Curente, stiluri și limbaje ale sec.

XX – Curs Master 1, Livia Teodorescu-Ciocănea

NOTE DE CURS
Anul universitar 2014-2015
Semestrul 1

09.10.14

Coexistența curentelor și stilurilor la începutul sec. XX

Curentele artistice sunt orientari estetice care exprima spiritul timpului la un moment dat in
istorie. Ele pot fi curente principale sau secundare. La inceputul sec XX curentele s-au
diversificat si au coexistat având totusi o idee comuna: desprinderea de traditie si adoptarea
progresului. Conceptul de progres aparut in tehnologie si stiinta a influentat creatia artistica.
Accentul s-a pus pe obiectivitatea limbajului si pe evolutia acestuia.
Apare ideea de infinitate a posibilitatilor în artă ca expresie a avangardei estetice!

Ideea de progres in arta porneste de la negarea unei realitati existente. Modernismul s-a
exprimat prin negarea si respingerea Romantismului de la sfârsitul sec. XX. Pe lângă
adoptarea unor noi atitudini estetice, tonalitatea a constituit platforma care trebuia inlocuita in
ideea obtinerii unor noi lumi sonore.

Curente in opozitie cu Romantismul: obiectivismul (Stravinski) – muzica este o arta pura care
se exprima prin ea insasi, nu se bazeaza pe afecte sau pe lucruri exterioare muzicii.
Expozitia Universala din Paris (1889) a introdus idei filosofice noi asupra timpului si o serie
de elemente exotice în muzică (pentatonii, hexatonii). Apar în muzică și pictură curente
precum Exotismul (Debussy), Primitivismul (Debussy, Stravinski) și Impresionismul
(Debussy, Ravel).
Impresionismulporneste de la ideea de prioritate a senzatiilor. In pictura, Impresionismul se
bazeaza pe sugestie – culori estompate (tente), lipsa contururilor, difuzul (ceata).
Impresionismul e legat si de Simbolismul din poezie, care pune accentul pe sonoritatea
cuvintelor mai mult decit pe intelesul acestora. Poeti simbolisti – S. Mallarme, P. Verlaine, A.
Rimbaud, Ch. Baudelaire au in vedere “muzica poeziei”: “De la musique avant toute chose!”
– Paul Verlaine (Art poetique).

1
Curente, stiluri și limbaje ale sec. XX – Curs Master 1, Livia Teodorescu-Ciocănea

Compozitorii au inteles ca armonia, acordurile pot fi vidate de functionaliate si gândite doar

prin culoarea lor. Acordurile devin independente, exprima culoarea armonica si nu
functionaliatea față de un centru tonal. Se incearca destabilizarea sistemului tonal. In ideea de
slabire a coeziunii tonale, unul dintre mijloace a fost folosirea acordurilor complexe obținute
prin adăugarea de terțe: acorduri de nona, undecima sau tertiadecima.

Exemple comentate:
Debussy – “Preludii”:
Elemente inovatoare de limbaj:
Relatii tono-modale, melodia acordica, figuratii armonice pe suprafete largi, pentatonii,
hexatonii.
„Danseuses de Delphes”- melodie acordică
„Voiles” – hexatonie. E o piesa eliptica de semitonuri.
„Le vent dans la plaine” – figuratii
„Les sons et les parfumes tournent dans l’air du soir”
„Les collines d’Anacapri”
„Des pas sur la neige” – structura ostinata + variatiuni
„Ce qu’a vu le vent d’ouest” – figuratii largi.

16.10.2014
Conceptul de Post-tonalitate

La inceputul sec XX s-au experimentat mai multe modalitati de largire, iesire sau inlocuire a
tonalitatii.
Modalități de lărgire a tonalității:
 Tonalitate cu inflexiuni modale (limbaj tono-modal)
 Folosirea acordurilor complexe de nona, undecima sau tertiadecima
 Suprapuneri de acorduri și tonalități: bitonalitate sau politonalitate
 Acorduri mixte obținute prin suprapunere
 Acorduri de cvarte, cvinte, secunde
 Cromatismul

Modalitati de inlocuire a tonalitatii:

 Moduri diatonice
 Moduri octatonice (1,2,1,2,....sau 2,1,2,1)

