Victoria a Regatului Unit

Alexandrina Victoria (n. 24 mai 1819, Londra - d. 22 ianuarie 1901, Isle of Wight) a

fost regina Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei din 1837 până în 1901, împărăteasă
a Indiilor, din 1877 până în 1901, și stăpână a celor 28 de colonii britanice.
Victoria a fost fiica Prințului Eduard, Duce de Kent și Strathearn, al patrulea fiu al
regelui George al III-lea. Atât Ducele de Kent cât și regele au murit în 1820 și Victoria a
fost crescută sub supravegherea atentă a mamei ei de origine germană,
Prințesa Victoria de Saxe-Coburg-Saalfeld. Ea a moștenit tronul la vârsta de 18 ani,
după ce cei trei frați mai mari ai tatălui ei au murit fără să lase moștenitori legitimi în
viață. Regatul Unit era deja o monarhie constituțională, în care suveranul deținea relativ
puține competențe directe politice. Privat, Victoria a încercat să influențeze politica
guvernului și numirile ministeriale. Public, ea a devenit un simbol național, și a fost
identificată cu standardele stricte de moralitate personală.
S-a căsătorit în 1840 cu vărul ei primar, Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha. Cei
nouă copii ai lor și cei 26 din cei 34 de nepoți care au atins vârsta maturității, s-au
căsătorit în interiorul altor case regale sau familii nobile de-a lungul continentului, ea
câștigându-și astfel renumele de "bunica Europei". După decesul lui Albert în 1861,
Victoria s-a aruncat într-un doliu profund și a evitat aparițiile publice. Ca urmare a
izolării ei, republicanismul a câștigat temporar puterea, dar în a doua jumătate a
domniei sale, popularitatea ei a recuperat. Jubileele ei de Aur și de Diamant au fost
momente de sărbătoare publică.
Domnia ei de 63 de ani și 7 luni, a doua ca lungime dintre domniile tuturor monarhilor
britanici, este cunoscută sub numele de Era Victoriană. A fost o perioadă de schimbări
industriale, culturale, politice, științifice și militare în cadrul Regatului Unit, și a fost
marcată de o mare expansiune a Imperiului Britanic. Ea a fost ultimul monarh britanic
din Casa de Hanovra. După decesul ei, numele casei regale a devenit Saxa-Coburg și
Gotha (numele britanic al Casei de Wettin), fiul ei cel mare, Eduard al VII-lea,
moștenind numele casei din care făcea parte tatăl său, Prințul Albert. Nepotul reginei
Victoria, George al V-lea, sub presiunea opiniei publice, a schimbat din nou numele
Casei (care suna prea nemțesc în timpul Primului Război Mondial) în Casa de
Windsor (1917). Din Casa de Windsor au făcut parte strănepoții reginei Victoria, Eduard
al VIII-lea și George al VI-lea, precum și stră-strănepoata ei, actuala regină, Elisabeta a
II-a.