Ministerul Educației

Colegiul de Transporturi din Chișinău

Proiect
Tema: Încalzirea globală

Coordonat: Tretiacov Carolina

Elaborat: Angheluță Vasile

Chisinau 2015
 Cuprins
Caracterizarea fenomenului de incalzire globala.
Evoluția încalzirii globale.
Cauzele încalzirii globale.
Efecte ale încalzirii.
Consecințe.
Lupta împotriva încalzirii globale
 Încălzirea globală

Cresterea temperaturii medii in anii 1995 - 2005 față de media anilor 1940 - 1980.

Evoluția temperaturilor medii anuale și a mediilor pe cinci ani în epoca industrializării.

Încălzirea globală este fenomenul de creștere continuă

a temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere asolului,
precum și a apei oceanelor, constatată în ultimele două secole, dar mai ales în
ultimele decenii. Fenomene de încălzire globală au existat dintotdeauna în istoria
Pământului, ele fiind asociate cu fenomenul cosmic de maximum solar, acestea
alternând cu mici glaciațiuni terestre asociate cu fenomenul de minimum solar.
Temperatura medie a aerului în apropierea suprafeței Pământului a crescut în
ultimul secol cu 0,74 ±0,18 °C.
Dacă fenomenul de încălzire observat este cvasi-unanim acceptat de oamenii de
știință și de factorii de decizie, există diverse explicații asupra cauzelor procesului.
Opinia dominantă este că încălzirea se datorează activității umane, în special prin
eliberarea dedioxid de carbon în atmosferă prin arderea de combustibili fosili.
Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei (engleză Intergovernmental
Panel on Climate Change) afirmă că „cea mai mare parte a creșterii temperaturii
medii în a doua jumătatea a secolului al XX-lea se datorează probabil creșterii
concentrației gazelor cu efect de seră, de proveniență antropică. Ei consideră că
fenomenele naturale ca variațiile solare și vulcanismul au avut un mic efect de
încălzire până în anii 1950, dar după efectul a fost de ușoară răcire.
Teoria încălzirii globale antropice este contestată de unii oameni de știință și
politicieni, cum ar fi Claude Allègresau Václav Klaus. Există teoreticieni ai
conspirației care cred că totul este doar un pretext al elitelor mondiale de a cere
taxe împotriva poluării.
Încălzirea globală are presupuse efecte profunde în cele mai diferite domenii. Ea
determină sau va determina ridicarea nivelului mării, extreme climatice,
topirea ghețarilor, extincția a numeroase specii și schimbări
privind sănătatea oamenilor. Împotriva efectelor încălzirii globale se duce o luptă
susținută, al cărei aspect central este ratificarea de către guverne a Protocolului de
la Kyoto privind reducerea emisiei poluanților care influențează viteza încălzirii.
Deși s-a afirmat că în 2013 calota glaciară arctică va dispărea definitiv, ea este în
prezent cu 60% mai întinsă decât în 2012, marginile sale aproape unind Canada și
Rusia (cu 1,6 milioane km2 mai mult). Câțiva cercetători afirmă că urmează o
perioadă derăcire globală care va afecta planeta până la jumătatea secolului XXI,
din această cauză Biroul Interguvernamental de Experți în Evoluția Climei din cadrul
ONU (IPCC) a convocat o adunare de urgență la sfârștiul lunii septembrie 2013. Dr.
Ed Hawkins de la Universitatea of Reading afirmă că va trebui să urmărim în
următorii 5 ani evoluția calotei glaciare nordice pentru a ne pronunța asupra
tendinței temperaturii globale: de creștere sau de scădere.

Evoluția în evul mediu

Temperatura în ultimii 2000 de ani, reconstituită. Reconstituirea se bazează pe analiza inelelor de creștere al arborilor și pe
grosimea ghețarilor.

Figura alăturată prezintă evoluția temperaturilor în ultimii 2000 de ani. Temperaturile figurate în
grafic reprezintă mediile pe câte un interval de 10 ani. Întrucât nu există măsurători de
temperatură directe în această perioadă, temperaturile au fost reconstituite pe baza măsurării
grosimii inelelor de creștere ale arborilor și a grosimii ghețarilor. Datarea inelelor arborilor se poate
face pe baza determinării concentrației de carbon 14, activitatea biologică în ultima mie de ani
fiind prezentată în figura din dreapta .
Activitatea biologică după determinările cu 14C , în ultima o mie de ani.

Variațiile climatice în evul mediu n-au fost așa de mari ca în perioadele glaciațiunilor. Totuși, în ultima mie de ani
se observă o perioadă caldă în secolele al X-lea și al XI-lea, perioadă numită maximul medieval. Este epoca în
care vikingii au descoperitGroenlanda, al cărui nume, „Țara verde” indică un peisaj cu vegetație, nu acoperit
dezăpezi și ghețuri.

În continuare însă, în perioada (1550 - 1850) a urmat o răcire, mica eră glaciară, în care iernile au fost foarte
reci, în special cea dintre anii 1708 - 1709

Evoluția în perioada actuală

Conform temperaturilor reconstituite de climatologi, ultimul deceniu din secolul al XX-lea și

începutul secolului al XXI-lea constituie cea mai caldă perioadă din ultimii 2000 de ani (vezi tabelul
de mai sus). Epoca actuală este mai caldă cu câteva zecimi de grad față de maximul medieval.
Evoluția temperaturilor, conform Global Historical Climate Network (română GHCN - Rețeaua
pentru urmărirea climatului global), în ultimii ani este următoarea:
Anul 1991 1992 199 199 1995 1996 1997 1998 1999 2000
3 4
Cresterea 0,35 0,1 0,14 0,24 0,38 0,30 0,40 0,57 0,33 0,33
De 2
temperatur
a
Anul 2001 2002 200 200 2005 2006 2007 2008 2009 2010
3 4

Cresterea 0,48 0,56 0,55 0,49 0,62 0,54 0,57

De
temperatur
a

Cauze ale încălzirii

Ponderea diferiților factori în forcingul radiativ în 2005 relativ la situația din anul1750

Clima se schimbă datorită forcingului extern, în funcție de influența deplasării pe orbită în jurul Soarelui,
eruptiilor vulcanice și efectului de seră. Ponderea diverselor cauze ale încălzirii este în studiu, dar
consensul oamenilor de știință este că principala cauză este creșterea concentrației gazelor cu efect de seră
datorită activităților umane din epoca industrializării. În special în ultimii 50 de ani, când se dispun de date
detaliate, acest lucru este evident. Cu toate astea, există și alte ipoteze, care atribuie încălzirea variațiilor
activității solare

Efectele forcingului nu sunt instantanee. Inerția termică a solului și oceanelor duce la presupunerea că starea
curentă a climei nu este în echilibru cu forcingurile. Studiile pe modelele climatice indică că, chiar dacă
concentrațiile gaselor cu efect de seră s-ar menține la cele ale anului 2000, clima tot s-ar mai încălzi cu 0,5 °C.

