce sunt colorate cu sonori-
tăți de ton întreg și alte note adăugate, se deplasează în esență prin progresii tonale tradiționale.
Progresiile cadențiale puternice în măsurile 9 și 15 delimitează structura formală.
Secțiunea Bv se încheie, de asemenea, cu o cadență puternică în măsurile 23-24, V7/(DD-
D) I în Fa minor. Drumul către minor este stabilită cu un accent sporit pe triade minore începând
cu măsura 19, pe textul Stummer Buchenbaum am Wege steht / schattenschwarz, ein hauch vom
fernen Hain / einsam leise weht ( Un fag tăcut se află pe cale /umbră-neagră, o suflare a crângu-
lui îndepărtat / singuratic, bate încet ). Imaginea copacului solitar și suflarea singuratică a vântu-
lui se reflectă în trecerea la o tonalitate minoră, iar marcajele p și pp atât la voce cât și la pian
indică interpreților o schimbare semnificativă de culoare prin această frază, cu care se încheie
secțiunea și conduce către sonoritatea mai întunecată a secțiunii Av.
Este important de menționat, că în măsurile 24-25, Berg construiește o cadență plagală (I-
IV-I), iar pe timpul 3 din măsura 25 readuce Si bemolul, dar cu terță mare (Re), cu cvinta
coborâtă cu un semiton (Mi) și cu adaos de Sol#, reașezând culoarea sonoră inițială, cea hexa-
tonică (Av)
Av începe cu măsura 26, cu apariția concretă a scării hexatonice. Această secțiune finală,
care revine la armonia predominant hexatonică, se referă la bezna solului adânc, dar sclipirea lu-
minilor în noapte se aude, de asemenea, în registrul acut al pianului în măsurile 31-32, ca ecou al
liniei vocale.

În concluzie, alternarea culorilor armonice în Nacht este una dintre caracteristicile sale
cele mai izbitoare. Secțiunile A și Av, care pe suprafață sunt construite pe baza scării hexatonice,
conțin, de asemenea, elemente ale armoniei tonale. De exemplu, accentul pus pe Mi în deschi-
derea cântecului, deși auzit într-un context de ton întreg, poate fi considerat la fel de semnificativ
din punct de vedere structural ca dominantă pentru La major, tonalitate sugerată și la cheie. În
secțiunea Av, mișcarea basului în pian de la sfârșitul măsurii 34 la începutul măsurii 35 (si-mi),
sugerează o dominantă aplicată lui Mi. Din nou, semnalată și la cheie, acordul final, Mi mărit
poate fi considerată ca semicadență, lăsând finalul nerezolvat. În mod similar, secțiunile B și Bv,
caracterizate prin claritate tonală, conțin elemente de armonie hexatonică, ca linia sopranei din
măsura 11, care urcă printr-o scară hexatonică pe un acompaniament triadic, și linia tenorului în
pian, în măsurile 21-22 (Fa-Sol-La-Si-Do#-Re#). În timp ce tenorul se deplasează în tonuri
întregi suitor, basul se mișcă contrar, în semitonuri, creând o structură semi-simetrică. Aceste
armonii, care se schimbă reciproc, reflectă în mod abil schimbarea stărilor și a culorilor descrise
de textul poeziei.

Despre motivele centrale a lucrării:

Motivul α : - este alcătuită din două trisonuri mărite, care împreună alcătuiesc scara hexa-
tonică. Este introdusă la începutul liniei vocale și reapare pe parcursul A-ului și Av-ului:
Motivul β : - este introdusă la începutul secțiunii B și este alcătuită punând accent pe
intervalul de cvartă perfectă: Fa#-Do#, Do-Sol-Re, Fa-Sib – potrivită pentru implicațiile tonale
ale armoniei în această secțiune. Ea este repetată în măsurile 16-17, împărțită între linia vocală și
pian.

Deși motivul β este cel mai proeminent în secțiunile B și Bv, acesta se repetă și spre sfâr-
șitul cântecului, în măsurile 33-34, transpusă cu o terță mare mai sus.
Concluzie: Motivul α este alcătuită din trisonuri augmentate, iar motivul β din cvarte.
Teoreticianul Dave Headlam consideră structura acestor melodii, ca un precursor al utilizării
ulterioare a ciclurilor de intervale de către Berg: prima temă se bazează pe un ciclu de ton întreg,
iar tema secțiunii B se bazează pe un ciclu de cvinte perfecte. El mai observă, că transformarea
motivelor din tonuri întregi, în cicluri de cvinte perfecte este o caracteristică des întâlnită în mu-
zica atonală a lui Berg și că această corelare își asumă un rol mai structural în absența tonalității.
Cu alte cuvinte, motivul β este o tramsformare a motivului α, deoarece, ambele motive trec
printr-un anumit interval.

Bibliografie:

https://en.wikipedia.org/wiki/Alban_Berg

https://opencommons.uconn.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=6655&context=dissertations

S-ar putea să vă placă și