Protecția Internațională a Drepturilor

Omului în Cadrul Sistemului Regional

European

PROTECŢIA INTERNAŢIONALĂ A DREPTURILOR OMULUI

Prof. univ. dr. BIANCA GUȚAN

Masternad: VETRESCU CORNELIA SILVICA

Universitatea: ”Lucian Blaga” din Sibiu
Facultatea: Drept
Specializare: Științe Administrative. Administrație Publică Europeană
 Cuprins

1. Introducere........................................................................................................3
2. Sistemul de protecție din cadrul Uniunii Europene.......................................4
2.1 Parlametul European.....................................................................................4
2.2 Curtea de Justiție a Uniunii Europene..........................................................4
2.3 Ombudsmanul...............................................................................................5
3. Sistemul de protecție din cadrul Consiliului Europei....................................6
3.1 Organele principale ale Consiliului Europei.................................................6
3.2 Organele specializate în protecția drepturilor omului create prin convențiile
adoptate în sistemul Consiliului Europei...............................................................7
4. Concluzii.............................................................................................................9
5. Bibliografie.......................................................................................................10
 1. Introducere

Statele europene au creat după cel de-al II-lea Război Mondial organizații
menite să sporească democrația, libertatea, justiția, bunăstarea economică și
securitatea pe ”bătrânul continent”.
Sitemul european a fost primul sistem pentru protecția internațională a
drepturilor omului creat la nivel regional. Sistemul European dispune, la fel ca și
sitemul american, de cel mai eficient mecanism de protecție și anume mecanismul
jurisdicțional, bazat pe existențaunor curți specializate în judecarea proceselor în
materia drepturilor omului.
Sitemul european este cel mai complex sistem regional de protecție, fiind
create la nivel regional european 3 organizații care au competență în domeniul
protecției drepturilor omulu și anume: Uniunea Europeană ( U.E), Consiliul
Europei (C.E), și Organizația pentru Securitate și Cooperare Europeană (O.S.C.E).
Între cele trei organizații există unitate de acțiune, deoarece toate cele 28 de
state membre ale Uniunii Europene sut de asemenea membre ale Consiliului
Europei și ale Organizației pentru Securitate și Cooperare Europeană.
În spațiul fostei Uniuni Sovietice, 11 state foste membre ale U.R.S.S au
constituit la data de 21.12.1991, la Alma Ata, Comunitatea Statelor Independente
(C.S.I.). Dintre statele fondatoare, Ucraina nu a ratificat Statutul iar Turkmenistan
s-a retras, atfel încât în prezent au râmas 9 state membre.
Statele membre C.S.I. au adoptat, la data de 26.05.1995, Convenția
Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale a C.S.I . În această convenție sunt
consacrate principalele drepturi civile și politice precum și principalele drepturi
economice, sociale și culturale. Convenția a înființat ca organ de control Comisia
Drepturilor Omuluia C.S.I. cu sediul la Minsk. Comisia are competența de a
examina plângeri formulate de state, de persoane și de organizații
neguvernamentale. Însă odată cu intrarea unor state membre ale C.S.I. în Consiliul
Europei1, sistemul regional de protecție si-a pierdut eficiența.

1
Rusia, Armenia, Azerbaidijan, Georgia, Ucraina
 2. Sistemul de protecție din cadrul Uniunii Europene

În cadrul Uniunii Europene a fost adoptată, la data de 07.12.2000, la Nisa,

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Carta cuprinde toate drepturile
fundamentale ale omului, grupate sub 6 titluri : ”Demnitatea”, ”Libertățile”,
”Egalitatea”, ”Solidaritatea”, ”Drepturile Cetățenilor” și ”Justiția”.

2.1 Parlametul European

Parlamentul European este instituția cu cea mai spectaculoasă evoluție din

istoria Uniunii Europene În prezent, acesta este alcătuit din 736 de membri2 ai
Parlamentului European (MPE) şi se bucură de puteri legislative şi bugetare egale
cu cele ale Consiliului Uniunii Europene. Ca instituţie care reprezintă cetăţenii
europeni, este una dintre principalele fundaţii democratice ale UE. Parlamentul
European este una din Principalele instituții europene cu puteri legislative, alături
de Consiliul Uniunii Europene.
Parlamentul European poate fi sesizat, cu petiții, de persoanele având
cetățenia sau reședința pe teritoriul statelor Uniunii Europene, cu privire la
problemele privind respectarea drepturilor omului.
Statele membre U.E. u adoptat la datat de 09.12.2000, la Nisa, Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, carta ce va figura într-un protocol
anexă la viitoarea Constituție Europeană3.

