See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/301516056

Îngrijirea persoanelor vârstnice în cadrul familiei -

negocierea rolului de îngrijitor/Family care of elderly -
negotiating the ro....

Chapter · March 2016

CITATION READS
1 1,182

1 author:

Mihaela Ghenta
National Research Institute for Labour and Social Protection
33 PUBLICATIONS   33 CITATIONS   

SEE PROFILE

All content following this page was uploaded by Mihaela Ghenta on 05 May 2016.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 Bertha Sănduleasa
(coordonator)

Aniela Matei Mihaela Ghenţa Delia Bădoi

ROLURI DE GEN ŞI IMPLICAŢII

ÎN REALIZAREA ECHILIBRULUI
ÎNTRE VIAŢA PROFESIONALĂ
ŞI VIAŢA DE FAMILIE

EDITURA UNIVERSITARĂ
Bucureşti
Colecţia SOCIOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE COMUNICĂRII

Redactor: Gheorghe Iovan

Tehnoredactor: Ameluţa Vişan
Coperta: Monica Balaban

Editură recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice (C.N.C.S.) şi

inclusă de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi
Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) în categoria editurilor de prestigiu
recunoscut.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Roluri de gen şi implicaţii în realizarea echilibrului între viaţa
profesională şi viaţa de familie / Aniela Matei, Mihaela Ghenţa, Delia
Bădoi, Bertha Sănduleasa ; coord.: Bertha Sănduleasa. - Bucureşti :
Editura Universitară, 2015
ISBN 978-606-28-0386-5

I. Sănduleasa, Bertha
II. Matei, Aniela
III. Ghenţa, Mihaela
IV. Bădoi, Delia

396

DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/9786062803865

© Toate drepturile asupra acestei lucrări sunt rezervate, nicio parte din această
lucrare nu poate fi copiată fără acordul Editurii Universitare

Copyright © 2015
Editura Universitară
Editor: Vasile Muscalu
B-dul. N. Bălcescu nr. 27-33, Sector 1, Bucureşti
Tel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27
www.editurauniversitara.ro
e-mail: redactia@editurauniversitara.ro

Distribuţie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 CARTE

comenzi@editurauniversitara.ro
O.P. 15, C.P. 35, Bucureşti
 CUPRINS

Prezentarea autoarelor ........................................................ 8

Cuvânt înainte (Bertha Sănduleasa) ..................................... 11

1. Roluri de gen şi rezilienţă în gestionarea conflictului

dintre viaţa profesională şi viaţa de familie (Bertha
Sănduleasa) .......................................................................... 17
Integrarea teoriei rezilienţei în formularea de politici
publice ................................................................................. 17
Gestionarea conflictului dintre viaţa profesională şi viaţa
de familie prin politici bazate pe rezilienţă .......................... 20
Familie, rezilienţă şi atitudini faţă de rolurile de gen ........... 28
Contracararea efectelor îmbătrânirii demografice................ 33
Ţinta Strategiei Europa 2020 privind participarea pe piaţa
muncii din România ............................................................ 38
Legitimitatea politicilor din România privind promovarea
egalităţii de gen în ocupare .................................................. 48
Negocierea sarcinilor domestice în rândul soţilor cu
responsabilităţi familiale şi profesionale.............................. 62
Concluzii .............................................................................. 68
Bibliografie .......................................................................... 69

5
2. Îngrijirea şi educarea copiilor: implicaţii la nivelul
realizării echilibrului familie – viaţă profesională
(Aniela Matei)...................................................................... 80
Realităţi demografice şi ocupaţionale .................................. 81
Costuri asociate creşterii copiilor......................................... 88
Funcţia educativă a familiei: evoluţie şi transformări .......... 92
Sistemele de servicii de educaţie timpurie ........................... 100
Negocierea exercitării rolurilor parentale: evidenţe
empirice ............................................................................... 111
Concluzii .............................................................................. 123
Bibliografie .......................................................................... 124

3. Îngrijirea persoanelor vârstnice în cadrul familiei –

negocierea rolului de îngrijitor (Mihaela Ghenţa) ............ 131
Îngrijirea persoanelor vârstnice în cadrul familiei ............... 133
Echilibrul între viaţa profesională şi cea de familie ............. 135
Negocierea rolurilor de gen în îngrijirea ascendenţilor
dependenţi ............................................................................ 139
Factori care contribuie la înţelegerea situaţiei actuale ......... 144
Măsuri de politică publică destinate susţinerii îngrijirii
persoanelor vârstnice în cadrul familiei .............................. 159
Negocierea rolurilor de gen în ceea ce priveşte îngrijirea
persoanelor vârstnice dependente din cadrul familiei .......... 161
Concluzii .............................................................................. 175
Bibliografie .......................................................................... 177

6
4. Bariere invizibile în ascensiunea profesională a
femeilor: analiză sociologică asupra metaforei „glass
ceiling” (Delia Bădoi) ......................................................... 187
Introducere ........................................................................... 187
Metodologia de cercetare ..................................................... 193
Analiza teoriilor sociologice ale rolurilor de gen şi ale
conceptului de „glass ceiling” ............................................. 195
Roluri şi inegalităţi de gen în ascensiunea profesională a
femeilor ................................................................................ 199
Evaluarea metaforei „glass ceiling” ..................................... 207
Discutarea şi prezentarea rezultatelor cercetării................... 222
Concluzii şi recomandări viitoare ........................................ 235
Bibliografie .......................................................................... 239

7
 PREZENTAREA AUTOARELOR

Bertha Sănduleasa (Coordonator)

A absolvit facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială –

specializarea Sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti (2002)
şi a urmat cursurile Masterului în Comunicare şi Opinie Publică
din cadrul aceleiaşi universităţi (2004). Deţine titlul de Doctor în
Sociologie din anul 2010 cu o teză focalizată pe egalitatea de gen
pe piaţa muncii. În anul 2015 a absolvit cursurile programului
postdoctoral în cadrul proiectului „Cultura română şi modele
culturale europene: cercetare, sincronizare, durabilitate”
coordonat de Academia Română şi finanţat prin Programul
Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane
2007 – 2013 POSDRU/159/1.5/S/136077. În prezent lucrează în
cadrul departamentului de Politici Sociale al Institutului Naţional
de Cercetare Ştiinţifică în domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale
(INCSMPS). Are peste 12 ani de experienţă în dezvoltarea şi
implementarea de proiecte de cercetare ştiinţifică în domeniul
politicilor sociale. Domeniile sale de interes includ protecţia
copilului aflat în dificultate, drepturile copilului, politici
familiale, servicii educaţionale, politici de ocupare a forţei de
muncă. Este autor şi co-autor a peste 30 de lucrări ştiinţifice
publicate în arii tematice relaţionate de domeniile ei de interes.

8
Aniela Matei

Este absolventă a facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială

(Universitatea Bucureşti) – specializarea Sociologie (2002) şi a
Masterului în Comunicare şi Opinie Publică din cadrul aceleiaşi
universităţi (2004). În anul 2010 obţine titlul de Doctor în
Sociologie cu o teză ce abordează problematica concilierii vieţii
profesionale cu viaţa de familie. Aniela Matei este CSIII în
cadrul departamentului de Politici Sociale al Institutului Naţional
de Cercetare Ştiinţifică în domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale
(INCSMPS). Are 14 ani de experienţă în dezvoltarea şi
implementarea de proiecte de cercetare ştiinţifică în domeniul
politicilor sociale. Domeniile sale de interes fac referire la
politici familiale şi de conciliere a vieţii profesionale cu viaţa de
familie, servicii de educaţie timpurie, servicii sociale. Este autor
şi co-autor a peste 30 de lucrări ştiinţifice publicate în arii
tematice relaţionate de domeniile sale de expertiză.

Mihaela Ghenţa

Este economist, absolventă a Facultăţii de Management Social

din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti (2000).
În anul 2006 a absolvit Facultatea de Drept din cadrul
Universităţii Bucureşti. În prezent deţine titlul de Doctor în
Economie, cu o teză ce a abordat tema calităţii în serviciile
sociale destinate persoanelor vârstnice. Mihaela Ghenţa este
cercetător ştiinţific grad III în cadrul departamentului de Politici
Sociale al Institutului Naţional de Cercetare Ştiinţifică în
domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale (INCSMPS) şi are o
experienţă de 15 ani în dezvoltarea şi implementarea de proiecte
de cercetare ştiinţifică în domeniul politicilor sociale, la nivel

9
naţional şi internaţional. Domeniile de interes ştiinţific includ
organizarea şi furnizarea serviciilor sociale, aspecte ce privesc
calitatea în serviciile sociale, serviciile socio-medicale şi de
îngrijire de lungă durată destinate persoanelor vârstnice, politici
destinate persoanelor vârstnice, politici familiale. Mihaela
Ghenţa este co-autor a trei cărţi relaţionate de domeniile ei de
interes şi autor/co-autor a unor lucrări ştiinţifice publicate în
jurnale de specialitate naţionale şi internaţionale.

Delia Bădoi

Este doctor în sociologie (2015) la Universitatea din Bucureşti şi

la EHESS Paris (School for advanced studies in the social
sciences) cu o teza de doctorat despre studiul sociologiei publice
şi relevanţa cunoaşterii sociologice din perspectivă comparativă
România- Franţa. În prezent este cercetător ştiinţific la Institutul
Naţional de Cercetare Ştiinţifică în domeniul Muncii şi Protecţiei
Sociale din Bucureşti, în cadrul departamentului de Politici
sociale, iar din 2011 este asistent universitar asociat la
Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă
Socială unde ţine seminarii de teorii sociologice clasice şi
contemporane, sociologia organizaţiilor publice şi introducere în
sociologie. Pe parcursul doctoratului a beneficiat de mai multe
burse de cercetare şi de mobilitate internaţională finanţate de
Agenţia Universitară a Francofoniei, EHESS Paris şi o bursă
regională de la Consiliul regional Ile-de-France, cu ajutorul
cărora a putut realiza mai multe mobilităţi în calitate de
doctorandă la Centrul de studii sociologice şi politice „Raymond
Aron” al EHESS Paris (2011-2014), Centrul francez de cercetare
în ştiinţe sociale şi umaniste al Universităţii din Oxford (2013).

10
 CUVÂNT ÎNAINTE

La nivelul Uniunii Europene se dezbate intens despre

schimbările socio-economice din epoca post-industrială care au
generat o serie de transformări în ceea ce priveşte distribuţia
rolurilor de gen în interiorul familiei. Fenomenul creşterii
participării femeilor de piaţa muncii a fost însoţit de un declin
demografic, cu implicaţii economice şi sociale negative pentru
deceniile viitoare. Statele membre ale Uniunii Europene au fost
invitate să reflecteze asupra celor mai bune soluţii de gestionare a
impactului evoluţiilor demografice asupra societăţii, în special
sub aspectul îmbătrânirii demografice. Îngrijorarea guvernanţilor
raportat la evoluţia demografică din ultimii ani este generată în
principal de scăderea natalităţii şi menţinerea ei la valori scăzute.
Pe de altă parte, pentru o societate îmbătrânită, atragerea cât mai
multor persoane pe piaţa muncii devine o necesitate, în contextul
în care creşterea populaţiei inactive pune presiune pe sustena-
bilitatea sistemelor de protecţie socială. Politicile europene
militează pentru creşterea nivelului de participare pe piaţa
muncii, femeile reprezentând unul din grupurile ţintă ale
politicilor de stimulare a participării la munca remunerată. Astfel,
principiul egalităţii între femei şi bărbaţi a devenit un deziderat al
societăţii europene contemporane nu numai din considerente
etice legate de respectarea drepturilor omului, ci şi din consi-
derente economice.
Impactul parentalităţii asupra participării pe piaţa muncii
este foarte diferit pentru femei şi bărbaţi în Uniunea Europeană,
deoarece femeile continuă să-şi asume cea mai mare parte dintre
responsabilităţile din interiorul unei familii. Multe femei consi-

11
deră că trebuie să aleagă între o carieră şi copiii lor. În plus,
tendinţele demografice arată că din ce în ce mai multe familii
trebuie să aibă grijă de persoane dependente, altele decât copiii,
pe perioade nedefinite de timp. Dată fiind rezistenţa modelului
tradiţional referitor la diviziunea muncii în familie, în majoritatea
statelor europene femeile active pe piaţa muncii plătesc un preţ
mare dacă decid să investească atât în viaţa profesională cât şi în
viaţa de familie. Femeile sunt primele care îşi schimbă
comportamentul în raport cu piaţa muncii atunci când apare
nevoia de îngrijire a membrilor familiei, astfel de situaţii
generând şi presiuni asupra bărbaţilor în procesul de negociere al
rolurilor de gen în interiorul şi în afara familiei. Conturarea
conflictului dintre viaţa profesională şi viaţa de familie a generat
reacţii în rândul guvernanţilor care au formulat politici de
conciliere între viaţa profesională şi viaţa de familie.
Statele trebuie însă să aibă în vedere că familia nu este o
simplă grupare de indivizi, ci o instituţie în adevăratul sens al
cuvântului. În plus, ocuparea, viaţa de familie şi egalitatea de gen
sunt fenomene interdependente şi tratându-le individual se vor
obţine soluţii dezechilibrate cu efecte negative asupra societăţii,
dar şi asupra economiei unei ţări. Mai mult, guvernanţii trebuie
să înţeleagă faptul că genul este fundament pentru stratificare
socială, aşa cum sunt şi rasa, etnia, religia, vârsta, mediul de
rezidenţă, etc. Prin urmare, integrarea perspectivei de gen în
elaborarea de politici de promovare a ocupării nu se poate
rezuma la tratarea femeilor ca pe un grup omogen opresat, ci
trebuie acordată atenţie şi asupra diferenţelor dintre bărbaţi şi
femei, sau doar între femei (sau bărbaţi) în termeni de status,
roluri, probleme şi nevoi în funcţie de contextul cultural, social
sau geografic. În acest sens, politicile de conciliere a vieţii
profesionale cu viaţa de familie nu se pot rezuma la acordarea de
sprijin financiar pentru creşterea şi îngrijirea copiilor sau a altor
categorii de persoane dependente din familie. Este important,