2
Curente, stiluri și limbaje ale sec. XX – Curs Master 1, Livia Teodorescu-Ciocănea

 Moduri populare
 Sistemul axelor (Bartok)
 Moduri artificiale (Messiaen)

Modalitati de iesire din tonalitate:

 Atonalitate
 Nontonalitate
 Total cromatic
 Dodecafonism

Un procedeu de lărgire și îmbogățire a relațiilor tonale a fost, începând încă din clasicism
(Beethoven) utilizarea mediantelor inferioare sau superioare atât in relatiile dintre teme cât si
intre partile unei lucrari multipartite (Sonata, Simfonie). Mediantele pot fi diatonice sau
cromatice, dând nastere unor planuri tonale diatonice sau cromatice.
O noua relatie cromatica apare odata cu introducerea cvartei marite, respectiv a cvintei
miscorate in relatia dintre tonalitati (Bartok) în cadrul unei lucrări.

Exemplu comentat:
Opera „Pelleas et Melisande” (Debussy) Opera in 5 acte. Compozitorul o considera drama
lirica. Premiera – 1902. La inceputul sec XX apare un curent antiwagnerian si antiromantic
cu efecte asupra genului de opera. Debussy doreste sa elimine dramatismul, grandilocventa,
subiectele istorice, tragedia. El propune o lume mitica, fantastica, atemporală.

23.10.2014
Transformarea limbajului in sec XX (continuare)
Centricitate/Noncentricitate

Compozitorii au incercat sa gaseasca alte solutii de centrare a discursului sonor, ignorând

functionalitatea tonala. Modalismul a fost o solutie intermediara in a slabi gravitatia centrului
tonal. Modurile exotice (pentatonii, hexatonii), modurile populare precum si modurile
artificiale au imbogatit planul armonic al lucrarilor muzicale. Modurile cu 6 sunete rezultă din
desfășurarea unor trisonuri suprapuse.Exemple: Gama de tonuri (hexatonia) rezulta din
desfasurarea a doua trisonuri marite suprapuse (do-mi-sol# și re-fa#-la#); desfășurarea a două

3
Curente, stiluri și limbaje ale sec. XX – Curs Master 1, Livia Teodorescu-Ciocănea

trisonuri majore suprapuse (do-mi-sol și reb-fa-lab) rezultă modul de 6 sunete: do, re bemol,
mi, fa, sol, la bemol.
Acordul Petrushka (Stravinski) – este obținut prin suprapunerea unui acord Fa# major cu un
acord Do major. Acordul Electra (Strauss) – suprapunerea acordurilor de Mi major cu
Do#major. Acodul Tristan (Wagner) – suprapunerea unai cvarte marite cu o cvarta perfecta.
Cromatismul wagnerian se bazează pe rezolvarea unui acord instabil in alt acord instabil.
Bartok (teoria axelor) – teoretizeaza relatia de triton intre fundamentale, obinând 2 axe pe
cercul cvintelor. Bartok utilizeaza un centru (lucrarea incepe si se termina cu acelasi sunet),
dar relațiile tonale sunt ignorate.
Conceptul de tonalitatea referentiala apare în legătură cu operele lui R. Strauss și simfoniile
lui G. Mahler.
In lucrari de mari dimensiuni R. Strauss atribuie unor tonalitati virtuți referentiale, legându-le
de un personaj sau de o situatie. Asemenea unui leitmotiv care caracterizeaza un moment al
unei opere, tonalitatile sunt folosite ca sa descrie și să caracterizeze un personaj sau un
moment dramatic.
Mahler destabilizeaza centrul tonal al unei simfonii prin caracterul ei deschis la nivelul
partilor (ultima parte este intr-o tonalitate indepartata).

