ABORDĂRI ÎN CONDUCEREA PREVENȚIEI PRIMARE A

TENDINȚEI INCLUZIEI CANINE MAXILLARE ÎN DENTIȚIA

MIXTĂ TÂRZIE
REZUMAT
Diagnosticul precoce și predicția unei potențiale incluzii canine maxilare sunt de o importanță
esențială pentru formarea normală a dentiției. Scopul acestui articol este de a prezenta un
protocol pentru prevenirea primară a potențialei incluzii canine maxilare în dentiția mixtă târzie.
Protocoalele de diagnostic includ trei metode de examinare - anamnestice, clinice și radiologice
și, în funcție de rezultatele obținute, protocolul pentru faza 1 a dentiției mixte târzii duce către
trei abordări clinice preventive de acțiune. În faza 2 a dentiției mixte târzii, abordările clinice
sunt două, datorită timpului de apropiere a erupției caninului și a nevoii de măsuri de tratament
imediat. Considerăm că cele mai utile intervenții preventive ar trebui să aibă loc în timpul
dentiției mixte precoce și în faza 1 a dentiției mixte târzii. Extracția timpurie a caninului
temporar va duce la o schimbare a căii de erupție a caninului permanent - îndreptarea dreaptă și
erupția în poziția normală în arcul dentar - dacă există suficient spațiu.

INTRODUCERE
Diagnosticul precoce și predicția unei potențiale incluzii canine maxilare sunt de o importanță
esențială pentru formarea normală a dentiției. Erupția anormală a caninului maxilar poate fi
asociată cu resorbția radiculară a incisivilor centrali și laterali sau cu retenția osoasă severă a
caninului în sine, ceea ce duce la extragerea sau dezvăluirea chirurgicală și tracțiune ortodontică
în arcul dentar. Diagnosticul precoce al caninului inclus poate reduce timpul de tratament,
complicațiile tratamentului ortodontic și pierderea caninului. Majoritatea autorilor sugerează că
extracția caninului temporar ar trebui să aibă loc între 9 și 10 ani, când caninul permanent începe
să coboare către arcul dentar, în timp ce caninul temporar începe să se resoarbă. Unghiurile
studiate de Kurol și Bjurklinare s-au folosit ca indicatori suplimentari, deși nu există un protocol
unificat pentru definirea tendinței de incluzie a caninului.
Scopul acestui articol este de a prezenta un protocol pentru prevenirea primară a potențialei
incluzii canine maxilare în dentiția mixtă târzie, similară protocolului, elaborat pentru dentiția
mixtă timpurie.
Perioada dentării mixte târzii cuprinde două faze: faza 1, cu incisivii centrali și laterali erupți,
primii premolari maxilari și caninii mandibulari (vârsta cronologică medie de 9-10 ani) și faza 2,
cu caninii maxilari erupți, premolarii doi și molarii doi maxilari și mandibulari (vârsta
cronologică medie de 10-11 ani). Faza 1 a perioadei de dentiție mixtă târzie este apropiată și se
contopește cu perioada dentiției mixte precoce. Frecvent, pacienții sunt diagnosticați în acest
stadiu și, prin urmare, protocolul clinic implică procedurile, valabile pentru dentiția mixtă
timpurie; cu toate acestea, aceste proceduri sunt îmbogățite de indicatori suplimentari, datorită
valorii de diagnostic mult mai puternice.
METODE
Studiul retrospectiv longitudinal, realizat într-o cohortă de pacienți cu canini deplasați palatal și
un grup clinic de pacienți cu relații ocluzale normale și dinți erupți, ne-a permis să stabilim
indicatori care au o statistică ridicată pentru a prezice potențialele incluzii canine. Acești
indicatori sunt următorii:
1. Indicatori unghiulari: unghiul β1 (între axa 3 / axa III), unghiul β (între axa 3 / axa 2),
unghiul α1 (între axa 3 / axa 1) (Fig. 1).

