Siguranţă fuzibilă

Siguranţa fuzibilă este un aparat de protecţie contra supracurenţilor, în special contra curenţilor de scurtcircuit, care pot avea
efecte termice şi dinamice distructive asupra instalaţiilor şi echipamentelor electrice. Elementul de protecţie al siguranţei
fuzibile este un fir sau o bandă conductoare (cupru sau argint) care, fiind în serie cu echipamentul protejat, la depăşirea unei
anumite valori a curentului, se topeşte şi întrerupe circuitul. Siguranţele fuzibile sunt caracterizate de următoarele mărimi:
curentul nominal al fuzibilului, tensiunea şi curentul nominal al soclului, puterea de rupere, timpul de topire în funcţie de
curent (caracteristica de topire).

Siguranţele fuzibile se clasifică:

- după tensiune: de joasă şi înaltă tensiune;

- după puterea de rupere: cu mică. mare şi medie putere de rupere;

- după tipul constructiv: unipolare cu filet (pentru legături în spate LS, sau legături în faţă LF), unipolare cu miner, tubulare, cu
cuţite de contact şi furcă;

- după rapiditate: lente, rapide şi ultrarapide.

Siguranţele fuzibile de joasă tensiune utilizate pe scară largă în instalaţiile industriale sunt siguranţele fuzibile unipolare cu
filet; pot avea capacitate mică de rupere (I r = 350 A la siguranţele fuzibile cu socluri miniaturizate, de tip mignon, 25 A) sau
capacitate medie de rupere, la soclurile normale (Ir = 4 UA la 25 A, 8 kA la 63 A şi 10 kA la 100 A). Patroanele cu fuzibile
rapide au corpul de porţelan, umplut cu nisip de cuarţ, în care se află Ilizibilul de argint, şi sunt prevăzute cu plăcute
semnalizatoare colorate, care cad la arderea fuzibilului. Patronul este fixat în soclu cu ajutorul unui capac filetat. Curenţii
nominali ai fuzibilelor sunt: 6 A (semnalizator verde), 10 A (carmin), 16 A (cenuşiu), 20 A (albastru), 25 A (galben), 35 A
(negru), 50 A (alb) şi 63 A (verde). Patroanele cu fuzibile ultrarapide, utilizate la protecţia semiconductoarelor de putere
(diode şi tiristoare), au curenţii nominali şi semnalizatoarele identice cu ale patroanelor rapide, cu deosebirea că patronul are o
teşitură la corpul de porţelan.

Siguranţele fuzibile cu mare putere de rupere (MPR) constau din patronul ceramic cu fuzibil rapid sau ultrarapid, suportul
ceramic cu furci de contact, şi minerul detaşabil, cu care se introduce sau se scoate patronul din suport. Curenţii nominali ai
fuzibilelor MPR sunt: 100, 125, 160, 200, 250, 315 (suport 315 A) şi 400, 500, 630 A (suport de 630 A). Capacitatea de rupere
a siguranţelor fuzibile MPR este de 25 kA. Siguranţele fuzibile de înaltă tensiune (până la 35 kV şi 400 A) se utilizează la
protecţia transformatoarelor cu puteri până la 1.600 kVA, motoarelor de înaltă tensiune (asociate cu contactoare), bateriilor de
condensatoare, liniilor de alimentare şi a transformatoarelor de măsură de tensiune (simbol T), sunt de tip interior sau exterior
(E), fiind alcătuite dintr-un tub lung de porţelan umplut cu nisip, închis ermetic cu capace metalice, care au şi rolul de piese de
contact, în care sunt introduse firele fuzibile, spiralizate liber sau pe un suport de porţelan (la curenţi mici), în afară de
siguranţele fuzibile cu material de umplutură (nisip de cuarţ), care sunt cele mai răspândite, mai există siguranţe fuzibile de
înaltă tensiune cu expulzie (cu autosuflaj de gaze) şi cu alungire mecanică a arcului electric, cu resoarte elicoidale. Siguranţele
fuzibile separator, îndeplineşte simultan atât funcţia de siguranţă fuzibilă, cât şi cea de separator.

 
Amplasarea siguranţelor fuzibile (sau a întreruptoarelor automate) în instalaţiile de distribuţie de joasă tensiune în scopul
asigurării selectivităţii protecţiei (deconectarea numai a circuitului avariat), dispozitivele de protecţie se prevăd în următoarele
puncte: la plecările din tablouri şi la ramificaţiile spre receptoarele individuale, la intrările în tablouri cu puteri instalate de
peste 8 kW alimentate din conducte magistrale sau în tablourile cu peste 5 circuite alimentate din reţeaua publică, pe circuitele
secundare, de comandă, protecţie, semnalizare, precum şi în toate punctele în care secţiunea coloanei descreşte, dacă
siguranţele fuzibile precedente nu asigură secţiunea cea mai mică a ramificaţiei. Curenţii nominali ai fuzibilelor trebuie să
descrească în sensul transmiterii energiei (I S1 > IS2 > IS3). Amplasarea siguranţelor fuzibile pe conductoarele de nul de protecţie
este interzisă, iar pe conductoarele de nul de lucru este admisă numai la instalaţiile monofazate din clădiri, care nu sunt
deservite de personal calificat. Dimensionarea siguranţelor fuzibile se face ţinând seama de supracurenţii normali (de exemplu,
la pornirea motoarelor electrice). Curenţii nominali ai siguranţelor fuzibile nu trebuie să depăşească cu mai mult de 3 ori
curentul maxim admisibil în regim permanent al conductelor pe care le protejează.

Fuzibilul trebuie să suporte curentul de durată al receptorului: If > I n (în cazul mai multor receptoare, se va considera curentul
de calcul lf > Ic). Valoarea minimă a curentului nominal al fuzibilului se stabileşte ţinând seama de regimul de pornire al
motoarelor electrice, If > lv/c, Ip fiind curentul de pornire, lp= kln, k = 5-7 pentru motoare asincrone cu rotor în scurtcircuit, k =
2 pentru motoare asincrone cu inele, A = 1,7 pentru motoare de curent continuu, I n - curentul nominal; c = 2,5 pentru porniri
uşoare (timpul de pornire tp între 5 şi 10 s); c = 1,6-2 pentru porniri grele (t = 10-40 s). În cazul motoarelor asincrone cu rotor
în scurtcircuit, se poate lua, aproximativ, If ≥ 2,5 In (la puteri mici şi tensiunea de 380 V, In = 2P, P fiind puterea motorului în
kW). La instalaţiile de iluminat, la care siguranţele fuzibile realizează şi protecţia la suprasarcini de durată, I f = (0,6-0,8) Iadm,
Iadm fiind curentul admisibil al conductei. Dacă valoarea maximă a curentului fuzibilului (impus de secţiunea conductei) şi
valoarea minimă (impusă de curentul de pornire) sunt incompatibile, se măreşte secţiunea conductei de alimentare.