Exemple comentate:
 R. Strauss scrie “Asa grait-a Zarathustra”(dupa Nietzsche) – un preludiu si 8 sectiuni
pentru 100 muzicieni instrumentisti si orga. Este descries un rasarit ca o noua cale
spre umanitate. Strauss introduce naratiunea muzicala, tonalitatile capata puterea de
idei si nu sunt matrici gravitationale.
Debussy - tonalitati-culori / Strauss – tonalitati-idei.
In opera “Salome”(1905) Strauss abordează o estetică expresionistă. Folosește
leitmotive, tonalitati-idei, cromatizare intense, instabilitate tonală.
 R. Strauss – liedul “Morgen” – cromatizare, acorduri marite. Fraza de debut a
solistului are caracter de încheiere (consecvent și nu antecedent), ca o forma de
concluzie.
 Debussy – Preludiul “Catedrala scufundata” – e bazat pe o legenda, un mit Breton. Pe
coastele insulei Ys, o catedrala scufundată se ridica din apa dimineata, când apa e
transparenta, și pot fi auzite cîntări de preoți, clopote si orga.

4
Curente, stiluri și limbaje ale sec. XX – Curs Master 1, Livia Teodorescu-Ciocănea

30.10.2014

Infinitatea posibilului in arta

Progresul tehnic, precum si noile descoperiri din fizica si din stiintele naturii au creat pentru
artisti un nou orizont in care toate hotarele puteau fi depasite.

Hotare pe care compozitorii le-au pus in discutie:

 Hotarul dintre consonanta si disonanta
 Hotarul dintre sunet si zgomot
 Hotarul dintre coerenta si incoerenta
 Hotarul dintre constructie si deconstructie
 Hotarul dintre rigoare (structuralism) si libertate (free music, aleatorism)
 Hotarele dintre stiluri, limbaje, curente.

Atitudini estetice generale:

 atitudinea conservatoare – “fuga inapoi” (St. Niculescu)
 atitudine de sinteza
 avangarda – “fuga inainte”

Un concept care a marcat inceputul sec. XX a fost originalitatea. Compozitorii cu atitudine

conservatoare nu sunt de parere ca originalitatea este absolut necesara. În schimb, atitudinea
avangardistă pune accentul pe originalitate.

Editarea și tehnica de montaj din cinematografie au condus la ideea de structure muzicale

mozaicate, îmbinate fără pregătiri sau tranziții.
Pâna la Stravinski si Debussy, coerenta unei muzici era asigurata de gradul de dezvoltare si
elaborare a materialului tematic. Modalitatile de dezvoltare erau preponderent beethoveniene
– procese secventiale, dezvoltare prin eliminare, procese de fragmentare. Incepând cu
Debussy și Stravinski s-a introdus tipul de expunere permanenta printr-o tehnică de colaj
asemanatoare editarii cinematografice – tehnica expozitionala si variationala. Stravinski
foloseste si tehnica permutarii motivice (a b c b d a d c...).

5
Curente, stiluri și limbaje ale sec. XX – Curs Master 1, Livia Teodorescu-Ciocănea

Formele muzicale au fost transformate prin: Adaptare, Adoptare, Transformare.

Astfel formele clasice (sonata, fuga etc.) au fost adaptate noului limbaj post-tonal.
Anumite genuri sau forme clasice/preclasice au fost adoptate de catre unii compozitori ai sec.
XX, adaugindu-le o tenta moderna.
Transformarea se aplica asupra dimensiunilor formelor – extindere sau compresie.
Disolutia limbajului sau ultraorganizarea limbajului sunt atitudini care au marcat intreg
secolul XX. Serialismul dodecafonic este exemplul ultraorganizarii limbajului si punerea
accentului pe actul precompozitional. Disolutia limbajului este atitudinea prin carea actul
creator este considerat ca venind din subconstient. Accentul este pus pe inspiratia de moment
si pe libertatea imaginatiei creatoare.

La inceputul sec. XX s-a nascut fenomenul de coexistență a curentelor si limbajelor

divergente. Astfel, au fost prezentate capodopere total diferite ca limbaj in acelasi an si in
acleleasi centre culturale. Exemple:
1900 – opera “Tosca”(Puccini) – verism
1902 – Opera “Pelleas et Melisande” (Debussy) – impresionism
1903 – “La mer”, “Estampes” - impresionism
1904 – Opera “Madama Buttefly” (Puccini) – verism + postromantism
1904 – Opera “Jenuffa” (Janacek) – neofolclorism
1905 – Opera “Salome” (R. Strauss) – expresionism

06.11.2014
Coexistenta stilurilor in creatia lui Ravel

Principalele caracteristici ale muzicii lui Ravel: impresionism, referinte culturale (spaniole,
jazz, folclor tiganesc), neoclasicism.

