.-.

^^*

I âmaduirea sufletului

de patima mâniei
 Sf loan
. CASIAN

TMDUIREA SUFLETULUI DE
PATIMA MÂNIEI

TRINITAS
IAI, 2003

Textul brourii este extras din „Sfanul loan
Casian. Viatai învtura lui" - antologie
tematic alctuit i explicat de Diac. Mi hai
lordchescu. Editura Trinitas, lai, 2003.
TMDUIREA SUFLETULUI DE PATIMA
MÂNIEI
Patima mâniei este considerata de Sfântul loan
Casian „ucigtoare" prin efectele devastatoare pe
care le are asupra sufletului i, implicit, asupra
vieii duhovniceti. Cât timp ea se afl în inimile
noastre drumul spre desvârire ne este închis,
deoarece sufletul robit de mânie nu poate lucra
nici o virtute. i aceasta pentru c
mintea este or-
bit de „întunecimile vtmtoare" ale acestei
patimi. Raiunea este considerat de Sfântul loan a
fi soarele nostru luntric, care lumineaz gândurile
i ascunziurile inimii. Dac, din cauza mâniei,
acest soare interior apune, atunci întunericul
patimilor va pune stpânire pe fiina noastr. De
aceea, cel aflat în robia mâniei bâjbâie în noaptea
pcatelor i nu poate ajunge la lumina virtuilor.
Sfanul loan Casian ne amintete, îns, mâ- c
nia este o pornire a sufletului lsat cu înelepciune
3
de Dumnezeu dup cderea omului în pcat,
s mai întâi bârna din ochiul nostru i nu paiul din
pentru ca prin ea fiina uman stârpeasc cu
ochiul celuilalt, pentru ca nu cumva din cauza
desvârire orice imbold al patimilor. Astfel, mâ-
nia ne-a fost zidit în noi spre o „slujire bun", i
bârnei noastre s ni se întunece sufletul i s nu
mai vedem „soarele dreptii".
anume spre a ne mânia împotriva pornirilor pti-
Scopul mâniei este unul singur: retezarea din
mae ale sufletului i
asupra pcatelor fptuite.
Ea este, în acelai timp, arm împotriva ei însei,
rdcin a „pornirilor ticloase" ale inimii, pentru
atunci când ne mâniem pe semeni, neîngduind
ca acestea s nu se transforme în pcate cu fapta.
Sfântul Ioan Casian supune ateniei în acest
cuibrirea acestei patimi în ascunziurile inimii. In
acest sens explic Sfântul Ioan povaa Sfântului
capitol i faptul c unii caut s-i îndrepteasc
pornirile mâniei asupra celorlali printr-o inter-
Apostol Pavel: „Mâniai-v, dar nu greii" (Efe-
pretare voit greit a Sfintei Scripturi. Astfel ei
seni 4, 26). Este vorba aici de mânia cea bun,
îndreptat împotriva pcatelor proprii, i de mânia
consider c
dac în Scriptur se spune: „i S-a
* »
aprins de mânie Domnul împotriva poporului Su
cea rea îndreptat în mod greit spre aproapele.
(Psalmul 105, 40), se pot considera i ei îndrep-
Trebuie s facem distincie între aceste dou
feluride mânie. Mânia cea dreapt este numai
s
tii se mânie. Sfântul Ioan consider a- c
ceast interpretare a Scripturii este „trupeasc i
cea îndreptat împotriva propriilor patimi. Sfan-
ul Ioan ne atenioneaz ca nu cumva s
ne în- strâmt, adic dup liter", nefiind corect. Aici

dreptm aceast pornire a sufletului asupra Scriptura trebuie îneleas în mod spiritual, ale-

s se goric.Mânia lui Dumnezeu trebuie îneleas ca

aproapelui sub pretextul dorinei de a-1 ajuta
dreapta rsplat creia ne va prtai la Jude-
vindece de patimi. Cci preocupându-ne de tm-
face

duirea altora, noi înine nefiind înc vindecai, cat. Omul teme în faa unor judectori foarte
se