2.2 Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Curtea Europeană de Justiție este o instituție jurisdicțională ce veghează la

aplicarea dreptului comunitar, soluționând disputele dintre statele membre și
Comisia Europeană, dintre instituțiile U. E., dintre persoane fizice și juridice și
Uniune.
Curtea Europeană de Justiție are misiunea de a asigura aplicarea,
interpretarea și respectarea dreptului comunitar pe întreg teritoriul Uniunii
Europene.
Jurisdicția care se realizează prin intermediul Curții Europene de Justiție nu
este una internaționala, ci o jurisdicție internă a Uniunii Europene .
Litigiile de competența Curții sunt cele în materie administrativă si civilă,
aceasta neavând competențe în materie penală.

2
Jean Louis Burban, Le Parlement européen, Presses Universitaire de France, Paris, 1998, p.63
3
Stelian Scănuaș, Dreptul internațional al drepturilor omului, Ed. ALL Beck, București 2003, p
104
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este compusă din 27 de judecători şi din 8
avocaţi generali. Judecătorii şi avocaţii generali sunt desemnaţi de comun acord de
guvernele statelor membre după consultarea unui comitet care emite un aviz cu
privire la capacitatea candidaţilor de a exercita funcţiile respective. Mandatul lor
este de şase ani, acesta putând fi reînnoit.
Judecătorii Curţii îl desemnează dintre ei pe preşedintele Curţii, pentru o
perioadă de trei ani, care poate fi reînnoită. Preşedintele conduce lucrările şi
serviciile Curţii şi prezidează şedinţele de judecată şi deliberările celor mai mari
complete de judecată.
Avocaţii generali asistă Curtea. Ei sunt însărcinaţi să prezinte, cu deplină
imparţialitate şi independenţă, un aviz juridic, denumit “concluzii”, în cauzele în
care sunt sesizaţi

Originile, Curții Europene de Justiție se găsesc în Tratatul instituind CECO,

care prevede inființarea unei Curți de Justiție independentă care să asigure
respectarea dreptului în funcționarea comunității. La randul lor, Tratatele de la
Roma au inființat fiecare cate o Curte de Justiție, având atribuții în domeniul
jurisdicțional.
Prin Tratatul de la Amsterdam, semnat în anul 1997, a fost lărgită
competența Curții de Justiție cu privire la respectarea drepturilor omului de către
instituțiile comunitare.

2.3 Ombudsmanul

Instituția Ombudsmanului a fost creată prin Tratatul asupra Uniunii

Europene4. Persoana care exercită funcția de ombudsman este desemnată de
Parlamentul European, pe durata legislaturii Parlamentului.
Misiunea ombutsmanului este de a primi plângeri de la cetățeni, societăți
comerciale și instituții de pe teritoriul UE, în urma cărora examinează cazurile de
administrare defectuoasă (de ex. practici inechitabile, discriminare, abuz de putere,
absența informațiilor sau refuzul de a le furniza, întarzireri nejustificate).
Are în acest sens atribuții de anchetă, instituțiile sau organismele comunitare
în cauza fiind obligate să-i pună la dispoziție toate elementele necesare
investigației. Acesta poate deschide anchete nu numai ca urmare a depunerii unei
reclamații, dar și din proprie inițiativă. Nu va derula însă o investigație, dacă
reclamația respectivă face obiectul unui proces.
3. Sistemul de protecție din cadrul Consiliului Europei

4
Tratatul de la Maastricht, intrat in vigoare in 1993
 Consiliul Europei a fost constituit la data de 05.05.1949, la Londra, prin
semnarea de către 10 state europene a Statutului Consiliului Europei.
Consiliul Europei este organizația europeană interguvernamentală care are
ca principala competență consacrarea și apărarea drepturilor omului5.

