Complicațiile unei injectări cu acid hialuronic

1Andreea Nicoleta Boca, 2Roxana Flavia Ilieș

1Disciplina de Farmacologie, Toxicologie și Farmacologie Clinică,

Universitatea de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca

2Universitatea de Medicină și Farmacie ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca

Introducere

Procedurile estetice non-chirurgicale au cunoscut o creștere semnificativă în

detrimentul celor chirurgicale în ultimii ani. Ele reprezintă o alternativă cu un profil

de siguranță superior și un timp de recuperare mai scurt, comparativ cu opțiunile

chirurgicale disponibile anterior. O categorie de substanțe frecvent folosită în

medicina estetică poartă denumirea de ”fillere”. Fillerele sunt substanțe volumizatoare

resorbabile (acid hialuronic, hidroxiapatită, acid poly-L-lactic), sau nonresorbabile

(polimetilmetacrilat). Dintre acestea, cel mai frecvent sunt utilizate cele injectabile pe

bază de acid hialuronic cross-linkat. În funcție de caracteristicile specifice ale

produsului, în special gradul de său de cross-linkare, acesta poate oferi diverse

rezultate, de la simpla hidratare a pielii, pană o reală volumizare a zonei.

Acidul hialuronic este un glicozaminoglican care intră în mod fiziologic în

componența pielii. Ca atare, aceste produse se integrează în țesutul în care sunt

injectate. Sunt ulterior metabolizate și eliminate în 4-18 luni; remanența fillerului este

influențată de caracteristicile sale, de zona în care este injectat, precum și de

particularitățile metabolice ale pacientului.

Incidența complicațiilor este redusă, cele mai frecvent raportate fiind reacțiile

inflamatorii, ischemice și infecțioase. Produsul poate fi modelat după injectare, iar la

nevoie acesta poate fi eliminat prin injectarea hialuronidazei. Aceasta acționează