Efectul de seră
Explicația fenomenului

Bilanțul energetic stabilizat al atmosferei terestre

Efectul de seră este un fenomen natural prin care o parte a radiației terestre în infraroșu este

reținută deatmosfera terestră. Efectul se datorează gazelor cu efect de seră care reflectă înapoi
această radiație.
În figura alăturată sunt prezentate fluxurile termice în atmosferă, în regim stabilizat. Din radiația
solară incidentă, de 342 W/m2 cota de 107 W/m2 este reflectată de atmosferă și sol. Restul este
reținut în atmosferă sau ajunge pe sol. Din totalul de 559 W/m2 (67 + 24 + 78 + 390) din
atmosferă, 235 W/m2 sunt radiați în afara atmosferei, iar restul de 324 W/m2 se reîntorc pe
Pământ datorită efectului de seră. În acest fel se închide bilanțul energetic (342 = 107 + 235).
Efectul actual al existenței gazelor cu efect de seră este că temperatura medie a Pământului este
cu cca. 33 °C mai mare decât ar fi în lipsa lor, adică este de cca. +15 °C în loc să fie de -18 °C. În
acest sens, efectul de seră este benefic, el asigurând încălzirea suficientă a Pământului pentru a
permite dezvoltarea plantelorașa cum le cunoaștem noi azi.
Dacă concentrația gazelor cu efect de seră crește, echilibrul prezentat este perturbat, cota de
235 W/m2 se micșorează iar cea de 324 W/m2 crește, diferența de flux termic se acumulează în
atmosferă, care astfel se încălzește. De aceea, termenul de „efect de seră” este folosit cel mai
adesea în vorbirea curentă pentru a evidenția contribuția unor anumite gaze, emise natural sau
artificial, la încălzirea atmosferei terestre prin modificarea permeabilității atmosferei la radiațiile
solare reflectate de suprafața terestră. Principalul element responsabil de producerea efectului de
seră sunt vaporii de apă, cu o pondere de 36 - 70 % urmați dedioxidul de carbon, cu o pondere de
9 - 26 %, metanul, cu o pondere de 4 - 9 % și ozonul, cu o pondere de 3 - 7 %.citat de  Alte gaze
care produc efect de seră, însă cu ponderi mici, sunt protoxidul de azot hidrofluorocarburile,
perfluorocarburile și fluorura de sulf.

Vaporii de apă
Cantitatea de vapori de apă din atmosferă depinde exclusiv de termodinamica atmosferei.
Cantitatea de vapori de apă pe care o poate conține aerul este în funcție de presiunea de
saturație, care, la rândul ei, depinde de temperatură. Presiunea de saturație a vaporilor de apă în
atmosferă se poate exprima prin formule teoretice simple, sau, mai exact, prin formule
semiempirice (formule ale căror constante au fost determinate pe baza observațiilor
experimentale), cum sunt relațiile Wexler. Presiunea de saturație a vaporilor de apă crește repede
cu temperatura, astfel că dacă la 10 °C 1 kg de aer uscat poate absorbi 7,73 g de apă, la
temperatura de 30 °C poate absorbi 27,52 g.
Presiunea locală a vaporilor (practic concentrația lor locală) determină viteza evaporării.
Un vânt uscat îndepărtează vaporii de apă formați, permițând evaporarea unei noi cantități de apă,
ceea ce explică efectul de uscare al vântului. La rândul său, vântul este generat de diferențele
de presiune atmosferică, diferențe care apar datorită diferențelor de densitate ale aerului,
densitate care depinde de temperatură. Se observă că temperatura și variațiile ei sunt
responsabile de cantitatea de vapori de apă în atmosferă. Efectul de seră al vaporilor de apă este
însă natural și nu există nicio posibilitate tehnică de a influența cantitatea de vapori de apă din
atmosferă în afară de încercarea de a reduce temperatura. De remarcat că evaporarea este
reversibilă, prin scăderea temperaturii vaporii de apă se condensează, efect
observat toamna și iarna, când scăderea anuală a temperaturilor determină creșterea
precipitațiilor.
Din cele prezentate, deși vaporii de apă sunt principalul gaz cu efect de seră, nu cu privire la el
trebuie luate măsuri în cazul încălzirii globale.
Prezentarea schematică a elementelor componente ale circuitului apei în natură.

Dioxidul de carbon

Ciclul carbonului în natură.

Carbonul este elementul principal care asigură viața. Ca și alte elemente chimice, el este angrenat în naturăîntr-
un circuit. Cea mai mare parte a combinațiilor sub formă gazoasă este formată din dioxidul de carbon.

În figura alăturată sunt prezentate fluxurile de carbon între atmosferă și biosferă, hidrosferă și litosferă.

 Între atmosferă și biosferă: plantele în timpul nopții și animalele tot timpul elimină prin respirație dioxid de
carbon. În timpul zilei plantele asimilează carbonul din CO2 și, cu ajutorul luminii solare, prin procesul
defotosinteză îl transformă în combinații organice, eliberând oxigenul. Capacitatea biosferei de a asimila
carbonul este, totuși, limitată.
 Între atmosferă și hidrosferă: CO2 este un gaz relativ solubil în apă și există un echilibru al concentrației
CO2 în apă. Oceanele conțin dizolvate cantități imense de CO2, care, în caz că echilibrul ar fi perturbat, ar
 putea fi eliminate în atmosferă, ducând la o perturbație climatică extremă. Solubilitatea gazelor în apă
descrește pe măsură ce temperatura apei crește, ca urmare la o încălzire a oceanelor, eliberarea CO 2 în
atmosferă este un pericol real.
 Între biosferă și litosferă: în trecutul îndepărtat, în special în carbonifer, o mare parte a plantelor
din floradin epocă au ajuns în pământ, stocând în litosferă carbonul din corpul lor sub formă de zăcăminte
decărbune. De fapt, se consideră că în acea perioadă atmosfera terestră conținea CO 2 în loc de oxigen, iar
plantele au teraformat atmosfera, oxigenul de acum și lipsa dioxidului de carbon (concentrația actuală de
numai 0,03 fiind de fapt urmarea acestei activități
 Între atmosferă și litosferă: actual carbonul este eliberat din litosferă în atmosferă sub formă de CO 2 prin
activități antropice (arderea combustibililor fosili). Se consideră că în ultima jumătate de secol au fost emise
în atmosferă cantități foarte mari de CO2 și metan, care, prin efectul de seră au dus la începerea
fenomenului de încălzire globală.