12
totodată, ca promovarea egalităţii de gen să fie percepută de
indivizi ca un fenomen natural al procesului de democratizare.
De aceea, una din preocupările Uniunii Europene se referă la
studiul impactului relaţiilor de gen asupra diviziunii muncii
remunerate şi neremunerate. Scopul final este ca redefinirea
rolurilor de gen din interiorul familiei să nu fie rezultatul
exclusiv al unui proces de negociere între parteneri, ci şi efectul
unor transformări sociale iniţiate cu scopul de a redefini
contextul de negociere al rolurilor de gen. O mai bună cunoaştere
a factorilor generatori de conflict între viaţa profesională şi viaţa
de familie poate avea rezultate mai bune în ceea ce priveşte
dezvoltarea unor politici care să se bucure de consens social în
ceea ce priveşte concilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie
din perspectiva egalităţii de gen.
Roluri de gen şi implicaţii în realizarea echilibrului între
viaţa profesională şi viaţa de familie reprezintă o colecţie de
patru lucrări care au ca numitor comun rezultatele proiectului de
cercetare Atitudini şi comportamente de gen dominante în
România: implicaţii asupra capacităţii de negociere a
echilibrului între viaţa profesională şi viaţa de familie,
desfăşurat în anul 2015 în cadrul Institutului Naţional de
Cercetare Ştiinţifică în domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale.
Autoarele acestui volum au făcut parte din echipa de
implementare a proiectului. În cadrul acestui proiect a fost
elaborată şi aplicată o metodologie de cercetare calitativă bazată
pe tehnica discuţiilor de grup în rândul a 16 femei căsătorite din
Bucureşti care aveau un loc de muncă stabil şi responsabilităţi de
îngrijire în familie (cel puţin o persoană dependentă - copil sau
persoană vârstnică cu dependenţă fizică sau psihică).
Volumul debutează cu studiul intitulat Roluri de gen şi
rezilienţă în gestionarea conflictului dintre viaţa profesională şi
viaţa de familie, care supune atenţiei utilitatea introducerii teoriei
rezilienţei în studiul conflictului dintre viaţa profesională şi viaţa

13
de familie din perspectiva rolurilor de gen. Demersul de cercetare
este relaţionat de ţinta Strategiei Europa 2020 privind
participarea pe piaţa muncii, în condiţiile în care decalajul de gen
în ocupare este mai ridicat în România comparativ cu alte state
europene. Pentru o mai bună înţelegere a comportamentului
femeilor din România în raport cu piaţa muncii, analiza este
completată de o trecere în revistă a contextului cultural-istoric în
care au fost construite rolurile de gen în România, arătând
influenţa construcţiei culturale a genului atât asupra distribuţiei
muncii în familie cât şi asupra comportamentelor de pe piaţa
muncii. Studiul este completat de date empirice referitoare la
atitudinea românilor faţă de rolurile de gen şi negocierea
sarcinilor domestice în rândul soţilor cu responsabilităţi familiale
şi profesionale.
Capitolul al doilea este dedicat îngrijirii şi educării
copiilor şi surprinde implicaţiile pe care rolurile de gen asociate
creşterii şi educării copiilor le au asupra realizării echilibrului
vieţii de familie cu viaţa profesională pentru părinţii din
România. Pentru multe familii dorinţa de a avea un copil e
adesea amânată sau rămasă neîmplinită din cauza circumstanţelor
economice sau sociale nefavorabile. În ciuda progresului
înregistrat referitor la promovarea participării echilibrate a
femeilor şi bărbaţilor pe piaţa muncii şi în viaţa de familie,
femeile rămân încă în România principalele persoane
responsabile de creşterea şi educarea copilului, deşi există un
procent în creştere de implicare a taţilor în acest proces. Pornind
de la realităţile demografice şi ocupaţionale ale ţării noastre sunt
evidenţiate mai întâi implicaţiile pe care diminuarea funcţiei
educative a familiei le are la nivel societal. Principalele
modificări care au afectat această funcţie a familiei au apărut
odată cu inserţia mamei pe piaţa muncii. Astăzi, una dintre
componentele majore ale politicilor de conciliere între viaţa
profesională şi viaţa de familie se axează pe promovarea

14
dezvoltării şi diversificării serviciilor destinate creşterii, îngrijirii
şi educării copiilor. Capitolul oferă o analiză a acestor tipuri de
servicii şi a necesităţilor de dezvoltare în această direcţie.
Demersul de cercetare relaţionat de creşterea şi educarea copiilor
este întregit de date empirice referitoare la negocierea exercitării
rolurilor parentale în familia românească.
Capitolul Îngrijirea persoanelor vârstnice în cadrul
familiei – negocierea rolului de îngrijitor este puternic ancorat în
contextul social şi economic actual şi abordează problematica
persoanelor vârstnice dependente, din perspectiva modului în
care membrii familiilor lor îşi negociază repartizarea sarcinilor
de îngrijire. Capitolul este structurat în trei părţi: prima parte
reprezintă o analiză a literaturii de specialitate în domeniul
îngrijirii persoanelor vârstnice, echilibrului între viaţa profe-
sională şi cea de familie pentru lucrătorii care au în îngrijire
adulţi dependenţi şi negocierii sarcinilor de îngrijire între soţi.
Cea de a doua parte explorează consecinţele fenomenului de
îmbătrânire a populaţiei asupra nevoii de îngrijire şi asupra
situaţiei femeii pe piaţa forţei de muncă, în ţările Central şi Est
Europene (CEE), iar ultima parte prezintă rezultatele unei
cercetări calitative derulate în rândul femeilor care au în îngrijire
o persoană dependentă.
Ultimul capitol, intitulat Bariere invizibile în ascensiunea
profesională a femeilor: analiză sociologică asupra metaforei
„glass ceiling”, este ghidat de teoriile rolurilor de gen, prin
menţionarea literaturii ştiinţifice în domeniul inegalităţilor de gen
din perspectiva echilibrului dintre viaţa de familie şi viaţa
profesională şi implicaţiile aplicării metaforei „glass ceiling”.
Studiul explorează modelul teoretic al conceptului „glass ceiling”
prin identificarea potenţialului său explicativ din studiile
sociologice pe tema echilibrului între familie şi viaţa profesională
a femeilor în România. În analiză sunt utilizate o parte din

15
rezultatele cercetării calitative desfăşurate în cadrul proiectului
mai sus menţionat, din perspectiva conceptului de „glass ceiling”
ca formă a inegalităţii de gen în procesul de promovare în carieră
a femeilor. Lucrarea aduce contribuţii la înţelegerea conceptului
de „glass ceiling” prin analiza implicaţiilor şi inegalităţilor de
gen care intervin la nivelul realizării echilibrului între viaţa
profesională şi viaţa de familie.

Bertha Sănduleasa

16
 3
ÎNGRIJIREA PERSOANELOR VÂRSTNICE
ÎN CADRUL FAMILIEI – NEGOCIEREA
ROLULUI DE ÎNGRIJITOR

Mihaela Ghenţa

Fenomenul de îmbătrânire a populaţiei influenţează viaţa

din ce în ce mai multor persoane, indiferent de vârstă. Pe de o
parte este vorba despre dificultăţile de integrare pe piaţa muncii
generate de lipsa locurilor de muncă pentru tineri, pe de altă parte
avem în vedere aspectele ce privesc îngrijirea copiilor dependenţi
şi a vârstnicilor în cadrul familiei. Viaţa de familie, dar şi poziţia
pe piaţa muncii sunt aspecte importante în existenţa oricărei
persoane, peste tot în lume. Creşterea ratelor de participare a
femeilor pe piaţa muncii, dar şi a numărului de persoane
vârstnice, părinţi care au nevoie de îngrijire, au impulsionat
cercetările cu privire la atitudinea faţă de participarea femeii pe
piaţa muncii şi la modalităţile în care se negociază rolurile de gen
în interiorul familiei.
Dupuis et al. (2004) subliniază că deşi există diferenţe
între ţări cu privire la rolurile pe care şi le asumă femeile în
cadrul familiei, ele continuă să rămână totuşi cele mai implicate
în ceea ce priveşte asumarea sarcinilor de îngrijire în cadrul
familiei. Acest fapt conduce la conflicte între sarcinile ce trebuie

131
îndeplinite la serviciu şi responsabilităţile familiale, creşte riscul
de îmbolnăvire şi contribuie la discriminarea femeii pe piaţa
muncii. (Abendroth & den Dulk, 2011) Documente oficiale
europene (Comisia Europeană, 2010; 2015a), dar şi naţionale pun
în discuţie nevoia de creştere a participării femeii pe piaţa
muncii, fără a face referire la mecanismele prin care acestea pot
echilibra viaţa profesională cu cea de familie.
În condiţiile îmbătrânirii populaţiei şi lipsei de servicii de
îngrijire formale, realizarea echilibrului între viaţa profesională şi
cea de familie devine o provocare pentru persoanele care au în
îngrijire o persoană vârstnică dependentă.
Acest capitol este despre persoanele vârstnice dependente
şi familiile lor, altfel spus despre persoane vârstnice care au
nevoie de îngrijire zilnică, de lungă durată şi despre modul în
care membrii familiilor lor îşi negociază repartizarea sarcinilor
de îngrijire. Ne propunem să răspundem la două întrebări: Care
sunt atitudinile femeilor cu privire la asumarea sarcinilor de
îngrijire a unei persoane vârstnice? Cum se negociază în cadrul
familiei asumarea sarcinii de îngrijire a unei persoane vârstnice
dependente?
Capitolul este structurat în trei părţi: prima parte reprezintă
o analiză a literaturii de specialitate în domeniul îngrijirii
persoanelor vârstnice, echilibrului între viaţa profesională şi cea
de familie pentru lucrătorii care au în îngrijire adulţi dependenţi
şi negocierii sarcinilor de îngrijire între soţi. Cea de a doua parte
explorează consecinţele fenomenului de îmbătrânire a populaţiei
asupra nevoii de îngrijire şi asupra situaţiei femeii pe piaţa forţei
de muncă, în ţările Central şi Est Europene (CEE), iar ultima
parte prezintă rezultatele unei cercetări calitative derulate în
rândul femeilor care au în îngrijire o persoană dependentă.

132
 Îngrijirea persoanelor vârstnice în cadrul familiei

Studiile empirice şi literatura ştiinţifică în domeniul

îngrijirii persoanelor vârstnice, atât la nivel european, cât şi la
nivel internaţional, s-au axat preponderent asupra aspectelor ce
ţin de relaţiile stabilite între îngrijitor şi persoana care primeşte
îngrijire, precum şi asupra aspectelor ce ţin de realizarea
echilibrului între viaţa profesională şi cea de familie. În ultimii
ani, o serie de autori au început să fie interesaţi de studierea
modului în care bărbaţii şi femeile negociază relaţia dintre
responsabilităţile din cadrul familiei şi cele de la locul de muncă.
(Gregoy & Milner, 2009; Hobson, 2011) Aspectele de ordin
moral, financiar, relaţional şi de gen legate de îngrijirea unei
persoane vârstnice au fost cu precădere investigate în cadrul unor
studii calitative.
La nivel internaţional există un interes crescut pentru
vârstnici, dar şi pentru îngrijirea informală furnizată în cadrul
familiei. În cele mai multe dintre cazuri, îngrijirea persoanelor
vârstnice se realizează de către un membru al familiei, cel mai
adesea un ascendent de sex feminin, în ciuda dezvoltării
serviciilor de îngrijire formală. (Merill, 1997; Wiener, 2003;
Paoletti, 2007; Brodsky et al., 2011; Bauer & Sousa-Poza, 2015).
Un alt motiv pentru care problematica îngrijirii persoanelor
vârstnice în cadrul familiei se bucură de atenţie îl constituie
schimbările de ordin demografic (creşterea ponderii persoanelor
vârstnice în total populaţie, la nivel european, dar şi internaţional
şi creşterea speranţei de viaţă) şi de ordin social (schimbările în
structura familială). (Ghenţa, 2014b)
Îngrijirea unei persoane vârstnice de către membrii
familiei este:
• o sarcină complexă, cu implicaţii morale şi emoţionale:
generatoare de sentimente contradictorii, uneori de
vinovăţie (Aronson, 1990; Ward-Griffin et al., 2007);

133
 • o activitate ce implică responsabilităţi solicitante din
punct de vedere fizic şi psihic (Aronson, 1990; Fast &
Keating, 2001; Oddone & Aguirre, 2007; Mahmood &
Martin-Matthews, 2010) cu efecte negative în special
asupra îngrijitorilor familiali de sex feminin, căsătoriţi,
dar şi asupra celorlalţi membri ai familiei îngrijitorului
(Wolf et al., 1997; Pinquart & Sörensen, 2006; Oddone
& Aguirre, 2007; Bauer & Sousa-Poza, 2015);
• o experienţă ce presupune consum de timp adiţional
timpului alocat muncii plătite şi celorlalte responsa-
bilităţi domestice (Dwyer & Seccombe, 1991);21
• o muncă ce implică repartiţia a diferite sarcini între
membrii familiei (Paoletti, 2007).
Cel mai adesea îngrijirea furnizată în cadrul familiei este
contextuală, ea depinzând de sexul părintelui adult care are
nevoie de îngrijire, dar şi de sexul ascendentului care poate oferi
îngrijire, de proximitatea geografică a locuinţelor părţilor
implicate, de tipul de asistenţă de care are nevoie persoana
vârstnică, de numărul de copii adulţi, dar şi de statutul civil al
persoanei vârstnice dependente. (Ganong & Coleman, 2009)
Persoanele care au în îngrijire un vârstnic dependent cu
necesităţi de îngrijire pe termen lung, trec de multe ori prin etape
ciclice de adaptare-criză-adaptare (Dupuis et al., 2004), iar
sarcinile pe care le îndeplinesc îngrijitorii informali privesc
furnizarea ajutorului ori de câte ori persoana are nevoie,
supravegherea tratamentului prescris, observarea schimbărilor de
stare, asistenţă în realizarea activităţilor zilnice.

21
În opinia aceloraşi autori, percepţia cu privire la timpul alocat
îngrijirii unui membru vârstnic din familie este diferită nu numai în
funcţie de gen, ci şi în funcţie de cât de apropiată din punct de vedere
emoţional este relaţia de rudenie dintre îngrijitor şi persoana care are
nevoie de îngrijire.

134
 Sprijinul oferit persoanelor vârstnice dependente îmbracă
următoarele forme (Merrill, 1997; Dupuis et al., 2004):
• ajutor personal în realizarea unor activităţi precum
îmbrăcat, realizarea igienei zilnice, urmarea trata-
mentului medicamentos;
• sprijin în realizarea activităţilor gospodăreşti - este
vorba despre ajutor în realizarea atât a activităţilor
gospodăreşti (spălarea îmbrăcămintei, pregătirea mesei,
spălarea podelelor, etc.), cât şi a activităţilor derulate în
gospodărie (spălatul ferestrelor, mici reparaţii în casă
sau în curte);
• ajutor în realizarea cumpărăturilor şi în deplasarea
dintr-un loc într-altul;
• suport emoţional prin menţinerea interacţiunii sociale,
crearea de oportunităţi pentru socializare şi afirmare.
• supravegherea calităţii îngrijirii, ceea ce presupune
supervizare în acoperirea nevoilor de îngrijire ale
persoanei şi luarea măsurilor pentru furnizarea de
servicii de calitate.