Maurice Ravel isi dezvolta limbajul muzical prin doua atitudini:

1.Adoptarea impresionismului (legat de simbolismul francez)
2.Negarea impresionismului prin adoptarea puritatii neoclasice

6
Curente, stiluri și limbaje ale sec. XX – Curs Master 1, Livia Teodorescu-Ciocănea

Ravel a fost un mare pianist, iar muzica sa pentru pian cuprinde lucrari atit neoclasice cât si
lucrari de mare virtuozitate de factură impresionista.
Elemente impresioniste:
 initierea unor pinze sonore, suprafete non-tematice figurationale (Jeux d‘eau pentru
pian).
 Armonii suspendate, nerezolvate
 Complexe acordice prin suprapunere de cvarte (perfecte, marite, micsorate) sau
cvinte.
 Exotism – referinte la culturile Orientului Indepartat (suita “Ma mere l’Oye”) –
foloseste pentatonii si hexatonii.
 Referinte culturale: spaniole:“Alborada del gracioso”, opera “Ora spaniolă”,
“Bolero”. Jazz: Sonata pentru vioara nr.2, Concertul pentru pian în G. Muzica
tiganeasca: Rapsodie “Tzigane” pentru vioară și pian.

Neoclasicismul apare cavo reactie impotriva romantismului si impresionismului, care

exacerbau afectul, sentimentele, emoțiile. Obiectivitatea in muzica, introdusa de Stravinski,
capata o nouă forma de exprimare prin reevaluarea Barocului si Clasicismului.
Îm Suita “Le tombeau de Couperin”, Ravel a cautat reevaluarea formelor clasice si a
armoniilor pure. Suita “Le tombeau de Couperin” cuprinde: Fuga, Forlana (dans Italian),
Rigaudon, Menuet, Toccata.
In suita “Ma mere l’Oye” (1908) Ravel evoca o lume de basm prin simplitate ritmică și
modala, cu trimiteri culturale (muzică chinezească). 1) “Pavane de la Belle au boit dormant”,
2) “Petit Poucet”, 3) “Laideronette, imperatrice des Pagodes”, 4) “Les entretiens de la Belle et
la Bete”, 5) “Le jardin feerique”

7
Curente, stiluri și limbaje ale sec. XX – Curs Master 1, Livia Teodorescu-Ciocănea

13.11.2014
Muzica pentru pian in creatia lui Ravel

Exemple comentate:
Muzica pentru pian deschide orientarea impresionista apropiată de Debussy, dar cuprinde si
lucrari neoclasice. Lucrari impresioniste:
 “Jeux d’eau” – introduce pânza figuratiei armonice, (revendicata de Debussy,
 “Gaspard de la nuit” – suita care cuprinde “Ondine”, “Gibet”, “Scarbo
 “Miroirs”suită în 5 părți: “Noctuelles”, “Oiseaux tristes”, “Alborada del gracioso”,
“La Vallee des cloches”
 “La valse” – ideea splendorii valsului vienez dar și o metaforă a războiului ca o
scăpare a controlului (lucrare comandată de S. Diaghilev)

20.11.2014

Reinterpretarea folclorului in perioada antebelica. Primitivism/Modernism

Marele coregraf S. Diaghilev, initiatorul stagiunilor “Les Ballets Russes”de la Opera din
Paris de la începutul sec. XX a cerut compozitorilor sa exploreze legatura dintre muzica
primitiva, tribala, arhaica rusa si modernism. A comandat mai multor compozitorilor ruși
Stravinski și Prokofiev balete pe teme rusesti.
Stravinski, la inceputul creatiei sale a fost influentat de Rimski-Korsakov, Glinka, Musorgski.
Acestia promovau folclorul rusesc în cadrul mișcării “Scoala nationala rusa”, cultivând
melodica modală rusească.
Stravinski scrie 3 balete care se înscriu în perioada sa de creație numită perioada rusă:
 “Pasarea de foc” – poveste feerica rusa cu muzica inspirata din teme folclorice
modale,
 “Petrushka” – poveste ruseasca citadina, de carnaval – foloseste muzica ruseasca
tansformata prin mijloace armonice indraznete – bitonii, mixturi acordice (Acordul
Petrushka: Do# major cu Fa#major),