Concentrațiile de dioxid de carbon în atmosferă măsurate la Mauna Loa, în Hawaii. [41]

Începând cu anul 1958 Roger Revelle, ajutat de Charles David Keeling au început să măsoare

concentrațiile de CO2 din atmosferă. Acestea au fost măsurate Mauna Loa, în Hawaii. Aspectul în
dinți de fierăstrău al curbei se datorează anotimpurilor. Majoritatea uscatului, pe care
crește vegetația, se află în emisfera nordică. Primăvara și vara vegetația asimilează CO2 necesar
creșterii frunzelor, ca urmare concentrația de CO2 din atmosferă scade. Toamna și iarna frunzele
se descompun eliberând CO2 și concentrația lui în atmosferă crește. Din grafic se vede că
concentrația de CO2 a crescut de la 316 ppm în părți volumice în anul 1960 până la cca. 385 ppm
în iarna anului 2007.
În luna mai 2014, Organizația Meteorologică Mondială a anunțat că media lunară a concentrației
de dioxid de carbon din atmosferă a depășit pentru prima dată valoarea de 400 ppm în luna aprilie
2014, în întreaga emisferă nordică. Conform NOAA, concentrația medie lunară de CO2 în aprilie a
depășit valoarea de 401,3 la stația amplasată în Mauna Loa. Datele publicate în Greenhouse Gas
Bulletin susțin că nivelul global de CO2 din atmosferă a ajuns la 393,1 ppm în 2012, cu 141% mai
mult decât în epoca pre-industrială (278 ppm). În medie, concentrația de dioxid de carbon din
atmosferă a crescut cu 2 ppm pe an în ultimii 10 ani, iar estimările OMM susțin că nivelul
concentrației medii anuale va depășii valoarea de 400 ppm în 2015 sau 2016.

Metanul
Este o altă combinație chimică sub formă gazoasă în care se găsește carbonul în atmosferă.

La cantități volumice egale, metanul produce un efect e seră mai important decât dioxidul de carbon, însă
datorită concentrațiilor sale mici în atmosferă, de cca. 1,8 ppm ]efectul global este mai mic, cam un sfert din cel
al CO2. De la începutul revoluției industriale concentrația de metan în atmosferă a crescut cu 149 %.
Ozonul
Ozonul din straturile superioare ale atmosferei, deși este extrem de necesar pentru viață prin faptul că reflectă
radiația în ultraviolet a Soarelui, reflectă selectiv radiația în infraroșu emisă de sol, ceea ce face ca el să producă
un efect de seră. Efectul de seră global al ozonului este greu de estimat exact, ultimele rapoarte ale IPCC
estimează acest efect la cca. 25 % din efectul dioxidului de carbon.

Fenomene sinergice

Erupție a vulcanului Kanaga din Alaska.

Vulcanismul este un factor a cărui importanță a fost subestimată până recent. Vulcanismul contribuie la
încălzirea globală în două moduri:

 prin gazele cu efect de seră (în general CO2) care sunt conținute în magmă;
 prin cenușa vulcanică, și aerosolii sulfuroși care obturează radiația solară.

Se consideră că efectul vulcanilor în perioada preindustrială (înainte de 1850) a fost de încălzire, dar după,
efectul a fost de răcire, datorită contribuției la întunecarea globală.

Efectul antropic

Concentrațiile de dioxid de carbon în perioadele glaciare și în prezent.

Activitatea umană în perioada industrializării a dus la

 Emisii de dioxid de carbon ca urmare a arderii combustibililor fosili pentru transporturi, încălzire,

climatizare, producerea curentului electric în termocentrale și în industrie. Creșterea emisiilor de CO2 este
agravată de defrișări, care se datorează tot activității omului, defrișări care reduc cantitatea de
CO2 absorbită de plante.
 Emisii de metan, ca urmare a activităților agricole, cum ar fi creșterea vacilor și cultivarea orezului,
datorită scăpărilor prin neetanșeitățile conductelor de transport și distribuție a gazului metan precum și
datorită utilizării solului.
 Emisii de N2O ca urmare a folosirii îngrășămintelor chimice și a arderii combustibililor fosili.
 Emisii de compuși halogenați datorită utilizării freonilor în instalațiile frigorifice, în instalațiile pentru
stingerea incendiilor și ca agent de propulsie în sprayuri, precum și datorită utilizării hexafluorurii de sulf ca
protecție împotriva arcurilor electrice.
 Creșterea concentrației aerosolilor, ca urmare a activităților industriale, de exemplu mineritul la
suprafață.

Emisiuni ale gazelor de seră după țări, în anul 2000.

Emisiuni ale gazelor de seră, pe cap de locuitor, în anul 2000.

De la începutul revoluției industriale concentrația de dioxid de carbon a crescut cu 32 %. Aceste niveluri sunt
mult mai mari decât cele măsurate în cadrul programului Ice Core, și sunt comparabile cu cele atinse acum 20
de milioane de ani.

Producerea de CO2 prin arderea combustibililor fosili, a căror ponderi în perioada 2000 - 2004 au fost

 arderea cărbunelui: 35 %

 arderea combustibililor lichizi: 36 %
 arderea combustibililor gazoși: 20 %
 instalațiile de faclă la extragerea și prelucrarea hidrocarburilor: 1 %
 alte hidrocarburi: 1 %
 producția de ciment: 3 %
 alte surse (transport maritim și aerian necuprins în statisticile naționale): 4 %
După cum se vede din figurile alăturate, pe țări, cele mai mari emisii de CO 2 le au Statele Unite ale Americii,
urmate de China,Indonezia, Rusia, India și Brazilia. Emisiile de CO2 ale SUA se datorază economiei sale, mare
consumatoare de petrol, iar ale Chinei și Rusiei datorită industriilor lor energetice bazate pe arderea cărbunilor.

Pe cap de locuitor, emisiile corespund practic nivelurilor industrializării.

Efecte ale încălzirii

Efecte asupra atmosferei

Creșterea umidității la Boulder, Colorado.

Efectele asupra atmosferei se manifestă prin creșterea vaporizației, a precipitațiilor și a numărului furtunilor.
După cum s-a spus mai sus, creșterea temperaturii duce la creșterea cantității de vapori de apă care poate fi
conținută în atmosferă. Deși în secolul al XX-lea vaporizația s-a redus ca urmare a întunecării globaleîn
perioada actuală vaporizația crește datorită încălzirii oceanelor. Pentru a se realiza echilibrul circuitului apei în
natură trebuie să crească și nivelul precipitațiilor. Creșterea precipitațiilor poate duce la intensificarea eroziunii în
unele zone, de exemplu în Africa, ceea de poate duce chiar la deșertificare, sau la favorizarea creșterii
vegetației în zonele aride.

Ciclonul Catarina atingând coastele Braziliei în 2004.

