Analiză semiotică și narativă

Campania de calificare pentru EURO 2019 a adus rezultate foarte bune pentru echipa condusă
de Mirel Rădoi și totodată prima calificare la un turneu final după 21 de ani, atunci când
naționala U21 a ajuns în sferturile de finală ale competiției găzduite de România în 1998.

Europeanul găzduit de Italia și San Marino din vara anului 2019 a marcat una dintre cele mai
mari performanțe ale fotbalului românesc din ultimii ani. Echipa lui Ianis Hagi a reușit să
învingă Croația și Anglia, a remizat cu Franța și a pierdut în semifinale în fața Germaniei.
Aceste rezultate au readus speranțele suporterilor față de echipa națională și au fost tratate pe
larg de presa sportivă din România. Această generație a adus personaje noi în prim-plan, un
unghi de abordare plin de entuziasm pentru presă și un contrast ridicat între materialele ce
privesc naționala de seniori, aflată într-o perioadă nefastă și cea de tineret.

Recorder a realizat un reportaj înaintea, pe parcursul și după ultimul meci, cel împotriva
Germaniei, care s-a jucat la Bologna. Materialul se axează pe suporterii români veniți din
toate colțurile Italiei și ale lumii pentru a urmări echipa lui Mirel Rădoi. Evenimentul sportiv
ajută echipa Recorder să surprindă un mesaj clar, cel al patriotismului românilor plecați din
țară, care se întorc tot timpul la valorile naționale și le susțin, în acest caz fiind vorba de
echipa de fotbal.

La nivel semiotic ideea de bază a reportajului este susținută prin câteva elemente centrale,
steagul fiind poate cel mai prezent semn simbolic, făcând trimitere la România. Tricolorul
apare în numeroase cadre, atât ca punct central, cât și afișat de grupurile de suporteri, astfel
fiind conturată o dimensiune conotativă ce susține ideea de spirit național al românilor,
surprinse și prin alte semne simbolice precum eșarfele pe care scrie „România” sau tricourile
galbene purtate de fani. La finalul jocului, cadrele variază prin dinamică, prin stările și
personajele surprinse, însă toate au avut un scop comun, ca prin realitatea surprinsă să atragă
empatia publicului și să declanșeze anumite sentimente. Este surprins un nou moment de
referință pentru fotbalul românesc și să traseze anumite similitudini între performanța reușită
de această generație și cea reușită de „Generația de Aur” în 1994 la Campionatul Mondial din
Statele Unite ale Americii.

Realizatorii întăresc mesajul apelând la un mit creat în primul rând prin cadrele cu oamenii ce
merg pe stadion și poartă tricouri cu „Hagi” și cu numărul 10, dar și prin secvențele de la
finalul meciului, ce îl surprind pe Ianis Hagi (cel care este considerat urmașul tatălui său și
viitorul fotbalului românesc) și mai apoi pe Gheorghe Hagi (trecutul și fotbalistul de referință
pentru națiune), iar astfel de elemente „hrănesc” convingerea suporterului român. Mitul se
concentrează pe ideea că locul românilor din punct de vedere fotbalistic este în top, printre
echipele naționale deja consecrate, precum Germania, Franța sau Brazilia.

Planul narativ surprinde o poveste ce are ca temă principală triumful (parcursul peste așteptări
al echipei la turneul final EURO 2019) și tragedia (înfrângerea în fața Germaniei în
semifinale). Sunt surprinse două tipologii de personaje colective specifice narațiunilor media
de informare: omul obișnuit, normal (suporterul) în raportare la eroi (jucătorii echipei
naționale). Reporterul le oferă o „voce” suporterilor care prin poveștile lor personale, prin
trăirile din ziua documentată accenteauză mesajul principal.

Fiecare suporter vine cu o poveste personală, cu un „background” prezentat conform unui

tipar în cazul fiecăruia, fiind vorba de motivul pentru care au plecat din România, locul în
care și-au refăcut viața și ce aspecte îi leagă de țara natală, iar în acest punct intervine
contextul reprezentat de campionatul european de tineret, pentru majoritatea echipa națională
U21 fiind un motiv de mândrie, astfel că sunt îmbinate elemente specific unei povești de
interes uman ce îmbină conținutul emoțional cu cel informațional. Povestea este surprinsă
într-un decor real, în Bologna, însă aproape fiecare cadru induce o stare de euforie ce
declanșează în mintea receptorului conceptul de identitate națională și în același timp
sentimentul de aparteneță la un grup mai larg. Procesul este susținut prin ceea ce se desfășoară
în prim-plan, cât și prin decorul (pub-uri, străzi, stadion) predominat de culorile steagului
României. Structura construcției narative este una cronologică și urmărește să înglobeze un
spectru larg de stări ale personajelor, ele evoluând de la nostalgie, bucurie, până la tristețea
adusă de înfrângere.

Autorul poate întări mesajul principal expus într-un text prin modul în care se raportează la
părțile componente ale materialului, aceste părți fiind: povestea, personajele (contextul în care
acestea evolueză pe durata de timp cuprinsă) sau semnele distincte din planul semiotic (ce fac
trimiteri sociale și culturale).