8
Curente, stiluri și limbaje ale sec. XX – Curs Master 1, Livia Teodorescu-Ciocănea

 “Le Sacre du Printemps” (“The Rite of Spring”) – isi propune abordarea unei muzici
cu caracter pagân, tribal. Baletul apare ca o succesiune de scene ritualice tribale.
Libretul se desfasoara in 2 parti: I. L’adoration de la Terre; II. Le sacrifice.
L’adoration de la Terre cuprinde:
Les augurus printenieres
Danse des adolescents
Jeu du Rapt
Jeux des cites rivales
Cortege du Sage
Adoration de la Terre; Danse de la Terre
Le sacrifice cuprinde:
Introducere
Des adolescents
Glorification de l’Elue
Avocation des Ancetres
Action rituelle des Ancetres
Danse sacrale

Contributii majore în lucrarea Le sacre du printemps:

Parametrul armonic: armonii nepregatite, suprapuneri de multiple planuri armonice,
cromatism intens sau armonii modale (suprapuneri de cvarte/cvinte), acord specific: Augurus
chord.
Parametrul ritmic: poliritmii, agregate ritmice complexe, asimetrii, repetitivitate.
Parametrul melodic: factură modala (pentatonii, moduri octatonice, cromatisme)
Paramentrul timbral: folosirea instrumentelor in registre extreme.

Aaron Copland afirma ca “Le Sacre du Printemps este cea mai mare realizare orchestrală a
sec XX.”

Libretul urmprește două idei principale: redesteptarea pamintului primăvara și desteptarea

simturilor adolescentilor.
Stravinski, prin aceasta lucrare, muta accentul dinspre individ spre comunitate/colectivitate.
Tehnica de desfasurare muzicala este de colaj, alaturari abrupte, fara tranzitii (asemeni
tehnicii editarii cinematografice). Inceputul lucrarii se bazeaza pe o tema din folclorul
lituanian, restul reprezinta un folclor imaginar.

9
Curente, stiluri și limbaje ale sec. XX – Curs Master 1, Livia Teodorescu-Ciocănea

Exemplu comentat:
“Les Noces” (Nunta) – cantata coregrafica pentru cor, solisti, 4 piane si percutie. Suita
coregrafica ilustrind traditiile rusesti legate de nunta – pregatirea miresei, plânsul parintilor,
plecarea de acasa.

27.11.2014

Neoclasicism – restituire si reformulare

In a doua decada a sec XX, precum si in perioada interbelica, la Paris apare tendinta de
delimitare a muzicii franceze de romantismul si postromantismul german.
Supradimensionarea formelor și a emotionalului sunt atribute ale compozitorilor germani –
Wagner, R. Strauss.
Nadia Boulanger – compozitoare si profesoara de compozitie la Paris, invita compozitorii spre
o estetica opusa celei germane, care sa caracterizeze muzica franceza si spiritual francez –
claritate, simplitate, emotivitate rezervata, forme clasice, lipsa emfazei sau a
suprarafinamentului impresionist. Anumiți compozitori rusi emigrati in Franta, precum
Stravinski si Prokofiev, adoptă acest spirit al simplitatii si claritatii cu referire la muzica
Barocă și clasică. Acest curent se va numi neoclasicism.
Neoclasicismul face trimiteri directe nu atât la clasicismul vienez, cât la muzica preclasica,
baroca. Sunt preluate urmatoarele trasaturi: scriitura motorica, contrapunctul la 2-4 voci,
omofonie combinata cu polifonie, simplitate ritmica.
Stravinski impune in baletul “Pulcinella” (dupa Pergolesi) noile coordonate ale
neoclasicismului. Foloseste cadente Dominantă -Tonică, uneori repetate până la pierderea
semnificatiei acestora. Reinterpreteaza cadentele armonice prin distorsiune. Utilizeaza
suprapuneri bitonale, transparente.
Prokofiev, in schimb, accentueaza în special procesul de distorsiune armonica a cadentelor si
foloseste scriitura motorica baroca. In ”Simfonia Clasica”, in Concertul nr. 2 pentru vioara si
in cele 3 Concerte pentru pian, compozitorul ilustreaza in mod magistral aceste tehnici.
Neoclasicismul la Paris se dezvolta si ca manifest al “Grupului celor 6” – G. Auric, L. Durey,
A. Honegger, D. Milhaud, G. Tailleferre, F. Poulenc, la care se alatura si E. Satie. In estetica