3.1 Organele principale ale Consiliului Europei

Principalele organe create pin Statutul Consiliului Europei sunt:

- Adunarea Parlamentară;
- Comitetul Miniștrilor;
- Secretariatul Consiliului Europei.
Fiecare dintre aceste organeare atribuții cu privire la protecția drepturilor
omului.
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei este compusă din parlamentari
ai statelor membre. Aceasta dezbate și formulează recomandări asupra oricărei
probleme privind drepturile omului. Judecătorii Curții Europene a Drepturilor
Omului sunt aleși de către Adunarea parlamentară a Consiliului Europei.
În cadrul Adunării Parlamentare funcționează Comisia problemelor juridice
și ale drepturilor omului.
Comitetul Miniștrilor a Consiliului Europei este compus din miniștrii
afacerilor externe ai statelor membre. Comitetul Miniștrilor are competența de a
incheia tratate internaționale și de a formula recomandări, de asemenea acesta este
organul execuțional al hotărârilor pronunțate de C.E.D.O. .
Secretariatul Consiliului Europei înregisrează și depozitează instrumentele
de ratificare depuse de statele membre cu privire la convenșiile incheiate în cadrul
Consiliului Europei. Secretariatul este condus de către Secretarul General,
desemnat de Adunarea Parlamentară.
Secretarul General are competența de a solicita statelor membre ale
Convenției Europene explicații asupra msurilor luate la nivel intern pentru
asigurarea aplicării dispozițiilor Convenției.

3.2 Organele specializate în protecția drepturilor omului create prin

convențiile adoptate în sistemul Consiliului Europei

5
D. Oprea, Protecția internațională a drepturilor omului, Ed. Omnia UNI S.A.S.T, Brașov 2012,
p. 63
 În cadrul Consiliului Europei, origanizație europeană interguvenamentală cu
competență principală în materia consacrării și apărării drepturilor omului, au fost
adoptate convențiile europene care garantează principalele drepturi ale omului.
Convențiile adoptate in sistemul de protecție din cadrul Consiliului Europei
au creat, la fel ca și pactele și convențiile încheiate în cadrul Organizației
Națiunilor Unite (O.N.U.) organe propii de control însărcinate cu atribuții de
garantare a drepturilor omului recunoscute prin convențiile respective.
Principalele convenții in materia drepturilor omului adoptate în cadrul
Consiliului Europei sunt;
1. Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Liberăților
Fundamentale
Este cea mai importantă dintre convențiile europene adoptate în materia
drepturilor omului și consacră la nivel european principalele drepturi civle și
politice și crează un mcanism jurisdicțional de protecție: Curtea Europeană a
Drepturilor Omului.
2. Carta socială europeană revizuită
A fost adoptată la data de 18.10.1961 la Torino și consacră principalele
drepturi economice și sociale. Statele pot accepta în mod opțional numai unele
drepturi recunoscute de Cartă și pot pune în aplicare în mod progresiv prevederile
Cartei, in funcție de posibilitățile economice concrete ale fiecărui stat.
Carta a fost completată prin Protocolul adițional adoptat in anul 1988, prin
care a fost lărgit catalogul drepturilor economice și sociale recunoscute și prin
protocolul adițional adoptat în anul 1995 care a prevăzut un sistem de reclamații
colective.
Carta socială europeană revizuită a intrat în vigoare în anul 1999 6 și a
înlocuit Carta adoptată în 1961.
Organele de control create prin Carta socială europeană revizuită sunt
Comitetul de Experți Independenți și Comitetul Guvernamental.
3. Convenția Europeană pentru prevenția torturii și a pedepselor sau
tratamentelor inumane sau degradante
Convenția Europeană pentru prevenția torturii și a pedepselor sau
tratamentelor inumane sau degradante a fost adoptată la Strasbourg în data de
26.11.1987 și a intrat în vigoare la 01.02.19897. Aceasta cuprinde numai dispoziții
de procedură, dreptul material fiind consacrat prin Covenția Europeană a
Drepturilor omului.
Convenția a creat un organ de control numit Comitetul european pentru
prevenirea torturii și a pedepselor sau a tratamentelor inumane sau degradante
(C.P.T ) care este un organ specializat independent, cu atribuții nejurisdicționale,
6
Carta a fost ratificată de România prin legea Nr. 74/1999 cu plicre progresivă
7
România a ratificat Convenția prin Legea Nr. 80/1994
care are ca principal scop prevenirea actelor de tortură ce ar putea fi săvârșite
asupra persoanelor private de libertate.
Comitetul are putrea de a vizita orice stat semnatar al convenției fără
înștiințare prealabilă și chiar în lipsa vreunei plângeri. Comitetul poate inspecta
orice loc de detenție de pe teritoriul statului semnatar. În urma vizitelor efectuate,
Comitetul întocmește un raport care cuprinde constatările făcute și recomandările
date. Acesta nu are competența de a aplica sancțiuni statului vizat, ci numai de a
face recomandări în scopul remedierii aspectelor negarive constatate și a sporirii
protecției persoanelor aflate in centrele de detenție.8
4. Convenția Europeană cu privire la statutul juridic al uncitorului migrant
Convenția Europeană cu privire la statutul juridic al uncitorului migrant a
fost adoptată la 24.11.1977 și a creat ca organ de cotrol un Comitet Consultativ
care este un organ specializat, compus din reprezentanții statelor părți, cu caracter
nejurisdicțional.
5. Convenția cadru pentru protecția minorităților naționale
Convenția cadru pentru protecția minorităților naționale a fost adoptată la
01.02.1995 și a creat ca organ de control un Comitet Consultativ care asista
Comitetul iniștrilor în exercitarea controlului pe calea rapoartelor.
6. Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea
automatizată a datelor cu caracter personal
Convenția pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a
datelor cu caracter personal a fost adoptată la 28.02.1981 și a înființat ca organ de
control un Comitet Consultativ care este compus din reprezentanții statelor părți.
Comitetul are competența de a formula propuneri și avize la cererea statelor-părți.
7. Convenția pentru protecția drepturilor omului și demnității ființei umane
față de aplicațiile biologiei și ale medicinei
Convenția pentru protecția drepturilor omului și demnității ființei umane față
de aplicațiile biologiei și ale medicinei a fost adoptată la data de 04.04.1997 și a
creat ca organ de control Comitetul Director pentru Bioetică care este un organ
specializat, compus din toți reprezentanții statelor membre ale Consiliului Europei
cu caracter nejudiciar. Acest Comitet poate solicita avize consultative Curții
Europene a Drepturilor Omului

