Sunteți pe pagina 1din 2

Sfântul Maxim Grecul a fost fiul unui demnitar grec bogat din oraşul Arta (în Epir).

El a
primit o educaţie foarte bună. În tinereţe a călătorit mult şi a studiat limbile străine şi ştiinţele
(i.e. disciplinele intelectuale) în Europa, la Paris, Florenţa şi Veneţia.

Întorcându-se în ţara natală, el a plecat la Muntele Athos, devenind călugăr la Mănăstirea


Vatopedu. A studiat cu entuziasm manuscrisele vechi lăsate la Athos de împăraţii bizantini
Andronicus Paleologul şi Ioan Cantacuzino (amândoi s-au călugărit).

În această perioadă, Prinţul Vasile al III-lea al Moscovei (1505-1533) a vrut să facă un


inventar al manuscriselor greceşti şi al cărţilor mamei sale, Sofia Paleologhina, şi a cerut
Protos-ului Sfântului Munte, egumenului Simeon, un translator. Sfântul Maxim a fost ales să
meargă la Moscova fiindcă el studia încă din tinereţe cărţile vechi bisericeşti. Ajuns la
Moscova, i s-a cerut să traducă în slavonă cărţile patristice şi liturgice, începând cu Psaltirea
adnotată.

Sfântul Maxim a încercat să-şi îndeplinească sarcina, dar cum slavona nu era limba lui
maternă, există anumite neconcordanţe în traducerile sale.

Mitropolitul Varlaam al Moscovei a apreciat foarte mult munca Sfântului Maxim, dar când
Scaunul Moscovei a fost ocupat de Mitropolitul Daniel, situaţia s-a schimbat.

Noul Mitropolit i-a cerut Sfântului Maxim să traducă în slavonă Istoria Bisericii scrisă de
Theodorit al Cyrului. Sfântul Maxim a refuzat categoric această însărcinare afirmând că "în
această istorie sunt şi scrisori ale ereticului Arie şi acesta poate fi un pericol pentru cei mai
puţin învăţaţi". Acest refuz a cauzat o ruptură între Maxim şi Mitropolit. În ciuda diferendelor
ivite, Sfântul Maxim şi-a continuat munca de luminare spirituală a ruşilor. El a scris scrisori
împotriva musulmanilor, catolicilor şi păgânilor. A tradus Comentariile Sfântului Ioan
Hrisostomul la Evangheliile lui Matei şi Ioan. A scris şi câteva lucrări proprii.

Când marele Prinţ Vasile a vrut să divorţeze de soţia lui Solomonia din cauza neputinţei ei de
a avea copii, neînfricatul Maxim i-a trimis acestuia lucrarea sa "Capitole instructive privind
dreapta credinţă". În această lucrare îi arăta prinţului că nu trebuia să cedeze patimilor cărnii.
Prinţul nu l-a iertat niciodată pentru această îndrăzneală şi l-a întemniţat pe Sfântul Maxim.
Din acel moment, o etapă nouă, plină de multă suferinţă începe în viaţa monahului.

Greşelile de traducere din lucrările sale au fost privite ca deliberate şi intenţionate denaturări
ale textului. A fost greu pentru el în închisoare, dar în suferinţele sale, el a câştigat mila
Domnului. Un înger i s-a arătat zicându-i: "Îndură, Avvo! Prin această durere trecătoare vei fi
eliberat de chinurile veşnice."

În închisoare, Bătrânul a scris cu cărbune pe perete un canon al Sfântului Duh, care şi în ziua
de azi se citeşte în Biserică: "Aşa cum Israel a fost hrănit cu mană în pustie, la fel, Doamne,
umple sufletul meu cu harul Tău prin care să slujesc întotdeauna Sfintei Treimi ..."

După şase ani, Sfântul Maxim a fost eliberat şi trimis la Tver. Acolo a trăit sub supravegherea
binevoitorului episcop Acacius care s-a purtat cu grijă faţă de nevinovatul suferind. Sfântul a
scris atunci în autobiografia sa: "Cât am fost suferind în închisoare m-am consolat şi întărit cu
răbdare." Şi încă câteva cuvinte din acest text viu: "Nici durerea, nici întristarea, dragă
suflete, nu au fost pe nedrept, pentru că acestea a trebuit să le înduri spre binele tău."
Numai după 20 de ani petrecuţi la Tver, s-a hotărât că Sfântul Maxim poate fi eliberat şi-i
poate fi ridicată excomunicarea. Sfântul Maxim, deja de 70 de ani, şi-a petrecut ultimii ani
din viaţă în Lavra Sf. Treime-Serghiev. Deşi oprimarea şi munca grea şi-au lăsat urmele
asupra sănătăţii sale, spiritul i-a rămas viu, iar el şi-a continuat munca. Împreună cu slujitorul
şi ucenicul său, Nil, sfântul a tradus Psaltirea din greacă în slavonă.

Sfântul Maxim a trecut la cele veşnice pe 21 ianuarie 1556. A fost îngropat lângă zidul de
nord-vest al bisericii Sfântului Duh din Lavra Sf. Treime-Serghiev. Multe minuni au avut loc
la mormântul Sfântului Maxim. Un tropar şi un condac au fost compuse în cinstea sa. Sfântul
Maxim este pictat într-o icoană din Sinaxarul sfinţilor din Radonej (6 iulie).