10
Curente, stiluri și limbaje ale sec. XX – Curs Master 1, Livia Teodorescu-Ciocănea

neoclasică apare o tendinta de afirmare a muzicii citadine cotidiene – ex. “Parade” de E. Satie,
care duce simplitatea si neimplicarea emotionala la extrem.
Este preferata atitudinea obiectiva, rezervata. Compozitorii francezi neoclasici utilizeaza
formele clasice – Suita, Sonata. Tendinta de recuperare creativa a formelor baroce, in special
a fugii, apare la Hindemith – compozitor german care realizeaza o replica a “Clavecinului
bine temperat” de Bach prin lucrarea sa “Ludus tonalis”. Această lucrare se compune din:
Preludium (Introducere+Toccata+Arioso+Ostinato) și 12 Fugi precedate de Interludium-uri.
Lucrarea se încheie cu un Postludium (citirea recurentă, inversată și răsturnată a Preludium-
ului). Ciclul de fugi se bazeaza pe o serie de 12 sunete, fiecare sunet fiind bază tonală pentru
cele 12 fugi. Cu alte cuvinte, gândirea serială se aplică macrostructurii. Ordinea fugilor este
data de ordinea sunetelor în serie.
Seria: Do Sol Fa La Mi Mib Lab Re Si Reb Sib Fa#.
(adică fugă pe Do, fugă pe Sol, fugă pe Fa, etc.)
Raportate la “do”, intervalele sunt ordonate in ordinea cresterii disonantei (Do-Do, Sol-Do,
Fa-Do, La-Do, etc.)

Neoclasicismul românesc este reprezentat de George Enescu, Filip Lazar, Marcel Mihalovici.

04.12.2014
Identitatea nationala prin folclor. Scolile nationale (al II-lea val)

Finlanda – Jan Sibelius. Odata cu miscarile nationale si independenta Finlandei fata de Rusia
obtinuta in 1917, a aparut necesitatea configurarii unei identitati culturale printr-o figura
emblematica. În muzică, această personalitate a fost Jan Sibelius.
Sibelius a studiat la Viena si la Berlin, fiind influentat in prima parte a creatiei sale de Wagner
si Liszt. Muzica sa, considerată postromantica, respinge modernismul (dodecafonimul) si
include trasaturi tipice folclorului finlandez. Multe dintre lucrările sale se inspiră din colecția
de poezii și basme populare finlandeze numită Kalevala.
Creatii: The Swan of Tuonela, Finlandia, 7 Simfonii. Sibelius anticipa aspecte ale viitorului
spectralism si minimalism. Spectralism – utilizarea seriei armonicelor ca baza a compozitiei.
Minimalism – utilizarea unor motive scurte repetitive.

11
Curente, stiluri și limbaje ale sec. XX – Curs Master 1, Livia Teodorescu-Ciocănea

Leos Janacek – Cehia. A fost interesat de folclorul din Moravia si de cel slav. Capodoperele
sale sunt: operele “Jenuffa”, “Katia Kabanova” si “Vulpita cea sireata”. Operele lui Janacek
se cânta in limba ceha. Compozitorul a studiat inflexiunile melodice ale limbii cehe si a extras
anumite “motive” melodice tipice acesteia, Le-a numit “Speeching melodies”.