Unii oameni de știință consideră că vaporizația crescută va genera furtuni. În general uraganeleapăreau doar
în Atlanticul de nord. Totuși, în 2004 a apărut primul ciclon în Atlanticul de sud,ciclonul Catarina, care a
afectat Brazilia. Deși a avut o viteză a vântului de 40 m/s (144 km/h), unii dintre meteorologii brazilieni zic că n-
ar fi fost uragan. Nu există consens cum că acest uragan ar fi legat de încălzirea globală, dar unele modele
climatice prevăd apariția cicloanelor în Atlanticul de sud ca urmare a încălzirii globale. Se spune că în a doua
jumătate a secolului al XXI-lea va crește numărul de furtuni în zonele temperată și arctică din emisfera nordică și
în zona antarctică, însă mecanismul furtunilor nu este limpede. Furtunile care nu sunt de origine tropicală depind
de gradientul termic, care scade în emisfera nordică, deoarece regiunile polare se încălzesc mai mult decât
restul emisferei.
Efecte asupra hidrosferei

Topirea calotelor polare

Observațiile din satelit indică o reducere treptată a suprafețelor calotelor polare. În figura alăturată se vede (în
momentul opririi) cu cât au fost ghețurile mai întinse în iarna anului 1982 față de iarna anului 2007.

Vârsta medie a ghețurilor arctice a scăzut în perioada 1988 - 2005 de la 6 la 3 ani. Încălzirea climei în această
regiune este de cca. 2,5 °C, (în loc de 0,7 °C în medie pe planetă), iar grosimea medie a ghețurilor a scăzut cu
40 % în perioada 1993 - 1997 față de perioada 1958 - 1976 În 2007, observațiile din satelit au relevat o
accelerare a topirii banchizei arctice, cu o scădere a suprafeței sale cu 20 % în decursul unui singur an. Dacă
tendința continuă, unele observatoare consideră că banchiza se va topi complet vara deja din 2013, în loc de
2030 cât se estima înainte. Se speră că satelitul specializat CryoSat-2, care va fi lansat pe orbită în 2009 să
furnizeze informații mai exacte cu privire la acest fenomen.

Și în Antarctica apar fenomene de topireî Încălzirea s-ar datora schimbării direcției vânturilor dominante, a măririi
concentrației gazelor cu efect de seră și a deteriorării stratului de ozon.. Desprinderea ghețurilor de pe șelful
Antarcticii a crescut în ultimul deceniu (până în 2008) cu 75 %

Retragerea și dispariția ghețarilor, topirea zăpezilor

Evoluția grosimii ghețarilor, conform WGMS și NSIDC.

Și ghețarii tereștri suferă un proces de topire. Observații disparate indică retragerea ghețarilor începând din
anul 1800. Măsurători regulate au fost făcute începând din anul 1950 de către Serviciul Mondial de Urmărire a
Ghețarilor (engleză World Glacier Monitoring Service -WGMS) și de Centrul Național de Date pentru Zăpadă și
Gheață (engleză National Snow and Ice Data Center - NSIDC).

Retragerea ghețarilor alpini, în special în vestul Americii de Nord, în Groenlanda,[69]

[70]
 Asia, Alpi, Indonezia, Africa (Kilimandjaro) și înAmerica de Sud a fost folosită de IPCC în raportul său din
2001 drept probă a încălzirii globale.

Cazul particular al zăpezilor de pe Kilimandjaro, care a fost inițial controversat, a fost reevaluat în urma
rapoartelor IPCC. În galeria următoare se prezintă comparativ două fotografii, prima făcută la 17 februarie 1993,
iar a doua la 21 februarie 2000. Kilimandjaro a pierdut în secolul al XX-lea 82 % din ghețarii săi, care se
estimează că vor dispărea complet în jurul anului 2020.
Ridicarea nivelului mării, acidifierea oceanelor, oprirea termosifonului salin

Creșterea nivelului mării în secolul al XX-lea.

Unul din efectele încălzirii globale este creșterea nivelului mării, efect care are două cauze:

 creșterea volumului apei prin dilatare în urma încălzirii;

 adaosul de apă provenit din topirea ghețurilor din calotele polare și ghețarii tereștri.

Conform rapoartelor IPCC, în secolul al XX-lea nivelul oceanelor a crescut cu 0,1 - 0,2 m, însă efectul de
creștere va mai dura mult timp. Nu se pot face previziuni exacte, deoarece rezultatele depind de modelele
emisiilor gazelor cu efect de seră. În ritmul actual, se prevede o creștere a nivelulul mării de 0,18 - 0,59 m la
sfârșitul secolului al XXI-lea și de 2 m la sfârșitul secolului al XXIII-lea.

Schimbări ale pH-ului suprafeței oceanelor între 1700 - 1990.

Dizolvarea în oceane a CO2 suplimentar din atmosferă, presupus de origine antropică, a dus la scăderea pH-ului
apei de la suprafața oceanelor, adică la acidifierea lor. Se estimează că între anii 1751 și 1994 pH-ul suprafeței
oceanelor a scăzut de la 8,179 la 8,104  (o schimbare de -0,075).

Termosifonul salin.

Termosifonul salin este un fenomen de circulație globală a apelor oceanice. El începe în nordul Oceanului
Atlantic cu mișcarea apelor sărate reci spre fund, ape care curg de-a lungul continentelor America de Nord, de
Sud și Antarctica până în oceanele Indian și Pacific. Acolo se încălzesc și se ridică la suprafață, urmând un
traseu invers, împinse și de vânturile alizee. Prin această mișcare o cantitate imensă de căldură este
transportată de la ecuator spre nordul Europei, care astfel are o climă mult mai blândă decât alte regiuni de la
aceeași latitudine, de exemplu Siberia. Prin topirea ghețurilor arctice, la apele reci se adaugă o mare cantitate
de apă dulce, cu densitate mai mică decât a apei sărate, ceea ce micșorează presiunea activă care determină
scufundarea apelor reci. IPCC consideră că în secolul al XXI-lea circulația termosifonului salin se va încetini, iar
pe termen lung este posibil chiar să se oprească definitiv.

Efecte asupra litosferei

Incendiu de pădure în 25 iulie 2007 înGrecia.

Încălzirea globală determină ridicarea temperaturii solului, ceea ce duce la uscarea lui,

favorizând incendiile de pădure. Între 20 iunieși 8 iulie 2008 în California se declanșaseră deja 18 000 de
incendii, devastând 241 600 ha.[78] În afară de perturbarea ciclului carbonului, incendiile pot duce la eroziunea
solului, analog cu efectele despăduririlor. Deși prin ardere se creează un efect sinergic, totuși, prin încălzire
regiuni mai nordice devin propice pentru dezvoltarea pădurilor, astfel că efectul incendiilor de pădure asupra
fenomenului de încălzire globală este incert.[79][80][81]

Un efect cert este însă eliberarea metanului prin topirea permafrostului siberian și a gheții. Se estimează că în
următoarele decenii ar putea fi eliberate până la 70 de miliarde tone de metan, un gaz cu efect de seră foarte
puternic.