2. Gradele de resorbție a caninului maxilar temporar (fig. 2).

3. Proiecția apexului canin maxilar în cele șase sectoare ale OPT (fig. 3)
4. Poziția coroanei canine în câmpuri, definite de cele două linii de referință verticale și
orizontale (Fig. 4) S-au construit două linii orizontale și două linii verticale, determinând
astfel două câmpuri: primul fiind distal de axa laterală incisivul (linia H1) și cel de-al
doilea fiind mesial pe axa incisivului lateral (linia H1) și se extinde până la linia mediană
(H2). Cu cât este mai sus și mai mezială locația caninului inclus, cu atât este mai rău
prognosticul pentru aducerea sa în arcul dentar și prognosticul pentru dinții adiacenți.
 5. Proiecția germenului canin în raport cu linia verticală Nl, conform metodei Arnautska și
Krumova Metoda, dezvoltată de noi, include identificarea celui mai lateral punct al
aperturii piriformis - punctul Nl - și construcția unei linii verticale, care trece prin Nl și
este paralel cu linia mediană pe ortopantomografie. Apoi, evaluăm poziția coroanei
canine în raport cu linia verticală Nl, folosind o scară de 4 grade, în funcție de
dimensiunea intersecției meziale a liniei verticale cu coroana și rădăcina caninului.
(Fig.5)

Scara relației dintre linia verticală N1 și coroana caninului permanent:

Gradul 1: coroana canină nu intersectează N1
Gradul 2: 1/2 din coroana canină se intersectează N1
Gradul 3: întreaga coroană canină se intersectează N1
Gradul 4: coroana canină și rădăcina se intersectează N1
REZULTATE SI DISCUȚII
Protocoalele de diagnosticare, elaborate de noi, includ trei metode de examinare - anamnestice,
clinice și radiologice, iar în funcție de rezultatele obținute, protocolul pentru faza 1 a dentiției
mixte târzii direcționează către trei abordări clinice preventive de acțiune (fig. 6) . În faza a 2-a a
dentiției mixte târzii, abordările clinice sunt două, datorită timpului de apropiere a erupției
caninului și a nevoii de măsuri de tratament imediat. (fig. 7) Anamneza include culegerea de date
de la mamă cu privire la momentul erupției dentare temporare, timpul exfolierii, probleme cu
erupția și istoricul familial. Un indicator important este prezența caninilor incluși la rudele cu
relații de familie orizontale (frați, surori și veri) sau verticale (mamă, tată, bunici, mătuși și
unchi). Prezența unui dinte inclus la rude poate fi un indicator serios al unei incluzii canine
determinate genetic, necesitând o prevenire precoce. Acesta este principalul indicator al incluziei
potențiale la copiii cu vârsta sub 10 ani și arată necesitatea unei evaluări radiologice suplimentare
în scopul diagnosticării și inițierii profilaxiei.
Examenul clinic vizează detectarea erupției anormale, a dinților temporari persistenți, a relațiilor
ocluzale afectate. În timpul palpării, se caută o lipsă de umflătură vestibulară în zonă peste
rădăcinile caninului temporar și incisivul lateral. Dacă se stabilește o suprafață netedă sau chiar
concavă după vârsta de 8,5 ani, acesta este un indicator al căii de erupție anormală a caninului și