4. Concluzii

În accepţiunea generală, drepturile civile şi politice sunt drepturi

fundamentale de primă generaţie şi constituie nucleul noţiunii de drepturi ale
omului. Ele includ dreptul la viaţă, dreptul de a nu fi supus relelor tratamente,

8
D. Oprea, op. cit. , p. 67
dreptul la libertate, dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, dreptul la
respectarea corespondenţei etc.
Drepturile de a doua generaţie adaugă un nou nivel de protecţie, în sferele
economică, socială şi culturală. Cu titlu de exemplu, sunt drepturi de a doua
generaţie dreptul la protecţie specială pentru bătrâni sau persoane cu dizabilităţi,
dreptul la un mediu sănătos, libertatea artelor şi a ştiinţelor, liberul acces la cultură
etc.
Un rol deosebit îl ocupă C.E.D.O., care este un tratat internațional al
drepturilor omului, adică un act juridic internaional care contine obligatii juridice
pozitive, alaturi de angajamente internaționale ferme, asumate de statele părți.
Convenția are deci o natură juridică de drept pozitiv și din acest punct de vedere,
mecanismul internațional de protecție a drepturilor omului are aceeași natură
juridică cu garanțiile conferite protecției drepturilor fundamentale cetățenești de
Constituție, ca act juridic fundamental sau ca ansamblu de dispoziții fundamentale
proprii dreptului pozitiv. Consecința esențială a naturii juridice pozitive a
dispozițiilor interne și internaționale constă în existența unui sistem de garanții cu
caracter politic și juridic.
Caracterul politic este prefigurat de normele de structurare, organizare și
desfașurare a activității specifice organelor interne și internaționale care asigură
protecția drepturilor omului (Curtea Constitutională, la nivel intern, și Comisia,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, precum și Comitetui Miniștrilor în cadrul
Consiliului Europei), organe constituite conform unor criterii politico-juridice, a
căror activitate se bazează primordial pe negocierea, soluționarea amiabilă a
diferendelor si luarea unor decizii prin care organul competent, examinand fondul
cauzei, se pronunță fie cu privire la constituționalitate, fie în legatură cu
compatibilitatea sau conformitatea legilor naționale față de normele dreptului
internațional.

5. Bibliografie
- D. Oprea, Protecția internațională a drepturilor omului, Ed. Omnia UNI
S.A.S.T, Brașov 2012
- Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala
a Natiunilor Unite la 10 decembrie 1948
- Jean Louis Burban, Le Parlement européen, Presses Universitaire de France,
Paris, 1998
- Stelian Scănuaș, Dreptul internațional al drepturilor omului, Ed. ALL Beck,
București 2003