Efecte asupra biosferei

IPCC prezintă o serie de observații privind influența încălzirii globale asupra biosferei, observații care arată
destabilizarea locală a climei și dereglarea anotimpurilor. Aceste observații nu sunt însă distribuite uniform, 96 %
din ele au fost efectuate în Europa și America de Nord și doar 2,75 % în alte continente. Conform
acestora, anotimpurile apar desincronizat față de prevederile astronomice, cu un avans local de până la două
săptâmâni Acest lucru influențează de exemplu perioadele de migrație ale păsărilor. Un studiu asupra
comportamentului sezonier al 130 de specii de animale a arătat un decalaj de cca. 3,2 zile pe deceniu, iar în
unele zone, de exemplu la Torino, chiar mai mult, de 4,4 zile pe deceniu.

Fenomenul se observă și la plante. În Europa, frunzele și florilor apar în medie mai repede cu 2,4 - 3,1 zile, iar în
America de Nord cu 1,2 - 2,0 zile pe deceniu. Momentul atingerii maximului anual al CO2 în atmosferă în
emisfera nordică confirmă avansul anotimpurilor, în 1990 el fiind atins cu 7 zile mai devreme ca în 1960.
Consecințe
Economice

Raportul UE privind consecințele încălzirii globale asupra mediului de securitate atrage atenția asupra faptului că
topirea ghețurilor arctice ar putea face exploatabile resurse naturale ca pescuitul, sau zăcămintele de gaze
naturale și petrol care sunt momentan blocate sub platforma continentală înghețată. Acest lucru ar putea genera
divergențe întreRusia, Statele Unite, Canada, Norvegia și Danemarca

Asupra agriculturii

Un timp s-a crezut că încălzirea globală are efecte benefice asupra agriculturii datorită creșterii concentrației de
CO2 asimilabil prin fotosinteză. Creșterea temperaturilor a permis cultivarea plantelor în locuri unde acest lucru
nu era posibil, de exemplu cultivarea orzului în Islanda. Tot această încălzire poate determina deplasarea
zonelor de pescuit spre nord.

Deși în unele locuri, de exemplu în Siberia, încălzirea este favorabilă, în altele, de exemplu în Africa, ea are
efecte dramatice, deoarece contribuie la extinderea deșertului Saharapeste Sahel

Asigurări

Asigurările sunt direct afectate de modificările climatice. Se estimează că numărul catastrofelor naturale s-a
triplat față de anii 1960, iar din acestea, 35 - 40 % se datorează încălzirii globale.

Transport

Drumurile, pistele de aterizare, căile ferate, conductele pot fi afectate de variațiile de temperatură mai mari, pot

avea o durată de serviciu mai mică și pot necesita întreținere sporită. De exemplu, topirea permafrostului poate
afecta aeroporturile

Inundații

Ridicarea nivelului mării duce la acutizarea problemelor inundațiilor, în special a zonelor foarte joase, cum sunt
cele din Olanda, Bangladesh și la Veneția. În zonele inundabile trăiesc adesea comunități foarte sărace,
deoarece este singurul teren fertil la care au acces. Sărăcia face să nu poată plăti asigurări, ceea ce face să nu-
și poată compensa pierderile în caz de dezastre naturale.

Trecerea de nord-vest

Topirea ghețurilor arctice în perioada de vară poate deschide trecerea de nord-vest, care în 2007 s-a deschis
navigației în mod natural pentru prima oară în istorie.  Acest lucru scurtează cu cca. 5000 de mile
marine (9000 km) rutele navelor între Europa și Asia, în special a petrolierelor care nu pot trece prin Canalul
Panama.

Sănătate

Creșterea temperaturilor mărește riscul afecțiunilor cardiovasculare și mărește concentrațiile de ozon

troposferic, care este un poluant care poate produce astm bronșic. Organizația Mondială a Sănătății (OMS)
apreciază că procesul de încălzire globală este vinovat de moartea anuală a 150 000 de persoane și
îmbolnăvirea altor 5 milioane din cauza valurilor de căldură sau a diferitelor calamități naturale declanșate de
acest proces.

În România, în iunie 2008 canicula a determinat 187 de cazuri care au necesitat ajutor medical, din care 139
în București.
Apărare

Implicațiile încălzirii globale din punct de vedere militar au fost examinate de Consiliul Consultativ Militar
(engleză Military Advisory Board), un grup de generali în retragere aiSUA, care au relevat câteva aspecte:

 Acutizarea conflictelor în zonele afectate de dezastre provocate de schimbările climatice;

 Migrarea populațiilor din zonele afectate de dezastre;
 Probleme privind dependența energetică.

Lupta împotriva încălzirii globale

Modele climatice, previziuni

Previziuni privind încălzirea globală făcute înainte de 2001 de diverse modele climatice.

Pentru a se putea analiza măsurile care se impun pentru combaterea încălzirii globale este nevoie de evaluarea
atât a evoluției climei în viitorul imediat și mai îndepărtat, cât și a efectului măsurilor propuse. În acest scop au
fost elaborate diverse modele climatice, cu care, folosind calculatoare puternice se obțin previziunile. Aceste
modele inițial simulau doar modificările de temperatură și deplasările maselor de aer atmosferic și de apă ale
oceanelor, fenomene tratate cu mijloacele CFD. Ulterior modelele au fost dezvoltate, încluzând efectul de seră
(inclusiv ciclul carbonului și efectul antropic), efectul aerosolilor, al norilor, al utilizării solului, al oceanelor și al
forcingului radiativi. Aceste modele sunt acceptate de comunitatea științifică și pot simula înclusiv variații
climatice sezoniere, fenomenul El Niño, variația nivelului apei în nordul oceanului Atlantic, sau chiar evoluția
temperaturilor în întregul secol al XX-lea.

Previziunile au fost elaborate de CCSR, NIES, CCCma, CSIRO, Hadley Centre, GFDL, MPIM, și NCAR[pe baza

scenariilor SRES A2 privind emisiile, în ipoteza că nu se ia nicio măsură pentru reducerea emisiilor.

Distrubuția geografică a încălzirii în secolul al XXI-lea, bazată pe modelul climatic HadCM3.

Harta alăturată privind distribuția temperaturilor a fost elaborată folosind modelul HadCM3 (Hadley Centre
Coupled Model, version 3) și presupune scenariile actuale privind creșterea economică și a emisiilor de gaze de
seră. În figură, încălzirea medie globală corespunde la cca. 3,0 °C.