Echilibrul între viaţa profesională şi cea de familie

În ultimii ani, în toate statele membre ale Uniunii

Europene poziţia femeii pe piaţa muncii s-a îmbunătăţit continuu.
(Mills et al., 2014) Rata ocupării femeilor (15-64 de ani) a atins
în anul 2014 valoarea de 64,8%, faţă de 63,6% în anul 2010 şi la
o distanţă de 3,7 pp faţă de valoarea din anul 2005. (Eurostat,
2015).
Creşterea ratei de ocupare a femeilor a ridicat însă o nouă
problemă, cea a echilibrării responsabilităţilor familiale cu cele

135
de la locul de muncă. Iniţial, această problemă a vizat mamele cu
copii (Adema & Whiteford, 2007; Bittman et al., 2007; Naldini
et al., 2014), dar pe măsură ce efectele fenomenului de
îmbătrânire a populaţiei şi-au făcut simţite efectele tot mai intens,
problema realizării echilibrului între viaţa profesională şi cea de
familie a început să fie studiată şi din perspectiva adulţilor care
trebuie să îngrijească un părinte dependent. În condiţiile în care
se doreşte creşterea vârstelor de pensionare şi creşterea ratelor de
ocupare, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, este de aşteptat
ca adulţii să întâmpine dificultăţi tot mai mari de asumare a
rolului de îngrijitor a unei persoane vârstnice dependente. Toate
aceste realităţi şi tendinţe au determinat sporirea gradului de
conştientizare a necesităţii identificării unor soluţii care să vină
în sprijinul îngrijitorilor informali (Bittman et al., 2007)
Se apreciază că practicile şi politicile de echilibrare a vieţii
profesionale cu cea de familie nu pot fi cu uşurinţă puse în
practică în privinţa lucrătorilor care au în îngrijire un vârstnic,
din mai multe considerente (Wolfgang & Saraceno, 2009):
• îngrijirea unui părinte vârstnic este un eveniment care
se poate produce la orice vârstă şi în orice moment al
vieţii adultului (din perspectiva responsabilităţilor
familiale şi profesionale);
• îngrijirea unei persoane vârstnice se caracterizează prin
durată şi intensitate care nu pot fi prevăzute: cel mai
adesea îngrijirea unui vârstnic presupune o pierdere a
autonomiei şi pregătire pentru moarte.
• îngrijirea persoanelor vârstnice a devenit recent un
punct de interes în politicile publice, datorită
fenomenului de îmbătrânire a populaţiei şi creşterii
participării femeii pe piaţa muncii.

136
 Practicile de echilibrare a responsabilităţilor familiale cu
cele de la locul de muncă sunt destinate a contribui la creşterea
flexibilităţii şi autonomiei lucrătorilor, dar termenul continuă să
rămână unul controversat în opinia unor autori (Gregory &
Milner, 2009), întrucât nu oferă soluţii reale la inegalităţi
fundamentale, reduce rolul statului şi al agenţilor economici şi
plasează responsabilitatea realizării echilibrului, în principal
asupra lucrătorilor.
Acoperirea sarcinilor legate de îngrijirea unei persoane
vârstnice generează conflicte între muncă şi familie. Întrucât cele
mai multe dintre sarcinile de îngrijire trebuie îndeplinite în cursul
zilei, riscul de pierdere a locului de muncă sau imposibilitatea de
îndeplinire a altor responsabilităţi familiale creşte. În vreme ce
membrii familiei care lucrează full-time sunt mai puţin
disponibili să ofere îngrijire permanent, cei care lucrează
part-time oferă îngrijire similar cu cei care nu au loc de muncă.
(Merrill, 1997)
Studii mai recente susţin punctele de vedere exprimate
anterior, subliniind rolul femeii în furnizarea de îngrijire în
cadrul familiei (Naldini et al., 2014). Menţinerea poziţiei pe piaţa
muncii depinde atât de politicile de încurajare a echilibrului între
viaţa profesională şi cea de familie, dar în egală măsură şi de
fiecare individ în parte şi de resurse de care dispune. (Saraceno,
2010)
Pe de altă parte, politicile care încurajează şi sprijină
echilibrul între viaţa profesională şi cea de familie pentru
lucrătorii care au în îngrijire o persoană vârstnică sunt mult mai
fragmentate şi mai puţin standardizate. (Wolfgang & Saraceno,
2009; Naldini et al., 2014; Lane & Bäck-Wiklund, 2011)
Cercetările privind reconcilierea vieţii de familie cu cea
profesională presupun o analiză a gradului în care ocuparea

137
creează tensiuni pentru indivizi. Într-un studiu realizat în anul
2010, Da Roit şi Naldini realizează o analiză a literaturii de
specialitate, arătând că statutul de persoană ocupată nu are efecte
negative în asumarea sarcinii de îngrijire informală a unei
persoane vârstnice din familie, ci influenţează doar intensitatea
îngrijirii. Îngrijirea unei persoane vârstnice dependente care
locuieşte împreună cu adultul care asigură îngrijirea, poate creşte
riscul de părăsire a locului de muncă sau de reducere a numărului
de ore lucrate. Aceeaşi autori subliniază totuşi că o astfel de
decizie depinde de posibilitatea fiecărui individ de acoperire a
costurilor legate de îngrijire. Alte efecte negative rezultate din
combinarea unei munci remunerate cu îngrijirea unui adult
dependent au în vedere reducerea timpului liber şi creşterea
nivelului de stres.
Într-o altă cercetare realizată în rândul îngrijitorilor
familiali, Martire et al. (1997) evidenţiază rolul angajării într-o
activitate remunerată în reducerea nivelului de stres asociat
îngrijirii. Un nivel ridicat de satisfacţie raportat la munca depusă
conduce la scăderea riscului de apariţie a depresiei în rândul
îngrijitorilor informali. Aceeaşi autori arată că timpul cât o
femeie este implicată într-un anumit rol are efecte asupra stării de
satisfacţie resimţită. Femeile angajate full-time au declarat un
nivel mai scăzut al depresiei resimţite datorită sarcinilor de
îngrijire, comparativ cu participante care derulau muncă
part-time.
Alte studii realizate la nivelul angajatorilor (Plaisier et al.,
2015) au demonstrat că o politică organizaţională destinată
explicit susţinerii îngrijitorilor informali contribuie la realizarea
unui echilibru între viaţa profesională şi cea de familie pentru
lucrători. Nu numai contextul în care se desfăşoară munca are
importanţă, ci şi contextul în care se realizează îngrijirea. De
asemenea, utilizarea concediului ca modalitate de eliberare a
138
stresului asociat cu îngrijirea, precum şi cu diferitele sarcini de
îngrijire complexe afectează echilibrul între viaţa profesională şi
cea de familie
La nivel european a fost pusă în discuţie problema
realizării unei compatibilităţi cât mai ridicate între muncă şi viaţa
de familie. În prezent, cele mai importante două domenii în care
s-au produs schimbări la nivel european din perspectiva
echilibrării vieţii profesionale cu cea de familie pentru persoanele
angajate care au în familie persoane vârstnice cu nevoi de
îngrijire pe termen lung, sunt recunoaşterea dreptului la concediu
pentru îngrijirea unei membru vârstnic dependent din cadrul
familiei şi programe de lucru flexibile. În ambele cazuri, Uniunea
Europeană a avut un rol important în exercitarea influenţei
asupra statelor naţionale şi determinarea de schimbări la nivel
naţional.

Negocierea rolurilor de gen în îngrijirea ascendenţilor

dependenţi

O distribuţie echilibrată a câştigurilor salariale şi a

sarcinilor în gospodărie este rezultatul atitudinilor culturale
privind rolurile de gen pe piaţa muncii şi în munca domestică.
(Dupuis et al., 2004; Mills et al., 2014) Pe fondul crizei
economice care s-a manifestat, cu intensităţi diferite în toate
statele europene, puterea economică a femeii (exprimată în
câştigurile realizate) a crescut, fără ca acest lucru să implice în
mod necesar şi o diminuare a celorlalte roluri pe care aceasta le
îndeplinea în cadrul gospodăriei.22

22
Comentariile din acest paragraf se bazează pe date EU-SILC 2010
„Intra-household allocation of resources”. Libertatea de decizie a
fiecărui membru al gospodăriei cu privire la alocarea resurselor

139
 Abilitatea de a decide cu privire la utilizarea bugetului
gospodăriei, dar şi cu privire la alte aspecte referitoare la
gospodărie, depinde în mare măsură de tipul deciziei. La nivel
general european (UE 27), luarea deciziilor este echilibrată în
cadrul cuplului: 78,7% dintre cei investigaţi recunosc acest fapt.
Similar se prezintă situaţia şi în majoritatea ţărilor membre UE,
cu excepţia Luxemburg, Austria şi Finlanda, ţări în care luarea
deciziilor este de asemenea apreciată ca fiind echilibrată între
soţi, dar în proporţii mai mici faţă de media europeană. În ceea ce
priveşte distribuţia deciziilor după sex, 52% dintre femei (7,5%
dintre bărbaţi), respectiv 25,5% dintre femei (3,5% în cazul
bărbaţilor) apreciază că deciziile referitoare la cheltuielile zilnice
şi la îngrijirea copiilor le revin în mai mare măsură lor.
Deciziile cu privire la bunurile achiziţionate în gospodărie,
dar şi cu privire la economii sunt percepute atât de femei, cât şi
de bărbaţi ca fiind rezultatul unei colaborări între parteneri. În
schimb, cu privire la contractarea de credite, 9,4% dintre bărbaţi
şi doar 4,3% dintre femei apreciază că aceste decizii sunt luate
fără consultarea soţiei, respectiv soţului. Alte diferenţe apar şi în
ceea ce priveşte timpul mediu petrecut în realizarea sarcinilor
casnice, îngrijirii copiilor şi persoanelor vârstnice din gospodărie:
femeile din Malta, Irlanda, Grecia şi Italia au declarat că alocă în
medie cel mai ridicat număr de ore treburilor casnice şi îngrijirii
persoanelor dependente (în medie 27,4 ore/săptămână, 27,5 ore/
săptămână, 27,4 ore/săptămână, respectiv 27,1 ore/săptămână).
Cel mai mic număr de ore alocat a fost declarat de femeile din
Olanda şi Bulgaria: în medie 20,6 ore/săptămână, respectiv
21,7 ore/săptămână. În România, femeile alocă în medie 23,8

financiare, precum şi timpul alocat diferitelor sarcini domestice a

reprezentat o întrebare opţională în cadrul acestui modul. Datele sunt
disponibile doar pentru 11 ţări membre UE.

140
ore/săptămână treburilor gospodăreşti, îngrijirii copiilor şi
persoanelor vârstnice dependente. Bărbaţii din Bulgaria,
Germania, Olanda şi Slovenia petrec cele mai multe ore pe
săptămână derulând activităţi gospodăreşti, îngrijind copii sau
persoane vârstnice dependente: în medie 10,1-10,7 ore/
săptămână.23
Modul concret în care soţii îşi repartizează sarcinile de
îngrijire este rezultatul (Szinovacz & Davey, 2007; 2008):
• contextului familial;
• contextului socio-cultural (schimbări democratice,
schimbări în structura familiei, tradiţiile culturale care
impun în anumite ţări asumarea îngrijirii preponderent
de către femei, etc.);
• contextului socio-politic.
Relaţia emoţională cu persoana vârstnică care are nevoie
de îngrijire influenţează disponibilitatea pentru îngrijire. (Gerstel
& Sarkisan, 2004) Contextul familial generează diferenţe în
modul în care soţii îşi împart sarcinile de îngrijire, din
perspectiva numărului de copii minori din cadrul familiei şi
proximitatea adultului faţă de părintele dependent. (Szinovacz &
Davey, 2008; Ganong & Coleman, 1999) Alţi factori care
influenţează decizia de asumare a sarcinii de îngrijire sunt
caracteristicile familiei adultului: bărbaţii şi femeile căsătorite
tind să acorde mai puţină îngrijire părinţilor sau celorlalte rude
bolnave. Deşi atât bărbaţii cât şi femeile resimt îngrijirea unui
vârstnic dependent ca pe o obligaţie de îngrijire care trebuie să se
realizeze în cadrul familiei, bărbaţii apreciază că în cea mai mare

23
Ne referim aici la luarea deciziilor în cadrul cuplurilor ca rezultat al
căsătoriei sau uniunii consensuale, cu condiţia ca partenerii să trăiască
în aceeaşi gospodărie.