„boala mai cumplit a drepi de mânia lor pedepsitoare atunci când con-
putem cdea uor în
Pornirea mâniei trebuie îndreptat doar
tiina îi este apsat de o vinovie, iar acest
orbirii".
asupra noastr. De aceea, trebuie s ne vedem lucru îl face nu pentru c
aceti judectori ar avea
în sufletele lor o mânie rzbuntoare, „ci pentru
4
5
c acesta este sentimentul ce-1 încearc cei ce se Trebuie ca mai întâi so
smulgem din fundul
tem în faa celui ce aplic dup o examinare
legile, A **

inimii noastre pentru a nu o mai svâri in cuvânt

i cumpnire dreapt". Chiar dac judecata este i în fapt, nu invers. Cci dac ne abinem s o
fcut cu mult blândee i buntate, totui ea este
fptuim în cele exterioare, dar o lucrm în inte-
considerat ca fiind svârit cu mânie de ctre cei
rior, cu gândul i cu inima, nu vom avea nici un
ce vor trebui s fie osândii din vina lor.
folos, ba dimpotriv ea va crete în sufletul nos-
Sfântul Ioan subliniaz faptul c mânia nu tru i, mai târziu, nu o vom mai putea înbui
trebuie izgonit numai din sufletele noastre, ci
deloc. De aceea, chiar de va tri cineva în singu-
pentru ca rugciunile noastre s fie bineprimite rtate i nu va avea pe cine s se mânie, dac nu
înaintea lui Dumnezeu, noi trebuie s ne silim s
i-a stârpit mânia din ascunziurile inimii, ea se
aducem pace i în sufletele celor care s-au mâniat
va înmuli în sufletul su, iar atunci când va avea
împotriva noastr, dup cuvântul Mântuitorului:
prilej de manifestare, o va face cu o violen de
„Dac-i vei aduce darul tu la altar i acolo îi
neoprit. Sfanul Ioan aseamn aceast ascundere
vei aminti c fratele tu are ceva împotriva ta,
a viciilor în inim cu nite cai fr frâu care stau
las darul tu acolo, înaintea altarului, i mergi înboxe la alergri, ateptând deschiderea lor, iar
întâi i împac-te cu fratele tu i apoi, venind,
când aceasta are loc ei „ânesc nvalnic spre
adu darul tu (Matei 5, 23-24).
pieirea propriului vizitiu .

în ceea ce privete tmduirea de aceast

s
Izgonind patima din inim trebuie s sdim în
patim Sfântul Ioan ne înva ca mai întâi o
locul ei virtutea rbdrii, care stvilete pornirile
izgonim din inim, iar apoi s
sdim în locul ei
„ticloase" ale inimii i izvorte blândeea.
virtutea rbdrii. Este metoda terapeutic esen-
Iat, pe scurt, care sunt sfaturile terapeutice
ial în izbvirea de patimi, având drept scop
ale Sfântului Ioan Casian, prinurmarea crora
smulgerea pcatelor din rdcin i izgonirea lor
sufletul doritor de vindecare îi va redobândi
definitiv. De aceea, Sfântul Ioan o recomand în
sntatea în vederea câtigrii mântuirii.
cazul fiecrei boli sufleteti datorate patimilor.

6
7
IV.1. Urmrile robirii sufletului de patima dreptatea lui Dumnezeu» (Iacob 1, 20). Nici cin-
mâniei stea pe care o întâlnim deseori chiar la oamenii
acestui veac, n-o putem în nici un chip câtiga,
„A patra lupt o avem de
dat împotriva
oricât de nobili i cinstii am fi prin privilegiul
mâniei, care trebuie alungat cu totul din suflet
naterii, «cci brbatul mânios este necinstit»
pentru otrava ei ucigtoare. Cât timp struie în
(Pilde 1 1 , un sfat înelept nu vom fi în
25). Nici la
inimi, orbindu-ne minteacu vtmtoarele ei în-
stare s
ne ridicm vreodat, oricât de severi i
tunecimi, nu vom putea ajunge nici judecm s plini de adânc tiin am prea, fiindc «cel iute la
cu dreapt chibzuin, nici s
ne bucurm de
mânie svârete nebunii» (Pilde 14, 7). Nici la
vzul unei sublime contemplaii i nici s dm adpost de tulburri primejdioase i ferii de p-
sfaturi înelepte altora. Nici prtai laviaa ade-
cate nu vom putea fi, chiar dac nici o nelinite
vrat i pstrtori statornici ai dreptii nu vom
nu ne vine din partea altora, fiindc «un om mâ-
mai rmâne, dar s mai încap în noi lumina du- nios aâ cearta i cel aprig svârete multe
hului i a adevrului! Cci zice Scriptura: «Tul-
pcate» (Pilde 29, 12). („Aezmintele... ", cartea
buratu-s-a de mânie ochiul meu» (Ps. 30, 9). Nici
aVIII-a,cap. l,p. 21 1-212)
parte de adevrata înelepciune nu vom avea, chiar
dup ce a zis: «Mniai-v,
„...Fericitul Apostol...
de am trece de înelepi în ochii tuturora, «Pentru dar nu greii», adaug îndat: «Soarele s nu
c mânia slluiete în sânul celor nebuni» apun peste mânia voastr, nici s dai loc dia-
(Ecclesiast 7, 8), dar nici via fr de moarte nu
volului» (Efeseni 4, 26-27). Dac este vtmtor s
vom putea dobândi, oricât de prevztori s-ar apun soarele peste mânia voastr i dac, mâ-
prea csuntem judecai de oameni: «Cci mânia niindu-ne dm îndat loc în inima noastr diavolu-
îi pierde chiar pe cei prevztori» (Pilde 15, 1).
lui, cum ne-a dat porunc s ne mâniem, zicând:
s
Nu vom fi în stare pstrm nici cârma dreptii «Mâniai-v, dar nu greii»? Oare nu este limpede
ajutai de un ascuit discernmânt al minii, oricât
c acest lucru, adic mâniai-v împotriva viciilor
de desvârii i vrednici de respect am fi socotii
*

