Viata ca o coridă

de Octavian Paler

1. Aș dori să începem incursiunea în universul literar spre care ne deschide ușa Octavian Paler cu
un cuget, aș dori să vedem ce se află în spatele sau în jurul acestor trei cuvinte: „Memorii scrise
pentru…”, unde ne vor duce în viitor cuvintele puse pe hârtie acum, în prezent.
2. Și am venit cu aceste variante, dar ele sunt mai multe și vă rog, pe fiecare dintre voi, dacă nu cu
voce tare, măcar în gând să puneți pe plicul memoriilor voastre un timbru pentru viitor.
3. Titlul: Viața ca o coridă/ de Octavian Paler
4. Slide 4
 Octavian Paler (n. 2 iulie 1926, Lisa, județul Făgăraș, actualmente în județul Brașov) a
fost un scriitor, jurnalist, editorialist și om politic român.
 Paler a urmat școala primară în satul natal, în anul 1937, după care a fost admis bursier
la Colegiul Spiru Haret din București. În vara anului 1944, cu o săptămână înaintea
încheierii cursurilor clasei a VII-a de liceu, a avut o altercație cu George Șerban,
directorul școlii, care era chiar unchiul său (fratele mamei), și a fost obligat să
părăsească școala, mutându-se la Liceul Radu Negru din Făgăraș pentru a urma, în anul
școlar 1944-1945, ultima clasă de liceu, clasa a VIII-a, secția literară. Aici s-a remarcat,
mai ales la obiectele filosofie și latină
 În continuare, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie și simultan și pe cele ale
Facultății de Drept din București.
 1949 -1961: Redactor de programe culturale la Radiodifuziunea Română.
 1964: Corespondent Agerpres la Roma.
 1965–1970: Vicepreședinte al Comitetului de Radiodifuziune și Televiziune
 1976: Președinte al Consiliului Ziariștilor
 1970–1983: Redactor-șef al cotidianului central România Liberă
 In 2005 a primit Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor.
Viața politică
  Este persecutat de Securitate datorită viziunilor sale pro-occidentale și de critica
la adresa PCR și a lui Nicolae Ceaușescu. I se stabilește domiciliul forțat și i se
interzic diferite activitați în lumea artistică.

1. „Viața ca o coridă” și apariția ei

 Prima apariție: 1987
 Editura: Cartea Românească
 Localitate: București
 Cartea a fost scrisă în jurul vârstei de 60 de ani
 „Viața ca o coridă” este un bildungsroman

5. Începutul

Toate lucrurile par cuvinte ale unei limbi ciudate, supuse

Cuiva, Ceva, ce zi şi noapte
Purcede într-o bolboroseală nesfârşită la a scrie
Istoria lumii. În această mâzgăleală neclară
Este consemnată Roma, şi Cartagina, eu, tu, totul
Şi această existenţă a mea ce-mi scapă uneori.

Borges - a fost unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului al XX-lea. Romancier,
poet, eseist argentinian, este faimos pentru povestirile sale fantastice, în care a unit cu
măiestrie idei filozofice și metafizice cu temele clasice

6. În culisele unei cărți despre toreadori și amintiri

 Sensul și structura cărții au fost determinate de descoperirea unui mic regulament
comentat al coridelor la un anticariat din București
 Autorul creează un cerc hermeneutic, al cărui element este și tauromahia, regăsind în
acest ritual o asemănare cu existența oricărui scriitor
 Paler nuanțează în cele 500 de pagini corida ca simbol și parabolă a vieții.
 Se concentrează asupra satului natal, Lisa, văzut ca o Arcadie mereu privită cu nostalgie,
spre deosebire de Arcadia reală, geografică, deşertică şi lipsită de interes

7. Unde mi-a rămas gândul?

8. Poate cel mai vizibil, dar și cel mai important aspect al cărții, este că ea constituie Un
dialog sceptic, ironic, cinic cu un alter ego al autorului, e nucleul operei și cel care se
înfățișează cu fiecare filă.

9. În totul ei, „Viața ca o coridă” este o construcție complexă, din care mi-a fost greu să extrag
câteva aspecte elementare pentru care aș recomanda să fie citită de către voi, dar am ales în
schimb câteva fragmente asupra cărora, eu personal, am stat mai mult cu gândul și care m-au
atras și sunt doar câteva dintre argumentele pentru care opera lui Octavian Paler merită citită:

„Trăieşte ziua de azi, indiferent cum arată. Amândouă sintetizau foarte bine părerea ta că
nefericirea pleacă de la ambiţia de a vrea mai mult decât putem avea, de a ţine şi să trăim, şi
să ne amintim. Trebuie să alegi, ziceai. Ori te hotărăşti să priveşti fotografiile îngălbenite, ori le
arunci şi faci altele. În ce te priveşte, nu aveai nicio ezitare: La gunoi cu ceea ce a fost! Trăiască
tot ce este şi, mai ales, ce va fi! Şi nu glumeai. Dincolo de aceste strigăte războinice, chiar
credeai că e mai înţelept să nu întorci capul. Prefer să mă ocup de ceea ce am, îţi motivai
refuzul, cu încăpăţânare. Dar ceea ce ai rezultă din ceea ce ai avut, am gândit atunci. Şi aşa
gândesc şi azi.”