141
măsură această obligaţie trebuie să revină în primul rând femeii
şi doar în situaţia în care aceasta nu poate acoperi această sarcină,
îngrijirea trebuie acoperită de către ei. (Wolfgang & Saraceno,
2009)
Cercetările privind îngrijirea persoanelor vârstnice în
familie punctează diferenţe în ceea ce priveşte sarcinile asumate
de îngrijitorii familiali în funcţie de sex şi în funcţie de gradul de
rudenie cu persoana dependentă. Femeile tind să aibă o implicare
mai intensă în realizarea sarcinilor şi în furnizarea de ajutor
personal, în timp ce bărbaţii se implică mai mult în sarcinile
gospodăreşti, motiv pentru care au dificultăţi mai mari de
echilibrare a sarcinilor legate de îngrijire cu celelalte sarcini ce le
revin în cadrul familiei. (Dupuis et al., 2004) Implicarea acestora
în îngrijirea unui ascendent dependent, cu nevoi de îngrijire pe
termen lung, se produce cel mai probabil în absenţa unei surori
care poate prelua această responsabilitate. (Horowitz, 1985) O
altă caracteristică a implicării bărbaţilor în sarcinile de îngrijire
constă în preluarea responsabilităţii pentru o perioadă scurtă de
timp şi apelarea la sprijinul soţiei pentru îndeplinirea sarcinilor.
(Horowitz, 1985; Matthews & Heidorn, 1998) Cercetări recente
arată că lipsa de măsuri care să sprijine femeile şi bărbaţii în
reconcilierea sarcinilor de la locul de muncă cu cele legate de
îngrijire contribuie la menţinerea normelor culturale cu privire la
împărţirea responsabilităţilor referitoare la îngrijire între soţi.
(Fagan & Norman, 2013)
Potrivit opiniilor exprimate de Szinovacz & Davey (2008),
contextul socio-cultural şi condiţiile economice influenţează
deciziile luate de individ în cadrul familiei cu privire la îngrijire,
iar acest fapt prezintă variaţii şi în funcţie de rasă, etnie, statut
socio-economic. Mills et al. (2014) punctează faptul că
repartizarea sarcinilor cu privire la gospodărie şi îngrijirea
copiilor/vârstnicilor dependenţi depinde nu atât de nivelul

142
câştigurilor financiare ale partenerilor, ci este mai ales rezultatul
menţinerii rolurilor tradiţionale de gen. Altfel spus, chiar şi în
gospodăriile în care femeia este principalul susţinător al familiei,
tot ea este cea care alocă cel mai mult timp sarcinilor
gospodăreşti şi de îngrijire a dependenţilor. Femeile continuă să
fie percepute în cadrul familiei ca principalele persoane care
trebuie să îngrijească o persoană vârstnică dependentă şi acest
lucru explică de ce sunt mai multe femei decât bărbaţi care
îngrijesc un vârstnic dependent, indiferent dacă se află sau nu
într-o relaţie de rudenie directă cu acesta. (Gerstel &Sarkisan,
2004; Wolfgang & Saraceno, 2009; Bookman & Kimbrel, 2011)
Alte studii (Gerstel & Sarkisan, 2004) subliniază că modul în
care femeile şi bărbaţii îşi repartizează sarcinile legate de
îngrijirea unei persoane vârstnice depinde de statul ocupaţional
al femeii, de timpul alocat muncii remunerate, de veniturile din
muncă obţinute, dar şi de condiţiile de muncă (obiectivele
profesionale, importanţa locului de muncă, flexibilitatea
programului).
Contextul socio-politic are în vedere programe şi politici
publice referitoare la finanţarea îngrijirii formale şi informale,
sprijinul acordat îngrijitorilor familiali, existenţa unor prevederi
privind concediile acordate îngrijitorilor familiali. (Hoskins,
1996; Szinovacz & Davey, 2008; Pavalko et al., 2008) În opinia
unor autori (Szinovacz & Davey, 2007), alocarea responsa-
bilităţilor de îngrijire între membrii unei familii este rezultatul
echilibrului dintre prevederile politicilor familiale existente pe de
o parte şi abilităţile şi obligaţiile fiecărui individ, pe de cealaltă
parte. Analiza literaturii ştiinţifice cu privire la acest subiect ne
conduce la concluzia că există încă o concentrare a cercetărilor în
domeniul diferenţelor de gen legate de asumarea sarcinilor de
îngrijire a unui adult dependent, asupra femeilor.

143
 Factori care contribuie la înţelegerea situaţiei actuale

Cercetarea din această secţiune este destinată analizei

factorilor care descriu contextul socio-economic în care se
realizează îngrijirea persoanelor vârstnice. Analizele vizează
ţările central şi est europene, membre ale Uniunii Europene,
întrucât proximitatea geografică şi condiţiile socio-economice
similare pun în evidenţă asemănările, cât şi deosebirile de context
social şi economic în care familiile iau decizia de a-şi asuma
responsabilitatea îngrijirii unei persoane vârstnice dependente.

Aspecte demografice specifice ţărilor din grupul CEE

O analiză a datelor demografice arată că femeile reprezintă
cea mai mare parte a populaţiei la nivel naţional (51,1% în anul
2014), situaţie similară şi celorlalte ţări CEE. Ponderi superioare
valorii înregistrate la nivel naţional în anul 2014 caracterizează
ţări precum Letonia (54,2%), Lituania (53,9%), Estonia (53,3%)
şi Ungaria (52,4%). Din punct de vedere demografic, femeile
continuă să rămână principala resursă de muncă disponibilă.
(Grafic 1)

Grafic 1. Evoluţia populaţiei de sex feminin în ţările CEE

Sursa: Calcule şi reprezentare pe baza datelor Eurostat, cod online de

date [demo_gind].

144
 Populaţia cu vârste cuprinse între 15-64 de ani reprezintă
acea parte a populaţiei cu cel mai mare potenţial de ocupare. În
perioada 2000-2014, dinamica populaţiei feminine în vârstă de
muncă (15-64 de ani) a înregistrat scăderi în toate ţările CEE
selectate, mai accentuat în cazul Bulgariei (14,8%) şi Slovaciei
(12,8%). România s-a numărat printre ţările cu o dinamică
pozitivă, chiar dacă valoarea a fost scăzută: 1,7%.
Un fenomen opus celui înregistrat pentru femeile din
grupa de vârstă 15-64 ani a caracterizat persoanele vârstnice de
sex feminin. Proporţia femeilor cu vârste de 65 de ani şi peste în
total populaţie de aceeaşi vârstă depăşeşte 50% în anul 2014 în
România, iar dinamica pentru perioada 2000-2014 arată o
creştere de 14,1%. Ţări vecine României, precum Bulgaria şi
Ungaria au de asemenea procente importante de femei vârstnice,
dar în cazul acestora, dinamica 2000-2014 a evidenţiat creşteri
mai reduse, de 11,3%, respectiv 13,2%. (Grafic 2)

Grafic 2. Dinamica populaţiei cu vârste de 65 de ani şi peste,

2000-2014

Sursa: Eurostat, cod online de date [demo_pjanbroad].

Notă: datele pentru Croaţia, anul 2000, nu sunt disponibile, astfel încât
nu a putut fi calculată dinamica 2000-2014.

145
 Pentru orizontul de timp 2030, se estimează că populaţia
totală de 65 de ani şi peste va creşte în România până la 20,8%, în
timp ce populaţia foarte în vârstă (80 de ani şi peste) va atinge 5,5%
din total populaţie. (Comisia Europeană, 2015b) Estimările cele mai
„optimiste” cu privire la evoluţia acestei grupe de vârstă sunt pentru
România, toate celelalte ţări analizate având estimări care ating un
sfert din totalul populaţiei până în anul 2030. În prezent, ponderi
ridicate ale populaţiei de sex feminin cu vârste de 65 de ani şi peste
în total populaţie se înregistrează în ţări precum Estonia (12,2%),
Lituania (12,2%) şi Letonia (12,9%). Slovacia şi Polonia prezintă
cele mai scăzute ponderi ale populaţiei de sex feminin cu vârste de
65 de ani şi peste, în condiţiile în care aceste ţări au cele mai ridicate
rate ale populaţiei feminine în vârstă de muncă (15-64 de ani) în
total populaţie: 35,4%, respectiv 35,1%24.
Ponderile populaţiei de sex feminin (15-64 de ani) în total
populaţie 15-64 de ani reprezintă pese 50% în Letonia, Lituania,
Estonia, Polonia şi Croaţia. În cazul femeilor vârstnice (65 de ani
şi peste) situaţia este şi mai îngrijorătoare, în toate ţările analizate
ponderea fiind de aproximativ 60%. (Tabelul 1)
Speranţa de viaţă este şi ea în schimbare, astfel că în 2013
faţă de anul 2004, în România, dar şi în celelalte ţări membre
CEE, speranţa de viaţă la naştere a crescut. Cele mai importante
creşteri s-au înregistrat în Estonia (3,9 ani) şi România (3,2 ani)
în cazul femeilor şi Estonia (6,4 ani) împreună cu Slovenia (3,7
ani) în cazul bărbaţilor. În general, speranţa de viaţă la naştere a
crescut mai mult în cazul bărbaţilor, comparativ cu femeile din
ţările membre CEE. Speranţa de viaţă la vârsta de 65 de ani
plasează Estonia (2,5 ani) şi Slovenia (2 ani) pe primele locuri în
cazul femeilor, în timp ce Slovenia (2,2 ani) şi Estonia (2,3 ani)
au înregistrat cele mai mari creşteri în cazul populaţiei vârstnice

24
Datele sunt pentru anul 2014.

146
de sex masculin. În ciuda unei creşteri a speranţei de viaţă pentru
persoanele vârstnice, speranţa de viaţă sănătoasă este sensibil
inferioară, atât în cazul femeilor, cât şi în cazul bărbaţilor.
Analiza comparativă a indicatorului evidenţiază o speranţă de
viaţă superioară în cazul bărbaţilor cu vârste de 65 de ani, pentru
toate ţările din grupul analizat, cu excepţia Ungariei, României şi
Slovaciei.

Tabel 1. Aspecte demografice referitoare la populaţia de sex

feminin în ţările CEE, 2014
Ţara Ponderea Ponderea Ponderea Speranţa Speranţa
femeilor cu femeilor 65 femeilor de de viaţă la de viaţă
vârste între de ani şi 80 de ani şi 65 de ani sănătoasă
15-64 de ani, peste în total peste în total la 65 de
în total populaţie de populaţie de ani
populaţie de 65 de ani şi 80 de ani şi
15-64 de ani peste peste
Bulgaria 49,5 59,5 64,1 17,9 9,9
Croaţia 50 60,6 68,7 19,1 5,9
Republica
49,3 58,8 67,4 19,3 8,9
Cehă
Estonia 50,7 66,5 75,2 20,3 5,7
Letonia 51,6 67,5 76 18,6 4,2
Lituania 51,6 66,4 73,4 19,2 6,3
Polonia 50,1 61,5 69,6 19,9 7,8
România 49,6 59,8 64,5 18,1 5,2
Slovacia 49,8 61,9 69,7 18,8 3,7
Slovenia 48,6 59,4 69,9 21,4 7,6
Ungaria 50,5 62,8 70,5 18,4 6,1
Sursa: Calcule proprii pe baza datelor Eurostat, coduri online de date:
[demo_pjanbroad], [demo_pjangroup] şi [hlth_hlye].
Notă: toate datele sunt pentru anul 2014, cu excepţia indicatorilor
„speranţa de viaţă la vârsta de 65 de ani” şi „speranţa de viaţă
sănătoasă la vârsta de 65 de ani”, cazuri în care datele sunt pentru
anul 2013.

147
 Consecinţa directă a acestor schimbări demografice este
presiunea exercitată asupra populaţiei cuprinsă în intervalul de
vârstă 15-64 ani. Pentru anul 2014, valori ridicate ale ratei
dependenţei prezintă Bulgaria (29,3%), Letonia (28,8%),
România (27,5%). Cele mai scăzute valori ale acestui indicator le
întâlnim în ţări precum Slovacia (19%) şi Polonia (21,2%).
(Grafic 3)

Grafic 3. Rata dependenţei în rândul persoanelor vârstnice,

2000-2014

Sursa: Eurostat, cod online de date [demo_pjanind].

Rata de suport a scăzut în perioada 1990-2014, ceea ce a

condus la o reducere a numărului de persoane cu vârste cuprinse
între 20-64 de ani care pot susţine o persoană cu vârsta de 65 de
ani şi peste. Scăderea a fost mai accentuată în ţări precum
Estonia, Lituania, Slovenia şi România.
În prezent, îngrijitorii informali sunt cel mai probabil
femei din grupa de vârstă 45-64 de ani. Rata de suport (femei de
vârstă 45-64 de ani pentru fiecare persoană cu vârsta 80 de ani şi

148
peste) s-a micşorat în ultimii 15 ani şi este de aşteptat să se
reducă şi mai mult până în 2030. Pentru perioada 1990-2014,
cele mai accentuate scăderi s-au produs în ţări precum România
(3,3 pp), Bulgaria (2,8 pp) şi Estonia (2,2 pp). (Grafic 4)

Grafic 4. Evoluţia ratei de suport (femei cu vârsta 45-64 de

ani/persoane de 80 de ani şi peste)

Sursa: Calcule pe baza datelor Eurostat, cod online de date

[demo_pjangroup].
Nota: valorile ratei de suport nu au putut fi calculate pentru Croaţia
datorită indisponibilităţii datelor.

În literatura de specialitate se apreciază că deşi aceste

consecinţe sunt cunoscute, trebuie analizat în ce fel generează
probleme şi conflicte la nivelul individului, la nivelul
organizaţiilor, dar şi la nivel general, societal în grupul ţărilor
prezentate (Perek-Biallas, 2013; van Bavel et al., 2010).

149
 Consecinţe ale fenomenului de îmbătrânire a populaţiei
asupra situaţiei femeii pe piaţa forţei de muncă

Afirmam la începutul acestui capitol că unul din

obiectivele politicilor europene în domeniul ocupării vizează
creşterea ratelor de ocupare, atât pentru femei, cât şi pentru
bărbaţi, până în anul 2020. Ne propunem să analizăm în
continuare care este stadiul actual al ocupării în rândul femeilor,
indiferent că vorbim de ocupare full-time, part-time sau de
muncă în baza unui contract temporar, dar şi atitudinile femeilor
şi bărbaţilor faţă de muncă.
În perioada 2005-2014, rata de ocupare a femeilor cu
vârste între 15-64 de ani a crescut în majoritatea statelor analizate
în cadrul acestui capitol, cu excepţia Sloveniei (65,3%) şi
României (59,1%). (Grafic 5)
Parte din aceste ţări (Slovenia) se caracterizează însă şi
prin ponderi ridicate ale populaţiei vârstnice de sex feminin. Prin
comparaţie, rata ocupării în rândul persoanelor de sex masculin
din aceeaşi grupă de vârstă rămâne superioară celei de sex
feminin, indiferent de ţară. Pentru anul 2014, cele mai mici
diferenţe între ratele de ocupare pe sexe s-au înregistrat în cazul
unor ţări precum Bulgaria, Letonia Lituania şi Slovacia25.
Nu putem însă să avem o imagine completă cu privire la
ocupare, fără a lua în calcul nivelul educaţional. Pentru anul
2014, ponderile femeilor ocupate, cu vârste între 15-64 de ani şi
nivel scăzut de pregătire (ISCED 0-2), în total populaţie feminină
ocupată (15-64 ani), sunt reduse (sub 10%) în majoritatea statelor
analizate în această secţiune, cu excepţia României (23,1%) şi

25
Pentru aceste ţări, rata ocupării populaţiei de sex masculin cu vârste
între 15-64 de ani este de 69,5%, 75,2%, 75,4%, respectiv 73,6%,
pentru anul 2014 (Eurostat, 2015).

150
Ungariei (11,3%). În cazul bărbaţilor, ratele de ocupare pentru
acelaşi nivel de pregătire sunt mai ridicate decât în cazul
femeilor, ţări precum România (22,5%), Bulgaria (12,5%) şi
Letonia (11,6%) având cele mai ridicate valori. Pentru nivelul
educaţional ISCED 5-8, se remarcă Lituania (49,6%), Estonia
(49,3%) şi Polonia (41%) cu rate ridicate în rândul femeilor.

Grafic 5. Rata ocupării în rândul femeilor (15-64 ani)

Sursa: Eurostat, cod online de date [lfst_hheredty].