i furiei voastre, ca nu cumva voi, închizând ochii,

de toat lumea: «Cci mânia omului nu lucreaz soarele dreptii, Iisus, din cauza mâniilor voastre,

8 9
 într-adevr, omul întotdeauna s-a temut de Mânia mântuitoare
IV.3. i mânia
cei despre care tie c se mânie i de aceea se pierztoare
ferete s-i supere. Aa, faa unor foarte drepi
în
„Negreit avem sdit în noi mânia spre o
judectori, de obicei se tem de mânia lor pedep-
sitoare cei a cror contiin este apsat de vreo
destul de bun slujire, la care este folositor i s-
ntos s recurgem numai atunci când fierbem de
vinovie, i asta nu pentru c
s-ar afla vreo por-
mânie împotriva pornirilor ticloase ale inimii
nire de rzbunare în sufletele celor care au s dea
noastre i ne indignm c cele, de care ne ruinm
o sentin dreapt, ci pentru c acesta este senti- a le face sau vorbi în faa oamenilor, s-au furiat
mentul ce-1 încearc cei ce se tem chiar în faa
în ascunziurile inimii noastre. Firete, prezena
celui ce aplic legile, dup o examinare i cum-
îngerilor i a lui Dumnezeu însui, Care ptrunde
pnire dreapt. Oricât de mari ar fi blândeea i
cu vederea pretutindeni i în toate i Cruia nu-i
buntatea cu care este fcut judecata, ea este
pot rmâne ascunse în nici un chip tainele con-
socotit ca izvorând dintr-o grea i foarte pornit
tiinei noastre, ne cutremur de spaim.
mânie de ctre cei ce au trebuit s fie supui din Tot astfel, ne aduce bun slujire când ne por-
vina lor osândei.
nim împotriva mâniei însi, care s-a furiat în
Ar lung înirarea i nepotrivit cu scopul
fi
noi contra fratelui i alungm întâi toate îmbol-
lucrrii dac am sta s lmurim toate câte s-au spus dirile ei fr a-i îngdui s aib lca în
ucigae,
în sens figurat în Scripturi despre Dumnezeu ase- adâncul inimii noastre. La fel ne înva s ne mâ-
mnat cu fptura omeneasc. Pentru trebuina de niem chiar profetul, care o alungase într-atât din
acum ar fi de ajuns cele ce am spus..., pentru ca simurile lui, încât nici propriilor lui dumani n-a
nimeni s nu-i mai trag prilej de boal i moarte voit s le rspund dup legea talionului, zicându-le:
venic tocmai de acolo unde se caut sfinenie i «Mniai-v, dar nu greii» (Efeseni 4, 26).
nemurire, tmduirea vieii i nemurirea". (Ibidem, Prin urmare, ni se poruncete s ne mâniem
cap. 3-4, p. 212-214) cu folos împotriva noastr înine i împotriva