Desigur, modelele prezintă încă un oarecare grad de incertitudine, datorat în cea mai mare parte modelării
fenomenelor care se petrec la scară mică, cum ar fi modelarea norilor, a celulelor de furtună și a circulației de
aer locale, datorită reliefului local. În plus, posibilitățile modelelor sunt limitate de capacitatea de calcul
a calculatoarelor actuale. Cu toate astea, IPCC consideră modelele climatice drept instrumente pertinente
pentru obținerea previziunilor privind evoluția climei. Aceste modele estimează că clima globală se va încălzi cu
1,1 - 6,4 °C în cursul secolului al XXI-leaEstimările variază din cauza faptului că nu poate fi prevăzută evoluția
emisiilor de gaze care cauzează efectul de seră.

Dezbateri social-politice
Unul dintre primele articole care au semnalat încălzirea globală a fost The Discovery of the Risk of Global
WarmingTema a fost reluată pe larg în diferite cărți 

În decembrie 1997 160 de țări au participat la Kyoto la negocieri privind emisiile de gaze de seră, negocieri
finalizate prin Protocolul de la Kyoto. Prin acest protocol țările industrializate se obligă ca în
perioada 2008 - 2012 să reducă emisiile poluante cu 5,2 % în comparație cu emisiile din 1990. La negocieri n-au
participat SUA și Australia, responsabile de cca. 30 % din emisii. Recent Australia a ratificat protocolul, SUA
rămânând singura țară industrializată care nu l-a ratificat.

Actual, în scopul dezbaterii problemei încălzirii globale se organizează anual Conferința Națiunilor Unite privind
Schimbările Climatice, ajunsă în 2007 la cea de a 13-a ediție. Ultimele conferințe au avut loc
la Montreal (2005), Nairobi (2006) și Bali (2007). La ultima s-au discutat probleme ca: reducerea despăduririlor,
dezvoltarea, adoptarea și transferul de noi tehnologii, examinarea raportului IPCC, ghidul de implementare al
articolului 6 al Protocolului de la Kyoto, cele mai bune practici privind folosirea solului etc.

Al Gore, fost vicepreședinte al SUA în timpul președinției lui Bill Clinton, în cartea sa, An Inconvenient Truth (Un
adevăr incomod) prezintă zece prejudecăți care circulă cu privire la încălzirea globală:

1. „Nu există un răspuns comun al oamenilor de știință la întrebarea dacă oamenii sunt cei care cauzează
schimbările climatice.”
2. „Multe lucruri pot afecta climatul - așa că nu are niciun sens să ne facem prea multe probleme în
legătură cu CO2.”
3. „Variațiunile climatice în timp sunt normale, așa că schimbările pe care le observăm acum fac parte
dintr-un ciclu natural.”
4. „Gaura din stratul de ozon provoacă încălzirea globală.”
5. „Nu putem face nimic în legătură cu criza mediului. Este deja prea târziu.”
6. „Straturile de gheață din Antarctica își sporesc dimensiunile, așa că, pesemne nu este ad4evărat că
încălzirea globală face ghețarii și banchizele să se topească.”
7. „Avertismentele oamenilor de știință provin numai din faptul că orașele rețin căldura și nu au nimic de-a
face cu gazele de seră.”
8. „Încălzirea globală este ceva bun, pentru că ne va scăpa de iernile reci și va face ca plantele să crească
mai repede.”
9. „Încălzirea globală este rezultatul prăbușirii unui meteorit în Siberia la începutul secolului al XX-lea.”
10. „Temperaturile nu cresc peste tot, așa că încălzirea globală este un mit.”
După această carte s-a turnat un film cu același nume, în care Al Gore prezintă materialele din carte, film care a
obținut Premiul Oscar pe 2007 pentru cel mai bun film documentar.

Alte filme pe aceeași temă:

 The Day After Tomorrow (2004) - prezintă un scenariu tematic catastrofal.

 Live Earth (2007) - serial TV care prezintă previziuni climatice făcute pe un suprcomputer.
 The Great Global Warming Swindle (2007) - în care este prezentată poziția opusă IPCC a câtorva
savanți.[126]

Alte activități care atrag atenția asupra problemei:

 Concertele Live Earth.
Măsuri
In cadrul UE se discută despre limitarea încălzirii globale, care prevede măsuri pentru limitarea încălzirii globale
la 2 °C, în contrast cu adaptarea la încălzirea globală, care prevede măsuri pentru reducerea efectelor încălzirii
globale.

Limitarea încălzirii globale se reduce practic la limitarea concentrațiilor de CO 2 la 400 - 500 ppm în volum.
Valorile în ianuarie 2007 sunt de 383 ppm și cresc anual cu 2 ppm. Pentru a evita foarte probabila depășire a
celor 2 °C ar trebui ca nivelele de CO2 să fie stabilizate imediat, ceea ce nu se întrezărește prin prisma
programelor actuale. Calea propusă este reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin reducerea
consumurilor energetice și utilizarea energiei din surse regenerabile.

Economia de energie

Una dintre cele mai bune acțiuni pentru reducerea încălzirii globale este reducerea consumului de energie prin:

 Adoptarea de tehnologii moderne, care nu sunt energointensive. Acest lucru este valabil în special
pentru România, a cărei industrie se bazează pe tehnologii vechi. Consumul specific de energie primară pe
unitatea de venit național este în România de circa două ori mai mare decât media din Uniunea Europeană
 Reducerea consumului energetic prin reducerea iluminatului artificial. Pentru popularizare,
în 2007 Sydney a avut inițiativa stingerii luminilor timp de o oră, inițiativă la care au participat 2,2 milioane de
case și agenți economici. În 29 martie 2008 la inițiativă au aderat încă 23 de orașe mari din lume[ și au
participat 50 de milioane de oameni, iar în 2009 „ora Pământului” a fost în 28 martie, orele 20:30 - 21:30,
ținta finnd un miliard de becuri stinse.[
 Eficientizarea transportului prin folosirea hidrogenului drept combustibil în locul hidrocarburilor, prin
folosirea biodieselului drept combustibil regenerabil și prin înlocuirea transportului cu camioanele cu cel
pe calea ferată.[133][134]

Prin reducerea consumului de energie scade sarcina termocentralelor. Proporțional scade cantitatea ce
combustibil consumată, deci emisiile de CO2 în atmosferă. Producția de CO2 în România depășește pe cea
a Regatului Unit datorită tehnologiilor ineficiente.

Energiile alternative

În scopul reducerii emisiilor de CO2 se recomandă utilizarea energiilor care nu se bazează pe tehnologia de
ardere, cum sunt energia solară, energie hidraulică și energia eoliană. Captarea energiei solare este dificilă,
actual recomandările sunt ca ea să fie captată sub formă de biomasă. Energia hidraulică exploatabilă actual
este limitată și nu poate satisface cererea, însă ea joacă un rol cheie în acoperirea vârfurilor de sarcină. Energia
eoliană este disponibilă doar în anumite zone, iar randamentul captării sale este scăzut.