Ocuparea part-time în rândul femeilor rămâne superioară

celei înregistrate în cazul bărbaţilor şi prezintă valorile cele mai
ridicate în Slovenia, Estonia, Lituania, Polonia. Îngrijirea copiilor
sau a unui adult dependent a fost menţionată de 48,1% dintre
femeile din Croaţia, de 43,5% dintre femeile din Polonia şi de o
treime din femeile din România, drept motiv pentru alegerea unui
loc de muncă cu program de lucru redus în anul 2014. (Eurostat,
2015) Ocuparea cu contract de muncă temporar s-a datorat în
cazul a 72,7% dintre femeile (15-64 de ani) din Ungaria şi în
cazul a 75% dintre bărbaţii de aceeaşi naţionalitate, impo-

151
sibilităţii găsirii unui loc de muncă permanent. Prin comparaţie,
88,3% dintre femeile din România care lucrau în anul 2014 cu
contracte de muncă cu caracter temporar, au invocat un motiv
similar.26

Tabel 2. Aspecte legate de ocuparea în rândul persoanelor de sex

feminin (15-64 de ani), în anul 2014
Ţara Femei care Femei care Numărul
lucrează lucrează în baza mediu de ore
part-time (%) unor contracte de lucrate pe
muncă cu caracter săptămână
temporar (%) (ocupare
part-time şi
full-time)
Bulgaria 2,8 4,9 40,4
Croaţia 6,7 17,1 39,1
Republica 9,5 11,3
Cehă 38,5
Estonia 11,2 3 37,8
Letonia 8,9 2,4 38,3
Lituania 10,6 2 37,4
Polonia 10,3 28,1 38,6
România 9,5 1,2 39,3
Slovacia 6,8 8,6 38,1
Slovenia 13,7 17,2 39,2
Ungaria 8,3 10,3 39
Sursa: Eurostat, coduri online de date: [lfsa_eppga], [lfsa_etpga] şi
[lfsa_ewhuis].

26
Eurostat, cod online de date: [lfsa_etgar].

152
 Numărul mediu de ore lucrate săptămânal sau anual
(pentru ocupare part-time sau full-time) este un indicator al
capacităţii indivizilor de a-şi asuma sarcina îngrijirii unei
persoane vârstnice dependente. Ocuparea part-time ar trebui să
ofere lucrătorilor posibilitatea de a echilibra sarcinile de la locul
de muncă cu cele din familie. Datele statistice ne arată că femeile
ocupate din Bulgaria petrec cele mai multe ore la locul de muncă,
iar cele din Slovacia alocă cele mai puţine ore muncii
remunerate. Diferenţele sunt şi mai accentuate dacă analizăm
datele pe forme de ocupare – part-time şi full-time. Femeile din
Ungaria (22,8 ore/săptămână), România (22,6 ore/săptămână) şi
Republica Cehă (21,3 ore/săptămână), lucrează în medie cele mai
multe ore în cadrul ocupării cu timp redus de lucru, în timp ce
femeile din Slovenia (în medie 41,3 ore/săptămână) şi Bulgaria
(în medie 41 ore/săptămână) lucrează cele mai multe ore în
cadrul ocupării full-time. Trebuie să precizăm că în toate statele
din grupul CEE, cu excepţia Lituaniei, femeile ocupate full-time
lucrează în medie cel puţin 40 de ore/săptămână. Numărul de ore
lucrate influenţează direct starea de sănătate a lucrătorilor.
(Tabel 2)
Un studiu realizat în Germania şi Marea Britanie arată că
un număr mai mare de ore lucrate săptămânal sunt direct legate
de accentuarea unor probleme de sănătate. (Bell et al., 2011)
Alţi autori (Bettio et al., 2012; Tsang et al., 2014) arată că
unele schimbări în ceea ce priveşte măsurile de politică publică
destinate reducerii inegalităţilor de salarii dintre femei şi bărbaţi,
împreună cu creşterea ratelor de şomaj şi riscul pierderii locului
de muncă pentru bărbaţi, au contribuit la îmbunătăţirea (modestă)
poziţiei femeii în cadrul gospodăriei, din perspectiva câştigurilor
salariale.

153
 Echilibru între viaţa profesională şi sarcinile de îngrijire
a unei persoane vârstnice: între opţiune personală şi obligaţie
familială

În cadrul acestei secţiuni ne propunem să aducem

informaţii suplimentare care să sprijine afirmaţiile făcute în
introducerea la acest capitol, afirmaţii referitoare la consecinţele
fenomenului de îmbătrânire a populaţiei asupra posibilităţilor de
acoperire a nevoilor de îngrijire în următorii ani. Este vorba
despre analiza unor informaţii culese în cadrul Eurobarometrului
„Health Care Service, Undeclared Work, EU Relations with its
Neighbour Countries, and Development Aid” din anul 2007. În
analiza datelor au fost reţinute doar persoanele respondente care
la data realizării sondajului erau căsătorite sau trăiau într-o
uniune consensuală.
O primă observaţie este legată de faptul că în unele din
ţările membre CEE, nevoia de îngrijire este percepută ca fiind în
sarcina familiei. Peste 80% dintre respondenţii din Polonia şi
Bulgaria apreciază că îngrijirea unui părinte vârstnic care nu mai
poate trăi singur din cauza stării de sănătate fizică sau mentală
trebuie să revină unui descendent sau cel puţin unul dintre copii
trebuie să îl viziteze periodic.
Prin comparaţie, doar 60% dintre respondenţii din Estonia
împărtăşesc un punct de vedere similar. Un procent important,
aproximativ 80% dintre respondenţii români consideră, indiferent
de statutul ocupaţional, că responsabilitatea îngrijirii persoanelor
vârstnice dependente, membri ai familiei, trebuie să revină
descendenţilor direcţi. Din graficul 6 reiese că respondenţii din
ţări precum Polonia, Bulgaria şi România consideră în proporţie
de peste 50% că persoanele vârstnice trebuie să locuiască
împreună cu proprii copii, în momentul în care nu se mai pot
îngriji singuri.

154
 Grafic 6. Atitudinea faţă de obligaţia de îngrijire a persoanei
vârstnice (%)

Sursa: European Commission (2012): Eurobarometer 67.3 (May-Jun

2007). TNS OPINION & SOCIAL, Brussels [Producer]. GESIS Data
Archive, Cologne. ZA4561 Data file Version 2.1.0, doi:10.4232/
1.10985.

În unele din ţările analizate femeile tind să considere că lor

trebuie să le revină sarcina îngrijirii membrilor de familie. Peste
jumătate dintre femeile respondente din Polonia, Bulgaria,
România şi Croaţia apreciază că părinţii în vârstă trebuie să
locuiască împreună cu unul dintre copii. Prin comparaţie, doar
respondenţii de sex masculin din Bulgaria, România şi Polonia
împărtăşesc un punct de vedere identic. Puţin peste 10% dintre
respondenţii din Republica Cehă, Polonia, Slovacia, indiferent de
statutul ocupaţional, au oferit îngrijire permanentă şi de lungă
durată unuia dintre părinţi în perioada anterioară realizării
sondajului.
Doar aproximativ jumătate dintre respondenţii ţărilor
investigate şi care au avut la un moment dat în îngrijire un
părinte dependent, aveau un loc de muncă (salariat/lucrător pe
cont propriu/patron). Republica Cehă, Estonia şi Slovacia sunt

155
ţările în care peste 10% dintre respondenţii care obţineau un venit
din muncă la data realizării anchetei au avut în îngrijire un
părinte vârstnic, anterior participării la sondaj. Menţiunea este
importantă din perspectiva dificultăţilor întâmpinate în echili-
brarea responsabilităţilor familiale cu cele de la locul de muncă.
În cazul a 64,9% dintre respondenţii ocupaţi din Bulgaria,
respectiv în cazul a 55,9% dintre respondenţii cu acelaşi statut
din România, părintele cu nevoi de îngrijire pe termen lung a
locuit împreună cu descendentul. Îngrijirea într-un centru
rezidenţial a reprezentat o opţiune pentru 12,2% dintre respon-
denţii ocupaţi din Republica Cehă şi 11,6% dintre respondenţii
ocupaţi din Croaţia. (Grafic 7)

Grafic 7. Locul în care s-a realizat îngrijirea părintelui vârstnic

dependent

Sursa: European Commission (2012): Eurobarometer 67.3 (May-Jun

2007). TNS OPINION & SOCIAL, Brussels [Producer]. GESIS Data
Archive, Cologne. ZA4561 Data file Version 2.1.0, doi:10.4232/
1.10985

156
 Trebuie remarcat că indiferent de ţară şi de statutul
ocupaţional, majoritatea respondenţilor au declarat că nu au
renunţat la locul de muncă pentru a avea grijă de părinţii bolnavi.
Menţinerea locului de muncă poate reprezenta o modalitate de
relaxare, după stresul şi presiunea generate de îngrijire.
(Grafic 8)

Grafic 8. Opţiuni cu privire la păstrarea locului de muncă în

perspectiva necesităţii îngrijirii unui părinte vârstnic

Sursa: European Commission (2012): Eurobarometer 67.3 (May-Jun

2007). TNS OPINION & SOCIAL, Brussels [Producer]. GESIS Data
Archive, Cologne. ZA4561 Data file Version 2.1.0, doi:10.4232/
1.10985

Trecerea de la un program de lucru cu normă întreagă către

un program de lucru redus (part-time) pentru a putea avea grijă
de părintele bolnav a fost o opţiune în special pentru respondenţii
din România, Slovacia, Estonia şi Republica Cehă.
Peste 10% dintre respondenţii din Lituania şi Ungaria
declară că vor opta pentru un program de lucru redus, în timp ce
aproximativ 5% dintre respondenţii din Slovacia vor renunţa în
viitor la locul de muncă pentru a-şi putea îngriji părinţii. În ceea

157
ce priveşte opţiunile respondenţilor care aveau un loc de muncă
în momentul participării la sondaj, observăm că opţiunile diferă
uşor, corelat cu prevederile politicilor naţionale de sprijinire a
reconcilierii vieţii profesionale cu cea de familie.
Trecerea la un program de lucru redus este menţionată ca
opţiune de peste 20% dintre respondenţii ocupaţi din Ungaria şi
Lituania. Sub 5% dintre respondenţii ocupaţi din Croaţia şi
Slovenia sunt hotărâţi ca în viitor să îşi schimbe durata
programului de lucru pentru a avea grijă de părinţii bolnavi.
(Grafic 9)

Grafic 9. Opţiunile persoanelor ocupate cu privire la păstrarea

locului de muncă în perspectiva necesităţii îngrijirii unui părinte
vârstnic

Sursa: European Commission (2012): Eurobarometer 67.3 (May-Jun

2007). TNS OPINION & SOCIAL, Brussels [Producer]. GESIS Data
Archive, Cologne. ZA4561 Data file Version 2.1.0, doi:10.4232/
1.10985.

Informaţiile prezentate arată că există atât asemănări, cât şi

deosebiri între ţările din grupul CEE. O serie de schimbări de
politică în domeniul ocupării au venit în sprijinul persoanelor

158
ocupate care trebuie să aibă grijă de un membru al familiei ce
necesită îngrijire de lungă durată. În ţări precum România,
Bulgaria, dar şi Estonia, în încercarea de a reconcilia viaţa
profesională cu cea de familie, lucrătorii pot opta pentru scheme
flexibile de lucru, fie în baza reglementărilor legale naţionale, fie
ca rezultat al negocierii dintre angajat şi angajator. (Schulmann
& Leichsenrig, 2014)

Măsuri de politică publică destinate susţinerii îngrijirii

persoanelor vârstnice în cadrul familiei

Am arătat în secţiunile anterioare ca îngrijirea unei

persoane vârstnice este o sarcină generatoare de conflict pentru
îngrijitor, atât în relaţia cu persoana îngrijită, cu propria familie,
dar şi în relaţie cu poziţia ocupată pe piaţa muncii. În condiţiile
reducerii disponibilităţii serviciilor de îngrijire formală (Ghenţa,
2014b; 2015a; 2015b) ne propunem să vedem care sunt măsurile
de politică publică care pot veni în sprijinul lucrătorilor ce sunt
nevoiţi să îşi asume sarcina îngrijirii unui adult dependent.
Măsurile publice au în vedere recunoaşterea dreptului
lucrătorilor la concedii de îngrijire pentru adulţii dependenţi din
cadrul familiei cu limitarea puterii discreţionare a angajatorilor.
Per ansamblu, sunt recunoscute dreptul îngrijitorilor care au un
loc de muncă de a solicita concedii de îngrijire pe perioadă
limitată de timp. Din grupul ţărilor analizate, observăm că doar în
cazul Slovaciei şi Croaţiei concediul luat de îngrijitor este
neplătit, pentru celelalte ţări fiind recunoscut dreptul la plata
(chiar şi parţială) pentru timpul alocat îngrijirii. (Tabel 3)

159
Tabel 3. Măsuri destinate susţinerii îngrijirii persoanelor
vârstnice din familie
Ţara Concediu destinat îngrijirii unei persoane vârstnice
din familie
Bulgaria Legislaţia recunoaşte lucrătorilor dreptul la concediu
plătit (maxim 40 de zile lucrătoare/an), pentru
îngrijirea unui membru al familiei care este bolnav,
inclusiv o persoană vârstnică.
Croaţia Lucrătorii au dreptul la concediu de îngrijire, neplătit
(maxim 7 zile în cursul unui an).
Republica Lucrătorii au dreptul la concediu de îngrijire, plătit la
Cehă nivelul a 60% din salariul zilnic corespunzător pentru
6 zile calendaristice (maxim 9 zile în cursul unui an),
doar în cazul în care persona dependentă este
bolnavă.
Estonia Lucrătorii au dreptul la concediu de îngrijire, plătit la
nivelul a 80% din salariu (maxim 7 zile/an), dacă este
vorba despre un adult, membru al familiei, bolnav.
Letonia Lucrătorii au dreptul la concediu pentru îngrijirea
unui membru al familiei care este bolnav, cu o durată
şi valoare care rezultă din înţelegerea lucrătorului cu
angajatorul.
Polonia Lucrătorii au dreptul la concediu plătit la nivelul a
80% din salariul corespunzător (maxim 2 săptămâni
în cursul unui an) pentru îngrijirea unui vârstnic
bolnav, dacă nu există nici o altă persoană în familie
care poate oferi îngrijire.
România Lucrătorii au dreptul la concediu pentru îngrijirea
soţului, soţiei sau unei persoane vârstnice
dependente, nelimitat în timp. Valoare plătită este
egală cu salariul brut al unui asistent social debutant.
Slovacia Lucrătorii au dreptul la concediu neplătit, pentru
îngrijirea unui membru al familiei care are o
dizabilitate. Se acordă totuşi o prestaţie în valoare de
198 EURO/lună pe durata îngrijirii.