12 13
 clocesc muli în inimi i o rumeg pe tcute în ei;
îmboldiilor ticloase ce se stârnesc în noi i s în loc s alunge îndat otrava suprrii prin
nu greim împingându-le pe acestea spre fapte
puterea virtuii, ei o mistuiesc zi de zi". (Ibidem,
vtmtoare. în sfârit, acelai sens îl lmurete
cap. 11, p. 216-217)
mai deplin versetul urmtor: «De cele ce zicei în
inimile voastre cii-v în aternuturile voastre»
adic tot ce gândii în inimile voastre
(Ps. 4, 5),
IV.4. Tmduirea patimii mâniei
sub nvala neateptat a îmboldirilor ticloase, împcarea cu semenii
îndreptai i lecuii prin cumpnit chibzuin i
?> Or, cum s îngduie Domnul s pstrm în
alungai, printr-o foarte fierbinte cin, toat
noi mânia, fie chiar pentru o clip, El, Care nu
izbucnirea furiei ptimae, ca i cum ai fi gata de
admite s-I mcar jertfele spiri-
fie oferite nici
culcare". (Ibidem, cap. 7-9, p. 215-216)
tuale ale rugilor noastre, dac tim c cineva are
„îns ce s mai spun de unii despre
trebuie
vreun necaz pe noi? «Deci, zice El, dac-i vei
care nu pot nici chiar vorbi iar s roesc eu în-
aduce darul tu la altar i acolo îi vei aminti c
sumi, a cror înverunare nici la apusul soarelui
fratele tu are ceva împotriva ta, las darul tu
nu-i afl potolire, i-o prelungesc timp de multe
ci
acolo, înaintea altarului, i mergi întâi i împac-te
zile? O ur ascuns îi roade împotriva celor pe
cu fratele tu i apoi, venind, adu darul tu»
care le-a cunat, i oricât ar tgdui-o prin vorbe,
(Matei 5, 23-24). De aceea, cum ne vom îngdui
o dovedesc prin fapte cât sunt de copleii de ea.
s pstrm suprare împotriva fratelui, nu zic pe
Nici nu li se mai adreseaz cu grai blând, dar s mai multe zile, dar nici chiar pân la apusul soa-
mai stea i cu toate
de vorb cu obinuita buntate;
relui, dac nici mcar,
când este suprat fratele
astea socotesc c nu svâresc nici un pcat dac
pe noi, nu ne este îngduit s
adresm rugciuni
pornirea lor nu caut rzbunare. Totui, dac din
Domnului? Or, Apostolul ne îndeamn: «Rugai-v
lips de curaj ori, sigur, din neputin n-o dau pe Tesaloniceni 5, 17) i «în
neîncetat» (I tot locul,
fa i n-o pun în lucrare, atunci, întorcând otrava ridicând mâini sfinte, fr mânie i fr ovieli»
mâniei asupra lor înii, spre propria pierzanie, o
15
 tuturor oamenilor, nu-I împcat s-I aducem o ast-
(I Timotei 2, 3). Deci rmâne ca sau s nu ne mai
de slujire, prin care ce-a dobândit printr-unul
rugm, cât timp pstrm în inimi o astfel de o-
fel

trav, i atunci ne facem vinovai de clcarea s piard prin cellalt stpânit de suprare. Cel ce
acestei porunci apostolice i evanghelice, dup dorete i ateapt mântuirea tuturor robilor Si
care ni se cere s ne rugm neîncetat i în tot lo- sufer o pagub la fel dac a pierdut pe cineva.
cul; sau, dac închizând ochii la aceast inter-
De aceea, dac fratele are mânie împotriva noas-
cutezm s-I înlm rugciuni, s inem
zicere, tr, rugciunea ne va fi tot atât de nefolositoare

seam c nu rugi îi adresm Domnului, ci sfida- de parc noi am pstra-o în sufletul umflat de in-
reanoastr cu duh de rzvrtire. dignare împotriva acestuia". (Ibidem, cap. 13-14,
i fiindc de cele mai multe ori noi le artm p. 217-218)
desconsiderare frailor pe care i-am jignit i în-
tristat, puin privindu-i de sus, pretindem
sau, cel Izgonirea patimii din inim i sdirea, în
c nu noi ne facem vinovai de asta, Doctorul loc, a virtuii rbdrii
sufletelor i Cunosctorul celor ascunse dinl- „Mânia trebuie oprit nu doar de la fapt, ci
untrul nostru a voit s înlture cu totul orice prilej mai ales alungat din ascunziurile inimii noas-
tre, ca nu cumva, orbii de întunecimile ei s nu
de mânie din inimile noastre. Astfel, El ne porun-
cete nu numai s-i iertm pe fraii notri care mai fim în stare s primim nici lumina unui sfat
ne-au suprat i s ne împcm cu ei, alungând din sntos, nici a tiinei i, drept urmare, s nu mai
minte toat jignirea sau întristarea pricinuit de
devenim templul Duhului Sfânt, dac duhul cel
ei, dar mai mult: dac tim c
ei au vreo pornire
ru i-a gsit sla în noi. Aceast mânie închis
dreapt sau nedreapt împotriv-ne, la fel ne im-
în inim poate s nu fac suprare oamenilor din
pune s lsm darul nostru, adic s întrerupem jur, dar respinge strlucitoarea lumin a Duhului
ruga i s ne grbim mai întâi a-i împca. Dup ce
Sfânt, ca i cum ar împinge-o în afar". (Ibidem,
le-am potolit mânia, putem înla neptate darurile cap. 12, p. 217)
rugciunilor noastre. Cci Domnul nostru, al

