Activitați de corectare a sunetelor impuse de frecvența tulburarilor de limbaj

Se considera ca rezultatele cele mai eficiente in corectarea tulburarilor de limbaj se obțin

prin formarea pronunțarii corecte a sunetelui afectat și apoi introducerea sa in cuvinte și
propoziții. Automatizarea pronunției corecte se face prin folosirea cuvintelor ce conțin sunetul
respectiv, inițial, interior și final ( E. Verzea, p. 121, 1997).

Ordinea in care s-au corectat sunetele a fost urmatoarea:

-corectarea fonemelor din familia s, ș;

-corectarea literelor r și l;

-corectarea consoanelor sonore: f, n, m, c, p, t;

-corectarea vocalelor și semivocalelor; a, a, e, i, o, u;

-corectarea diftongilor: oa, ea;

-corectarea unor grupuri de consoane: tr, fl, pr.

In corectarea acestor sunete s-a inceput cu efectuarea uno exerciții pregatitoare emiterii
sunetelor:

-imitarea sasaitului șarpelui și a gascanului ( sssss);

-solicitarea liniștii ( ssssttt);

-imitarea sunetelor produse de insecte in zbor ( bbbzzz);

-imitarea zgomotului produs de mișcarea frunzelor, a hartiei, a coasei, a focului ( fasssfașșș);

-sunetele produse de vant ( vajjj);

-sunetele produse de taierea cu foarfeca ( tac, toc, țac);

-sunete scoase de șoricei ( chiț, chiț,chiț);

In corectarea sigmatismului s-a inceput cu sunetul s dar se poate incepe și cu ț. Sunetul

izolat s-a obținut prin indicarea poziției corecte a aparatului articulator și prin exersarea in fața
oglinzii logopedice, in scopul imitarii vizuale a modelului corect.

Exercițiile de emitere a sunetului s s-au realizat prin:

-plasarea limbii la nivelul incisivilor inferior;

-tragerea obrajilor inapoi;

-fixarea intre dinți a unui baț de chibrit pentru formarea șanțului lingual;

-concentrarea spre incisivi a fluxului de aer.

Au fost reluate exercițile de imitare a sasaitului șarpelui și a exerciților de inviorare in

care se face expirație insoțita de sunetul s. Cand copilul a reuțit realizarea emiterii corecte a
sunetului acesta a fost exersat și intarit astfel:

-in silabe directe ( și, se su, se, so);

-in silabe indirecte ( as, os, es, is, us);

-sunetul s in poziție intervocalica ( așa, iși, ese);

-in cuvinte monosilabice ( soț, șoc, suc, sol, sub, soi, etc.);

-in cuvinte bisilabice ( soba, sita, supa, sare, suma);

-in cuvinte polisilabice in care sunetul s apare in diferite poziții:

-inițiale ( sanie, semafor, sacure, sageata);

-mediane ( casa, masa, baston, castana, musca);

 -finale ( nas, folos, parastas, popas, etc);

-pronunțarea sunetelui s in propoziții și in vorbirea curenta ( Strugurii sunt gustoși, Pisica sta in
casa).

Sunetul ș inlocuit prin s constituie una din deformarile frecvente la copii. In acest caz
pronunția corecta a sunetul ș se obține prin rotunjirea buzelor iar limba este apropiata de dinții
superiori.

In scopul obținerii formei corecte a buzelor se pot strange ușor obrajii copilului
concomitent cu pronunția sunetelui ș. Primul exercițiu, inafara de gimnastica buzelor și a limbii,
este șuieratul ( nu fluieratul) cu limba inauntru lipita de cerul gurii. La inceput sunetul trebuie
pronunțat incet și pe masura ce se contureaza in vorbire, sa fie pronunțat mai tare.

Pentru corectarea sunetului ș se utilizeaza unele exerciții pentru care sunt amintite:

-exerciții de diferențiere a sunetului ș de s cu ajutorul dosului palmei, a curentului de aer cald, a

sunetului ș fara de curentul de aer rece la sunetul s;

-in silabe directe (și , șa, șe);

-in silabe indirecte ( sol, șut, șa, șah);

-sunetul ș in poziție intervocalica ( ușa, roșu, ușor);

-in cuvinte monosilabice (șa, șah, sol, șut, șir);

-in cuvinte bisilabice (șina, șapca, șarpe, șofer);

-in cuvinte polisilabice in care sunetul ș apare in poziții diferite:

- inițiala ( șiruri, școala, șoferie);

- mediana ( ceașca, pușca, coșuleț);

- finala ( oraș, corcoduș, cocoș)

-exerciții de introducere a sunetului ș in propoziții și in vorbirea curenta (Poștașul este in oraș,
Șoseaua este șerpuita);

- in scheme gramaticale dupa modelul de mai jos:

șervețel in oraș

Poștașul in coșuleț

șoseaua șerpuita

Dupa insușirea pronunției corecte a sunetelui ș se poate trece la corectarea suneteului z a

carui articulare este identica a sunetelui ș diferențiandu-se prin aceea ca la sunetul z participa
coardele vocale. Activitatea de cercetare a acestui sunet s-a efectuat reluand exerciții de
antrenare a aparatului fono-articulator și de emitere a sunetului s. Emitereea sunetului z se
produce prin vibrații laringiene ușor de constatat prin palpare.