160
 Slovenia Lucrătorii au dreptul la concediu pentru îngrijirea
unui membru al familiei care este bolnav. Concediul
este plătit (100% valoarea salariului corespunzător
perioadei) şi se acordă pentru o perioadă de maxim 7
zile pe an.
Ungaria Lucrătorii au dreptul la concediu de îngrijire plătit, pe
durată nelimitată, dacă au în îngrijire, permanent, un
membru al familiei cu dizabilităţi, sau care are sub 18
ani şi suferă de o boală cu caracter permanent.
Valoarea concediului este de 100-130% din pensia
pentru limită de vârstă.
Sursa: Bettio, F., Verashchagina, A., 2010. Long-Term Care for the
elderly. Provisions and providers in 33 European countries, pp.
112-113.

În condiţiile în care îngrijirea informală rămâne principala

formă de îngrijire în opţiunile persoanelor vârstnice, dar şi a
adulţilor, factorii de decizie de la nivel naţional trebuie să
prevadă măsuri destinate a acoperi nevoile atât a persoanelor
dependente, cât şi a îngrijitorilor. Astfel de măsuri permit
indivizilor reconcilierea sarcinilor de îngrijire cu cele de la locul
de muncă.

Negocierea rolurilor de gen în ceea ce priveşte îngrijirea

persoanelor vârstnice dependente din cadrul familiei

Ultima parte a acestui capitol prezintă rezultatele unei

cercetări calitative derulate în rândul femeilor cu responsabilităţi
de îngrijire a unei persoane dependente (copii sau persoane
vârstnice), cu privire la împărţirea acestor sarcini în cadrul
cuplului. Pornind de la lipsa unor studii empirice şi teoretice la
nivel naţional cu privire la modalităţile concrete prin care

161
partenerii îşi repartizează între ei sarcinile de îngrijire a unui
vârstnic dependent în cadrul familiei, dar şi în lipsa unor
instrumente de încredere, am apreciat că un studiu explorativ
care să ne permită să identificăm atitudinile, motivaţiile şi
comportamentele referitoare la asumarea sarcinilor de îngrijire a
unei persoane vârstnice dependente în cadrul cuplului, este cea
mai adecvată metodă de cercetare. În derularea cercetării am luat
în considerare următoarele aspecte cunoscute şi discutate în
secţiunile anterioare ale acestui capitol:
• schimbările de ordin demografic, economic şi de
structură a familiei, influenţează decizia de asumare a
acestei responsabilităţi de către membrii familiei
vârstnicului dependent;
• îngrijirea unei persoane vârstnice este o experienţă
determinată de contextul familial şi de tradiţiile
culturale.

Metodologia cercetării

Grupul ţintă
Cercetarea a fost realizată în noiembrie 2015 în rândul
femeilor căsătorite din Bucureşti care aveau un loc de muncă
stabil (femei angajate care lucrau în baza unui contract de muncă
cu normă întreagă sau parţială, având o vechime minimă la
respectivul loc de muncă de cel puţin 1 an de zile) şi care aveau
în îngrijire cel puţin o persoană dependentă - copil sau persoană
vârstnică (cu dependenţă fizică sau psihică).
Profilul demografic al participantelor arată că cele mai
multe dintre ele aveau vârste sub 44 de ani (N=7) şi 8 din cele 16
de femei aveau în îngrijire o persoană vârstnică dependentă.
Referitor la poziţia pe piaţa muncii, 14 dintre femei lucrau în

162
baza unui contract de muncă cu normă întreagă (ocupare
full-time) şi majoritatea aveau funcţii de execuţie. Jumătate din
respondente au declarat că au studii liceale şi postliceale, cealaltă
jumătate avea un nivel educaţional corespunzător studiilor
universitare. Puţin peste o treime dintre participante (N=6)
obţineau venituri mai mari decât soţul.

Instrumentul utilizat pentru colectarea datelor

Cercetarea s-a realizat în doi paşi: în prima etapă au fost
colectate date orientative cu privire la rolurile de gen în îngrijirea
unei persoane vârstnice. În construirea metodologiei s-a pornit de
la un chestionar care a surprins atitudinile orientative cu privire
la factorii generatori de conflict între viaţa profesională şi viaţa
de familie din perspectiva rolurilor pe care şi le asumă bărbaţii şi
femeile. Chestionarul a colectat răspunsurile participantelor la o
serie de afirmaţii referitoare la:
• sfere de activitate separate în funcţie de gen;
• afirmarea maternităţii, a rolului de îngrijitor şi a
situaţiei de casnică pentru femei;
• familia şi cariera;
• egalitatea de gen la locul de muncă;
• negocierea ponderii carierei, familiei şi independenţei.
Cele cinci secţiuni corespund instrumentului Indexul de
orientare a rolului sexelor (ISRO) pentru măsurarea atitudinilor
de gen în rândul femeilor, instrument dezvoltat şi aplicat de
Dreyer, Woods şi James în 1981. În cadrul instrumentului iniţial
a fost modificată denumirea grupului de întrebări referitor la
afirmarea maternităţii şi a situaţiei de casnică pentru femei, prin
adăugarea referirii la rolul de îngrijitor asumat de femei. Pentru
fiecare dintre grupurile iniţiale de afirmaţii au fost introduse
altele noi cu privire la:

163
 • atitudinea femeii referitoare la alocarea sarcinilor legate
de îngrijirea unei persoane vârstnice dependente din
cadrul familiei, în cadrul cuplului;
• atitudinea faţă de muncă şi realizarea echilibrului între
viaţa profesională şi cea de familie pentru femeile care
au în grijire un vârstnic sau în perspectiva asumării unei
astfel de responsabilităţi.
Datele din chestionare au fost analizate utilizând tehnici
descriptive. În etapa a doua, cercetarea a fost completată de două
focus-grupuri, în care participantele au fost rugate să motiveze
alegerile făcute în prima parte a cercetării. Altfel spus,
informaţiile colectate utilizând focus-grup-ul ca metodă de
cercetare, ne-au permis să sesizăm şi comportamentele femeilor
referitoare la rolurile de gen în interiorul cuplului. Toate
informaţiile au fost culese utilizând un ghid de focus-grup care a
inclus aceleaşi secţiuni ca şi chestionarul iniţial. Participantele au
fost încurajate să explice motivele pentru care femeile şi nu
bărbaţii ar trebui să îşi asume sarcinile de îngrijire a unui
membru al familiei, vârstnic dependent, precum şi conflictele şi
provocările întâmpinate în realizarea unui echilibru între sarcinile
de îngrijire şi cele profesionale.

Analiza şi interpretarea datelor colectate

Orientarea rolului sexelor

În Tabelul 4 este prezentată orientarea rolului sexelor
pentru respondentele incluse în cercetare, potrivit grupurilor de
afirmaţii din instrumental ISRO modificat. Răspunsurile femeilor
nu au fost întotdeauna concludente, aşa cum vom arăta în
continuare.

164
 Tabel 4. Răspunsurile oferite pentru secţiunile instrumentului
ISRO modificat (N=16)
Acord Acord Nici Deza- Deza-
total parţial acord, cord cord
Declaraţii
nici parţial total
dezacord
Sfere de activitate separate în funcţie de gen
Nu aş putea respecta un
bărbat care ar decide să
stea acasă şi să aibă grijă
de părinţii/socrii lui 31,2% 6,2% 18,8% 6,3% 37,5%
bătrâni, în timp ce soţia
lui ar lucra.
Afirmarea maternităţii, a rolului de îngrijitor şi a situaţiei de casnică
pentru femei
Femeile sunt mai împli-
nite dacă stau acasă şi au
grijă de persoanele vârst-
6,3% 0% 12,5% 81,2% 0%
nice dependente din ca-
drul familiei.
Femeile ar trebui să fie
preocupate de îngrijirea 12,5% 0% 18,8% 0% 68,7%
persoanelor vârstnice de-
pendente din cadrul fa-
miliei, în loc de carierele
lor.
Familia şi cariera
Femeile care doresc o
carieră nu ar trebui să îşi
asume îngrijirea unei
6,3% 6,3% 0% 0% 87,4%
persoane vârstnice depen-
dente din cadrul familiei.
Egalitatea de gen la locul de muncă
Dintre cei doi soţi care
lucrează, femeia este cea 43,7% 6,3% 31,2% 0% 18,8%

165
care ar trebui să îşi reducă
programul de lucru în
vederea îngrijirii unui
vârstnic dependent din
cadrul familiei.
Negocierea ponderii, carierei, familiei şi independenţei
O femeie nu ar trebui să
lase nevoia de îngrijire a
unui vârstnic dependent
din cadrul familiei să stea 25% 12,5% 12,5% 0% 50%
în calea carierei, dacă o
doreşte.
Sunt de acord ca o femeie
să ofere sprijinul financiar
pentru familie în timp ce
soţul se ocupă de îngri- 31,2% 18,8% 18,8% 0% 31,2%
jirea unui vârstnic depen-
dent din cadrul familiei.

Arătam în secţiunile anterioare ale acestui capitol că o

serie de studii punctează faptul că ierarhia de putere în cadrul
gospodăriei nu se schimbă neapărat odată cu creşterea participării
femeii pe piaţa muncii, întrucât bărbaţii continuă să ia deciziile
legate de partea financiară a gospodăriei, iar femeile continuă să
îndeplinească cea mai mare parte a sarcinilor domestice şi de
îngrijire.

Sfere de activitate ce le revin femeilor şi bărbaţilor în

cadrul unui cuplu
Femeile participante au dezaprobat afirmaţia conform
căreia nu ar putea să ofere respect unui bărbat care decide să
renunţe la locul de muncă pentru a avea grijă de un membru al
familiei (în relaţie de rudenie directă sau nu), în timp ce soţia

166
continuă să muncească. Grupul celor care resping o astfel de
afirmaţie este format preponderent din respondente cu studii
superioare (N=4), în timp ce respondentele cu studii medii cu
opinie similară au fost în număr de 3. Vârsta a fost şi ea un factor
care a creat diferenţe în răspunsurile formulate, 3 dintre cele 7
femei cu vârste sub 44 de ani au respins afirmaţia, comparativ cu
o treime din femeile cu vârste peste 44 de ani. Peste jumătate
(N=6) din femeile care obţineau venituri din muncă mai mici
decât soţul au respins această afirmaţie. Trei dintre femeile
participante au preferat să exprime o opinie neutră referitor la
această afirmaţie. Este vorba preponderent despre femei care
obţineau venituri din muncă mai mici decât soţul (N=2) şi care
aveau un nivel de studii corespunzător studiilor superioare.
Discuţiile purtate în cadrul focus-grup-urilor au arătat
diferenţe între femeile cu studii superioare şi cele cu studii liceale
şi postliceale. Au existat şi cazuri în care opţiunile exprimate cu
privire la această afirmaţie au fost contrazise în cadrul discuţiilor
de grup: una dintre participantele cu studii superioare care
respinsese afirmaţia în prima etapă, a acceptat-o în cadrul
discuţiilor de grup. În cazul celor cu studii superioare, argu-
mentele pentru acceptarea afirmaţiei au în vedere nu raportarea la
o anumită ideologie tradiţională a rolurilor sexelor, potrivit căreia
femeile trebuie să îşi asume sarcinile de îngrijire în cadrul
familiei, ci privesc relaţia cu persoana vârstnică dependentă.
Altfel spus, nivelul de apropiere emoţională de persoana
vârstnică cu care se află în relaţie de rudenie directă sau nu,
influenţează nivelul de stimă al femeii faţă de partener, în
momentul în care acesta din urmă decide să renunţe la locul de
muncă pentru a-şi asuma sarcinile de îngrijire. În cazul celor cu
studii liceale şi postliceale, găsim exprimată o mai mare
acceptare a rolurilor tradiţionale de gen, în care femeia, deşi are

167
un loc de muncă şi o contribuţie financiară în cadrul familiei, este
cea care în mod normal trebuie să acopere o proporţie mai mare
din sarcinile casnice şi de îngrijire personală a unei persoane
vârstnice.
Indiferent de nivelul de pregătire, de faptul că aveau deja
în îngrijire o persoană vârstnică dependentă sau un copil,
acceptarea rolului de îngrijitor al unei persoane vârstnice
dependente este rezultatul unei negocieri între cei doi soţi.
Participantele au numit o serie de factori care condiţio-
nează acceptarea soţului în rolul de îngrijitor:
• nivelul veniturilor din muncă la care renunţă soţul în
momentul în care decide să îngrijească o rudă vârstnică
dependentă;
• posibilitatea de a opta pentru aranjamente flexibile ale
programului de lucru, cu menţinerea nivelului
veniturilor;
• caracterul temporar al pierderii de către soţ a poziţiei de
principal întreţinător al familiei;
• opţiunile cu privire la alte aranjamente de îngrijire, fie
informale (plata unui îngrijitor), fie formale (centre
rezidenţiale).
În discuţiile generate de această întrebare, femeile cu studii
superioare au punctat o separare a rolurilor ce pot fi asumate de
femei şi bărbaţi în îngrijirea unei persoane vârstnice: femeile pot
să efectueze sarcini legate de igiena personală a persoanei
vârstnice, în timp ce bărbaţii se pot implica mai mult în cele ce
ţin de supravegherea sau administrarea medicamentelor. Cu alte
cuvinte, bărbaţii pot efectua doar o parte din sarcinile ce ţin de
îngrijirea personală a unui vârstnic dependent.
„MO: Dar spuneaţi că soţii...
R1: Dar limitat ca şi activitate, nu baie...
igiena intimă, nu.

168
 MO: Deci mai mult ca un fel de supra-
veghetor.
R1: Supraveghetor, mâncare, medica-
mente... insulina, injecţii în picior, în burta
când e cazul... mers la doctor.. Ei sunt
altfel şi noi suntem altfel.” (Focus-grup 1,
participante cu studii superioare)
Toţi factorii identificaţi de către participante au în vedere
reducerea conflictului dintre responsabilităţile din cadrul cuplului
şi responsabilitatea morală/legală de îngrijire a părinţilor.