necesită un examen radiologic. Poziția incisivului lateral este, de asemenea, evaluată. După
rezultatele pozitive ale examinării clinice, vom trece la examinarea OPT, ori de câte ori se referă
la un singur sau un grup de indicatori.
Evaluarea parametrilor OPT în faza 1 a dentiției mixte târzii (fig. 6)
În faza 1 a dentiției mixte târzii, o evaluare completă a gradului de resorbție temporară a
rădăcinii canine, unghiul ß1, intersecția liniei verticale N1 cu coroana canină, poziția apexului
coroanei canine în câmpurile 2 sau 4, conform liniilor orizontale și verticale și poziția apexului
coroanei canine mezial de câmpul 4, conform metodei, modificată de noi, sunt necesare pentru
obținerea unei precizii predictive ridicate Indicatorii de mai sus sunt conectați cu lipsa bosei
vestibulare și cu lipsa datelor familiale pentru agravare. Pe radiografia panoramică, gradul de
resorbție temporară canină evaluat prin utilizarea scării modificată de noi (Fig. 2). În cazul în
care resorbția rădăcinii canine temporare lipsește în OPT și mai ales, dacă resorbția este
unilaterală sau inițială, dar semnificativ diferită în arcadele dentare stânga și dreapta, ar trebui
luate în considerare alte criterii pentru evaluarea căii de erupție a caninului permanent. Dacă
resorbția este prezentată ca singurul simptom, trebuie luată în considerare o monitorizare cu
ortopantomografie la 6 luni a resorbției caninului temporar și a erupției caninului permanent.
Măsurăm valoarea unghiului β 1 (axa 3 / axa III) (Fig. 1); dacă unghiul β> 25 ° în faza 1 a
dentiției mixte târzii, sunt necesare măsuri de prevenire imediată pentru a schimba calea mișcării
caninului. Evaluăm poziția vârfului coroanei germenului canin în raport cu determinarea
sectorială asupra ortopantomografiei conform metodei lui Ericson și Kurol, modificată de noi
(Fig. 3). Orice poziție a vârfului coroanei germenului canin în sectorul 4 este un semn al incluziei
palatine, în cazul indicatorilor unghiulari pozitivi pentru incluzie. Orice poziție a vârfului
coroanei germenului canin în sectoarele 1 până la 3 este un semn de încredere al incluziei
palatine, chiar și în cazul indicatorilor unghiulari pozitivi absenți pentru incluzie. În plus,
evaluăm poziția apexului canin permanent conform metodei Zasciurinskiene (Fig. 4). Dacă
apexul canin trece mezial pe axa axială a incisivului lateral, poziționându-se astfel în câmpul 4,
acesta este un semn solid al incluziei canine. Dacă apexul canin este poziționat în câmpul 2,
probabilitatea de incluzie este foarte mare, însă necesită o evaluare cuprinzătoare a celorlalți
indicatori.
De asemenea, evaluăm poziția germenului canin în ceea ce privește gradul de intersecție cu linia
verticală N1, conform metodei dezvoltate de noi (Fig. 5). Orice intersecție a liniei verticale N1
cu întreaga coroană canină sau coroana canină și rădăcina este un semn de incluzie palatină, în
cazul indicatorilor unghiulari pozitivi pentru incluzie. Sugerăm următorul protocol pentru faza 2
a dentiției mixte târzii: (fig.7)