16 17
I

vina semenilor izvorsc cauzele suprrilor. Tot

5> Legea Veche... ne pune în vedere acelai
dând pe alii vina propriilor greeli, nu vom putea
lucru:«S nu dumneti, zice, pe fratele tu în
ajunge niciodat la o adevrat rbdare i des-
inima ta» (Levitic 19, 17), i iari: «S nu ai ur
asupra fiilor poporului tu» (Levitic 19, 18) i
vârire... Cci singurtatea, pe cât e în msur s
descuie poarta spre cea mai sublim contemplaie
tot aa: «Drumurile celor care-i amintesc de
celor ce i-au curat viaa, iar prin vederea cea
fapta rea duc spre moarte» (Pilde 12, 28). Deci i
mai neîntinat s ptrund la cunoaterea tainelor
acolo observi c
este îndeprtat rutatea nu nu-
spirituale, tot aa celor ce nu i-au îndreptat-o în-
mai de la fapt, dar chiar din gând, o dat ce se
cere alungat cu totul ura i rzbunarea pân i
deajuns, nu numai c
le pstreaz întregi patimile,

dar chiar le sporete.

din minte, dar din inim?...
i Câte un om pare rbdtor i sfios pân s-a în-
îndreptarea linitea noastr deplin nu tre-
buie s se bazeze pe o bunvoin strin, ceea ce tovrit cu cineva, dar, cum s-a ivit prilej de iri-
tare, îl i vezi revenit îndat la firea lui de înainte.
nu st, dealtfel, în putina noastr, ci mai degrab
în tria noastr. De asemenea, nici înbuirea
Viciile ce stteau ascunse au i erupt ca nite cai

mâniei nu e bine s atârne de desvârirea moral

fr zbal, care, dup o prea lung odihn, â-
nesc nvalnic i slbatic din boxe la alergri, spre
a altuia, ci s coboare din fora noastr spiritual,
pieirea propriului vizitiu. într-adevr, întreru-
care se dobândete nu prin rbdarea semenilor, ci
pând legturile noastre cu semenii, i mai mult se
prin propria noastr îndelung - rbdare.
aprind în noi patimile, dac n-au fost sugrumate
Uneori, biruii de orgoliu sau de lipsa de rb-
de mai înainte. Lenevia pe care o hrnete lipsa
dare, nu vrem s ne îndreptm purtrile neaezate
de griji ne face s pierdem chiar i umbra de rb-
i i de plângem c avem nevoie de
neînelepte
singurtate, ca i când acolo, nemaifîind nimeni
dare, pe care prea s o avem pentru moment...
care s ne tulbure, vom afla virtutea rbdrii.
Ca i când toate neamurile de erpi veninoi i
Acoperindu-ne în acest fel lipsa noastr de zel,
de fiare n-ar continua s rmân primejdioi chiar
dac stau retrai în vizuinile lor; dac deocamdat
pretindem c
nu din nerbdarea noastr, ci din
19
18

nu vtma pe nimeni, nu înseamn prin asta c nu
sunt periculoi, cci nu blândeea, ci izolarea lor
îi face nevtmtori. De aceea, pentru cei ce caut
desvârirea, nu-i de ajuns s nu se mânie contra
unui om... nu va fi de ajuns s lipseasc oamenii
împotriva crora s se aprind mânia. Dac nu
vom dobândi mai întâi virtutea rbdrii, ea se
Cuvântul Evangheliei ne poruncete stâr- s
pim mai degrab rdcinile viciilor decât roadele,
care fr îndoial vor disprea dup ce le-a fost
nimicit vatra. Când acestea vor fi alungate, nu de
la suprafaa faptelor noastre, ci din adâncul gân-
durilor noastre, mintea ne va putea rmâne necon-
rbdare i sfinenie deplin. De aceea,
tenit într-o
1