Afirmarea rolului de îngrijitor

Analiza privind afirmarea rolului de îngrijitor s-a bazat
pe introducerea a două afirmaţii noi: prima face referire la
sentimentul de împlinire pe care îl oferă îngrijirea unui membru
al familiei aflat în stare de dependenţă, iar cea de a doua
referitoare la renunţarea la locul de muncă în favoarea asumării
rolului de îngrijitor. Cu privire la ambele afirmaţii, cu o
majoritate covârşitoare, respondentele au respins aceste roluri.
Grupul celor care resping prima afirmaţie, cea referitoare la
nivelul de satisfacţie resimţit prin îngrijirea unei persoane
dependente este relativ echilibrat între femeile care obţin venituri
superioare celor obţinute de soţ (N=6) şi cele care obţin venituri
inferioare (N=7). Această repartiţie a veniturilor se menţine şi în
cazul nivelului de studii al respondentelor: 6 respondente cu
studii corespunzătoare nivelului liceal şi postliceal şi 7
respondente cu studii superioare, au respins afirmaţia.
În cazul femeilor cu studii medii sunt punctate dificul-
tăţile generate de îngrijirea unei persoane vârstnice dependente,
dificultăţi care ţin de epuizarea fizică şi emoţională, sentimente
de vinovăţie, dar şi nesiguranţă cu privire la calitatea îngrijirii

169
oferite. În situaţiile în care femeia preia sarcinile de îngrijire şi
soţul este principalul aducător de venit în cadrul familiei, acestea
experimentează sentimente conflictuale legate de calitatea
îngrijirii şi nivel scăzut de satisfacţie, situaţie descrisă atât de
femeile cu studii superioare, cât şi de cele cu studii medii.
„MO: Următoarea afirmaţie: „femeile sunt
mai împlinite dacă stau acasă şi au grijă
de persoanele vârstnice dependente din
cadrul familiei.” Care credeţi că sunt
motivele pentru care o femeie care stă
acasă nu se simte împlinită? Din aceleaşi
motive?
R1: Aproximativ. Dacă persoana e
bolnavă aşa, la un moment dat ajungi să
preiei bolile. Te enervează că face
permanent... Te încarcă. Şi simţi nevoia să
pleci. Vă spun din propria experienţă, la
un moment dat...”(Focus-grup 2, partici-
pante cu studii medii)
Îngrijirea unei persoane vârstnice are un impact redus
asupra satisfacţiei resimţite de persoana care oferă îngrijire.
Alegerea rolului de îngrijitor şi renunţarea la activitatea
remunerată nu oferă suficientă satisfacţie şi împlinire. Motivele
invocate de femeile cu studii superioare au fost diferite de cele
indicate în cazul femeilor cu studii medii. În primul caz este
vorba despre un nivel redus de aşteptări referitoare la evoluţia
persoanei vârstnice: personalitatea este formată, la fel şi
caracterul şi într-o astfel de situaţie, îngrijitorul trebuie să se
adapteze unui comportament care este perceput ca fiind unul
dificil. Femeile cu studii medii au exprimat un nivel superior de
empatie faţă de situaţia persoanei dependente şi o înţelegere

170
superioară a relaţiilor inter-generaţionale. Sentimentul de
împlinire personală este rezultatul unor relaţii emoţionale ce
trebuie cultivate pe tot parcursul vieţii, în cadrul familiei. În
cazul femeilor cu studii superioare, lipsa sentimentului de
împlinire poate fi rezultatul unui conflict interior între aşteptările
cu privire la propria persoană şi cu privire la poziţia pe care ele
consideră că trebuie să o ocupe în societate şi sarcinile de
îngrijire care sunt percepute ca un regres personal şi de status
social. Pe de altă parte, îngrijirea unei persoane vârstnice nu
oferă motivaţia aşteptată a progresului, aşa cum se întâmplă în
cazul creşterii şi îngrijirii unui copil.
Răspunsurile femeilor participante la afirmaţia conform
căreia femeile ar trebui să fie mai preocupate de îngrijirea
persoanelor vârstnice dependente din cadrul familiei, în loc de
carierele lor a fost una categorică. Majoritatea au respins această
afirmaţie: 11 din 16 respondente au fost împotrivă. Cele mai
multe femei din grupul celor care au respins afirmaţia (N=7)
aveau vârste peste 44 de ani şi venituri mai mici decât soţul.
Respingerea afirmaţiei a fost explicată de femeile cu studii
superioare, nu ca o contradicţie cu rolurile tradiţionale ce revin
femeii, ci mult mai detaşat, prin raportare la capacitatea
financiară de susţinerea a costurilor legate de creşterea şi
educaţia descendenţilor direcţi – a copiilor. Îngrijirea unei
persoane vârstnice este o activitate care duce spre moartea
persoanei îngrijite, ceea ce reprezintă, în opinia unora dintre
participante (cele care aveau deja în îngrijire un copil), un
argument suficient pentru a nu renunţa la carieră. În plus, o
poziţie consolidată pe piaţa muncii se exprimă şi într-un nivel al
veniturilor ce permite femeii să substituie lipsa ajutorului direct
acordat părintelui/rudei vârstnice dependente, prin plata unui
îngrijitor informal. Participantele cu studii superioare care aveau

171
în grijă o persoană vârstnică au exprimat o atitudine diferită, cu
referire directă la relaţia emoţională dintre copilul adult şi
părintele vârstnic. Femeile cu studii medii apreciază că
preocuparea pentru carieră sau îngrijirea unui adult dependent
este o chestiune care ţine de opţiunea fiecărei persoane. Şi cu
privire la această afirmaţie, femeile cu studii medii sunt cele care
reuşesc să sesizeze nuanţe în momentul în care sunt rugate să îşi
argumenteze răspunsurile. Nu numai veniturile din muncă sunt
un argument al nerenunţării la carieră pentru îngrijirea unei
persoane vârstnice dependente. Împlinirea şi satisfacţiile oferite
de activitatea desfăşurată la locul de muncă reprezintă în opinia
acestor femei un argument suficient de puternic pentru care nu ar
renunţa la activitatea remunerată. Aceste femei sunt în căutarea
unui echilibru între profesie şi datoria morală faţă de părinţi şi
socri dependenţi şi susţin că atingerea acestui echilibru ţine de
voinţa fiecărei femei de a se implica şi de a-şi asuma această
responsabilitate.
„R5: Trebuie să găsim metode prin care să ne
continuăm cariera, dar să nu îi lăsăm nici pe
ei....
R4: Că nu-i lăsăm, nu-i lăsăm. Dar...
R5: Asta nu înseamnă să-i lăsăm de izbelişte ca
să ne continuăm. Trebuie să găsim un punct în
care să facem şi una şi alta. Poate şi ei la
rândul lor ne-au ajutat, ne-au crescut şi trebuie
să...
R5: Uneori cariera nu se bazează doar pe bani.
Dumneavoastră vă referiţi doar la salariu.
MO: Cariera înseamnă şi împlinire
profesională...

172
 R5: Da, nu trebuie neapărat să... nu ştiu... aşa
am simţit-o eu.” (Focus-grup 2, participante cu
studii medii)

Atitudinea femeii faţă de carieră şi faţă de sarcinile de

îngrijire
O majoritate covârşitoare a respondentelor (N=14) resping
existenţa unui conflict între sarcinile de îngrijire şi dezvoltarea la
locul de muncă. Cele care sunt de acord cu afirmaţia sunt atât
respondente cu studii superioare (în totalitate au exprimat această
opinie), cât şi respondente cu studii medii (6 din cele 8 respon-
dente cu studii medii). Vârsta celor mai multe dintre femeile care
au respins afirmaţia este de 44 de ani, deci sunt femei aflate în
perioada de consolidare şi nu de construire a unei cariere. Nu au
existat diferenţe între motivele invocate după nivelul de studii,
toate femeile apreciind că echilibrul depinde de dorinţa fiecărei
femei în parte şi au propus îmbinarea profesiei cu sarcinile de
îngrijire.
Grupul de afirmaţii referitor la egalitatea de şanse la
locul de muncă a suscitat cele mai interesante opţiuni: mai puţin
de jumătate din respondente au fost de acord cu afirmaţia, iar un
număr de 5 femei au fost neutre. Din grupul celor care au
acceptat afirmaţia, 5 din cele 8 persoane aveau studii medii.
„R6: Am vorbit mai devreme: ca soţii,
soţiile au aceleaşi drepturi, aceleaşi
responsabilităţi. Ne completăm, ne sucim,
ne învârtim, totul să fie bine.” (Focus-grup
2, participante cu studii medii)
Pentru femeile cu studii superioare este o chestiune care
ţină de genetică şi conformaţie anatomică: femeile sunt
construite, crescute şi educate să găsească soluţii la problemele
cu care se confruntă de-a lungul vieţii. Gestiunea a mai multe

173
roluri simultan reprezintă normalitatea în viaţa multor femei.
Femeile cu studii medii în schimb, argumentează susţinând
egalitatea în drepturi a femeilor şi bărbaţilor. Suntem egali şi prin
urmare orice decizie este rezultatul unei negocieri în funcţie de
tipul de dependenţă al persoanei care are nevoie de îngrijire şi de
situaţia cea mai avantajoasă în care se găsesc partenerii, raportat
la locul de muncă. Păstrarea locului de muncă este o necesitate
pentru femeile cu studii superioare, datorită condiţiilor
economice (nivelul veniturilor gospodăriei), dar şi datorită
faptului că asigură independenţă şi previne izolarea femeii.
Ultimul grup de afirmaţii face referire la capacitatea
femeii de a-şi negocia echilibrul între viaţa profesională şi cea de
familie. Prima afirmaţie din acest grup are legătură cu libertatea
de decizie a femeilor în privinţa carierei şi a sarcinilor de
îngrijire.
Discuţiile purtate cu femeile cu studii superioare au pus în
evidenţă lipsa informaţiilor cu privire la opţiunile lucrătorilor
care doresc să echilibreze sarcinile profesionale cu cele de
îngrijire. Femeile cu studii medii au punctat că femeile care
trebuie să răspundă obligaţiei de îngrijire a unei persoane
vârstnice au la dispoziţie alternative în ceea ce priveşte serviciile
de îngrijire şi trebuie să ia în calcul şi comunitatea în care trăieşte
ea sau persoana aflată în dificultate. Femeile cu studii superioare
au indicat opţiunea programelor de lucru flexibile. Ca o
caracteristică comună atât femeilor cu studii medii, cât şi celor cu
studii superioare realizarea unui echilibru între sarcinile de
îngrijire şi profesie presupune adaptarea îngrijirii la condiţiile de
muncă ale femeii, cu alte cuvinte, profesia este o condiţie la care
trebuie adaptată îngrijirea. Acesta este motivul pentru care
femeile intervievate apreciază că abilitatea fiecărei persoane de a
combina şi de a utiliza diferite opţiuni legate de îngrijire sunt
foarte importante.

174
 Peste jumătate dintre participante, indiferent de nivelul de
pregătire, apreciază că soţii trebuie să îşi ofere sprijin reciproc,
pentru a suplini reducerea de venit generată de îngrijirea unui
vârstnic dependent.

Limite
Au existat o serie de limite ale acestui studiu: în primul
rând datele au fost colectate în urma discuţiilor purtate cu femei
din Bucureşti, ceea ce a limitat punctele de vedere exprimate.
Este posibil ca mai multe discuţii de grup, cu persoane din alte
zone ale ţării, cu caracteristici socio-demografice diferite, să
permită colectarea unor date mult mai diverse. Cu toate acestea,
având în vedere caracterul explorativ al cercetării, considerăm că
au fost obţinute informaţii care nu numai că sunt în acord cu
studiile anterioare derulate, dar deschid şi perspective pentru
cercetări viitoare.

Concluzii

Îngrijirea unei persoane vârstnice continuă să rămână o

responsabilitate asumată preponderent în cadrul familiei, în
primul rând ca urmare a opţiunilor limitate la care pot apela
îngrijitorii familiali. Din acest punct de vedere, îngrijirea
vârstnicilor în cadrul familiei implică responsabilităţi complexe,
nu numai dintre cele ce ţin de îngrijire, dar şi sarcini care ţin
exclusiv de managementul de caz din serviciile de îngrijire
formală. Resursele disponibile – program flexibil de muncă şi
concediul de îngrijire a unei persoane vârstnice sunt variante la
care pot apela membrii familiei care au un loc de muncă şi care
doresc să ajungă la un echilibru între sarcinile de îngrijire şi cele
profesionale.

175
 Cercetarea prezentată în cadrul acestui capitol pune în
evidenţă opiniile femeilor care au în îngrijire o persoană
vârstnică dependentă, membru al familiei, precum şi opiniile
femeilor care au deja un copil dependent în îngrijire, în
perspectiva confruntării cu obligaţia de a asigura îngrijirea unui
membru vârstnic al familiei, cu privire la alocarea sarcinilor
legate de îngrijire în cadrul cuplului, dar şi cu privire la
atitudinea faţă de muncă şi posibilităţile de realizare a unui
echilibru între viaţa profesională şi cea de familie.
Datele colectate sugerează o diversitate a opiniilor, femeile
respondente recunoscând în mod clar existenţa unui conflict între
sarcinile de îngrijire şi cele profesionale. Din acest punct de
vedere, rezultatele sunt în acord cu studii anterioare derulate de
Da Roit & Naldini (2010) şi Wolfgang & Saraceno (2009).
Majoritatea femeilor afirmă că ar apela la servicii de îngrijire
formale, chiar şi ca opţiune finală de îngrijire, dar dovedesc în
acelaşi timp o cunoaştere limitată a pieţei serviciilor formale de
îngrijire a persoanelor dependente şi a alternativelor care sprijină
îngrijitorii familiali. Studii realizate nu numai pentru România,
dar şi pentru Letonia, Bulgaria (Ghenţa, 2014a; Ghenţa et al.
2012; Pîrciog et al., 2013) pun în evidenţă reducerea numărului
de furnizori formali de îngrijire destinate persoanelor vârstnice,
indiferent că vorbim de îngrijire la domiciliu sau în sistem
rezidenţial.
Atât respondentele cu studii superioare, cât şi cele cu
studii medii au punctat impactul îngrijirii asupra vieţii personale
şi asupra carierei îngrijitorului.
Rezultatele cercetării sunt în acord cu punctele de vedere
exprimate în alte articole de specialitate cu privire la repartizarea
sarcinilor de îngrijire în cadrul cuplului. Îngrijirea unei persoane
vârstnice este o activitate deosebit de complexă care ridică

176
dificultăţi nu numai pentru profesioniştii implicaţi în serviciile
formale (Clisset et al., 2013; Triantafillou et al., 2010), dar şi
pentru membrii familiilor care se confruntă cu responsabilităţi
suplimentare legate de îngrijirea copiilor, dar şi de natură
profesională.

Bibliografie
Abendroth, A., den Dulk, L. (2011). Support for the work-life
balance in Europe: the impact of state, workplace and family
support on work-life balance satisfaction. Work Employment &
Society, 25(2), 234-56.

Adema, W., Whiteford, P. (2007). Babies And Bosses:

Reconciling Work And Family Life: A Synthesis Of Findings For
OECD Countries. Paris: OECD.

Aronson, J. (1990). Women's Perspectives on Informal Care of

the Elderly: Public Ideology and Personal Experience of Giving
and Receiving Care. Ageing and Society, 10, 61-84.