Protocolul de examinare clinică în faza 2 a dentiției mixte târzii urmează aceeași secvență ca în
dentiția anterioară. Datele radiografice investighează aceiași parametri, dar din cauza erupției
avansate a dinților permanenți, există anumite particularități. Atunci când caninul temporar este
exfoliat, nu putem folosi unghiul â1, motiv pentru care, pentru această fază, examinăm unghiul
axei germenului canin față de axele incisivului central și lateral.Ca urmare a analizei statistice a
datelor, a fost obținută o ecuație, care include unghiurile dintre axa caninului și axa incisivului
central și lateral; permite calcularea procentului aproximativ de probabilitate a incluziei canine.
Această ecuație este următoarea: PR (probabilitatea de incluzie canină) = 1 / (1 + e-z), în timp ce
z = -7.346 + 0,116 x b + 0,329 x α1 e = 2,71828 (constanta lui Neper).
Valorile unghiului β (axa 3 / axa 2) și a unghiului 1 (axa 3 / axa 1) sunt măsurate pe
roentgenografia panoramică, ca unghi între axa caninului permanent și axa incisivului central și
respectiv lateral. , sunt substituite în ecuația pentru Z. Probabilitatea de incluzie este determinată
de valoarea PR. Dacă valoarea PR> 0,05, probabilitatea de incluzie este mai mare de 50%, în
timp ce în cazul PR de până la 0,1, probabilitatea de incluzie se apropie de 100%. În cazul
caninului temporar existent, vom folosi doar valoarea unghiului β 1. Dacă caninul temporar
lipsește, vom folosi ecuația cu unghiul β și unghiul α 1. Această ecuație nu este universală,
deoarece în multe cazuri, incluzia canină este însoțită de hipodontia incisivului lateral și, prin
urmare, nu putem folosi ecuația . Ceilalți parametri radiografici sunt similari cu cei din faza 2 a
dentiției mixte târzii.
Datele obținute în urma examinărilor clinice și radiologice sunt comparate cu cele din protocolul
pentru faza 1 și faza 2 a dentiției mixte precoce, propuse de noi, iar pacientul este trimis pentru
una dintre măsurile preventive, adecvate pentru respectiva dentiție. În cazul datelor clinice
pozitive, dar nu există dovezi radiografice ale incluziei, pacientul trebuie urmărit și după 6-12
luni, trebuie reevaluat în funcție de parametrii ortopantomografiei. Acest lucru este valabil pentru
faza 1 a dentiției mixte precoce, deoarece în faza 2, erupția normală este în curs de așteptare, iar
abaterea arată erupția canină deteriorată și necesitatea măsurilor imediate. În cazul datelor
pozitive din analiza roentgenografiei panoramice, pacientul trebuie să fie trimis la un medic
ortodont pentru a lua măsuri preventive.
Acestea includ:
- extragerea caninului temporar și monitorizarea radiografică pe parcursul a șase luni, pentru
urmărirea evoluției caninului. Dacă nu există nicio îmbunătățire în termen de 1 an de la extracție,
trebuie început un tratament activ, asociat cu crearea spațiului pentru caninul inclus sau cu
menținerea spațiului fără a permite erupția mezială a primului premolar permanent.
- dacă nu există spațiu în arcul dentar pentru erupția normală a caninului, este necesar, pe lângă
extracție, să se ia în considerare o ancorare pentru crearea unui astfel de spațiu. Selecția
aparatului de tratare depinde de diagnosticul și evaluarea clinică a ortodontului. Considerăm că
cele mai utile intervenții preventive ar trebui să aibă loc în timpul dentiției mixte precoce și în
faza 1 a dentiției mixte târzii. Extracția timpurie a caninului temporar va duce la o schimbare a
căii de erupție a caninului permanent - ridicarea și erupția în poziția normală în arcul dentar -
dacă există suficient spațiu.
După obținerea rezultatelor și stabilirea unei tendințe spre incluzia canină, procedăm la
extragerea caninului temporar și atunci când există suficient spațiu în arcul dentar, la menținerea
poziției primului premolar și prevenirea mezializării acestuia. În cazul erupției fiziologice,
caninul este în contact cu rădăcina premolarului și, prin urmare, își păstrează spațiul până la
erupția naturală care urmează la aproximativ 2 ani de la erupția primului premolar. Dacă cel de-
al patrulea dinte a erupt deja, aplicăm monitorizare radiologică pe parcursul a șase luni, pentru a
urmări erupția caninului, iar dacă nu există modificări în termen de 1 an, procedăm la inițierea
unor intervenții terapeutice active, asociate cu modelarea arcului dentar și pregătirea spațiului
suficient pentru poziționarea caninului. Dacă nu există un loc pentru caninul permanent, ar trebui
să extragem caninul temporar și să inițiem un tratament pentru crearea unui spațiu prin
distalizarea segmentului lateral și modelarea și menținerea unui loc până la erupția caninului
permanent.
CONCLUZII
În multe cazuri, extragerea timpurie a caninilor temporari poate duce la închiderea spațiului,
datorită erupției cronologice anterioare a primilor premolari maxilari și a mezializării lor
potențiale, datorită erupției mai lente a caninilor situați mai sus. Acest lucru necesită
diferențierea cazurilor care necesită extragerea timpurie a caninului temporar, pentru a
îmbunătăți direcția erupției canine. Această discuție necompletată cu privire la indicatorii
specifici care, în cele din urmă, direcționează către extracția caninului temporar, ne-a făcut să
studiem în detaliu calea erupției caninilor incluși palatin și să dezvoltăm protocoale pentru
cercetare și acțiuni preventive în cazurile de suspiciune de incluzie canină.