10. „Bineînţeles, văd şi eu că romane care au făcut altădată vogă au dispărut în neant, că timpul
uzează şi succesul, că poligrafia pune din ce în ce mai mult omul modern în situaţia de a nu
mai şti ce să aleagă; aud că ar exista o boală a hârtiei care atacă lent şi ucigător cărţile,
ameninţând să transforme, în decenii? în secole? bibliotecile în cimitire; constat că
posteritatea e o amăgire; atâţia care au alergat după ea, sperând s-o seducă, şi-au risipit viaţa
fără să cucerească altceva decât o uitare care iartă totul şi condamnă totul; am întâlnit
piramide în paragină, ruinate, peste care urcau bălării invincibile şi fluturi efemeri; am întâlnit
tablouri cu culorile alterate de timp, fresce devastate de igrasie, am văzut privirea Scribului
aţintită în gol, într-un moment când el se întreba, poate, ce rost au semnele de pe tăbliţa lui în
faţa ordinii sau dezordinii universale. Dar când mă întorc spre obosita mea „Smith Corona” nu
mai ţin minte decât ceea ce mă ajută să fiu naiv. Că la Troia totul a dispărut în pământ; n-a
supravieţuit decât „Iliada”. Că din istoria care l-a exilat pe Dante, n-a rămas decât „Divina
Commedia”. Degeaba, e un efort gratuit, zic unii, nu trebuie judecat după excepţii, iar în
absolut până şi excepţiile vor fi învinse. Timpul e o fiară care are nesfârşita răbdare de a înghiţi
 totul. Se poate, răspund. Dar nu mă interesează câtă dreptate au din punct de vedere ştiinţific
cei care ţin să ne anunţe că pământul este un bulgăr de noroi care se învârte în jurul unui astru
de mâna a doua ce se răceşte treptat şi că bibliotecile nu vor mai servi într-o zi la nimic.
Incapabil să înţeleg până la capăt absurdul şi susţinut de o disperată bucurie de a trăi, mă tem
de cei care spun că nimic nu merită osteneala, că totul e în zadar. Eu nu pot exista fără niciun
scop, fără ceea ce se cheamă, cu o expresie destul de vagă pentru a cuprinde totul, un punct
de sprijin.”

11. Ce spun criticii?

iulie-august 2009, Ramuri - Petre Ciobanu

"În ciuda numeroaselor aspecte biografice, Viața ca o coridă se poate citi și ca un eseu fascinant
despre viață intersectat de un bildungsroman aflat în bruion, dar și ca o profesiune de credință a
scriitorului în lupta permanență nu doar cu limbajul, ci și cu propria biografie și mai ales cu
natura interioară."

24 mai 2012, Cultura - Constantin Coroiu

"Două cărți ale lui Octavian Paler – Viața ca o coridă și Autoportret într-o oglindă spartă –
tratează, cum am mai avut prilejul să observ, una dintre temele sale obsedante: cea a ieșirii din
biografie, a „transformării unei biografii în destin”. Când a apărut prima, am scris că nu mai
citisem pagini atât de tulburătoare despre satul românesc – în particular aici era evocat satul
natal transilvan Lisa – despre obîrșia țărănească și copilăria unui fecior de țăran, de la Viața ca o
pradă a lui Marin Preda."

Cosmin Ciotloş
"Viața ca o coridă privilegiază vădit, din ansamblul gloselor posibile, evenimentul. Și în ceea ce
se referă la destinul autorului, și în cele ce îi implică pe eroii luptelor în arenă. Multe din pasaje
sînt, desprinse de tematică, antologabile. Omniprezența, excepție nu e, așa cum ne afirmă
vulgata sofistică cea mai la îndemînă, o formă aparte de validare a regulii, pentru că nu are
aceeași substanță cu aceasta. Una aparține, prin esență, cazuisticii impresionante, cea de-a doua
se dovedește o formă de delimitare organică – nu de cenzură – a unui inventar practic imposibil
de cuantificat. Rolul memoriei e decisiv la Octavian Paler. Iar Viața ca o coridă – care debutează
cu o exergă din uriașa baza de date aleatorii a lui Borges – constituie, in toate ale ei, doar o
probă între multe alte probe.”

Iar acum vă propun să îl ascultăm pe Octavian Paler vorbind despre ce ne transpune și în carte,
despre viața sa, copilărie, prietenie și lumea satului natal.