Biomasa

Arderea biomasei s-a practicat din cele mai vechi timpuri, oamenii folosind drept combustibil lemnul. Din punct
de vedere al ciclului carbonului arderea plantelor este ecologică. Deși prin arderea lor carbonul coținut în ele
este eliberat în atmosferă sub formă de CO2, acest carbon provine chiar din CO2 din atmosferă, captat în
procesul de fotosinteză. Deci arderea plantelor este un proces de reciclare a carbonului, spre deosebire de
arderea combustibililor fosili, care introduce în atmosferă noi cantități de CO 2. Totuși arderea lemnului nu este o
soluție bună, deoarece ritmul de regenerare al copacilor este mic, regenerarea lemnului durând cca. 30 de ani.
O soluție alternativă este arderea porumbului, care în cultură se reface anual. În acest caz culturile de porumb
joacă rolul unui imens captator solar, ecologic. Pentru asigurarea necesităților energetice este nevoie de
cultivarea cu porumb destinat arderii a cca. 15 % din suprafața agricolă. Opțiunea este sprijinită de American
Corn Growers Assocication (AGCA - română Asociația Cultivatorilor de Porumb Americani) și National Corn
Growers Assocication (NGCA - română Asociația Națională a Cultivatorilor de Porumb). Arderea se poate face
atât întermocentrale, care însă trebuie echipate cu instalații de ardere adaptate acestui tip de combustibil, cât și
în instalații de încălzire individuale care ard boabe de porumb în loc de peleți, instalații care se găsesc în comerț

Altă cale este fermentarea porumbului în vederea producției de etanol, însă aceasta este considerată o cale mai
puțin eficientă

Tot drept culturi energetice pot fi considerate culturile de floarea soarelui, soia și în special rapiță, uleiul rezultat
(biodiesel) putând înlocui relativ simplu combustibilul pentrumotoarele diesel ale autovehiculelor.

