De ce nu e bine să ţipi la copil şi cum e recomandat să comunici

A ţipa la copii şi mai ales a folosi injurii şi jigniri poate fi la fel de dăunător ca bătaia.
Ţipetele părinţilor reprezintă violenţa verbală şi afectează copiii pe plan emoţional, îi fac să fie
mai îngrijoraţi şi îi împiedică să se implice voluntar şi degajat în jocuri.

Ce îi afectează cel mai mult pe copii?

Desigur, contează mult cuvintele pe care le adresezi copilului, dar şi schimbările de ton
produc anxietate şi nesiguranţă. Însă, cele mai nocive sunt:
 Ţipetele şi ameninţările: “Dacă mai faci asta încă o dată, te las în mijlocul oraşului şi plec
acasă!”
 Ţipete în care le spunem că viaţa noastră ar fi mai bună dacă ei n-ar exista: “Mă faci să
fiu sătulă de viaţa asta!”,
 Comparaţiile cu alţi copii: “De ce nu poţi să fii şi tu la fel de liniştit ca sora ta?”.
 Ţipetele în care folosim etichetări: “Eşti dezordonat, împrăştiat, enervant!”, “Eşti
murdar!”etc.
 Învinovăţirile:  “Mereu îmi dai dureri de cap!”.
 Subminarea: “Fac eu asta, că dacă e să aştept după tine, nu terminăm niciodată.”
 Descurajarea: “De ce mereu trebuie să greşeşti?”.
În general, există două reacţii pe care le pot avea copiii atunci când părinţii ţipă la ei, niciuna
dintre ele benefică:
- ţipă şi ei, devenind violenţi verbal;
- devin inhibaţi, speriaţi sau ruşinaţi.

Alternative la ţipat
Care sunt celelalte alternative pe care le avem când dorim să comunicăm cu copiii noştri?
 Descoperă că disciplina înseamnă să înveţi. Originea cuvântului “disciplină” este “a
învăţa” , astfel că o greşeală a copilului nu este o ocazie de a-l pedepsi, ci o ocazie de a-l învăţa
cum este bine să procedeze.
  Învaţă că modul în care disciplinăm are limite. Cu toate că respectarea regulilor este
importantă, modul în care o facem contează cel mai mult. De exemplu, trebuie evitate situaţiile
în care pedepsim copilul pentru că nu a respectat o regulă, deşi intenţia lui sau rezultatul obţinut
au fost bune.
 Noaptea este un sfetnic bun. Ia o mică pauză când devii prea concentrat pe situaţie şi te
simţi copleşit de emoţii negative precum furia.
 Explorează-ţi propriile emoţii. Uneori s-ar putea ca stresul acumulat peste zi să fie cauza
pentru care ţipi la copil. Atunci când părintele îşi cunoaşte propriile limite şi reuşeşte să îşi
gestioneze emoţiile, comunicarea cu copilul va fi mai puţin tensionată şi mult mai echilibrată.
 Aminteşte-ţi că dacă ţipi, copilul nu ţine minte ce îi spui. Deşi credem că uneori dacă
ţipăm ne impunem şi transmitem ideea de autoritate, obţinem efectul invers. Persoana asupra
căreia ţipăm va avea o reacţie involuntară şi inconştientă de alertă. Mesajul nostru nu va fi
perceput, iar copilul nu îşi va aminti decât că te-ai enervat şi ai ţipat, însă ceea ce ai încercat să îi
spui este posibil să nu fie bine înţeles sau ţinut minte. Caută să îţi reglezi tonul vocii pentru a te
asigura că cel mic înţelege unde a greşit, cum altfel ar fi putut să acţioneze, fără a-ţi strica relaţia
cu el.
 Nu în ultimul rând, aminteşte-ţi să îţi ceri scuze atunci când ţipi. Chiar şi celor mai
liniştiţi părinţi li se întâmplă să ridice tonul şi să se enerveze. După o ceartă sau ieşire nervoasă,
aminteşte-ţi să îţi ceri scuze astfel încât cel mic să înţeleagă că ţipetele nu sunt bune. Calea
recomandată este cea a comunicării şi a negocierii pentru o bună relaţie părinte-copil.