Bauer, J.M, Sousa-Poza, A. (2015). Impacts of Informal

Caregiving on Caregiver Employment, Health, and Family.
[online] Bonn: Germania. Disponibil la: <http://ftp.iza.org/
dp8851.pdf> [Accesat în 10 Februarie 2016].

Bell, D., Otterbach, S., Souza-Poza, A. (2011). Work Hours

Constraints and Health. [Online] Bonn: Germania. Disponibil la:
<http://ftp.iza.org/dp6126.pdf> [Accesat în 10 Februarie 2016].

Bettio, F., Corsi, M., D’Ippoliti, C., Lyberaki, A., Lodovici, M.,
Verashchagina, A. (2012). The impact of the economic crisis on
the situation of women and men and on gender equality policies.
[Online] Bruxelles: Belgia. Disponibil la: <http://ec.europa.eu/

177
justice/gender-equality/files/documents/130410_crisis_report_en.
pdf> [Accesat în 10 Februarie 2016].

Bettio, F., Verashchagina, A. (2010). Long-Term Care for the

elderly. Provisions and providers in 33 European countries.
[Online] Disponibil la: <http://ec.europa.eu/justice/gender-
equality/files/elderly_care_en.pdf> [Accesat în 10 Februarie
2016].

Bittman, M., Hill, T., Thomson, C. (2007). The Impact of Caring

on Informal Carers' Employment, Income and Earnings: A
Longitudinal Approach. [Online]. Australian Journal of Social
Issues, 42(2), 255-72. Disponibil la: <http://www.thefreelibrary.
com/The+impact+of+caring+on+informal+carers%27+employm
ent%2c+income+and...-a0166536330> [Accesat în 10 Ianuarie
2016].

Bookman, A., Kimbrel, D. (2011). Families and Elder Care in the

Twenty-First Century. The future of children, 21(2), 117-37.

Brodsky, J., Resnizky, S., Citron, D. (2011). Issues in Family

Care of the Elderly: Characteristics of Care, Burden on Family
Members, and Support Programs. [Online] Ierusalim: Israel.
Disponibil la: <http://www.ilc-alliance.org/images/uploads/
publication-pdfs/508-11-Issues-in-Family-Care-ES-ENG.pdf>
[Accesat în 10 Ianuarie 2016].

Clissett, P., Porock, D., Harwood, R.H., Gladman, J.R.F. (2013).

The challenges of achieving person-centred care in acute
hospitals: a qualitative study of people with dementia and their
families. International Journal of Nursing Studies, 50 (11),
1495-1503.

178
Comisia Europeană (2015a). Strategic engagement for gender
equality 2016-2019. [Online] Bruxelles: Belgia. Disponibil la:
<http://ec.europa.eu/justice/gender-equality/files/documents/160
111_strategic_engagement_en.pdf> [Accesat în 10 Ianuarie
2016].

Comisia Europeană (2015b). The 2015 Ageing Report: Economic

and budgetary projections for the 28 EU Member States
(2013-2060). Bruxelles: Belgia.

Comisia Europeană (2010). Europa 2020. O strategie europeană

pentru o creştere inteligentă, ecologică şi favorabilă incluziunii.
Bruxelles: Belgia.

Da Roit, B., Naldini, M. (2010). Should I stay or should I go?

Combining work and care for an older parent in Italy. South
European Society & Politics, 15(4), 531–51.

Dreyer, N.A., Woods, N.F., James, S.A. (1981). ISRO: A scale to

measure sex role orientation. Sex Roles,7, 173-182.

Dupuis, S. L., Epp, T., Smale, B. (2004). Caregivers of persons

with dementia. Roles, Experiences, supports and coping. A
literature review. [Online] Ontario: Canada. Disponibil la:
<https://uwaterloo.ca/murray-alzheimer-research-and-education-
program/sites/ca.murray-alzheimer-research-and-education-progr
am/files/uploads/files/InTheirOwnVoices-LiteratureReview.pdf>
[Accesat în 10 Ianuarie 2016].

Dwyer, J. W., Seccombe, K. (1991). Elder care as family labor.

The influence of gender and family position. Journal of family
issues, 12(2), 229-47.

179
European Commission (2012). Eurobarometer 67.3 (May-Jun
2007). TNS OPINION & SOCIAL, Brussels [Producer]. GESIS
Data Archive, Cologne. ZA4561 Data file Version 2.1.0,
doi:10.4232/1.10985.

Eurostat (2015). [Online] Disponibil la: <http://ec.europa.eu/

eurostat> [Accesat în 10 Ianuarie 2016].

Eurostat (2010). Income and living conditions. Ad-hoc modules.

[Online] Disponibil la: <http://ec.europa.eu/eurostat/web/
income-and-living-conditions/data/ad-hoc-modules> [Accesat în
10 Decembrie 2015].

Fagan, C., Norman, H. (2013). Man and gender equality: tackling

gender segregation in family roles and in social care jobs. În:
Bettio, F., Platenga, J., Smith, M. (ed.) 2013. Gender and the
European labour market. New York, Routledge, 199-223.

Fast, J. E., Keating, N. C. (2001). Informal Caregivers in

Canada: A Snapshot. [Online] Alberta: Canada. Disponibil la:
<http://www.familycaregiversbc.ca/wp-content/uploads/2015/04/
informal-caregivers-in-canada-a-snapshot-2001.pdf> [Accesat în
5 Ianuarie 2016].

Ganong, L. H., Coleman, M. (1999). Changing families,

changing responsabilities. Family obligations following divorce
and remarriage. London: Lawrance Erlbaum.

Gerstel, N., Sarkisian, N. (2004). Explaining the gender gap in

help to parents: The importance of employment. [online] Purdue:
Statele Unite ale Americii. Disponibil la: <http://docs.lib.
purdue.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1003&context=cffpub>
[Accesat în 5 Ianuarie 2016].

180
Ghenţa, M. (2015a). Performance management in social and
health care services for older persons. Effects on the Relationship
with Beneficiaries and Family Members, European Journal of
Mental Health, 10(2), 222-32.

Ghenţa, M., Matei, A., Mladen, L. (2015b). Performance

measurement in social care services for older people. Romanian
Joumal for Multidimensional Education, 7(2), 97-110.

Ghenţa, M. (2014a). Rolul sectorului non-profit în furnizarea

serviciilor sociale. În: Runcan, P., Runcan, R. (ed.) 2014.
Puterea de a fi altfel. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,
267-274.

Ghenţa, M. (2014b). Factori determinanţi ai serviciilor publice

sociale în context internaţional/Main factors driving social public
services in international context. Strategii Manageriale, anul VII,
nr. 1(23), 21-27.

Ghenţa, M., Matei, A., Sănduleasa, B. (2012). Asistenţa socială a

persoanelor vârstnice în România. Bucureşti: Editura Agir.

Gregory, A., Milner, S. (2009). Work-Life Balance: A Matter of

Choice?. Gender, Work and Organization, 16 (1), 1-13.

Hobson, B. (2011). The Agency gap in work-life balance:

applying Sen’s capabilities framework within European contexts,
Social Politics, 18 (2), 147-167.

Hoskins, I. (1996). Combining Work and Elder Care: A

Challenge for Now and the Future. Geneva: International Labour
Organization.

Horowitz, A. (1985). Family caregiving to the frail elderly.

Annual review of gerontology & geriatrics, 5, pp. 194-246.

181
Lane, L. Bäck-Wiklund, M. (2011). Perceived work-life conflict
among Swedish dual-earner families. În: Adis, E., de Villota, P.,
Degavre, F., Eriksen, J. (ed.) 2011. Gender and Well-being: The
Role of Institutions. Surrey, Ashgate Publishing Limited, 221-41.

Mahmood, A., Martin-Matthews, A. (2010). Dynamics of

carework: boundary management and relationship issues for
home support workers and elderly clients. În: Martin-Matthews,
A., Phillips, J.E. (ed.) 2007. Ageing and caring at the
intersection of work and home life. Blurring the boundaries. New
York, Taylor & Francis Group, 21-42.

Martire, L.M., Stephens, A.P., Atienza, A.A. (1997). The

Interplay of Work and Caregiving: Relationships Between Role
Satisfaction, Role Involvement, and Caregivers' Well-being.
Journal of Gerontology: SOCIAL SCIENCES, 52B(5),
S279-S289.

Matthews, S. H., Heidorn, J. (1998). Meeting Filial

Responsibilities in Brothers-Only Sibling Groups. Journal of
Gerontology: SOCIAL SCIENCES, 53B(5), S278-S286.

Merrill, M. D. (1997). Caring for Elderly Parents: Juggling

Work, Family, and Caregiving in Middle.and Working Class
Families. Westport: Auburn House.

Mills, M., Tsang, F., Präg, P., Ruggeri, K., Miani, C., Hoorens,
S. (2014) .Gender equality in the workforce: Reconciling work,
private and family life in Europe. [Online] Bruxelles: Belgia.
Disponibil la: <http://ec.europa.eu/justice/gender-equality/files/
documents/140502_gender_equality_workforce_ssr_en.pdf>
[Accesat în 15 Ianuarie 2016].

182
Naldini, M., Pavolini, E., Solera, C. (2014). Does caring for the
elderly affect mid-life women’s employment? Differences across
regimes. [Online] Turin: Italia. Disponibil la: <http://www.
carloalberto.org/assets/working-papers/no.368.pdf> [Accesat în 5
Ianuarie 2016].

Oddone, M.J., Aguirre, M.B. (2007). A pendular movement

between the intergenerational pact of exhaustion of support
networks in Argentina. În: Paoletti, I. (ed.) 2007. Family
caregiving of older disabled people. New York, Nova Science
Publishers, 35-62.

Paoletti, I. (2007). The intricacy of gender, moral, relational,

financial and housing issues. În: Paoletti, I. (ed.) 2007. Family
caregiving of older disabled people. New York, Nova Science
Publishers, 1-15.

Pavalko, E.K., Henderson, K.A., Colt, A. (2008). Workplace

policies and caregiving. În: Szinovacz, M.E., Davey, A. (ed.)
2008. Caregiving context: cultural, familial, and societal
implications. New York, Springer Publishing Company,
195-214.

Perek-Biallas, J. (2013). Some Socio-economic Consequences of

Population Ageing in Selected Central and Eastern European
Countries. În: Zsemann, Z. (ed.) 2013. Challenges of ageing
societies in the Visegrad countries. Budapesta, Hungarian
Charity Service of the Order of Malta, 33-43.

Pinquart, M., Sörensen, S. (2006). Gender Differences in

Caregiver Stressors, Social Resources, and Health: An Updated
Meta-Analysis. Journal of Gerontology: Psychological Sciences,
61(1), pp. P33-P45

183
Pîrciog, S., Ghenţa, M., Sănduleasa, B., Matei, A., Ciucă, V.,
Corcheş, L. (2013). Social Support and Long Term Care in
Bulgaria, Latvia and Romania, Background Paper Workpackage
8, MoPAct project (document nepublicat).

Plaisier, I., Broese van Groenou, M.I., Keuzenkamp, S. (2015).

Combining work and informal care: The importance of caring.
Human resource management journal, 25(2), 267-80.

Saraceno, C. (2010). Social inequalities in facing old-age

dependency: a bi-generational perspective. Journal of European
Social Policy, 20, 32-44.

Schulmann, K., Leichsenring C., with contributions by Casanova

G., Ciucă V., Corcheş L., Ghenţa M., Grigaliūnienė Z., Kucsera
C., Matei A., Määttänen N., Naegele G., Paat-Ahi G., Pîrciog S.,
Principi A., Rodrigues L., Rodrigues R., Sănduleasa B., Schulze
S., Reichert M., Szeman Z., Wall K. (2014). Social support and
long-term care in EU care regimes. Framework conditions and
initiatives of social innovation in an active ageing perspective.
[Online] Viena: Austria. Disponibil la: <http://www.euro.
centre.org/data/1434034251_88912.pdf> [Accesat în 15 Ianuarie
2016].

Szinovacz, M.E., Davey, A. (2008). Caregiving context:

implications for research and policy. În: Szinovacz, M.E., Davey,
A. (ed.) 2008. Caregiving context: cultural, familial, and societal
implications. New York, Springer Publishing Company, 269-78.

Szinovacz, M.E., Davey, A. (2007). Changes in Adult Child

Caregiver Networks. The Gerontologist, 47(3), 280–95.

Triantafillou, J., Naiditch, M., Repkova, K., Stiehr, K., Carretero,

S., Emilsson, T., Di Santo, P., Bednarik, R., Brichtova, L.,

184
Ceruzzi, F., Cordero, L., Mastroyiannakis, T., Ferrando, M.,
Mingot, K., Ritter, J., Vlantoni, D. (2010) Informal care in the
long-term care system. [Online] Viena: Austria. Disponibil la:
<http://www.euro.centre.org/data/1278594816_84909.pdf>
[Accesat în 15 Ianuarie 2016].

Tsang, F., Rendall, M., Rohr, C., Hoorens, S. (2014). Emerging

trends in earnings structures of couples in Europe. [Online]
Bruxelles: Belgia. Disponibil la: <http://ec.europa.eu/justice/
gender-equality/files/documents/140502_gender_equality_workf
orce_ssr5_en.pdf> [Accesat în 15 Ianuarie 2016].

van Bavel, J., Dykstra, P.A., Wijckmans, B., Liefbroer, A.C.

(2010). Demographic change and family obligations. [Online]
Viena: Austria. Disponibil la: <http://www.multilinks-
project.eu/wp-content/uploads/2014/01/Van_Bavel_Dykstra_Wij
ckmans_Liefbroer_-_Multilinks_Deliverable_4_21.pdf >
[Accesat în 15 Ianuarie 2016].

Ward-Griffin, C., Oudshoorn, A., Clark, K., Bol, N. (2007).

Mother-Adult Daughter Relationships Within Dementia Care. A
Critical Analysis. Journal of Family Nursing, 13(1), 13-32.

Wiener, J. (2003). The role of informal support in long-term care.

În: Key policy issues in long-term care. [Online] Geneva:
Elveţia. Disponibil la: <http://www.who.int/chp/knowledge/
publications/policy_issues_ltc.pdf> [Accesat în 15 Ianuarie
2016].

Wolf, D., Freedman, V., Soldo, B.J. (1997). The Division of

Family Labor: Care for Elderly Parents. The Journals of
Gerontology Series B, 52B (Special Issue), 102-9.

185
 Wolfgang, K., Saraceno, C. (2009). Balancing elderly care and
employment in Germany. [online] Berlin: Germania. Disponibil
la: <http://econstor.eu/bitstream/10419/57647/1/597774951.pdf>
[Accesat în 15 Ianuarie 2016].

186

View publication stats