Energia nucleară

Deși în urma accidentului de la Cernobîl energetica nucleară a intrat într-un con de umbră, recent, prin prisma
reducerii emisiilor de CO2, este reluată fezabilitatea acestei soluții.
 1. TOPIREA GHETARILOR EFECTUL DE SERA Incalzirea Globala
 2.
o Încălzirea globală este creşterea continuă a temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei în imediata
apropiere a solului, precum şi a apei oceanelor, constatată în ultimele decenii.
o Temperatura medie a aerului în apropierea suprafeţei Pamantului a crescut în ultimul secol cu 0,74 ±0,18 
°C . Grupul interguvernamental de experti in evolutia climei ( Intergovernmental Panel on Climate Change
) afirmă că „cea mai mare parte a creşterii temperaturii medii în a doua jumătatea a secolului al XX lea se
datorează probabil creşterii concentraţiei gazelor cu efect de sera, de provenienţă antropică. Ei consideră că
fenomenele naturale ca variaţiile solare şi vulcanismul au avut un mic efect de încălzire până în anii 1950,
dar după efectul a fost de uşoară răcire.Încălzirea globală are efecte profunde în cela mai diferite domenii.
Ea determină ridicarea nivelului marii, extreme climatice, topirea ghetarilor, extincţia a numeroase specii şi
schimbări privind sanatatea oamenilor. Împotriva efectelor încălzirii globale se duce o luptă susţinută, al
cărei aspect central este ratificarea de către guverne a Protocolului de la Kyoto privind reducerea emisiei
poluantilor care influenţează viteza încălzirii.
Incalzirea globala
 3. EFECTUL DE SERA
o Efectul de seră este procesul de încălzire a unei planete din cauza radiaţiei reflectate de aceasta, care, în
condiţiile prezenţei unor gaze cu efect de seră în atmosferă, o parte semnificativă a radiaţiei va fi reflectată
înapoi spre suprafaţă. Acest fenomen a fost descoperit de Joseph Fourier în 1824
o Termenul de „efect de seră” este folosit cel mai adesea în vorbirea curentă pentru a evidenţia contribuţia
unor anumite gaze emise natural sau artificial la încălzirea atmosferei terestre prin modificarea
permeabilităţii atmosferei la radiaţiile solare reflectate de suprafaţa terestră.
o În cazul atmosferei Pământului, efectul de seră a fost responsabil de încălzirea suficientă a acesteia pentru
a permite dezvoltarea plantelor aşa cum le cunoaştem noi azi .
 4. Industria arde carburanti fosili , eliberand in atmosfe- ra gazele de sera care incal-zesc Pa-mantul.
Gazele de sera, rezultate din procesele industriale si din agricultura deregleaza echilibrul atmosferic.
Retin gazele infrarosii si le reflecta pe suprafata Pamantului. In consecinta creste temperatura medie
 globala. Cateva din gazele de sera sunt: vapori de apa, oxid azotos, dioxid de carbon, metan si ozon.
Dar in ultimii 50 de ani producerea de aceste gaze a crescut considerabil si a aparaut un nou tip de gaz
CFC. Acesta are un efect de captare foarte mare (o molecula este de 12-16 mii de ori mai eficienta la
absorbtia radiatiei infrarosii decat una de CO2).
 5. Cateva sfaturi pentru a evita efectul de sera
o Evitati deodorantele tip spray, astfel evitati inhalarea CFC. Incurajeaza-ti familia sa foloseasca mai putin
spray-ul de vopsit, fixativ de par, precum si instalatiile de aer conditionat. Cumpara si foloseste bicicleta,
daca poti. Foloseste transportul public, daca poti. Este un consum mai mic de carburanti si deci o poluare
mai mica decat daca am folosi toti masinile personale. Economiseste hartie pentru a salva padurea, si
foloseste hartie reciclata cat mai des posibil. Ajuta la salvarea padurilor. Copacii retin dioxidul de carbon
pe care il producem. Nu cumpara lemn provenit din padurile tropicale. Sustine si participa si tu la
campaniile pentru salvarea padurilor; planteaza un copac. Nu folositi surse de caldura pentru uscare.
Cumparati becuri cu consum mic.
 6.
o Un gheţar reprezintă o masă enormă de gheata persistentă, de întindere variabilă formată în regiunile
polare (intalnim ghetar continental şi ghetar de calota ) şi alpine ( ghetar alpin ), care, sub influenţa
gravitatiei, se deplasează lent în lungul văilor sau pe pante.
o Din gheţarii continentali adiacenţi marilor şi oceanelor se desprind continuu porţiuni întinse, devenind
gheţari plutitori , cunoscuţi sub denumirea de aisberguri.
o Gheţarii sunt periculoşi datorită "incluziunilor" de apa sau a blocurilor de gheaţă pe care le pot
elibera. În secolul XIX, apa revarsată dintr-o astfel de "incluziune" a provocat o gigantică
scurgere de noroi şi blocuri de gheaţă care a măturat staţiunea termală Saint-Gervais, omorând sute de
persoane.
Ghetarii
 7.
o DEZASTRU. Cercetătorii estimează că un milion de kilometri pătraţi de banchize polare se vor topi, iar
efectele pot fi devastatoare. Potrivit celui mai pesimist scenariu, în următorii ani terenurile vor deveni aride
şi aproape o treime din plante şi animale vor dispărea. Nivelul oceanelor este în creştere, iar, din cauza
distrugerii unor ecosisteme, sute de specii de animale şi plante dispar anual. Alte mii sunt ameninţate. Din
acest motiv, mai mulţi ecologişti i-au cerut preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso să tragă
un semnal de alarmă. Acesta a prezentat un calcul făcut de specialişti şi a anunţat că ar fi nevoie ca, până în
2020, fiecare european să plătească 3 euro pentru ca iarna să rămână iarnă şi vara, vară. Şi trebuie să o facă
repede, pentru că la poli situaţia este de-a dreptul dramatică. În Antarctica, cercetătorii britanici spun că un
imens bloc de gheaţă a început să se desprindă şi că ar fi cea mai mare bucată separată din calota polară.
Îngrijorarea europenilor este pe deplin justificată. La fel de important este ca bogaţia faunei si florei să fie
conservată cu orice preţ. De altfel, în Danemarca există deja o bancă de seminţe, botezată sugestiv Arca lui
Noe. Este vorba de un imens depozit unde sunt păstrate seminţele a zeci de mii de plante ce ar putea
dispărea în următoarele decenii. Şi specialiştii români avertizează că zece judeţe ale ţării vor deveni aride
în următorii douăzeci de ani şi mai multe culturi vor dispărea. Cele mai afectate regiuni vor fi Oltenia,
Banatul şi Dobrogea
 8.
o O analiză a Administraţiei Naţionale a Oceanelor şi Atmosferei (NOAA), făcută de-a lungul a 20 de ani,
confirmă presupunerile făcute de Naţiunile Unite, potrivit cărora, până în anul 2050, gheţarii din Alaska se
vor topi în perioada de vară, reducându-se la jumătatea din teritoriul pe care îl ocupau în anii '80. O
asemenea topire ar putea avea efecte profunde asupra mamiferelor dependente de gheaţă, acum fiind
considerate specii ameninţate cu dispariţia, din cauza schimbării habitatului. Încălzirea globală ar putea să
influenţeze negativ şi pescuitul comercial. Acest lucru ameninţă animalele care depind de gheaţă, cum ar fi
urşii polari şi prada lor preferată, focile. Dintre cei 16.000 de urşi polari în prezent, doar cei din zona
canadiană a Insulelor Arctice şi cei de pe coasta de vest a Groenlandei vor putea supravieţui
 9.
o Urşii polari depind de gheaţă, aceasta fiind pentru ei o platformă unde pot vâna foci. Rareori vânează pe
pământ sau în mare. Din cauză că topirea gheţarilor din Marea Arctică este subestimată, oamenii de ştiinţă
afirmă că previziunile sumbre despre scăderea populaţiei de urşi vor fi depăşite de realitate. Situaţia urşilor
polari este disperată, a declarat Kassie Siegel, cea care a scris o petiţie cerând protecţie pentru aceste
animale. "Se vor îneca, vor fi înfometaţi, o să recurgă la canibalism şi vor dispărea", a adăugat
aceasta.
 10. Animale pe cale de disparitie!
 11. O mica sansa
o Nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca ghetarii de la Polul Nord se topesc intr-un ritm alarmant. Si
totusi, nimeni nu poate contracare efectele incalzirii globale. Cercetarile oamenilor de stiinta au scos la
lumina, insa, un element surpriza care diminueaza aceste efecte, gaurile din stratul de ozon, se anunta in
editia online a publicatiei ruse Pravda. Daca pana in urma cu doua decenii, gaurile din startul de ozon erau
 privite ca o mare amenintare la adresa planetei, cercetatorii din Marea Britanie, SUA si Suedia au observat
ca gheturile din Antarctica rezista mai bine in fata incalzirii globale decat cele de la Polul Nord. In fapt, cu
exceptia Peninsulei Antarctice, din apropierea Americii de Sud, Antarctica nu a suferit schimbari majore
de temperatura. Stratul subtire de ozon de deasupra Polului Sud cauzeaza furtuni puternice care mentin
ghetarii la un nivel stabil, iar atata vreme cat situatia va continua, gheata nu se va topi, anunta oamenii de
stiinta. Cu toate acestea, stratul de ozon se reface, protejand pe de o parte planeta de radiatiile solare dar
accentuand, pe de alta parte, efectele incalzirii globale. Ultimele calcule arata ca gheata din Antarctica ar
incepe sa se topeasca rapid in perioada 2050-2070, perioada in care stratul de ozon se va reface complet, in
timp ce la Polul Nord ghetarii s-ar putea topi complet in urmatorii doi sau trei ani.
 12.
. In plina era glaciara, temperatura medie a Pamantului era cu 6-7 grade mai mica decat cea actuala.O
o
crestere de 4-5 grade ar fi suficienta pentru a topi aproape complet calotele polare,facand sa se ridice
nivelul marilor.Aceasta ar creste,prin efectul asa-numitei expansiuni termice, cu aproape 2 metri.
Presupusa topire a calotelor ar conduce , intre altele la o cursa nemiloasa pentru exploatarea enormelor
rezerve de petrol de pe fundul oceanelor.Nu este vorba de o problema fundamenatala,dar merita osteneala
de a o releva. Uriasa ridicare a nivelului marii ar produce un lant de efecte catastrofale care ar schimba
aspectul fizic al unor regiuni intregi.De exemplu, conform unui raport din noimbrie 1988 al Natural
Environmennt Research Council din Marea Britanie ,aceasta tara si-ar schimba infatisarea,bucurandu-se de
o clima subtropicala,care ar privilegia culturile mediteraneene,cu totul deosebite de cele actuale.ar disparea
aproape toate plajele,datorita ridicarii nivelului marii si ar fi necesare cheltuieli enorme pentru costruirea
unor diguri care sa opreasca apele. Topirea accelerată a calotei polare ar putea trezi la viaţă viruşi adormiţi
de milioane de ani sub stratul de gheaţă, în faţa cărora suntem neputincioşi. Mai mult, ultimele cercetări
din zona artică arată că apa dulce eliberată din gheţari, venită în contact cu cea sărată din oceane, riscă să
elimine mii de specii, dând peste cap ecosistemul planetei. Acest amestec de apă dulce şi sărată ar putea
reduce dramatic şansele de supravieţuire ale micro-organismelor care trăiesc în Ocean. Dacă minusculele
vietăţi marine dispar, dispar şi peştii care sunt hrană pentru oameni şi păsări
Schimbarile cauzate de topirea ghetarilor