Dupa modelul sunetului s a fost introdus sunetul z in silabe și s-au efectuat exerciții de
diferențiere a sunetului z de s și ș in silabe ce conțin sunetul z. Metodologia desfințarii acestor
exerciții este identica cu cea cu emitere a sunetelor anterioare s și ș și anume:

-in silabe directe (za, ze, zi);

-in silabe directe ( iz, uz, ez);

-sunetul z in poziție intervocalica ( izi, eze, ozo);

-in cuvinte monosilabice ( zi, zar, zac, zic, zer);

-in cuvinte bisilabice ( zidar, ziar, zece, zavor);

-in cuvinte polisilabice ocupand poziții diferite:

-inițiala ( ziua, zicala,zidarie, zapada);

-mediana ( paza, pazitor, bazin,varza);

 -finala ( aragaz, visez, autobuz, etc).

Pentru consolidarea deprinderii corecte de pronunțare a sunetului „z„ cu acest fel de

cuvinte se alcatuiesc propoziții, scurte povestiri, se folosesc in vorbirea curenta.

Consoana „j„ are același loc și mod de articulare cu sunetul „ș„, realizandu-se cu mai
puțina incordare. Coardele vocale vibreaza, o ușuoara vibrație realizand și varful limbii.
Corectarea se poate face prin strangerea buzelor și fixarea in poziție corecta a varfului limbii in
timpul emisiei.

Au mai fost efectuate de asemenea exerciții de aruncare energica a pumnilor inainte

concomitent cu pronunțarea sunetelui j ca și la ș copilul este solicitat sa foloseasca dosul palmei
pentru a simții puternica explozie a aerului cald cand sunetul este pronunțat corect.

Și in cazul sunetului j exercițiile au avut aceiași metodologie de desfașurare ca și in cazul

sunetelor s, ș, precum și exerciții de tipul:

-extragerea separata din anumite propoziții date a cuvintelor care incep cu litera j ( copii se
joaca);

-gasirea de cuvinte cu ințeles asemanator ( joc, jucarie, jucauș).

Pronunțarea corecta a sunetului ț a fost obținuta prin pronunțarea repetata a sunetelot ts.
Deosebit de eficiente in activitatea de corectare și pronunțare a acestui sunet sunt exercițile:

-plasarea varfului limbii la incisivii superiori, ca pentru pronunțarea sunetului t;

-retragerea buzelor spre colțuri;

-pronunțarea sunetului ț conform cu metodologia desfașurarii exersarii de la sunetele mai sus

prezentate.

Sunetele ce și ci se obțin prin pronunția repetata a sunetelor tsi și tse. In aceste cazuri s-au
folosit mai multe exerciții de pronunție, mai intai in combinație cu diferite sunete ( indirecte,
directe, in poziție intervocalica, apoi in cuvinte simple apoi din ce in ce mai complicate: cerc,
circ, cer, caci, ceapa, cireș, secera, caciula, pace, arici). S-a cerut copiilor sa alcatuiasca prpoziții
cu astfel de sunete și sa pronunțe cuvinte pe care sa le foloseasca in vorbirea curenta.

Grupurile ge și gi, reprezinta corespondentul sonor al grupurilor ce și ci. In activitatea de

corectare s-a insistat, in primul rand , pe poziția corecta a limbii in timpul emisiei consoanei t.
Urmeaza exerciții corective in cuvinte ocupand diverse poziții:

-inițiala ( geam, gem ,sgirafa, ginta);

-mediana ( fulger, ager,barcagiu, uger);

-finala ( rege, ninge, drege, alergi, frigi);

Deci in corectarea diferitelor sunete in grupuri mici de 3-4 copii sau individual s-a avut in
vedere parcurgerea acțiunii logice de la simplu la complex, avand in vedere, in toate cazurile,
exersarea aparatului fono-articulator, iar pe de alta parte, exersarea pronunțarii sunetelor alterate
in cuvinte și propoziții.

Sunetul r inlocuit cu l este una din cele mai frecvente tulburari de limbaj (pararotacism)
intalnita la copii de varsta preșcolara mica. Corectarea consoanei r și pronunțarea ei corecta se
poate obține prin efectuarea progresiva a exerciților de vibrare a buzelor, insoțita de vibrarea
puternica a varfului limbii plasate in dreptul alneolelor dentale superioare. Realizarea vibraților
varfului limbii se obțin și prin emiterea unro sunete care imita:

-senzația de frig (brrr);

-torsul pisicii ( sfrrr);

-zgomotul motorului ( rrrr);

-umflarea obrajilor și lovirea lor ușoara și succesiva cu pumnii concomitent cu emiterea

sunetelor ( brrr). Rotacismul și pararotacismul se mai inlatura exersand cuvinte ce conțin silabele
ra și re in poziție:

-inițiala ( rac, ras);

-mediana ( are, mere, obraznic, Loredana);

-finala ( macara, mere, pere, mare, sare, dare).

Celelalte consoane pronunțate defectuos de catre copii au fost corectate prin exerciții
efectuate cu grupuri mici sau individual.

In cazul in care diftongi „oa„ și „ea„ sunt reduși la „a„ corectarea acestora se realizeaza
prin pronunțarea celei de –a doua și apoi prin executarea rapida a celor doua vocale succesive.

Exersarea articularii corecte a sunetelor dupa procedeele aratate mai sus se finalizeaza cu
fixarea acestora in cuvinte, apoi in propoziții și in vorbirea curenta.

De mare insemnatate se bucura exercițile de intarire a noilor deprinderi unde, in primul

rand, familia este chemata sa participe.