Enescu realizeaza o sinteza culturala unica, ce defineste atât cultura romaneasca cât si cea a
spatiului est-european (balcanic). A studiat la Viena si Paris, si-a insusit stilurile romantic si
postromantic de tip francez si german. Face o sinteza intre culturile franceza si germana.
Ulterior, Enescu integreaza în muzica sa folclorul romanesc in aspectele sale cele mai subtile
Foloseste spiritual improvizatoric al doinelor (ritmul parlando rubato), dar integrat in metrica
și ritmica divizionară occidentală.
Exista 3 tipuri de abordari ale folclorului in creatia lui Enescu:
 Citatul folcloric - armonizat, orchestrat in stilul clasic occidental (Rapsodiile)
 “In caracter popular romanesc” – redarea stilului folcloric prin melodii
originale (Sonata a 3-a pentru pian și vioară în caracter popular românesc)
 Sublimarea esentei folclorului (Oedip).

11.12.2014
Bela Bartok

Bela Bartok – pianist si compozitor de origine maghiara, deschide o latura importanta in

studiul muzicii – etnomuzicologia.
Impreuna cu Zoltan Kodaly, in 1906 reuseste sa adune 10.000 de cintece populare prin
transcriere directa de la sursa sau cu ajutorul fonografului. Astfel, folclorul devine o sursa
extrem de bogata pentru muzica culta.
Muzica lui Bartok este o combinatie de modernism, folclor si neoclassicism. El ridica la nivel
occidental cultura estica. Bartok considera folclorul un fenomen natural, care nu trebuie
deformat de concepte estetice artificiale. El spune ca inflorirea folclorului este un fenomen
asemanator evolutiei regnului vegetal. Contributia compozitorului trebuie sa tina seama de
puritatea sursei.

12
Curente, stiluri și limbaje ale sec. XX – Curs Master 1, Livia Teodorescu-Ciocănea

Bartok extrage din natura o lege fundamentală – legea simetriei.

Exista 2 tipuri de simetrie: simetria absoluta (artificiala) si simetria “de aur” (“proportia de
aur”). Sirul lui Fibonacci! 1 2 3 5 8 13 21 44 65…reprezintă expresia creșterii organice
care are la bază proporția de aur.

Bartok foloseste proportia de aur in constructia formei, generând punctul culminant la

sectiunea de aur. “Muzica pentru coarde, percuție și celestă” (Partea I) - ilustreaza ambele
tipuri de simetrie: simetria (proporția) de aur între secțiuni și simetria absolută prin inversarea
temei față de o axă.
Bartok este autorul teoriei axelor. Prin ordinea ascendenta si descendenta a cvintelor fata de
un sunet de baza se obtin axe care contin un pol si un antipol la interval de 4tă mărită. Bartok
inlocuieste relatia de tonica / dominantă cu relatia pol / antipol. Astfel, intr-o sonata, tema 1 se
construieste pe sunetul de bază iar tema 2 pe sunetul de la antipol. Exemplu: Do – tema 1; F#
- tema 2.
In “Muzica pentru coarde, percutie si celesta” (P I) Bartok construieste o fuga atipica pornind
de la o tema urmată de imitatia ei pe diferite sunete. Astfel, tema incepe cu sunetul “la”, iar
punctul culminant al lucrarii se afla pe “re#/mib”, respective relația pol / antipol.
Intrarile cu număr par incep cu sunete situate pe ordinea cvintelor ascendente, cele impare –
incep cu sunete situate pe ordinea cvintelor descendente.
Punctul culminant – este un unison pe “mib” tutti, care creeaza un contrast cu polifonia
complexa generata de intrarile imitative. Punctul culminant se gaseste la sectiunea de aur a
lucrarii. Din acest moment apare tema inversata cu intrarile succesive pe acelasi principiu al
cvintelor. Ideea de simetrie se aplica si asupra Temei prin inversarea intervalelor (citirea in
oglinda).
In plin proces de afirmare a identitatii nationale, Bartok introduce ideea de fraternitate
culturala. Culege muzica populara si din Romania, Turcia, Bulgaria, folosind caracteristicile
acestora in muzica sa: ritmul aksak (din muzica bulgareasca), parlando rubato (din doinele
romanesti), suprapuneri de secunde (secunde paralele) din muzica din Muntenegru. In afara
de stilul folcloric dansant, foloseste si spiritul improvizatoric liber al doinelor (stil denumit
“night music” pe care îl găsim în partea a 3-a din “Muzica pentru coarde, percutie si celesta”,
elegiile pentru pian și în Elegiile pentru pian solo.

13