Uniunea Europeană: principii de organizare şi funcţionare
Premisele integrării UE
Uniunea Europeană este rezultatul unui proces de integrare a statelor
europene într-un ansamblu coerent politic, economic, juridic, cultural. Acest proces a presupus adoptarea unor principii și valori comune, a unor norme și reglementări unitare și realizarea unui cadru instituțional care să asigure o conducere comună. Deși mult mai veche, ideea de integrare europeană a început să fie pusă în practică în a doua jumătate a secolului al XX-lea, într-o Europă confruntată cu grave probleme generate de cel de-al Doilea Război Mondial. Realizarea unității europene a fost văzută ca soluție atât pentru realizarea reconcilierii istorice între marile puteri occidentale, cât și pentru evitarea pericolului declanşării unui nou război nimicitor. De asemenea, Comunitatea avea rolul de a se opune expansiunii comunismului şi de a oferi statelor europene premise favorabile recâștigării pozițiilor de putere pierdute la sfârșitul războiului mondial în favoarea SUA și URSS. Integrarea europeană a fost promovată de o serie de oameni politici vizionari precum Jean Monnet și Robert Schuman, considerați principalii artizani ai acestui proces.
Procesul de integrare
Punctul de plecare în construcția europeană l-a constituit realizarea
unității economice. În anul 1950, ministrul de externe francez Robert Schuman a propus o apropiere franco-germană în plan economic, prin punerea în comun a două resurse esențiale, cărbunele și oțelul. Propunerea a fost finalizată prin constituirea, un an mai târziu, a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Organizaţia şi-a început activitatea în 1952, fiind constituită din șase țări membre: Franţa, Republica Federală Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg. Integrarea europeană a continuat cu ideea creării unei pieţe comune, astfel că, în anul 1957, s-au semnat la Roma două tratate care prevedeau crearea Comunităţii Economice Europene (CEE) şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice (Euroatom). Prin crearea CEE, s-a dorit realizarea unei pieţe comune pentru produsele agricole şi industriale ale statelor membre, precum şi o uniune vamală care să asigure libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor. Cel mai important tratat semnat la nivel european în procesul de integrare a fost Tratatul de la Maastricht (1992), care a adăugat unității economice pe cea politică. A introdus numele de Uniunea Europeană, moneda unică comună şi ideea de cetăţenie europeană. Totodată, acesta stabilea reguli clare pentru politica externă şi de securitate, precum şi pentru o cooperare mai strânsă în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne. În timp, acestui proces de integrare i s-au alăturat tot mai multe state, astăzi Uniunea Europeană reunind 28 de state. În urma unui referendum, cetățenii Regatului Unit au decis părăsirea UE la 29 martie 2019.
Uniunea Europeană: principii de organizare şi funcţionare
Instituții și simboluri
Funcționalitatea UE este asigurată de mai multe instituții, cele mai
importante fiind:
Parlamentul European, care asigură puterea legislativă, ales direct
de cetățenii UE o dată la 5 ani; Consiliul European, care definește direcția politică generală și prioritățile Uniunii Europene; Comisia Europeană, așa-numitul guvern al UE, care asigură puterea executivă, adică punerea în practică a politicii și a bugetului UE; Curtea de Justiţie, care asigură interpretarea unitară a legislației europene în toate statele membre; Curtea de Conturi, care se ocupă de corectitudinea cheltuirii fondurilor europene.
Ca structură suprastatală, UE are propriile simboluri:
drapelul UE – o reprezentare pe fond albastru cu 12 stele galbene,
dispuse în cerc, semnificând unitatea statelor europene și perfecțiunea; imnul UE – Odă bucuriei, un fragment din Simfonia a IX-lea de Ludwig van Beethoven, pe versuri de Friedrich von Schiller; moneda unică – euro; deviza uniunii – „Uniți în diversitate“, acceptată în urma unui concurs la care au participat 80 000 de tineri cu vârste între 10 și 20 de ani; Ziua Europei – sărbătorită anual la 9 mai, ziua în care Robert Schuman a propus formarea CECO (1950), dar și ziua încheierii celui de-al Doilea Război Mondial în Europa în anul 1945. Integrarea României în UE
După prăbușirea comunismului, România a fost prima țară care a
stabilit relații oficiale cu Comunitatea Europeană, în martie 1990. Prin semnarea în anul 1993 a acordului de asociere, România și-a manifestat intenția de a se alătura UE, animată de dorința consolidării democrației și cu speranța obținerii unui standard de viață mai ridicat. După ce au fost parcurse mai multe etape și îndeplinite anumite condiții în plan economic, politic, legislativ și administrativ, România a fost primită în anul 2007 în UE. Printre avantajele acestei integrări poate fi menționat accesul economiei românești la cea mai mare piață unică din lume și la surse financiare care să sprijine dezvoltarea în foarte multe domenii, precum și dobândirea de către români a calității de cetățeni ai Uniunii Europene. I. Integrarea europeană
Harta integrării europene
Urmărește pe hartă principalele etape de integrare a statelor europene
în UE. Transpune aceste informații într-o axă cronologică. Cum se explică faptul că în anul 2004 au aderat cele mai multe state? Află, consultând surse recomandate de profesorul de istorie, care sunt cele 24 de limbi oficiale ale Uniunii Europene.