ca s nu se svâreasc omoruri, este suprimat

2
poate porni chiar împotriva lucrurilor mute cci, , mânia i ura, fr de care în nici un chip nu se va
aflând lca în inimile noastre, nu ne îngduie nici putea întâmpla vreo ucidere: «Cci, oricine se
s ne bucurm de o continu linite, nici s fim la mânie pe fratele su vrednic va fi de osând»
adpost de al te patimi ... (Matei 5, 22) i «Oricine urte pe fratele su este
De aceea, dac râvnim s ajungem la acea uciga de oameni» (I Ioan 3, 15). Adic, dorind în
înalt rsplat divin, despre care se spune: inima lui s-1 ucid pe fratele su, numai pentru ...

«Fericii cei curai cu inima, cci aceia vor ve- patima mâniei este declarat el uciga de Domnul
dea pe Dumnezeu» (Matei 5, 8), trebuie s supri- Care va da fiecruia rsplata sau osânda cuvenit,
mm mânia nu numai din fapte, dar chiar din nu numai pentru svârirea faptului în sine, dar
fundul inimii noastre s-o smulgem cu totul. Ne- chiar pentru a-1 fi voit i dorit. Este tocmai ceea ce
greit, nu ne va fi de nici un folos s înbuim ma- însui Domnul spune prin gura profetului: «Eu
nifestarea în cuvânt sau în fapt a pornirii noastre îns faptele i gândurile acelora vin s le strâng la
mânioase, dac Dumnezeu, Cruia nu-I rmân un loc cu toate popoarelei toate limbile» (Isaia
netiute cele ascunse ale inimii, o gsete cui- 66, 8), i iari «care (fapte i gânduri)
1 învino- îi

brit acolo. vesc sau îi i apr între ei în ziua când Dum-

1
nezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor»"
Mânia.
2
.ornam
Este vorba de obiectele pe care ne mâniem atunci
când nu ne mai sunt de folos.
21
20
 „Tmduirea deplin de aceast boal va cere
mai întâi: s credem c nu este îngduit în nici un
chip a ne mânia, pentru cauze drepte sau nedrepte,
tiind c vom pierde îndat lumina judecii, tria
unui sfat sntos, i însi cinstea i spiritul drep-
tii, dup ce partea cea mai intim a inimii noastre
va fi orbit de întunecimile acestei patimi. Mai
mult, puritatea spiritului nostru tulburându-se i
duhul mâniei având lca în noi, nu vom mai putea
deveni templu al Duhului Sfan. în cele din urm,
trebuies cugetm c nu ne este în nici un chip
îngduit s ne rugm i nici s-L implorm pe
Dumnezeu, dac mânia ne stpânete, i mai
presus de toate, având zilnic în faa ochilor starea
schimbtoare a condiiei omeneti, trebuie s cre-
c
dem vom pleca din trup i nu ne va fi de nici un
folos nici castitatea, nici lepdarea de toate bu-
nurile, nici sila de bogii, nici truda posturilor i
veghilor, dac numai din cauza mâniei i urii ni se
*

fgduiete de ctre Judectorul lumii osând

venic . (Ibidem, cartea a XXII-a, p. 221)

22
 Raiunea este consi-
L
;
....
deratâ de Sfântul loan a
fi

.... •
j
...
soarele nostru luntric, care
lumineaz gândurile i
ascunziurile inimii. Daca, din
cauza mâniei, acest soare interior
apune, atunci întunericul patimilor va
pune stpânire pe fiina noastr. De
aceea, cel aflat în robia mâniei bâjbâie
în noaptea pcatelor i nu poate
ajunge la lumina virtuilor.
Mânia a fost zidit în noi spre o „slujire
bun", i anume spre a ne mânia
împotriva pornirilor ptimae ale
sufletului i asupra pcatelor fptuite. Ea
este, în acelai timp, arm împotriva ei
însei, atunci când ne mâniem pe
semeni, neîngduind cuibrirea acestei
patimi în ascunziurile inimii. în acest
sens explic Sfântul loan povaa
Sfântului Apostol Pavel: „Mâniai-vâ, dar
nu greii" (Efeseni 4, 26). Mânia cea
dreapt este numai cea îndreptat
împotriva propriilor patimi.

. . ,

> -:.
,.

-',..
TRINITAS